ORDONANTA nr. 70 din 29 august 1994(republicată**)

(1) Sunt obligați la plata impozitului pe profit, în condițiile prezentei ordonanțe, și denumiți în continuare contribuabili:

a) persoanele juridice române, pentru profitul impozabil obținut din orice sursa, atât în România, cît și din străinătate;

b) persoanele juridice străine care desfășoară activități printr-un sediu permanent în România, pentru profitul impozabil aferent acelui sediu permanent;

c) persoanele juridice și fizice străine care desfășoară activități în România ca partener într-o asociere ce nu da naștere unei persoane juridice, pentru toate veniturile rezultate din activitatea desfășurată în România;

d) asocierile dintre persoanele fizice române și persoanele juridice române care nu dau naștere unei persoane juridice, pentru veniturile realizate atât în România, cît și în străinătate. În acest caz, impozitul datorat se calculează, se retine și se vărsa de către persoana juridică.

e) încetare aplicare;

(2) Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit:

a) trezoreria statului, pentru operațiunile din fondurile publice derulate prin contul general al trezoreriei;

b) instituțiile publice, pentru fondurile publice constituite, inclusiv pentru veniturile extrabugetare și disponibilitățile realizate și utilizate, potrivit Legii nr. 72/1996 privind finanțele publice și Legii nr. 189/1998 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, dacă legea nu prevede altfel;

c) unitățile economice fără personalitate juridică ale organizațiilor de nevăzători, de invalizi și ale asociațiilor persoanelor cu handicap;

d) fundațiile testamentare;

e) cooperativele care funcționează ca unități protejate, special organizate, potrivit legii;

f) unitățile aparținând cultelor religioase, pentru veniturile obținute din producerea și valorificarea obiectelor și produselor necesare activității de cult, potrivit Legii nr. 103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult;

g) instituțiile de învățământ particular acreditate, precum și cele autorizate, potrivit legii;

h) asociațiile de proprietari, constituite ca persoane juridice potrivit Legii locuinței nr. 114/1996, pentru veniturile obținute din activitățile economice, care sunt utilizate pentru îmbunătățirea confortului și a eficientei clădirii, pentru întreținerea și repararea proprietății comune.

(3) Veniturile și cheltuielile persoanelor juridice fără scop lucrativ ce se iau în calcul la determinarea profitului impozabil sunt numai cele aferente activităților economice desfășurate cu scopul obținerii de profit.

(4) Diferențele de curs valutar rezultate din evaluarea, în conformitate cu actele normative în vigoare, a disponibilului în devize sunt venituri neimpozabile sau cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil. Sumele respective se repartizează în contul Alte rezerve analitic distinct.

(1) Cota de impozit pe profit este de 25%, cu excepțiile prevăzute de prezenta ordonanță.

(2) Contribuabilii care obțin venituri din activitatea barurilor de noapte, a cluburilor de noapte și a cazinourilor plătesc o cota adițională de impozit de 25% asupra părții din profitul impozabil care corespunde ponderii veniturilor înregistrate din aceste activități în volumul total al veniturilor. Cota adițională de impozit o plătesc, de asemenea, persoanele fizice și juridice pentru veniturile proprii de aceeași natura, realizate în baza contractelor de asociere în participațiune.

(3) În cazul Băncii Naționale a României, cota de impozit pe profit este de 80% și se aplică asupra veniturilor rămase după scăderea cheltuielilor deductibile și a fondului de rezerva, potrivit legii.

(4) Orice majorare a capitalului social efectuată prin încorporarea rezervelor, precum și a profiturilor, cu excepția rezervelor legale și a diferențelor favorabile din reevaluarea patrimoniului, se impozitează cu o cota de 5%.

(5) Obligația reținerii și varsarii impozitului revine societății comerciale o dată cu înregistrarea la registrul comerțului a modificărilor respective."

(1) Anul fiscal al fiecărui contribuabil este anul calendaristic.

(2) Când un contribuabil se înființează, se reorganizează prin divizare, comasare, fuziune sau se lichidează în cursul unui an fiscal, perioada impozabilă este perioada din anul fiscal pentru care contribuabilul a existat.

(1) Profitul impozabil se calculează ca diferența între veniturile obținute din livrarea bunurilor mobile, serviciilor prestate și lucrărilor executate, din vânzarea bunurilor imobile, inclusiv din câștiguri din orice sursa, și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și se adauga cheltuielile nedeductibile.

(2) În scopul determinării profitului impozabil se iau în calcul toate câștigurile din orice sursa, inclusiv cele realizate din investițiile financiare.

(3) În cazul livrărilor de bunuri mobile și al vânzării de bunuri imobile, în baza unui contract de vânzare cu plata în rate, precum și în cazul contractelor de leasing financiar, valoarea ratelor scadente se înregistrează la venituri impozabile, la termenele prevăzute în contract.

(4) La calculul profitului impozabil cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt aferente realizării veniturilor.

a) cheltuielile efectuate pentru realizarea bunurilor livrate și a bunurilor mobile sau imobile vândute în baza unui contract de vânzare cu plata în rate, precum și în cazul contractelor de leasing sunt deductibile la data efectuării lor;

b) în cazul contractelor de leasing, utilizatorul va deduce chiria pentru contractele de leasing operational sau amortizarea și dobânzile pentru contractele de leasing financiar;

c) cheltuielile efectuate pentru popularizarea numelui unei persoane juridice, produs sau serviciu, utilizând mijloacele de informare în masa, precum și costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare sunt cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil în baza unui contract scris;

d) cheltuielile determinate de efectuarea unor lucrări de intervenție pentru reducerea riscului seismic al clădirilor și locuințelor aflate în proprietate sau în administrare potrivit reglementărilor legale în vigoare, care prezintă clasa I de risc seismic, sunt deductibile la data efectuării lor;

e) cheltuielile privind transportul și cazarea salariaților, ocazionate de delegarea, detasarea și deplasarea acestora în țara și în străinătate, sunt deductibile la nivelul sumelor efective, constatate prin documente justificative;

f) cheltuielile reprezentând tichetele de masa, acordate de angajatori în limitele valorii nominale prevăzute de Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masa, sunt deductibile la calculul profitului impozabil potrivit prevederilor legii bugetare anuale.

g) cheltuielile pentru constituirea de fonduri cu destinație specială, conform legii;

h) cheltuielile de asigurare care privesc active corporale fixe și necorporale ale contribuabilului și cheltuielile de asigurare pentru persoane împotriva accidentelor de muncă.

(5) În înțelesul alin. (1) veniturile neimpozabile sunt:

a) dividendele primite de către o persoană juridică română de la o altă persoană juridică, română sau străină;

b) diferențele favorabile de valoare a titlurilor de participare înregistrate ca urmare a incorporarii rezervelor, a beneficiilor sau a primelor de emisiune ori prin compensarea unor creanțe la societatea la care se dețin participatiile;

c) veniturile, respectiv cheltuielile, rezultate din anularea datoriilor sau din încasarea creanțelor, după caz, ca urmare a transferului de acțiuni sau de părți sociale de la Fondul Proprietății de Stat, conform convențiilor;

d) rambursarile de cheltuieli nedeductibile, precum și veniturile rezultate din anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere sau veniturile realizate din stornarea ori recuperarea unor cheltuieli nedeductibile.

(6) În înțelesul alin. (1) cheltuielile nedeductibile sunt:

a) cheltuielile cu impozitul pe profit, inclusiv cele reprezentând diferențe din anii precedenti sau din anul curent, precum și impozitele plătite în străinătate. Sunt nedeductibile și impozitele cu reținere la sursa plătite în numele persoanelor fizice și juridice nerezidente pentru veniturile realizate din România;

b) amenzile, confiscarile, majorările de întârziere și penalitățile datorate către autoritățile române, potrivit prevederilor legale, altele decât cele prevăzute în contractele economice. Amenzile, penalitățile sau majorările datorate către autorități străine sau în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane nerezidente în România sunt cheltuieli nedeductibile;

c) cheltuielile de protocol care depășesc limita de 2% aplicată asupra diferenței rezultate dintre totalul veniturilor și cheltuielilor aferente, inclusiv accizele, mai puțin cheltuielile cu impozitul pe profit și cheltuielile de protocol înregistrate în cursul anului;

d) cheltuielile cu diurna care depășesc de maximum 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituțiile publice;

e) sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor peste limita legală, cu excepția celor create de bănci în limita a 2% din soldul creditelor acordate și a fondului de rezerva potrivit Legii bancare nr. 58/1998, a rezervelor tehnice ale societăților de asigurare și reasigurare create conform prevederilor legale în materie, precum și a fondului de rezerva, în limita a 5% din profitul contabil anual, până când acesta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris și vărsat. Sunt nedeductibile și sumele utilizate pentru constituirea sau pentru majorarea rezervelor de către societățile de asigurare și reasigurare pentru contractele cedate în reasigurare;

f) sumele pentru constituirea provizioanelor peste limitele legale;

g) sumele care depășesc limitele cheltuielilor considerate deductibile, conform legii bugetare anuale;

h) cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor constatate lipsa din gestiune sau degradate și neimputabile, precum și pentru activele corporale pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor cheltuieli, taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor, altele decât cele din producția proprie, acordate salariaților sub forma unor avantaje în natura, precum și taxa pe valoarea adăugată nedeductibila aferentă cheltuielilor care depășesc limitele prevăzute de lege;

i) abrogată;

j) orice cheltuieli făcute în favoarea acționarilor sau a asociaților, inclusiv dobânzile plătite în cazul contractelor civile, în situația în care nu sunt impozitate la persoana fizica;

k) sumele angajate la nivelul contractului de asociere în participațiune în favoarea partenerului contractual, sub forma unor sume fixe sau cote procentuale raportate la venit, altele decât cele rezultate pe baza decontului întocmit;

l) cheltuielile de conducere și cheltuielile de administrare, înregistrate de un sediu permanent care aparține unei persoane fizice sau juridice străine, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul în care se afla sediul permanent sau în altă parte, care depășesc 10% din salariile impozabile ale sediului permanent din România;

m) cheltuielile înregistrate în contabilitate pe baza unor documente care nu îndeplinesc, potrivit Legii contabilității nr. 82/1991, cu modificările ulterioare, condițiile de document justificativ;

n) cheltuielile înregistrate de societățile agricole, constituite în baza Legii nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultura, pentru dreptul de folosință a terenului agricol adus de membrii asociați peste cota de distribuție din producția realizată din folosință acestuia, prevăzută în contractul de societate sau de asociere;

o) cheltuielile de sponsorizare peste limitele prevăzute de normele legale în vigoare;

p) cheltuielile cu dobânzile aferente creditelor, altele decât cele acordate de bănci și de alte persoane juridice autorizate potrivit legii, care depășesc dobânzile active medii ale băncilor, comunicate de Banca Naționala a României;

r) cheltuielile cu serviciile, inclusiv de management sau consultanța, în situația în care nu sunt justificate de un contract scris și pentru care nu pot fi verificați prestatorii în legătură cu natura acestora. Nu sunt deductibile serviciile facturate de persoane fizice și juridice nerezidente, în situația în care plata acestora determina pierdere la nivelul unui exercițiu financiar sau în situația în care aceste servicii nu sunt aferente activității entitatii din România.

s) cheltuielile determinate de diferențele nefavorabile de valoare ale titlurilor de participare, înregistrate la societatea la care se dețin participatiile, cu excepția celor determinate de vânzarea-cumpărarea acestora.

(1) Amortizarea activelor corporale și necorporale se face în concordanta cu prevederile legale în vigoare.

(2) Cheltuielile cu exploatarea zăcămintelor naturale, de natura decopertarilor, explorarilor, forarilor, dezvoltarilor, care nu se finalizează în obiective economice ce pot fi exploatate, se recuperează în următorii 5 ani din veniturile realizate din exploatare.

(3) Contribuabilii autorizați sa desfășoare activitate în domeniul exploatării zăcămintelor naturale sunt obligați sa înregistreze în evidența contabilă și sa deducă la calculul profitului impozabil provizioane pentru refacerea terenurilor afectate și pentru redarea acestora în circuitul economic, silvic sau agricol, în limita unei cote de până la 1% din rezultatul financiar din exploatare, pe toată durata de funcționare a exploatării.

(4) - (5) abrogate.

(1) Contribuabilii care au încasat printr-un cont bancar din România venituri în valută din exportul bunurilor realizate din activitatea proprie, direct sau prin contract de comision, precum și din prestări de servicii plătesc o cota de impozit de 5% pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii acestor venituri în volumul total al veniturilor.

(2) Impozitul pe profit se reduce cu 50% pentru profitul utilizat în anul fiscal curent pentru investiții în active corporale și necorporale, definite potrivit Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, cu modificările ulterioare, destinate activităților pentru care contribuabilul este autorizat. Reducerea se calculează începând cu profitul realizat după data de 1 ianuarie 2001. Reducerile prevăzute la alin. (1) și (2) se calculează lunar, iar sumele aferente reducerii se repartizează ca surse proprii de finanțare.

(1) Pierderea anuală, stabilită prin declarația de impozit pe profit, se recuperează din profiturile impozabile obținute în următorii 5 ani.

(2) În situația lichidării, fuziunii, divizării unui contribuabil, la determinarea profitului impozabil se includ și profiturile ce rezultă din evaluarea patrimoniului, dacă succesorul în drept al contribuabilului nu garantează continuitatea impozitării conform prevederilor prezentei ordonanțe.

a) atribuibil unui sediu permanent din România al unei persoane juridice nerezidente;

b) plătit persoanelor juridice sau fizice nerezidente pentru serviciile prestate în România;

c) obținut din sau în legătură cu proprietăți imobiliare situate în România, inclusiv închirierea în scopul utilizării unei asemenea proprietăți și câștigul obținut prin înstrăinarea unui drept asupra unei astfel de proprietăți;

d) plătit ca urmare a exploatării resurselor naturale localizate în România, inclusiv câștigul obținut din vânzarea unui drept aferent unor asemenea resurse naturale;

e) obținut din înstrăinarea unui drept de proprietate;

f) obținut din înstrăinarea de către un rezident român, persoana juridică, a unei proprietăți situate în străinătate, alta decît activele aferente desfășurării unei activități în afară teritoriului României;

g) obținut din dobinda, în cazul în care: datoria este garantată cu proprietăți imobiliare situate în România; debitorul este o persoană juridică sau o persoană fizica rezidență în România; creditul se referă la o afacere desfășurată în România.

(1) În sensul prezentei ordonanțe, sediu permanent înseamnă locul prin intermediul căruia orice activitate a unei persoane fizice sau juridice străine este, în întregime sau în parte, condusă direct sau prin intermediul unui agent dependent.

(2) Pentru contribuabilii prevăzuți la art. 1 alin. (1) lit. c) impozitul datorat se calculează, se retine și se vărsa de către persoana juridică.

(3) Pentru reflectarea reală a profitului impozabil al sediului permanent se scad numai cheltuielile aferente realizării veniturilor acestuia, având în vedere prevederile art. 4. De asemenea, la determinarea profitului impozabil al sediilor permanente vor fi avute în vedere următoarele reguli:

a) relația dintre o societate comercială străină și sediul permanent al acesteia nu poate fi stabilită juridic prin convenții (contracte). În consecința, operațiunile la care acestea participa nu generează profit, iar ca urmare a derulării acestor operațiuni sediul permanent nu înregistrează pierdere;

b) tot ceea ce nu reprezintă cheltuieli sau venituri la societatea comercială străină nu poate fi cheltuiala sau venit al sediului permanent;

c) circulația bunurilor și a finantarilor între acestea, precum și cedarea bunurilor mobile și imobile nu duc la realizarea de profituri sau de pierderi.

(4) Persoanele juridice străine care nu desfășoară activități printr-un sediu permanent în România și persoanele fizice străine plătesc, pentru veniturile brute realizate în România, impozit prin reținere la sursa conform legislației în vigoare.

(5) Reglementările convențiilor de evitare a dublei impuneri prevalează față de prevederile prezentei ordonanțe.

(1) Persoana juridică română are dreptul de a i se deduce din impozitul pe profit datorat în România o sumă echivalenta cu impozitul pe venitul din sursa externa plătit direct sau prin reținere la sursa în străinătate, pe bază de documente care atesta plata, confirmate de autoritățile fiscale străine.

(2) Suma deducerii este la nivelul prevăzut la alin. (1), dar nu mai mult decît impozitul pe profit calculat prin aplicarea cotei impozitului pe profit prevăzută în prezenta ordonanță asupra veniturilor pe fiecare sursa de venit externa, după ce s-au scăzut cheltuielile deductibile aferente acestora.

(3) Deducerea impozitului pe profit plătit în străinătate se efectuează la cursul de schimb, comunicat de Banca Naționala a României la închiderea anului financiar, iar diferențele de curs până la data plății efective sunt cheltuieli deductibile. Pentru impozitele plătite, reprezentând rețineri la sursa asupra veniturilor de natura dividendelor, redevențelor, dobânzilor sau altor venituri similare, deducerea se efectuează la cursul de schimb comunicat de Banca Naționala a României în ziua precedenta plății."

(1) Plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul următor, cu excepția Băncii Naționale a României și a societăților bancare care efectuează plati lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se calculează impozitul.

(2) Banca Naționala a României și societățile bancare au obligația sa plătească în contul impozitului pe profit, pentru luna decembrie a fiecărui an fiscal, o sumă egala cu impozitul datorat pe luna noiembrie a aceluiași an, până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor, urmînd ca regularizarea pe baza datelor din bilanțul contabil să se efectueze până la termenul prevăzut pentru depunerea bilanțului contabil.

(3) Contribuabilii, alții decît cei prevăzuți la alineatul precedent, au obligația sa plătească în contul impozitului pe profit pentru trimestrul IV, până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor, o sumă egala cu impozitul calculat și evidențiat pe lunile octombrie și noiembrie, iar pentru luna decembrie adauga o sumă echivalenta cu impozitul calculat pentru luna noiembrie, urmînd ca regularizarea pe baza datelor din bilanțul contabil să se efectueze până la termenul prevăzut pentru depunerea bilanțului contabil.

(1) În cursul anului fiscal, contribuabilii au obligația de a depune declarația de impunere până la termenul de plată al impozitului inclusiv, urmînd ca după definitivarea impozitului pe profit pe baza datelor din bilanțul contabil anual să depună declarația de impunere pentru anul fiscal expirat până la termenul prevăzut pentru depunerea bilanțului contabil.

(2) Contribuabilii sunt răspunzători pentru calculul impozitelor declarate și pentru depunerea în termen a declarației de impunere.

(3) Declarația de impunere se semnează de către directorul general sau orice altă persoană autorizata, potrivit legii, sa-l reprezinte pe contribuabil.

(1) Plata impozitelor reglementate de prezenta ordonanță se face în lei.

(2) abrogat.

(1) Un inspector fiscal sau alt angajat al unei unități fiscale, autorizat în acest sens, are dreptul de a intră în orice incinta de afaceri a contribuabilului sau în alte incinte deschise publicului, fără o înștiințare prealabilă, în scopul determinării obligațiilor fiscale ale acestuia sau al colectării impozitelor datorate și neplătite la termen. Accesul este permis în cursul orelor normale de serviciu, iar în afară acestora, numai cu autorizarea scrisă a conducerii unității fiscale, justificată de necesitatea controlului.

(2) Un inspector fiscal sau un alt angajat al unei unități fiscale, autorizat în acest sens în scopul determinării obligației fiscale a contribuabilului sau al încasării impozitelor datorate și neplătite la termen, are dreptul să între și în locuinta, dar numai cu consimțământul contribuabilului sau al proprietarului, după caz, iar în lipsa acestui consimtamint, în baza unei hotărâri judecătorești pronunțate de instanța judecătorească, la cererea conducerii fiscale care este obligată sa motiveze necesitatea accesului în locuinta.

(3) Abrogat.

(1) În vederea determinării obligațiilor fiscale, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe, organele fiscale au dreptul de a controla și:

a) operațiunile care au ca scop evitarea sau diminuarea plății impozitelor;

b) operațiunile efectuate în numele contribuabilului, dar în favoarea asociaților, acționarilor sau persoanelor ce acționează în numele acestora;

c) datoriile asumate de contribuabili în contul unor împrumuturi făcute sau garantate de acționari, asociați sau de persoanele ce acționează în numele acestora, în vederea reflectării reale a operațiunii;

d) distribuirea, împărțirea, alocarea veniturilor, deducerile, creditele sau reducerile între doi sau mai mulți contribuabili, sau acele operațiuni controlate, direct sau indirect, de persoane care au interese comune, în scopul prevenirii evaziunii fiscale și pentru reflectarea reală a operațiunilor.

(2) În cazul tranzacțiilor dintre contribuabili sau dintre aceștia și o persoană fizica sau o entitate fără personalitate juridică, care participa sub orice formă la conducerea, controlul sau capitalul altui contribuabil sau altei entități, fără personalitate juridică, valoarea ce va fi recunoscută de autoritatea fiscală este valoarea de piața a tranzacțiilor.

a) metoda comparării prețurilor, în care prețul de vânzare al contribuabilului se compara cu prețurile practicate de alte entități independente de acesta, atunci când sunt vândute produse sau servicii comparabile;

b) metoda "cost plus", în care prețul obișnuit al pieței trebuie determinat ca valoare a costurilor principale, mărite cu o rata de profit similară domeniului de activitate al contribuabilului;

c) metoda prețului de "revânzare", în care prețul pieței este prețul folosit în cazul vânzărilor produselor și serviciilor către entități independente, diminuat de cheltuielile de comercializare și o rata de profit.

(1) Funcționarii publici din cadrul unităților fiscale, inclusiv persoanele care nu mai dețin aceasta calitate, sunt obligați sa păstreze secretul asupra informațiilor pe care le dețin urmare exercitării atribuțiilor de serviciu, referitoare la un contribuabil.

(2) Informațiile referitoare la un contribuabil pot fi transmise numai în următoarele situații:

a) altor autorități cu atribuții fiscale, în scopul realizării unor obligații ce decurg din aplicarea unei legi fiscale;

b) unei autorități din domeniul muncii și protecției sociale, care face plati de asigurări sociale sau alte plati similare;

c) autorităților fiscale ale altei tari, în baza unei convenții pentru evitarea dublei impuneri;

d) autorităților judiciare competente, potrivit legii.

(3) Persoana care primește informații fiscale, conform alin. (2), este obligată sa păstreze secretul fiscal asupra informațiilor primite.

(4) Informația referitoare la un contribuabil poate fi transmisă și unei alte persoane numai cu consimțământul scris al contribuabilului.

(5) Nerespectarea obligației de păstrare a secretului fiscal se pedepsește potrivit legii penale.

(1) Pierderile înregistrate până la data de 1 ianuarie 1995 pot fi recuperate din profitul impozabil în anul 1995 și în anii următori, potrivit prevederilor legale existente până la data de 1 ianuarie 1995.

(2) Pierderea neta înregistrată în perioada de scutire poate fi recuperată din profiturile impozabile viitoare, conform prevederilor prezentei ordonanțe. Pierderea neta se calculează ca diferența între profitul impozabil aferent perioadei de scutire și pierderile înregistrate în aceeași perioadă.

(1) Obligațiile fiscale reglementate prin prezenta ordonanță sunt venituri ale bugetului de stat.

(2) Ca excepție de la prevederile alin. (1), impozitul pe profit, majorările și amenzile calculate potrivit prezentei ordonanțe și datorate de regiile autonome din subordinea consiliilor locale și consiliilor județene sunt venituri ale bugetelor locale respective.

(1) Până la punerea în aplicare a prevederilor prezentei ordonanțe, Guvernul va aproba, la propunerea Ministerului Finanțelor, Instrucțiunile privind metodologia de calcul și formularistica corespunzătoare referitoare la impozitul pe profit.

(2) Pentru aplicarea unitară a prevederilor prezentei ordonanțe se constituie Comisia centrala fiscală a impozitelor directe, coordonata de secretarul de stat care răspunde de activitatea veniturilor statului. Componenta comisiei se aproba prin ordin al ministrului finanțelor.

(3) Ordinele, modelele de formulare și normele de completare referitoare la impozitul pe profit, precum și deciziile comisiei prevăzute la alin. (2) se publică în Monitorul Oficial al României.

(5) Promovarea de reglementări legislative privind impunerea veniturilor persoanelor juridice se va face numai cu respectarea principiilor din prezenta ordonanță și numai prin acte normative speciale privind impozitele și taxele.