ORDONANTA nr. 70 din 29 august 1994(republicată**)

ORDONANȚĂ Guvernul
Intrat în vigoare
12.03.1997
Forma consolidată din
01.09.2001

privind impozitul pe profit

(actualizată până la data de 1 septembrie 2001*)

-------------

*) Actualizată până la data de 1 septembrie 2001, cu modificările aduse de LEGEA nr. 72 din 29 aprilie 1997, LEGEA nr. 105 din 24 iunie 1997, ORDONANTA nr. 68 din 28 august 1997, ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 83 din 23 decembrie 1997, ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 92 din 30 decembrie 1997, ORDONANTA nr. 40 din 30 ianuarie 1998, LEGEA nr. 106 din 26 mai 1998, LEGEA nr. 241 din 14 decembrie 1998, ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 47 din 20 aprilie 1999, ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 127 din 10 septembrie 1999, ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 217 din 29 decembrie 1999, ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 139 din 14 septembrie 2000, ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 246 din 30 noiembrie 2000, ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 31 din 26 februarie 2001, LEGE nr. 189 din 17 aprilie 2001 și ORDONANTA nr. 53 din 30 august 2001.

**) Republicată în temeiul art. II din Legea nr. 73 din 12, iulie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 2 august 1996, dîndu-se textelor o noua numerotare.

Ordonanța Guvernului nr. 70 din 29 august 1994 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 31 august 1994 și a mai fost modificată prin Ordonanța Guvernului nr. 34 din 25 august 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 31 august 1995 (aprobată prin Legea nr. 99 din 1 noiembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 8 noiembrie 1995) și prin Ordonanța Guvernului nr. 23 din 26 iulie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 5 august 1996.

Capitolul 1 — Dispoziții generale ↑ Cuprins

Articolul 1

(1) Sunt obligați la plata impozitului pe profit, în condițiile prezentei ordonanțe, și denumiți în continuare contribuabili:

a) persoanele juridice române, pentru profitul impozabil obținut din orice sursa, atât în România, cît și din străinătate;

b) persoanele juridice străine care desfășoară activități printr-un sediu permanent în România, pentru profitul impozabil aferent acelui sediu permanent;

c) persoanele juridice și fizice străine care desfășoară activități în România ca partener într-o asociere ce nu da naștere unei persoane juridice, pentru toate veniturile rezultate din activitatea desfășurată în România;

d) asocierile dintre persoanele fizice române și persoanele juridice române care nu dau naștere unei persoane juridice, pentru veniturile realizate atât în România, cît și în străinătate. În acest caz, impozitul datorat se calculează, se retine și se vărsa de către persoana juridică.

e) încetare aplicare;

(2) Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit:

a) trezoreria statului, pentru operațiunile din fondurile publice derulate prin contul general al trezoreriei;

b) instituțiile publice, pentru fondurile publice constituite, inclusiv pentru veniturile extrabugetare și disponibilitățile realizate și utilizate, potrivit Legii nr. 72/1996 privind finanțele publice și Legii nr. 189/1998 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, dacă legea nu prevede altfel;

c) unitățile economice fără personalitate juridică ale organizațiilor de nevăzători, de invalizi și ale asociațiilor persoanelor cu handicap;

d) fundațiile testamentare;

e) cooperativele care funcționează ca unități protejate, special organizate, potrivit legii;

f) unitățile aparținând cultelor religioase, pentru veniturile obținute din producerea și valorificarea obiectelor și produselor necesare activității de cult, potrivit Legii nr. 103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult;

f^1) unitățile aparținând cultelor religioase, pentru veniturile obținute din chirii, cu condiția utilizării sumelor respective pentru întreținerea și funcționarea unităților de cult, pentru lucrările de construire, de reparatie și de consolidare a lacasurilor de cult și a clădirilor ecleziastice, pentru învățământ și pentru acțiuni specifice cultelor religioase.

g) instituțiile de învățământ particular acreditate, precum și cele autorizate, potrivit legii;

h) asociațiile de proprietari, constituite ca persoane juridice potrivit Legii locuinței nr. 114/1996, pentru veniturile obținute din activitățile economice, care sunt utilizate pentru îmbunătățirea confortului și a eficientei clădirii, pentru întreținerea și repararea proprietății comune.

(3) Veniturile și cheltuielile persoanelor juridice fără scop lucrativ ce se iau în calcul la determinarea profitului impozabil sunt numai cele aferente activităților economice desfășurate cu scopul obținerii de profit.

Veniturile obținute din activități fără scop lucrativ, care nu sunt impozabile, includ: cotizațiile membrilor, contribuțiile bănești sau în natura ale membrilor și simpatizantilor, taxele de înregistrare stabilite potrivit legislației în vigoare, donațiile și sumele sau bunurile primite prin sponsorizare, dobânzile și dividendele obținute din plasarea disponibilităților rezultate din asemenea venituri, veniturile din reclama și publicitate, cu excepția celor realizate prin unitățile specializate în acest domeniu, veniturile pentru care se datorează impozit pe spectacole, veniturile din valorificarea bunurilor aflate în patrimoniul acestora.

(4) Diferențele de curs valutar rezultate din evaluarea, în conformitate cu actele normative în vigoare, a disponibilului în devize sunt venituri neimpozabile sau cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil. Sumele respective se repartizează în contul Alte rezerve analitic distinct.

-----------------

Lit. e) a alin. (1) al art. 1 a fost introdusă prin ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 217 din 29 decembrie 1999 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 650 din 30 decembrie 1999; își încetează aplicarea prin ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 31 din 26 februarie 2001 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 110 din 5 martie 2001.

Lit. d) a alin. (2) al art. 1 a fost modificată de ORDONANTA nr. 40 din 30 ianuarie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 43 din 30 ianuarie 1998.

Lit. g) și h) ale alin. (2) al art. 1 au fost introduse prin ORDONANTA nr. 40 din 30 ianuarie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 43 din 30 ianuarie 1998.

Alin. (2) al art. 1 a fost modificat de ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 217 din 29 decembrie 1999 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 650 din 30 decembrie 1999.

Lit. b) a alin. (2) al art. 1 a fost modificată de ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 31 din 26 februarie 2001 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 110 din 5 martie 2001.

Lit. (f^1) a alin. (2) al art. 1 a fost introdusă prin ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 246 din 30 noiembrie 2000 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 635 din 7 decembrie 2000.

Alin. (3) al art. 1 a fost completat prin ORDONANTA nr. 40 din 30 ianuarie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 43 din 30 ianuarie 1998.

Alin. (4) al art. 1 a fost introdus prin LEGEA nr. 249 din 28 decembrie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 511 din 30 decembrie 1998; abrogat de ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 217 din 29 decembrie 1999 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 650 din 30 decembrie 1999; modificat de LEGEA nr. 189 din 17 aprilie 2001 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 196 din 19 aprilie 2001.

Articolul 2

(1) Cota de impozit pe profit este de 25%, cu excepțiile prevăzute de prezenta ordonanță.

(2) Contribuabilii care obțin venituri din activitatea barurilor de noapte, a cluburilor de noapte și a cazinourilor plătesc o cota adițională de impozit de 25% asupra părții din profitul impozabil care corespunde ponderii veniturilor înregistrate din aceste activități în volumul total al veniturilor. Cota adițională de impozit o plătesc, de asemenea, persoanele fizice și juridice pentru veniturile proprii de aceeași natura, realizate în baza contractelor de asociere în participațiune.

(3) În cazul Băncii Naționale a României, cota de impozit pe profit este de 80% și se aplică asupra veniturilor rămase după scăderea cheltuielilor deductibile și a fondului de rezerva, potrivit legii.

(4) Orice majorare a capitalului social efectuată prin încorporarea rezervelor, precum și a profiturilor, cu excepția rezervelor legale și a diferențelor favorabile din reevaluarea patrimoniului, se impozitează cu o cota de 5%.

(5) Obligația reținerii și varsarii impozitului revine societății comerciale o dată cu înregistrarea la registrul comerțului a modificărilor respective."

---------------

Alin. (2) al art. 2 a fost modificat de ORDONANTA nr. 40 din 30 ianuarie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 43 din 30 ianuarie 1998.

Alin. (4) al art. 2 a fost abrogat prin art. 18 DIN ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 92 din 30 decembrie 1997 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 386 din 30 decembrie 1997; abrogat de art. 1 din LEGEA nr. 241 din 14 decembrie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 483 din 16 decembrie 1998;

Art. 2 a fost modificat de ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 217 din 29 decembrie 1999 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 650 din 30 decembrie 1999.

Alin. (4) al art. 2 a fost modificat de LEGEA nr. 189 din 17 aprilie 2001 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 196 din 19 aprilie 2001.

Articolul 3

(1) Anul fiscal al fiecărui contribuabil este anul calendaristic.

(2) Când un contribuabil se înființează, se reorganizează prin divizare, comasare, fuziune sau se lichidează în cursul unui an fiscal, perioada impozabilă este perioada din anul fiscal pentru care contribuabilul a existat.

Capitolul 2 — Determinarea profitului impozabil ↑ Cuprins

Articolul 4

(1) Profitul impozabil se calculează ca diferența între veniturile obținute din livrarea bunurilor mobile, serviciilor prestate și lucrărilor executate, din vânzarea bunurilor imobile, inclusiv din câștiguri din orice sursa, și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și se adauga cheltuielile nedeductibile.

(2) În scopul determinării profitului impozabil se iau în calcul toate câștigurile din orice sursa, inclusiv cele realizate din investițiile financiare.

(3) În cazul livrărilor de bunuri mobile și al vânzării de bunuri imobile, în baza unui contract de vânzare cu plata în rate, precum și în cazul contractelor de leasing financiar, valoarea ratelor scadente se înregistrează la venituri impozabile, la termenele prevăzute în contract.

(4) La calculul profitului impozabil cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt aferente realizării veniturilor.

Pentru următoarele categorii de cheltuieli se admite deducerea la calculul profitului impozabil, astfel:

a) cheltuielile efectuate pentru realizarea bunurilor livrate și a bunurilor mobile sau imobile vândute în baza unui contract de vânzare cu plata în rate, precum și în cazul contractelor de leasing sunt deductibile la data efectuării lor;

b) în cazul contractelor de leasing, utilizatorul va deduce chiria pentru contractele de leasing operational sau amortizarea și dobânzile pentru contractele de leasing financiar;

c) cheltuielile efectuate pentru popularizarea numelui unei persoane juridice, produs sau serviciu, utilizând mijloacele de informare în masa, precum și costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare sunt cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil în baza unui contract scris;

d) cheltuielile determinate de efectuarea unor lucrări de intervenție pentru reducerea riscului seismic al clădirilor și locuințelor aflate în proprietate sau în administrare potrivit reglementărilor legale în vigoare, care prezintă clasa I de risc seismic, sunt deductibile la data efectuării lor;

e) cheltuielile privind transportul și cazarea salariaților, ocazionate de delegarea, detasarea și deplasarea acestora în țara și în străinătate, sunt deductibile la nivelul sumelor efective, constatate prin documente justificative;

f) cheltuielile reprezentând tichetele de masa, acordate de angajatori în limitele valorii nominale prevăzute de Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masa, sunt deductibile la calculul profitului impozabil potrivit prevederilor legii bugetare anuale.

g) cheltuielile pentru constituirea de fonduri cu destinație specială, conform legii;

h) cheltuielile de asigurare care privesc active corporale fixe și necorporale ale contribuabilului și cheltuielile de asigurare pentru persoane împotriva accidentelor de muncă.

(5) În înțelesul alin. (1) veniturile neimpozabile sunt:

a) dividendele primite de către o persoană juridică română de la o altă persoană juridică, română sau străină;

b) diferențele favorabile de valoare a titlurilor de participare înregistrate ca urmare a incorporarii rezervelor, a beneficiilor sau a primelor de emisiune ori prin compensarea unor creanțe la societatea la care se dețin participatiile;

c) veniturile, respectiv cheltuielile, rezultate din anularea datoriilor sau din încasarea creanțelor, după caz, ca urmare a transferului de acțiuni sau de părți sociale de la Fondul Proprietății de Stat, conform convențiilor;

d) rambursarile de cheltuieli nedeductibile, precum și veniturile rezultate din anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere sau veniturile realizate din stornarea ori recuperarea unor cheltuieli nedeductibile.

(6) În înțelesul alin. (1) cheltuielile nedeductibile sunt:

a) cheltuielile cu impozitul pe profit, inclusiv cele reprezentând diferențe din anii precedenti sau din anul curent, precum și impozitele plătite în străinătate. Sunt nedeductibile și impozitele cu reținere la sursa plătite în numele persoanelor fizice și juridice nerezidente pentru veniturile realizate din România;

b) amenzile, confiscarile, majorările de întârziere și penalitățile datorate către autoritățile române, potrivit prevederilor legale, altele decât cele prevăzute în contractele economice. Amenzile, penalitățile sau majorările datorate către autorități străine sau în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane nerezidente în România sunt cheltuieli nedeductibile;

c) cheltuielile de protocol care depășesc limita de 2% aplicată asupra diferenței rezultate dintre totalul veniturilor și cheltuielilor aferente, inclusiv accizele, mai puțin cheltuielile cu impozitul pe profit și cheltuielile de protocol înregistrate în cursul anului;

d) cheltuielile cu diurna care depășesc de maximum 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituțiile publice;

e) sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor peste limita legală, cu excepția celor create de bănci în limita a 2% din soldul creditelor acordate și a fondului de rezerva potrivit Legii bancare nr. 58/1998, a rezervelor tehnice ale societăților de asigurare și reasigurare create conform prevederilor legale în materie, precum și a fondului de rezerva, în limita a 5% din profitul contabil anual, până când acesta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris și vărsat. Sunt nedeductibile și sumele utilizate pentru constituirea sau pentru majorarea rezervelor de către societățile de asigurare și reasigurare pentru contractele cedate în reasigurare;

f) sumele pentru constituirea provizioanelor peste limitele legale;

g) sumele care depășesc limitele cheltuielilor considerate deductibile, conform legii bugetare anuale;

h) cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor constatate lipsa din gestiune sau degradate și neimputabile, precum și pentru activele corporale pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor cheltuieli, taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor, altele decât cele din producția proprie, acordate salariaților sub forma unor avantaje în natura, precum și taxa pe valoarea adăugată nedeductibila aferentă cheltuielilor care depășesc limitele prevăzute de lege;

i) abrogată;

j) orice cheltuieli făcute în favoarea acționarilor sau a asociaților, inclusiv dobânzile plătite în cazul contractelor civile, în situația în care nu sunt impozitate la persoana fizica;

k) sumele angajate la nivelul contractului de asociere în participațiune în favoarea partenerului contractual, sub forma unor sume fixe sau cote procentuale raportate la venit, altele decât cele rezultate pe baza decontului întocmit;

l) cheltuielile de conducere și cheltuielile de administrare, înregistrate de un sediu permanent care aparține unei persoane fizice sau juridice străine, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul în care se afla sediul permanent sau în altă parte, care depășesc 10% din salariile impozabile ale sediului permanent din România;

m) cheltuielile înregistrate în contabilitate pe baza unor documente care nu îndeplinesc, potrivit Legii contabilității nr. 82/1991, cu modificările ulterioare, condițiile de document justificativ;

n) cheltuielile înregistrate de societățile agricole, constituite în baza Legii nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultura, pentru dreptul de folosință a terenului agricol adus de membrii asociați peste cota de distribuție din producția realizată din folosință acestuia, prevăzută în contractul de societate sau de asociere;

o) cheltuielile de sponsorizare peste limitele prevăzute de normele legale în vigoare;

p) cheltuielile cu dobânzile aferente creditelor, altele decât cele acordate de bănci și de alte persoane juridice autorizate potrivit legii, care depășesc dobânzile active medii ale băncilor, comunicate de Banca Naționala a României;

r) cheltuielile cu serviciile, inclusiv de management sau consultanța, în situația în care nu sunt justificate de un contract scris și pentru care nu pot fi verificați prestatorii în legătură cu natura acestora. Nu sunt deductibile serviciile facturate de persoane fizice și juridice nerezidente, în situația în care plata acestora determina pierdere la nivelul unui exercițiu financiar sau în situația în care aceste servicii nu sunt aferente activității entitatii din România.

În același sens vor fi analizate și furnizarile de bunuri și de servicii între persoanele juridice controlate în comun sau care participa sub orice formă la conducerea ori la controlul beneficiarului acestora;

s) cheltuielile determinate de diferențele nefavorabile de valoare ale titlurilor de participare, înregistrate la societatea la care se dețin participatiile, cu excepția celor determinate de vânzarea-cumpărarea acestora.

-------------------

Art. 4 a fost modificat de ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 217 din 29 decembrie 1999 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 650 din 30 decembrie 1999.

Liniutele alineatului (4) al art. 4 au devenit literele a), b), c), d), e) și f), iar lit. a) și b) au fost modificate de LEGEA nr. 189 din 17 aprilie 2001 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 196 din 19 aprilie 2001.

Lit. g) și h) ale alin. (4) al art. 4 au fost introduse prin LEGEA nr. 189 din 17 aprilie 2001 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 196 din 19 aprilie 2001.

Lit. c) a alin. (6) a art. 4 a fost modificată de LEGEA nr. 189 din 17 aprilie 2001 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 196 din 19 aprilie 2001.

Lit. d) a alin. (6) a art. 4 a fost modificată de ORDONANTA nr. 53 din 30 august 2001 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 531 din 31 august 2001.

Lit. i) a alin. (6) a art. 4 a fost abrogată de LEGEA nr. 189 din 17 aprilie 2001 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 196 din 19 aprilie 2001.

Lit. p) a alin. (6) a art. 4 a fost modificată de LEGEA nr. 189 din 17 aprilie 2001 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 196 din 19 aprilie 2001.

Până la forma actuala art. 4 a mai suferit modificări prin: ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 83 din 23 decembrie 1997 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 375 din 24 decembrie 1997; ORDONANTA nr. 40 din 30 ianuarie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 43 din 30 ianuarie 1998; LEGEA nr. 249 din 28 decembrie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 511 din 30 decembrie 1998; ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 47 din 20 aprilie 1999 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 166 din 20 aprilie 1999 (respinsă); ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 127 din 10 septembrie 1999 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 455 din 20 septembrie 1999.

Articolul 5

(1) Amortizarea activelor corporale și necorporale se face în concordanta cu prevederile legale în vigoare.

(2) Cheltuielile cu exploatarea zăcămintelor naturale, de natura decopertarilor, explorarilor, forarilor, dezvoltarilor, care nu se finalizează în obiective economice ce pot fi exploatate, se recuperează în următorii 5 ani din veniturile realizate din exploatare.

(3) Contribuabilii autorizați sa desfășoare activitate în domeniul exploatării zăcămintelor naturale sunt obligați sa înregistreze în evidența contabilă și sa deducă la calculul profitului impozabil provizioane pentru refacerea terenurilor afectate și pentru redarea acestora în circuitul economic, silvic sau agricol, în limita unei cote de până la 1% din rezultatul financiar din exploatare, pe toată durata de funcționare a exploatării.

(3^1) Pentru titularii de acorduri petroliere care desfășoară operațiuni petroliere în perimetre marine ce includ zone cu adancime de apa mai mare de 100 m cota provizionului constituit pentru dezafectarea sondelor, demobilizarea instalațiilor, a dependintelor și anexelor, precum și pentru reabilitarea mediului este de 10% din rezultatul financiar anual de exploatare, pe toată durata de funcționare a exploatării.

(4) - (5) abrogate.

--------------------

Art. 5 a fost modificat de art. 1 din ORDONANTA nr. 40 din 30 ianuarie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 43 din 30 ianuarie 1998.

Alin. (3^1) al art. 5 a fost introdus prin ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 139 din 14 septembrie 2000 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 467 din 26 septembrie 2000.

Alin. (4) și (5) ale art. 5 au fost introduse prin art. 1 din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 127 din 10 septembrie 1999 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 455 din 20 septembrie 1999; abrogate prin LEGEA nr. 189 din 17 aprilie 2001 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 196 din 19 aprilie 2001.

Articolul 6

Profitul impozabil stabilit potrivit art. 4 și impozitul pe profit se calculează și se evidențiază lunar, cumulat de la începutul anului fiscal.

Articolul 7

(1) Contribuabilii care au încasat printr-un cont bancar din România venituri în valută din exportul bunurilor realizate din activitatea proprie, direct sau prin contract de comision, precum și din prestări de servicii plătesc o cota de impozit de 5% pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii acestor venituri în volumul total al veniturilor.

(2) Impozitul pe profit se reduce cu 50% pentru profitul utilizat în anul fiscal curent pentru investiții în active corporale și necorporale, definite potrivit Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, cu modificările ulterioare, destinate activităților pentru care contribuabilul este autorizat. Reducerea se calculează începând cu profitul realizat după data de 1 ianuarie 2001. Reducerile prevăzute la alin. (1) și (2) se calculează lunar, iar sumele aferente reducerii se repartizează ca surse proprii de finanțare.

--------------------

Art. 7 a fost abrogat de art. 1 din ORDONANTA nr. 40 din 30 ianuarie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 43 din 30 ianuarie 1998; abrogat parțial de LEGEA nr. 249 din 28 decembrie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 511 din 30 decembrie 1998 (care aproba cu modificări Ordonanța nr. 40/1998); modificat de ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 217 din 29 decembrie 1999 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 650 din 30 decembrie 1999; modificat de LEGEA nr. 189 din 17 aprilie 2001 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 196 din 19 aprilie 2001.

Articolul 8

(1) Pierderea anuală, stabilită prin declarația de impozit pe profit, se recuperează din profiturile impozabile obținute în următorii 5 ani.

Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării acestora.

Nu se recuperează pierderea fiscală înregistrată de persoana juridică, în cazul în care are loc divizarea sau fuziunea.

Contribuabilii care pe o perioadă de 3 ani consecutivi au realizat numai pierderi intra automat în obiectivul de control al organului fiscal pentru constatarea cauzelor care au dus la nerealizare de profit.

În cazul persoanelor juridice străine prevederile alineatelor precedente se aplică luându-se în considerare numai activitățile economice, cotele de participare, profiturile și pierderile atribuite sediului permanent din România.

(2) În situația lichidării, fuziunii, divizării unui contribuabil, la determinarea profitului impozabil se includ și profiturile ce rezultă din evaluarea patrimoniului, dacă succesorul în drept al contribuabilului nu garantează continuitatea impozitării conform prevederilor prezentei ordonanțe.

------------------

Art. 8 a fost modificat de art. 1 din ORDONANTA nr. 40 din 30 ianuarie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 43 din 30 ianuarie 1998; modificat de ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 217 din 29 decembrie 1999 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 650 din 30 decembrie 1999;

Capitolul 3 — Determinarea veniturilor persoanelor nerezidente ↑ Cuprins

Articolul 9

Contribuabilii definiți la art. 1 alin. (1) lit. b) și c) datorează impozitul pentru activitățile desfășurate în România.

Articolul 10

Venitul este aferent unei activități desfășurate în România, dacă este:

a) atribuibil unui sediu permanent din România al unei persoane juridice nerezidente;

b) plătit persoanelor juridice sau fizice nerezidente pentru serviciile prestate în România;

c) obținut din sau în legătură cu proprietăți imobiliare situate în România, inclusiv închirierea în scopul utilizării unei asemenea proprietăți și câștigul obținut prin înstrăinarea unui drept asupra unei astfel de proprietăți;

d) plătit ca urmare a exploatării resurselor naturale localizate în România, inclusiv câștigul obținut din vânzarea unui drept aferent unor asemenea resurse naturale;

e) obținut din înstrăinarea unui drept de proprietate;

f) obținut din înstrăinarea de către un rezident român, persoana juridică, a unei proprietăți situate în străinătate, alta decît activele aferente desfășurării unei activități în afară teritoriului României;

g) obținut din dobinda, în cazul în care: datoria este garantată cu proprietăți imobiliare situate în România; debitorul este o persoană juridică sau o persoană fizica rezidență în România; creditul se referă la o afacere desfășurată în România.

Articolul 11

Orice alt venit care nu este menționat la art. 10 este venit realizat pe teritoriul României, dacă este plătit de un rezident român, de sau prin intermediul unui sediu permanent în România.

Articolul 12

(1) În sensul prezentei ordonanțe, sediu permanent înseamnă locul prin intermediul căruia orice activitate a unei persoane fizice sau juridice străine este, în întregime sau în parte, condusă direct sau prin intermediul unui agent dependent.

Sediul permanent include: un loc de conducere, o sucursala, un birou, un sediu secundar, o fabrica, un magazin, un atelier, o mina, un put petrolier sau de gaze, o cariera sau orice alt loc de extracție a resurselor naturale.

Un șantier de construcții sau un loc unde au fost aduse echipamente pentru construcții, un proiect de montaj sau de instalare, activitățile de supraveghere, consultanța și furnizarea de servicii pentru același proiect sau proiecte conexe devin sediu permanent, dacă au o durată mai mare de 12 luni.

Un sediu permanent nu include: folosirea de instalații în scopul depozitarii, expunerii sau livrării de produse sau de mărfuri, menținerea unui stoc de produse sau de mărfuri în scopul depozitarii, expunerii sau livrării, menținerea unui stoc de produse sau de mărfuri numai în scopul prelucrării de către o altă persoană juridică, menținerea unui stoc de produse sau de mărfuri pentru expunerea lor în cadrul unui târg comercial sau în cadrul unei expoziții și pot fi și vândute la încheierea targului sau expoziției. Sediul permanent nu include nici un loc fix de afaceri destinat cumpărării de produse, mărfuri sau colectării de informații, menținerea unui loc fix de afaceri în scopul desfășurării de activități cu caracter pregatitor sau auxiliar, pentru orice combinare a activităților menționate, cu condiția ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din aceasta combinare să aibă un caracter pregatitor sau auxiliar.

Independent de aceste prevederi, când o persoană fizica sau juridică - alta decât un agent cu statut independent - acționează în numele unei întreprinderi și are și exercită împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, aceasta întreprindere se considera ca are un sediu permanent în privinta oricăror activități pe care persoana le exercita pentru întreprindere, în afară de cazul în care activitățile acestei persoane sunt limitate la cele menționate la alineatul precedent.

O întreprindere nu se considera ca are un sediu permanent numai prin faptul ca aceasta își exercită activitatea de afaceri printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiția ca aceste persoane sa acționeze în cadrul activității lor obișnuite, înscrise în documentele de constituire.

Prin agent dependent se înțelege persoana fizica, juridică sau alta entitate, care își desfășoară activitatea în România în numele, pe contul și sub controlul unei persoane fizice sau juridice străine, în baza unui înscris între aceștia, care încheie contracte în numele acestora, cu excepția reprezentantelor autorizate sa funcționeze pe teritoriul României.

Reprezentantul legal al sediului permanent este obligat ca înainte de începerea activității sa îl înregistreze la organul fiscal teritorial în raza căruia urmează sa activeze.

(2) Pentru contribuabilii prevăzuți la art. 1 alin. (1) lit. c) impozitul datorat se calculează, se retine și se vărsa de către persoana juridică.

(3) Pentru reflectarea reală a profitului impozabil al sediului permanent se scad numai cheltuielile aferente realizării veniturilor acestuia, având în vedere prevederile art. 4. De asemenea, la determinarea profitului impozabil al sediilor permanente vor fi avute în vedere următoarele reguli:

a) relația dintre o societate comercială străină și sediul permanent al acesteia nu poate fi stabilită juridic prin convenții (contracte). În consecința, operațiunile la care acestea participa nu generează profit, iar ca urmare a derulării acestor operațiuni sediul permanent nu înregistrează pierdere;

b) tot ceea ce nu reprezintă cheltuieli sau venituri la societatea comercială străină nu poate fi cheltuiala sau venit al sediului permanent;

c) circulația bunurilor și a finantarilor între acestea, precum și cedarea bunurilor mobile și imobile nu duc la realizarea de profituri sau de pierderi.

(4) Persoanele juridice străine care nu desfășoară activități printr-un sediu permanent în România și persoanele fizice străine plătesc, pentru veniturile brute realizate în România, impozit prin reținere la sursa conform legislației în vigoare.

(5) Reglementările convențiilor de evitare a dublei impuneri prevalează față de prevederile prezentei ordonanțe.

În situația în care cotele de impozitare din legislația interna sunt mai favorabile decât cele din convențiile de evitare a dublei impuneri, se aplică cotele de impozitare mai favorabile.

------------------

Art. 12 a fost modificat de ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 217 din 29 decembrie 1999 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 650 din 30 decembrie 1999.

Alin. (2) al art. 12 a fost modificat de LEGEA nr. 189 din 17 aprilie 2001 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 196 din 19 aprilie 2001.

Articolul 13

(1) Persoana juridică română are dreptul de a i se deduce din impozitul pe profit datorat în România o sumă echivalenta cu impozitul pe venitul din sursa externa plătit direct sau prin reținere la sursa în străinătate, pe bază de documente care atesta plata, confirmate de autoritățile fiscale străine.

(2) Suma deducerii este la nivelul prevăzut la alin. (1), dar nu mai mult decît impozitul pe profit calculat prin aplicarea cotei impozitului pe profit prevăzută în prezenta ordonanță asupra veniturilor pe fiecare sursa de venit externa, după ce s-au scăzut cheltuielile deductibile aferente acestora.

(3) Deducerea impozitului pe profit plătit în străinătate se efectuează la cursul de schimb, comunicat de Banca Naționala a României la închiderea anului financiar, iar diferențele de curs până la data plății efective sunt cheltuieli deductibile. Pentru impozitele plătite, reprezentând rețineri la sursa asupra veniturilor de natura dividendelor, redevențelor, dobânzilor sau altor venituri similare, deducerea se efectuează la cursul de schimb comunicat de Banca Naționala a României în ziua precedenta plății."

-----------------

Alin. (3) al art. 13 a fost introdus prin art. 1 din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 217 din 29 decembrie 1999 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 650 din 30 decembrie 1999; modificat de LEGEA nr. 189 din 17 aprilie 2001 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 196 din 19 aprilie 2001.

Articolul 14

Pierderile legate de veniturile din surse externe se deduc numai din aceste venituri, separat pe fiecare sursa de venit.

Capitolul 4 — Plata și controlul impozitului pe profit ↑ Cuprins

Articolul 15

(1) Plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul următor, cu excepția Băncii Naționale a României și a societăților bancare care efectuează plati lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se calculează impozitul.

(2) Banca Naționala a României și societățile bancare au obligația sa plătească în contul impozitului pe profit, pentru luna decembrie a fiecărui an fiscal, o sumă egala cu impozitul datorat pe luna noiembrie a aceluiași an, până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor, urmînd ca regularizarea pe baza datelor din bilanțul contabil să se efectueze până la termenul prevăzut pentru depunerea bilanțului contabil.

(3) Contribuabilii, alții decît cei prevăzuți la alineatul precedent, au obligația sa plătească în contul impozitului pe profit pentru trimestrul IV, până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor, o sumă egala cu impozitul calculat și evidențiat pe lunile octombrie și noiembrie, iar pentru luna decembrie adauga o sumă echivalenta cu impozitul calculat pentru luna noiembrie, urmînd ca regularizarea pe baza datelor din bilanțul contabil să se efectueze până la termenul prevăzut pentru depunerea bilanțului contabil.

Articolul 16

(1) În cursul anului fiscal, contribuabilii au obligația de a depune declarația de impunere până la termenul de plată al impozitului inclusiv, urmînd ca după definitivarea impozitului pe profit pe baza datelor din bilanțul contabil anual să depună declarația de impunere pentru anul fiscal expirat până la termenul prevăzut pentru depunerea bilanțului contabil.

(2) Contribuabilii sunt răspunzători pentru calculul impozitelor declarate și pentru depunerea în termen a declarației de impunere.

(3) Declarația de impunere se semnează de către directorul general sau orice altă persoană autorizata, potrivit legii, sa-l reprezinte pe contribuabil.

Articolul 18

(1) Plata impozitelor reglementate de prezenta ordonanță se face în lei.

(2) abrogat.

-----------------

Alin. (2) al art. 18 a fost abrogat de ORDONANTA nr. 40 din 30 ianuarie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 43 din 30 ianuarie 1998.

Articolul 19

Pentru neplata la termen a impozitului pe profit se datorează majorări de întârziere, potrivit Ordonanței Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare, aprobată și modificată prin Legea nr. 108/1996, cu modificările ulterioare.

------------------

Art. 19 a fost modificat de ORDONANTA nr. 40 din 30 ianuarie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 43 din 30 ianuarie 1998.

Articolul 20

Constatarea, controlul, urmărirea și încasarea impozitelor, precum și a majorărilor de întârziere aferente, reglementate de prezenta ordonanță, se efectuează de organele fiscale din subordinea direcțiilor generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat județene și a municipiului București.

Articolul 21

(1) Un inspector fiscal sau alt angajat al unei unități fiscale, autorizat în acest sens, are dreptul de a intră în orice incinta de afaceri a contribuabilului sau în alte incinte deschise publicului, fără o înștiințare prealabilă, în scopul determinării obligațiilor fiscale ale acestuia sau al colectării impozitelor datorate și neplătite la termen. Accesul este permis în cursul orelor normale de serviciu, iar în afară acestora, numai cu autorizarea scrisă a conducerii unității fiscale, justificată de necesitatea controlului.

(2) Un inspector fiscal sau un alt angajat al unei unități fiscale, autorizat în acest sens în scopul determinării obligației fiscale a contribuabilului sau al încasării impozitelor datorate și neplătite la termen, are dreptul să între și în locuinta, dar numai cu consimțământul contribuabilului sau al proprietarului, după caz, iar în lipsa acestui consimtamint, în baza unei hotărâri judecătorești pronunțate de instanța judecătorească, la cererea conducerii fiscale care este obligată sa motiveze necesitatea accesului în locuinta.

(3) Abrogat.

-----------------

Alin. (3) al art. 21 a fost abrogat de ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 217 din 29 decembrie 1999 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 650 din 30 decembrie 1999.

Articolul 22

(1) În vederea determinării obligațiilor fiscale, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe, organele fiscale au dreptul de a controla și:

a) operațiunile care au ca scop evitarea sau diminuarea plății impozitelor;

b) operațiunile efectuate în numele contribuabilului, dar în favoarea asociaților, acționarilor sau persoanelor ce acționează în numele acestora;

c) datoriile asumate de contribuabili în contul unor împrumuturi făcute sau garantate de acționari, asociați sau de persoanele ce acționează în numele acestora, în vederea reflectării reale a operațiunii;

d) distribuirea, împărțirea, alocarea veniturilor, deducerile, creditele sau reducerile între doi sau mai mulți contribuabili, sau acele operațiuni controlate, direct sau indirect, de persoane care au interese comune, în scopul prevenirii evaziunii fiscale și pentru reflectarea reală a operațiunilor.

(2) În cazul tranzacțiilor dintre contribuabili sau dintre aceștia și o persoană fizica sau o entitate fără personalitate juridică, care participa sub orice formă la conducerea, controlul sau capitalul altui contribuabil sau altei entități, fără personalitate juridică, valoarea ce va fi recunoscută de autoritatea fiscală este valoarea de piața a tranzacțiilor.

La fel se procedează și atunci când contribuabilul sau cealaltă persoana sau entitate sunt asociați, respectiv acționari în comun, și nu dețin controlul, asa cum este prevăzut mai sus.

La estimarea valorii de piața a tranzacțiilor vor fi utilizate următoarele metode:

a) metoda comparării prețurilor, în care prețul de vânzare al contribuabilului se compara cu prețurile practicate de alte entități independente de acesta, atunci când sunt vândute produse sau servicii comparabile;

b) metoda "cost plus", în care prețul obișnuit al pieței trebuie determinat ca valoare a costurilor principale, mărite cu o rata de profit similară domeniului de activitate al contribuabilului;

c) metoda prețului de "revânzare", în care prețul pieței este prețul folosit în cazul vânzărilor produselor și serviciilor către entități independente, diminuat de cheltuielile de comercializare și o rata de profit.

Dacă aplicarea acestor metode pentru estimarea valorii de piața a tranzacțiilor nu este posibila, iar prețul de vânzare este mai mic decât costul de achiziție sau de producție, partea neacoperita de venituri este o cheltuiala nedeductibila.

Aplicarea acestor metode se va realiza, dacă un contribuabil:

- va avea avantaj prin relațiile cu un alt contribuabil care este beneficiarul unei facilități fiscale (scutire, reduceri de impozit); sau

- relația (tranzacția) este cu un alt contribuabil care deține la acesta părți de capital; sau

- este implicat într-o relație de natura economică cu un alt contribuabil și în legătură cu aceasta relație realizează o activitate în favoarea unui asemenea contribuabil în termeni mai avantajosi și într-o formă diferita față de cele acceptate în general (în aceeași perioadă și în aceleași condiții) pentru îndeplinirea activității respective, ceea ce are ca rezultat denaturarea veniturilor sale sau raportarea unor venituri mai mici care ar fi fost realizate în condiții normale cu alți parteneri.

Pentru definirea metodelor, modalităților și a procedurilor de aplicare a acestor metode, în termen de 90 de zile de la publicarea prezentei ordonanțe în Monitorul Oficial al României Ministerul Finanțelor va elabora instrucțiuni de aplicare, aprobate prin hotărâre a Guvernului.

-----------------

Alin. (2) al art. 22 a fost completat de ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 217 din 29 decembrie 1999 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 650 din 30 decembrie 1999.

Articolul 23

Abrogat.

------------------

Art. 23 a fost abrogat de ORDONANTA nr. 40 din 30 ianuarie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 43 din 30 ianuarie 1998.

Articolul 24

Abrogat.

------------------

Art. 24 a fost abrogat de ORDONANTA nr. 40 din 30 ianuarie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 43 din 30 ianuarie 1998.

Articolul 25

Abrogat.

------------------

Art. 25 a fost abrogat de ORDONANTA nr. 40 din 30 ianuarie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 43 din 30 ianuarie 1998.

Articolul 26

Abrogat.

------------------

Art. 26 a fost abrogat parțial de ORDONANTA nr. 70 din 28 august 1997 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 227 din 30 august 1997; abrogat de ORDONANTA nr. 40 din 30 ianuarie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 43 din 30 ianuarie 1998.

Articolul 27

(1) Funcționarii publici din cadrul unităților fiscale, inclusiv persoanele care nu mai dețin aceasta calitate, sunt obligați sa păstreze secretul asupra informațiilor pe care le dețin urmare exercitării atribuțiilor de serviciu, referitoare la un contribuabil.

(2) Informațiile referitoare la un contribuabil pot fi transmise numai în următoarele situații:

a) altor autorități cu atribuții fiscale, în scopul realizării unor obligații ce decurg din aplicarea unei legi fiscale;

b) unei autorități din domeniul muncii și protecției sociale, care face plati de asigurări sociale sau alte plati similare;

c) autorităților fiscale ale altei tari, în baza unei convenții pentru evitarea dublei impuneri;

d) autorităților judiciare competente, potrivit legii.

(3) Persoana care primește informații fiscale, conform alin. (2), este obligată sa păstreze secretul fiscal asupra informațiilor primite.

(4) Informația referitoare la un contribuabil poate fi transmisă și unei alte persoane numai cu consimțământul scris al contribuabilului.

(5) Nerespectarea obligației de păstrare a secretului fiscal se pedepsește potrivit legii penale.

Articolul 28

Obiectiunile, contestațiile și plângerile formulate la actele de control sau de impunere ale organelor fiscale se soluționează conform dispozițiilor Legii nr. 105/1997 pentru soluționarea obiectiunilor, contestațiilor și a plangerilor asupra sumelor constatate și aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanțelor.

---------------

Art. 28 a fost abrogat parțial prin LEGEA nr. 105 din 24 iunie 1997 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 136 din 30 iunie 1997 (abrogată);

Art. 28 a fost modificat de ORDONANTA nr. 40 din 30 ianuarie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 43 din 30 ianuarie 1998.

Capitolul 5 — Abrogat. ↑ Cuprins

------------------

Cap. 5 a fost abrogat de ORDONANTA nr. 40 din 30 ianuarie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 43 din 30 ianuarie 1998.

Articolul 29

Abrogat.

------------------

Art. 29 a fost abrogat de ORDONANTA nr. 40 din 30 ianuarie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 43 din 30 ianuarie 1998.

Capitolul 6 — Dispoziții tranzitorii și finale ↑ Cuprins

Articolul 32

Metodologia de calcul și de reflectare în profit a operațiunilor legate de distribuirea activelor, în cazul lichidărilor parțiale sau totale ale contribuabililor, precum și al reorganizării acestora, va fi menționată în instrucțiunile prevăzute la art. 35.

Articolul 33

(1) Pierderile înregistrate până la data de 1 ianuarie 1995 pot fi recuperate din profitul impozabil în anul 1995 și în anii următori, potrivit prevederilor legale existente până la data de 1 ianuarie 1995.

(2) Pierderea neta înregistrată în perioada de scutire poate fi recuperată din profiturile impozabile viitoare, conform prevederilor prezentei ordonanțe. Pierderea neta se calculează ca diferența între profitul impozabil aferent perioadei de scutire și pierderile înregistrate în aceeași perioadă.

Articolul 34

(1) Obligațiile fiscale reglementate prin prezenta ordonanță sunt venituri ale bugetului de stat.

(2) Ca excepție de la prevederile alin. (1), impozitul pe profit, majorările și amenzile calculate potrivit prezentei ordonanțe și datorate de regiile autonome din subordinea consiliilor locale și consiliilor județene sunt venituri ale bugetelor locale respective.

Articolul 35

(1) Până la punerea în aplicare a prevederilor prezentei ordonanțe, Guvernul va aproba, la propunerea Ministerului Finanțelor, Instrucțiunile privind metodologia de calcul și formularistica corespunzătoare referitoare la impozitul pe profit.

(1^1) La propunerea Ministerului Finanțelor, Guvernul va aproba regimul constituirii, utilizării și deductibilitatii fiscale a provizioanelor agenților economici și ale societăților bancare.

(2) Pentru aplicarea unitară a prevederilor prezentei ordonanțe se constituie Comisia centrala fiscală a impozitelor directe, coordonata de secretarul de stat care răspunde de activitatea veniturilor statului. Componenta comisiei se aproba prin ordin al ministrului finanțelor.

(3) Ordinele, modelele de formulare și normele de completare referitoare la impozitul pe profit, precum și deciziile comisiei prevăzute la alin. (2) se publică în Monitorul Oficial al României.

(5) Promovarea de reglementări legislative privind impunerea veniturilor persoanelor juridice se va face numai cu respectarea principiilor din prezenta ordonanță și numai prin acte normative speciale privind impozitele și taxele.

--------------

Alin. (1^1) al art. 35 a fost introdus prin ORDONANTA nr. 40 din 30 ianuarie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 43 din 30 ianuarie 1998.

Alin. (5) al art. 35 a fost introdus prin ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 217 din 29 decembrie 1999 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 650 din 30 decembrie 1999.

Articolul 36

Prezenta ordonanță intră în vigoare începând cu anul fiscal 1995*).

---------------

*) A se vedea și notele de subsol.

Articolul 37

Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abroga: Legea nr. 12/1991 privind impozitul pe profit; Legea nr. 55/1991 pentru modificarea art. 5 din Legea nr. 12/1991 privind impozitul pe profit; Hotărârea Guvernului nr. 804/1991 privind impozitul pe profit; art. 14, 15 și 16 din Legea nr. 35/1991 privind regimul investițiilor străine, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 57/1993; Legea nr. 54/1992 privind impozitul pe sumele obținute din vânzarea activelor societăților comerciale cu capital de stat, cu excepția art. 6; art. 1 din Decretul nr. 276/1973 pentru reglementarea impunerii unor venituri realizate din Republica Socialistă România de persoanele fizice și juridice nerezidente, astfel cum a fost modificat prin Decretul nr. 125/1977 privind modificarea Decretului nr. 276/1973 pentru reglementarea impunerii unor venituri realizate din Republica Socialistă România de persoane fizice și juridice nerezidente, numai în ce privește condiția de rezidență; Decretul nr. 394/1973 privitor la impunerea veniturilor realizate din închirieri de imobile, numai prevederile referitoare la persoane juridice; art. 8 alin. 1 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța Guvernului nr. 3/1994 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/1993 privind unele măsuri pentru restructurarea activității regiilor autonome; Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, numai prevederile referitoare la majorările de întârziere aferente veniturilor bugetare, reglementate de prezenta ordonanță; Ordonanța Guvernului nr. 14/1992 privind modificarea nivelului majorărilor de întârziere datorate pentru neplata în termen a veniturilor cuvenite bugetului, aprobată prin Legea nr. 114/1992, numai prevederile referitoare la cota majorărilor de întârziere aferente veniturilor bugetare reglementate prin prezenta ordonanță; Ordonanța Guvernului nr. 17/1993 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la reglementările financiar-gestionare și fiscale, numai contravențiile și sancțiunile referitoare la veniturile bugetare reglementate prin prezenta ordonanță; art. 27 alin. 2 din Legea nr. 33/1991 privind activitatea bancară; Hotărârea Guvernului nr. 557/1992 privind unele măsuri de constituire a fondului asigurărilor sociale pentru agricultori; art. 2 și 3 din Legea nr. 67/1993 privind constituirea și utilizarea fondului special pentru cercetare-dezvoltare; Decretul nr. 425/1972 privind impozitul pe beneficiile societăților mixte constituite în Republica Socialistă România și Hotărârea Guvernului nr. 759/1995 pentru aplicarea Ordonanței Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, precum și orice alte dispoziții contrare.

----------------

Sursă: legislatie.just.ro (Monitorul Oficial). Textul afișat este forma consolidată curentă.