Capitolul 1 — Predarea și recepția deșeurilor ↑ Cuprins
1.1. Operatorul instalației de incinerare sau coincinerare ia toate măsurile necesare privind predarea și recepția deșeurilor pentru a preveni sau a limita efectele negative asupra mediului, în special poluarea aerului, solului, apei de suprafața și subterane, precum și mirosurile, zgomotele și riscurile directe asupra sănătății populației. Aceste măsuri trebuie să fie cel puțin în conformitate cu cerințele stabilite la pct. 1.3 și 1.4.
1.2. Înainte de a accepta deșeurile în instalația de incinerare sau coincinerare operatorul determină, dacă este posibil, masa fiecărei categorii de deșeuri, categorii prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 856/2002
privind evidența gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase.
1.3. Înainte de a accepta deșeuri periculoase la instalatia de incinerare sau coincinerare operatorul trebuie să dispună de informații asupra deșeurilor pentru a verifica, între altele, conformitatea cu cerințele din actul de reglementare. Aceste informații cuprind:
Partea introductivă a pct. 1.3. din anexa 2 a fost modificată de art. II din HOTĂRÂREA nr. 427 din 28 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 299 din 7 mai 2010 prin înlocuirea sintagmelor "acord/acord integrat", "autorizație/autorizație integrată" cu sintagma "acte de reglementare".
a) toate datele utile asupra procesului de generare, conținute în documentele menționate la pct. 1.4 lit. a);
b) compoziția fizica și, pe cat posibil, chimica a deșeurilor și toate informațiile necesare pentru a evalua comportarea lor în procesul de incinerare;
c) caracteristicile periculoase ale deșeurilor, substanțele cu care nu pot fi amestecate și precautiile ce trebuie luate de operator în manipularea acestora.
1.4. Înainte de acceptarea deșeurilor periculoase la instalatia de incinerare sau coincinerare operatorul efectuează cel puțin următoarele proceduri de recepție:
a) verificarea documentelor care însoțesc deseul și, acolo unde este cazul, a celor cerute prin actele normative care controlează transporturile de deșeuri și de reglementările pentru transportul mărfurilor periculoase;
b) prelevarea de probe reprezentative, înainte de descărcare, cu excepția cazurilor în care nu este posibil, de exemplu pentru deșeuri clinice infectioase, pentru a verifica conformitatea cu descrierea de la pct. 1.3, efectuând controale și permitand autorităților competente pentru protecția mediului sa identifice natura deșeurilor supuse incinerarii. Aceste probe sunt păstrate cel puțin o luna după incinerare.
1.5. Autoritățile competente pentru protecția mediului pot acorda derogări de la prevederile pct. 1.2, 1.3 și 1.4 pentru instalațiile industriale și întreprinderile care incinereaza sau coincinerează doar propriile deșeuri la locul de producere, cu condiția de a se respecta prevederile prezentei hotărâri.
Capitolul 2 — Condiții de lucru ↑ Cuprins
2.1. Instalațiile de incinerare trebuie să funcționeze astfel încât să se atinga un nivel de incinerare care să asigure un nivel total de carbon organic (TOC) al zgurii și cenusii de vatra, sub 3%, sau pierderea lor la calcinare să fie sub 5% din substanța uscata a materialului. Dacă este necesar, se folosesc tehnici adecvate de pretratare a deșeurilor.
Toate instalațiile de incinerare vor fi proiectate, echipate, construite și exploatate astfel încât gazul rezultat din proces sa ajungă în mod controlat și omogen după ultima injectare de aer de combustie, chiar și în cele mai nefavorabile condiții, la o temperatura de cel puțin 850°C timp de doua secunde, masurata lângă peretele interior al camerei de combustie sau în oricare punct reprezentativ al camerei, autorizat de autoritatea competentă pentru protecția mediului.
Dacă se incinereaza deșeuri periculoase cu un conținut de peste 1% substanțe organice halogenate, exprimate ca clor, temperatura trebuie ridicată la cel puțin 1.100°C pentru o perioadă de minimum doua secunde.
Fiecare linie a instalației de incinerare se echipeaza cu cel puțin un arzator auxiliar. Acest arzator trebuie pornit automat atunci când temperatura gazelor de combustie după ultima injectare de aer de combustie scade sub 850°C sau 1.100°C, după caz. De asemenea, el trebuie folosit la pornirea și oprirea instalației, pentru a se asigura ca temperatura de 850°C, respectiv de 1.100°C, după caz, este menținută permanent în timpul acestor operațiuni și atâta vreme cat exista deșeuri nearse în camera de combustie.
În cursul porniri sau opririi ori când temperatura gazului de ardere scade sub 850°C sau sub 1.100°C, după caz, arzatoarele auxiliare nu trebuie alimentate cu combustibili care pot provoca emisii mai mari decât cele rezultate prin arderea motorinei, gazului lichefiat sau a gazului natural.
2.2. Toate instalațiile de coincinerare vor fi proiectate, echipate, construite și exploatate astfel încât gazul rezultat din proces sa ajungă în mod controlat și omogen după ultima injectare de aer de combustie, chiar și în cele mai nefavorabile condiții, la o temperatura de cel puțin 850°C timp de cel puțin două secunde. Dacă se coincinerează deșeuri periculoase cu un conținut de peste 1% substanțe organice halogenate, exprimate ca clor, temperatura trebuie ridicată la cel puțin 1.100°C.
2.3. Instalațiile de incinerare și coincinerare trebuie să aibă și sa folosească un sistem automat de întrerupere a alimentării cu deșeuri:
a) la pornire, până când temperatura ajunge la 850°C sau la 1.100°C, după caz, ori temperatura specificată în conformitate cu pct. 2.4;
b) de câte ori nu este menținută temperatura de 850°C sau 1.100°C, după caz, ori temperatura specificată în conformitate cu pct. 2.4;
c) ori de câte ori măsurătorile continue impuse de prezenta hotărâre arata ca este depășită oricare dintre valorile limita din cauza unor perturbari sau defecțiuni ale echipamentelor de depoluare.
2.4. Condițiile diferite de cele stabilite la pct. 2.1 și 2.3 pentru anumite categorii de deșeuri sau anumite procese termice pot fi autorizate de către autoritățile competente pentru protecția mediului, cu condiția respectării cerințelor prezentei hotărâri. Schimbarea condițiilor de lucru nu trebuie să genereze mai multe reziduuri sau reziduuri cu un conținut mai mare de poluanti organici în comparație cu cele care ar fi de așteptat în condițiile stabilite la pct. 2.1.
Condițiile diferite de cele stabilite la pct. 2.2 și 2.3 pentru anumite categorii de deșeuri sau anumite procese termice pot fi autorizate de către autoritățile competente pentru protecția mediului, cu condiția respectării cerințelor prezentei hotărâri. Autorizarea de mediu trebuie condiționată cel puțin de respectarea prevederilor pentru valorile limita de emisii stabilite în anexa nr. 7 pentru carbonul organic total (TOC) și monoxidul de carbon (CO).
În cazul coincinerării propriilor deșeuri la locul de producție, în cazane existente, din industria celulozei și hârtiei, emiterea actului de reglementare trebuie să fie condiționată cel puțin de respectarea prevederilor pentru valorile limita de emisie stabilite în anexa nr. 7 pentru carbonul organic total (TOC).
Paragraful 3 al pct. 2.4. din anexa 2 a fost modificat de art. II din HOTĂRÂREA nr. 427 din 28 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 299 din 7 mai 2010 prin înlocuirea sintagmei "autorizație/autorizație integrată" cu sintagma "acte de reglementare".
2.5. Toate instalațiile de incinerare și coincinerare trebuie proiectate, echipate, construite și exploatate astfel încât să se prevină emisii în atmosfera care să genereze creșterea semnificativă a poluarii aerului la nivelul solului; în particular gazele de ardere trebuie evacuate, într-o maniera controlată și în conformitate cu standardele naționale și internaționale privind calitatea aerului, prin intermediul unui cos a cărui înălțime este astfel calculată încât să asigure, cel puțin la limita primei zone locuite, o dispersie corespunzătoare a unor emisii sub valorile normate ale indicatorilor de poluare, în orice condiții atmosferice.
2.6. Căldura generata prin procesul de incinerare sau coincinerare trebuie recuperată pe cat posibil.
2.7. Deșeurile infectioase rezultate din activitatea medicală, comerț, transport și din alte activități trebuie plasate direct în camera de ardere, fără a fi mai întâi amestecate cu alte categorii de deșeuri și fără manipulare directa.
2.8. Conducerea instalației de incinerare sau coincinerare trebuie să fie asigurată de o persoană fizica cu pregătire adecvată pentru aceasta activitate.
Capitolul 4 — Valori limita pentru emisiile în apa ↑ Cuprins
4.1. Orice deversare de apa de spalare a gazelor de ardere de la o instalatie de incinerare sau coincinerare se realizează cu respectarea condițiilor actului de reglementare.
Pct. 4.1. din anexa 2 a fost modificat de art. II din HOTĂRÂREA nr. 427 din 28 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 299 din 7 mai 2010 prin înlocuirea sintagmei "autorizație/autorizație integrată" cu sintagma "acte de reglementare".
4.2. Deversarile în mediul acvatic ale apelor uzate provenite de la spalarea gazelor de ardere se limitează cat mai mult posibil, valorile limita de emisie trebuind să se conformeze cerințelor prevăzute în anexa nr. 6.
4.3. Cu condiția unei prevederi specifice din actul de reglementare, apa uzata de la spalarea gazelor de ardere poate fi deversata în mediu acvatic după epurarea separată, cu condiția ca:
Partea introductivă a pct. 4.3. din anexa 2 a fost modificată de art. II din HOTĂRÂREA nr. 427 din 28 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 299 din 7 mai 2010 prin înlocuirea sintagmei "autorizație/autorizație integrată" cu sintagma "acte de reglementare".
a) să fie respectate condițiile prevederilor locale, naționale și internaționale în ceea ce privește valorile limita de emisie;
b) concentrațiile gravimetrice ale substanțelor poluante menționate în anexa nr. 6 sa nu depășească valorile limita stabilite în aceasta.
4.4. Valorile limita de emisie se aplică la punctul unde apele uzate de la spalarea gazelor de ardere, conținând substanțele poluante menționate în anexa nr. 6, sunt deversate din instalatia de incinerare sau coincinerare.
Acolo unde apa uzata de la spalarea gazelor de ardere este tratata colectiv cu alte surse locale de ape uzate similare, operatorul va lua măsurile menționate la cap. 7:
a) pe circuitul de apa uzata de la procesul de spalare a gazelor de ardere, înainte de introducerea sa în instalatia de tratare colectivă a apelor uzate;
b) pe celălalt circuit sau celelalte circuite de apa uzata, înainte de introducerea lor în instalatia de tratare colectivă a apelor uzate;
c) la punctul final de deversare a apelor uzate, după epurare, din instalatia de incinerare sau coincinerare.
Operatorul va efectua calcule adecvate de bilanț de masa pentru a determina nivelurile de emisii de la deversarea finala a apelor uzate care pot fi atribuite apei uzate de la spalarea gazelor de ardere, în scopul de a verifica conformitatea cu valorile limita de emisii stabilite în anexa nr. 6 pentru fluxul de apa uzata de la procesul de spalare a gazelor de ardere.
Este interzisă diluarea apelor uzate în scopul conformării cu valorile limita de emisie stabilite în anexa nr. 6.
4.5. Când apele uzate de la spalarea gazelor de ardere, conținând substanțele poluante menționate în anexa nr. 6, sunt tratate în afară instalației de incinerare sau coincinerare la o instalatie de epurare destinată doar pentru acest tip de ape uzate, valorile limita de emisie stabilite în anexa nr. 6 se vor aplica în punctul unde apele uzate părăsesc instalatia de tratare. Dacă aceasta instalatie de tratare exterioară nu este destinată doar tratarii apelor uzate de la incinerare, operatorul va face calcule adecvate de bilanț de masa în conformitate cu pct. 4.4 lit. a), b) și c), pentru a determina nivelurile de emisie în deversarea finala de ape uzate, care pot fi atribuite apelor uzate de la procesul de spalare a gazelor de ardere, pentru a verifica conformitatea cu valorile limita de emisie stabilite în anexa nr. 6 pentru fluxul de ape uzate de la procesul de spalare a gazelor de ardere.
Este interzisă diluarea apelor uzate în scopul conformării cu valorile limita de emisie stabilite în anexa nr. 6.
4.6. Actul de reglementare stabilește:
Partea introductivă a pct. 4.6. din anexa 2 a fost modificată de art. II din HOTĂRÂREA nr. 427 din 28 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 299 din 7 mai 2010 prin înlocuirea sintagmei "autorizație/autorizație integrată" cu sintagma "acte de reglementare".
a) valorile limita de emisie pentru substanțele poluante, la care se referă anexa nr. 6, în conformitate cu pct. 4.2 și în scopul de a satisface cerințele menționate la pct. 4.3 lit. a);
b) parametrii operationali de control pentru apa uzata, cel puțin pentru pH, temperatura și debit.
4.7. Amplasamentele pentru instalațiile de incinerare sau coincinerare, inclusiv locurile asociate pentru depozitarea deșeurilor, trebuie proiectate astfel încât să se prevină deversarea neautorizata și accidentală a oricăror substanțe poluante pe sol și în apele de suprafața sau freatice, în conformitate cu prevederile legislației de mediu în vigoare. În plus, trebuie asigurata capacitatea de stocare pentru scurgerile de apa de ploaie dinspre amplasamentul instalației de incinerare sau coincinerare ori pentru apa contaminată, rezultată prin scurgeri sau operațiuni de stingere a incendiilor.
Capacitatea de stocare trebuie să fie adecvată pentru a avea siguranța ca asemenea ape pot fi testate și tratate înainte de a fi deversate, conform specificatiei din actul de reglementare.
Paragraful 2 al pct. 4.7. din anexa 2 a fost modificat de art. II din HOTĂRÂREA nr. 427 din 28 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 299 din 7 mai 2010 prin înlocuirea sintagmei "autorizație/autorizație integrată" cu sintagma "acte de reglementare".
4.8. Autoritatea centrala pentru protecția mediului stabilește necesitatea introducerii unor valori limita de emisie pentru hidrocarburi aromatice policiclice sau alți poluanti.
Capitolul 7 — Condiții de măsurare ↑ Cuprins
7.1. Autoritatea competența pentru protecția mediului controlează aplicarea prevederilor pct. 7.2-7.12 și 7.17 cu privire la aer și ale pct. 7.9-7.19 cu privire la apa, fie prin specificarea acestor prevederi în condițiile actului de reglementare, fie prin introducerea unor reguli generale obligatorii.
Pct. 7.1. din anexa 2 a fost modificat de art. II din HOTĂRÂREA nr. 427 din 28 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 299 din 7 mai 2010 prin înlocuirea sintagmei "autorizație/autorizație integrată" cu sintagma "acte de reglementare".
7.2. Se vor efectua următoarele măsurători ale poluantilor aerului, în conformitate cu anexa nr. 5, la instalatia de incinerare sau coincinerare:
a) măsurători continue ale următoarelor substanțe: oxizi de azot [NO(x)], cu condiția să fie stabilite valorile limita de emisie, monoxid de carbon (CO), pulberi totale, carbon organic total (TOC), acid clorhidric (HCI), acid fluorhidric (HF), bioxid de sulf [SO(2)];
b) măsurători continue ale următorilor parametri de proces: temperatura lângă peretele interior al camerei de ardere sau alt punct reprezentativ al camerei de ardere și/sau postardere, aprobat de autoritatea competentă pentru protecția mediului; concentrația de oxigen, presiunea, temperatura și conținutul în vapori de apa în gazele de ardere;
c) cel puțin două măsurători pe an ale metalelor grele, dioxinelor și furanilor, dar pentru primul an de funcționare măsurătorile se vor face trimestrial. Autoritatea competența pentru protecția mediului poate stabili perioade de măsurare, acolo unde s-au stabilit valorile limita de emisie, pentru hidrocarburi policiclice aromatice sau pentru alți poluanti.
7.3. Timpul de tratare, temperatura minima și conținutul de oxigen al gazelor de ardere se supun unei verificări adecvate, cel puțin o dată, când instalatia de incinerare sau coincinerare este pusă în funcțiune și în cele mai nefavorabile condiții de operare anticipate.
7.4. Măsurarea continua a acidului fluorhidric (HF) poate fi omisa dacă se folosesc etape de tratare pentru acidul clorhidric (HCI) care asigura că nu este depășită valoarea limita a acidului clorhidric (HCI). În acest caz emisiile de HF vor fi supuse unei măsurători periodice, conform prevederilor pct. 7.2 lit. c).
7.5. Măsurarea continua a conținutului de vapori de apa nu se impune dacă gazul de ardere prelevat este uscat înainte de a fi analizate emisiile.
7.6. Măsurători periodice în conformitate cu pct. 7.2 lit. c) ale acidului clorhidric (HCI), acidului fluorhidric (HF) și bioxidului de sulf [SO(2)] în locul masurarilor continue pot fi autorizate de către autoritatea competentă pentru protecția mediului pentru instalațiile de incinerare sau coincinerare, dacă operatorul poate dovedi ca emisiile acestor poluanti nu pot fi în nici o împrejurare mai mari decât valorile limita de emisie prevăzute.
7.7. Reducerea frecvenței măsurătorilor periodice pentru metale grele, de la doua ori pe an la o dată la 2 ani, și pentru dioxine și furani, de la de doua ori pe an la o dată pe an, poate fi autorizata de către autoritatea competentă pentru protecția mediului, dacă emisiile rezultate de la incinerare sau coincinerare sunt sub 50% din valorile limita de emisie, determinate în conformitate cu anexa nr. 7, respectiv cu anexa nr. 4, și cu condiția să fie disponibile criteriile pentru respectarea acestor prevederi. Aceste criterii trebuie să se bazeze cel puțin pe prevederile cuprinse la lit. a) și d).
Până la 1 ianuarie 2008 reducerea frecvenței poate fi autorizata chiar dacă nu sunt disponibile asemenea criterii, în următoarele condiții:
a) deșeurile nepericuloase care urmează să fie coincinerate sau incinerate trebuie să fie constituite doar din anumite fractii combustibile sortate de deșeuri, inadecvate pentru reciclare și prezentând anumite caracteristici, care sunt specificate pe baza evaluării menționate la lit. d);
b) pentru aceste deșeuri sunt disponibile criterii naționale de calitate;
c) coincinerarea și incinerarea acestor deșeuri se fac în conformitate cu planurile naționale de gestiune a deșeurilor;
d) operatorul poate dovedi autorității competente pentru protecția mediului ca pentru metale grele, dioxine și furani emisiile sunt în toate circumstanțele semnificativ sub valorile limita de emisie stabilite în anexa nr. 4 sau 7; aceasta evaluare se va baza pe informații asupra calității deșeurilor implicate și pe măsurători ale emisiilor;
e) criteriile de calitate și noua perioada pentru măsurătorile periodice trebuie să fie specificate în actul de reglementare;
Litera e) a pct. 7.7. din anexa 2 a fost modificată de art. II din HOTĂRÂREA nr. 427 din 28 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 299 din 7 mai 2010 prin înlocuirea sintagmei "autorizație/autorizație integrată" cu sintagma "acte de reglementare".
f) toate deciziile asupra frecvenței măsurătorilor menționate, completate cu informații asupra cantității și calității de deșeuri implicate, trebuie să fie comunicate anual autorității teritoriale pentru protecția mediului.
7.8. Rezultatele măsurătorilor făcute pentru a verifica respectarea valorilor limita de emisie trebuie recalculate în condiții standard stabilite în continuare, iar pentru oxigen, în conformitate cu formula menționată în anexa nr. 8:
a) temperatura 273 K, presiunea 101,3 kPa, 11% oxigen, gaz uscat, în gazele de ardere la instalațiile de incinerare;
b) temperatura 273 K, presiunea 101,3 kPa, 3% oxigen, gaz uscat, în gazele de ardere de la incinerarea uleiului uzat, definit conform Hotărârii Guvernului nr. 662/2001 privind gestiunea uleiurilor uzate;
c) când deșeurile sunt incinerate sau coincinerate într-o atmosfera imbogatita în oxigen, rezultatele măsurătorilor trebuie exprimate în condiții standard, la un conținut de oxigen stabilit de autoritatea competentă pentru protecția mediului, reflectand circumstanțele speciale ale cazului individual;
d) în cazul coincinerării rezultatele măsurătorilor trebuie exprimate în condiții standard, la un conținut total de oxigen conform celui calculat în anexa nr. 4.
Într-o instalatie de incinerare sau coincinerare care tratează deșeuri periculoase, în care emisiile poluante sunt reduse prin tratarea gazelor de ardere, standardizarea referitoare la conținutul de oxigen, potrivit primului alineat, poate fi făcuta doar dacă conținutul de oxigen măsurat pe aceeași perioadă ca pentru poluantul implicat depășește conținutul de oxigen standard relevant.
7.9. Toate rezultatele măsurătorilor trebuie înregistrate, prelucrate și prezentate într-o formă adecvată, pentru a permite autorităților competente pentru protecția mediului sa verifice conformitatea cu condițiile de funcționare autorizate și valorile limita de emisie stabilite în prezenta hotărâre, în conformitate cu procedurile decise de autoritățile competente pentru protecția mediului.
7.10. Valorile limita de emisie pentru aer se considera respectate dacă:
a) nici una dintre valorile medii zilnice nu depășește vreuna dintre valorile limita de emisie stabilite în anexa nr. 7 lit. a) sau în anexa nr. 4, și 97% din valoarea medie zilnica pe un an nu depășește valorile limita de emisie stabilite în primul alineat al anexei nr. 7 lit. e);
b) nici una dintre valorile medii la jumătate de ora nu depășește vreuna dintre valorile limita de emisie din coloana A a anexei nr. 7 lit. b) sau, acolo unde este relevant, 97% din valoarea medie la jumătate de ora pe un an nu depășește nici una dintre valorile limita de emisie stabilite în coloana B a anexei nr. 7 lit. b);
c) nici una dintre valorile medii pe perioada de prelevare stabilită pentru metale grele și dioxine și furani nu depășește valorile limita de emisie stabilite în anexa nr. 7 lit. c) și d) sau în anexa nr. 4;
d) sunt respectate prevederile celui de-al doilea alineat al anexei nr. 7 lit. e) sau ale anexei nr. 4.
7.11. Valorile medii la jumătate de ora și valorile medii la 10 minute se determina în cadrul timpului de lucru efectiv (excluzând perioadele de pornire și oprire, dacă nu sunt incinerate deșeuri) din valorile măsurate, după ce s-a scăzut valoarea intervalului de încredere specificat la pct. 3 din anexa nr. 5. Valorile medii zilnice se determina din acele valori medii validate.
Pentru a obține o valoare medie zilnica validată nu se elimina mai mult de 5 valori medii la jumătate de ora, în fiecare zi, din cauza nefunctionarii sau interventiilor la sistemul de măsurare continua. Nu se elimina mai mult de 10 valori zilnice medii pe an din cauza nefunctionarii sau întreținerii sistemului de măsurare continua.
7.12. Valorile medii pe perioada de prelevare și, în cazul masurarii periodice, ale acidului fluorhidric (HF), acidului clorhidric (HCI) și bioxidului de sulf [SO(2)] se determina în conformitate cu condițiile pct. 6.2 și 6.4 și cu prevederile anexei nr. 5.
7.13. Autoritatea competența pentru protecția mediului stabilește, imediat ce sunt disponibile tehnicile adecvate de măsura, data de la care se efectuează măsurători continue ale valorilor limita de emisie pentru dioxine și metale grele, în conformitate cu prevederile anexei nr. 5.
7.14. Următoarele măsurători trebuie efectuate în punctul de deversare a apelor uzate:
a) măsurători continue ale parametrilor menționați la pct. 4.6. lit. b);
b) măsurători zilnice instantanee ale materiilor solide totale în suspensie; autoritatea competentă pentru protecția mediului poate prevedea alternativ măsurători pentru o proba reprezentativa proporțională cu fluxul de ape pe o perioadă de 24 de ore;
c) măsurători efectuate cel puțin o dată pe lună pe o probă reprezentativă, proporțională cu debitul deversărilor într-o perioadă de 24 de ore, pentru substanțele poluante prevăzute la pct. 4.3, cu respectarea prevederilor pct. 2-10 din anexa nr. 6.
d) măsurători efectuate cel puțin o dată la 6 luni pentru dioxine și furani; în primele 12 luni de exploatare a instalației se efectuează obligatoriu măsurători cel puțin o dată la 3 luni. Autoritatea competentă pentru protecția mediului poate fixa perioade de măsurare dacă a stabilit valori-limită de emisie pentru hidrocarburi policiclice aromatice sau alți poluanți.
7.15. Monitorizarea masei poluantilor în apele uzate epurate trebuie făcuta în conformitate cu legislația din domeniul apelor în vigoare și trebuie descrisă în actul de reglementare, la fel ca și frecventa măsurătorilor.
Pct. 7.15. din anexa 2 a fost modificat de art. II din HOTĂRÂREA nr. 427 din 28 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 299 din 7 mai 2010 prin înlocuirea sintagmei "autorizație/autorizație integrată" cu sintagma "acte de reglementare".
7.16. Valorile limita de emisie pentru apa se considera respectate dacă:
a) pentru materiile solide totale în suspensie, substanța poluanta nr. 1, 95% și 100% dintre valorile măsurate nu depășesc valorile limita de emisie stabilite în anexa nr. 6;
b) pentru metalele grele, substanțele poluante nr. 2-10, nu mai mult de o măsurătoare pe an depășește valorile limita de emisie stabilite în anexa nr. 6 sau, dacă autoritatea competentă pentru protecția mediului impune peste 20 de eșantioane pe an, nu mai mult de 5% din aceste eșantioane depășesc valorile limita de emisie stabilite în anexa nr. 6;
c) măsurătorile făcute de doua ori pe an ale dioxinelor și furanilor, substanța poluanta nr. 11, nu depășesc valoarea limita de emisie stabilită în anexa nr. 6.
7.17. Dacă măsurătorile efectuate arata ca au fost depășite valorile limita de emisie stabilite în prezenta hotărâre pentru aer sau apa, autoritățile competente pentru protecția mediului vor fi informate fără întârziere.