(1) Creditorii au obligația de a avea politici și proceduri adecvate în virtutea cărora să depună eforturi pentru a aplica, dacă este cazul, o restructurare rezonabilă datorată dificultăților financiare înainte de a demara procedura de executare silită.
(2) Măsurile de restructurare prevăzute la alin. (1) datorate dificultăților financiare țin seama, printre alte elemente, de situația consumatorului și constau în următoarele:
a) refinanțarea totală sau parțială a contractului de credit;
b) modificarea termenelor și condițiilor existente ale unui contract de credit, care include:
(i) prelungirea duratei contractului de credit;
(ii) modificarea tipului de contract de credit;
(iii) amânarea plății tuturor sau a unei părți a ratelor de credit pentru o anumită perioadă;
(iv) schimbarea ratei dobânzii;
(v) oferirea unei perioade fără plăți;
(vii) conversii monetare;
(viii) iertarea parțială de datorie și consolidarea datoriilor.
(3) Lista măsurilor potențiale de restructurare datorată dificultăților financiare prevăzute la alin. (1) nu aduce atingere niciunei prevederi legale naționale.
(1) În situația în care un consumator se află în dificultate de plată, creditorul și consumatorul trebuie să conlucreze pentru a stabili motivele apariției dificultăților și pentru a se lua măsuri adecvate de către creditor.
(2) Orice interacțiune dintre creditor și consumator, respectiv dintre entitatea care desfășoară activitatea de recuperare creanțe și consumator, în legătură cu dificultatea de plată a acestuia, respectă păstrarea confidențialității oricăror informații referitoare la consumator și la relația contractuală.
(3) Creditorul menține un nivel de contact și de comunicare proporțional cu cerințele de informare, și nu excesiv, cu un consumator aflat în dificultate de plată.
(1) Creditorul comunică informațiile în mod clar și într-un limbaj simplu.
(2) Creditorul acordă sprijin și cel puțin următoarele informații consumatorilor care se află în dificultate de plată:
a) numărul de plăți neefectuate sau efectuate parțial;
b) suma totală a plăților întârziate;
c) costurile asociate plăților întârziate;
d) importanța cooperării consumatorului cu creditorul pentru a rezolva situația.
(3) În cazurile în care dificultatea de plată a consumatorului persistă mai mult de 60 de zile, creditorul oferă consumatorului următoarele informații:
a) informații cu privire la consecințele plăților neefectuate, incluzând dobânzile penalizatoare și posibila pierdere a proprietății;
b) informații despre drepturile consumatorului aflat în astfel de situații.
(1) Creditorul, respectiv entitatea care desfășoară activitatea de recuperare creanțe trebuie să țină cont de circumstanțele individuale ale consumatorului, de interesele și drepturile consumatorului, precum și de capacitatea de rambursare a acestuia atunci când oferă soluții.
(2) Soluțiile oferite de creditor pot include:
a) refinanțarea totală sau parțială a contractului de credit utilizând una din ofertele curente ale creditorului;
b) prelungirea duratei contractului de credit;
c) schimbarea tipului contractului de credit;
d) amânarea plății sumei totale sau parțiale a ratei de rambursare pentru o perioadă;
e) schimbarea ratei dobânzii;
f) oferirea unei perioade fără plăți;
g) reducerea pe perioade scurte a ratei;
h) consolidarea mai multor credite care poate oferi un termen mai lung de creditare și o rata mai mică;
i) rescadențarea ratelor;
l) reducerea soldului datoriei.
(3) Entitatea care desfășoară activitatea de recuperare creanțe elaborează, împreună cu consumatorul, un plan de achitare a datoriilor/obligațiilor adaptat la veniturile actuale ale acestuia, ce poate include:
a) eșalonarea plății sumelor datorate;
b) reducerea sumei totale de plată;
c) oferirea unei perioade fără plăți;
d) consolidarea mai multor datorii.
(4) Finanțările intermediare și finanțările anticipate acordate în baza contractului de economisire și creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ, a căror scadență finală este dată de repartizarea contractului de economisire-creditare în baza căruia a fost acordat creditul, sunt exceptate de la prevederile alin. (2) lit. b), d), i) și j).
(5) În orice situație, soluțiile oferite potrivit alin. (2) și (3):
a) nu aduc atingere prevederilor art. 16 alin. (1) lit. g);
b) nu determină o reevaluare a bunului adus în garanție și, de asemenea, nu impun o altă garanție, decât la solicitarea expresă a consumatorului.
(1) Creditorul depune diligențe pentru a preveni declararea scadenței anticipate, inițierea procedurilor de executare silită a consumatorilor ori vânzarea debitelor restante către entități care desfășoară activitatea de recuperare creanțe.
(2) Creditorul trebuie să facă dovada că a depus diligențele necesare în vederea evitării inițierii procedurilor prevăzute la alin. (1).
(3) În vederea îndeplinirii obligațiilor prevăzute la alin. (1) și (2), cel mai târziu după înregistrarea unui număr de 60 de zile consecutive restanță de către consumator, creditorul contactează consumatorul pentru a obține informațiile privind situația financiară a acestuia. În baza informațiilor primite, creditorul depune diligențele necesare pentru a transmite în scris consumatorului soluții corespunzătoare pentru achitarea debitului.
(4) Oricând pe parcursul relației contractuale, la solicitarea consumatorului, creditorul oferă acestuia soluții corespunzătoare pentru achitarea debitului, chiar dacă nu sunt înregistrate restanțe, însă consumatorul face dovada unei situații dificile sau a iminenței neplății.
(1) În cazul imposibilității consumatorilor de a-și îndeplini obligațiile contractuale ca urmare a majorării dobânzii cu cel puțin două puncte procentuale raportat la momentul încheierii contractului, creditorul depune toate diligențele pentru a transmite în scris consumatorului soluții în raport cu veniturile actuale ale consumatorului, astfel cum rezultă acestea din documentele justificative. Părțile agreează propunerea prin act adițional ce va fi valabil până la dispariția cauzei, dar nu mai mult de 12 luni.
(2) Consumatorii notifică creditorilor faptul că se află în imposibilitatea îndeplinirii obligațiilor contractuale ca urmare a majorării dobânzii creditului și depun documente justificative în acest sens.
(3) Creditorul evaluează bonitatea consumatorului într-un termen de cel mult 10 zile calendaristice de la primirea notificării.
(1) Rata dobânzii penalizatoare se calculează pe bază de procent fix ce nu poate fi mai mare de trei puncte procentuale, care se adaugă la rata dobânzii curente și se aplică la principalul restant.
(2) În cazul în care consumatorul sau soțul/soția acestuia se află în una din următoarele situații: șomaj, reducere drastică a salariului, deces, dobânda penalizatoare nu poate depăși cu mai mult de două puncte procentuale rata dobânzii curente. Prin reducerea drastică a salariului se înțelege o reducere de cel puțin 15% din valoarea acestuia. Această dobândă va fi percepută până la încetarea evenimentului care a generat reducerea veniturilor, dar nu mai mult de 12 luni. În caz de deces, perioada nu poate fi mai mică de 6 luni.
(3) Consumatorul notifică creditorul, de îndată, dar nu mai târziu de 15 zile calendaristice, cu privire la încetarea evenimentului care a generat reducerea veniturilor.
(1) După declararea scadenței anticipate, se poate percepe doar o dobândă penalizatoare calculată pe bază de procent fix și care nu poate fi mai mare de două puncte procentuale, care se adaugă la rata dobânzii contractuale.
(2) Prin excepție de la prevederile art. 53 alin. (1) și ale art. 54 alin. (1), dobânda penalizatoare se aplică la datoria exigibilă. Se interzice perceperea altor dobânzi după declararea scadenței anticipate.
(3) Pe parcursul procedurii de executare silită se interzice perceperea dobânzilor și a dobânzilor penalizatoare.
(4) Creditorul poate declara creditul scadent anticipat după înregistrarea unui număr de 90 de zile consecutive restanță de către consumator.
(5) Perioada dintre declararea scadenței anticipate și declanșarea executării silite nu poate fi mai mică de 3 luni. La solicitarea expresă a consumatorului, creditorul reduce această perioadă. În cazul în care executarea silită nu este inițiată în cel mult 6 luni de la data declarării scadenței anticipate, începând cu ziua imediat următoare expirării acestui termen, creditorul nu va mai percepe dobânzi penalizatoare, cu excepția situației în care între părți a intervenit, la solicitarea consumatorului, un acord scris.
(1) Prin derogare de la prevederile art. 754, 755 și art. 816 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările ulterioare, în situația premergătoare declarării scadente a creditului sau a executării silite, consumatorul are dreptul să solicite creditorului vânzarea bunului imobil ipotecat direct de către consumator. Creditorul acordă acest drept pentru o perioadă de cel puțin 6 luni. În această situație, executarea se poate declanșa doar după expirarea perioadei în care consumatorul are dreptul să vândă direct imobilul.
(2) În acest caz, consumatorul este obligat să îl informeze în scris pe creditor despre ofertele de preț primite, indicând, după caz, numele sau denumirea, precum și adresa sau sediul social ale potențialilor cumpărători.
(3) Creditorul transmite consumatorului acordul său cu privire la efectuarea vânzării în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la primirea informațiilor prevăzute la alin. (2).
(4) Consumatorul și terțul cumpărător vor proceda la semnarea actului de vânzare-cumpărare asupra imobilului într-un termen de maximum 10 zile lucrătoare de la primirea acordului de la creditor.
(5) Terțul cumpărător consemnează prețul la dispoziția creditorului, nu mai târziu de 4 zile lucrătoare de la încheierea actului translativ de proprietate.
(6) Creditorul pune la dispoziția consumatorului, în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la data consemnării prețului, diferența dintre prețul încasat și suma rămasă de rambursat de către consumator în baza contractului de credit.
(7) În cazul în care diferența dintre prețul achitat de către terțul cumpărător și suma rămasă de rambursat de către consumator în baza contractului de credit este negativă, creditorul îl informează în scris pe consumator cu privire la cuantumul debitului rămas de achitat.
(1) În cazul în care drepturile creditorului ce decurg dintr-un contract de credit sau contractul de credit în sine se cesionează unei părți terțe, consumatorul are dreptul să invoce împotriva cesionarului orice mijloc de apărare la care putea recurge împotriva creditorului inițial, inclusiv dreptul la compensare.
(2) Consumatorul trebuie să fie informat despre cesiunea menționată la alin. (1), cu excepția cazului în care creditorul inițial, prin acord cu cesionarul, administrează în continuare creditul în relația cu consumatorul.