HOTĂRÂRE nr. 541 din 17 mai 2003

(1) Prevederile prezentei hotărâri se aplică instalațiilor de ardere a căror putere termica nominală este egala cu sau mai mare de 50 MW, denumite în continuare instalații mari de ardere, indiferent de tipul de combustibil utilizat.

(2) Prevederile prezentei hotărâri nu se aplică instalațiilor mari de ardere care utilizează în mod direct produsele de ardere în procesele tehnologice, cum sunt:

a) instalații în care produsele de ardere sunt utilizate pentru reincalzirea sau încălzirea directa, uscarea sau pentru orice alt tratament aplicat obiectelor ori materialelor, ca de exemplu: cuptoare de reincalzire și cuptoare pentru tratamente termice;

b) instalații de postardere, ca de exemplu instalațiile de epurare a gazelor reziduale și care nu funcționează ca instalații de ardere independente;

c) instalații de regenerare a catalizatorilor pentru cracare catalitica;

d) instalații de conversie a hidrogenului sulfurat în sulf;

e) reactoare utilizate în industria chimica;

f) baterii de cocs;

g) caupere;

h) orice instalatie utilizata pentru propulsia unui vehicul, a unei nave maritime, fluviale sau a unei aeronave;

i) turbine cu gaze utilizate pe platforme maritime;

j) turbine cu gaze în funcțiune, autorizate sau care au fost supuse procedurii de autorizare de către autoritatea publică competența pentru protecția mediului, în conformitate cu legislația în vigoare, înainte de 27 noiembrie 2002, cu condiția ca acestea să fie puse în funcțiune cel mai târziu la 27 noiembrie 2003, fără a încalcă prevederile art. 12 alin. (1) și ale anexei nr. 2 secțiunile A și B.

(3) Prevederile prezentei hotărâri nu se aplică instalațiilor acționate de motoare diesel, de motoare alimentate cu benzina sau cu carburant gazos.

(1) Funcționarea instalațiilor mari de ardere de tipurile I și II este permisă, cu respectarea dispozițiilor legale privind protecția atmosferei și prevenirea, reducerea și controlul integrat al poluarii, dacă se încadrează în una dintre următoarele condiții:

a) respecta valorile limita de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi, prevăzute în anexele nr. 3-7 secțiunea A;

b) sunt incluse în Programul național de reducere a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi provenite din instalații mari de ardere de tipurile I și II, prevăzut la art. 7 alin. (1);

c) le sunt aplicabile și respecta prevederile art. 10 alin. (1), art. 12 și 13, după caz.

(2) Instalațiile mari de ardere de tipurile I și II pot fi exceptate de la prevederile alin. (1) în cazul în care titularul activității unei astfel de instalații se angajează printr-o declarație scrisă, prezentată autorității publice competente pentru protecția mediului, cel mai târziu până la 30 iunie 2004, sa nu exploateze instalatia mai mult de 20.000 ore în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2008 și 31 decembrie 2015.

(3) În situația prevăzută la alin. (2) titularul activității are obligația de a prezenta anual autorității competente pentru protecția mediului un raport cuprinzând evidenta orelor de funcționare utilizate și neutilizate din timpul acordat pentru rămânerea în exploatare a instalației mari de ardere de tipurile I și II.

(1) Titularii activităților instalațiilor mari de ardere de tipurile I și II, care nu respecta valorile limita de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi, prevăzute în anexele nr. 3-7 secțiunea A, elaborează, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, propuneri de programe de reducere progresiva a emisiilor anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi, în vederea atingerii acestor valori limita de emisie, după cum urmează:

a) până la data de 1 ianuarie 2012, pentru instalațiile mari de ardere de tip I;

b) până la data de 1 ianuarie 2007, pentru instalațiile mari de ardere de tip II.

(2) Programele de reducere progresiva a emisiilor anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi cuprind termenele și modalitățile de implementare.

(3) Programele de reducere progresiva a emisiilor anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi se negociaza și se aproba ca parte a programelor pentru conformare prevăzute de art. 1 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 34/2002 privind prevenirea, reducerea și controlul integrat al poluarii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 645/2002.

(4) Ghidul privind elaborarea propunerilor de programe de reducere progresiva a emisiilor anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi se aproba prin ordin comun al ministrului apelor și protecției mediului, al ministrului industriei și resurselor și al ministrului administrației publice, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

(1) În termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, pe baza programelor de reducere progresiva a emisiilor anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi prevăzute la art. 6, se elaborează Programul național de reducere a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi provenite din instalații mari de ardere de tipurile I și II, denumit în continuare Program național, care se aproba prin ordin comun al ministrului apelor și protecției mediului, al ministrului industriei și resurselor și al ministrului administrației publice.

(2) Programul național trebuie să asigure o reducere a emisiilor totale anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi până la nivelurile emisiilor totale anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi care ar fi fost obținute prin aplicarea valorilor limita de emisie, prevăzute în anexele nr. 3-7 secțiunea A, instalațiilor mari de ardere aflate în exploatare în anul 2000. În Programul național sunt incluse și instalațiile mari de ardere care au constituit în anul 2000 obiectul unui program pentru conformare în vederea reducerii emisiilor de poluanti în atmosfera, aprobat de către autoritatea publică competența pentru protecția mediului.

(3) Stabilirea nivelurilor de emisii totale anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi, prevăzute la alin. (2), se face în funcție de durata de exploatare anuală reală a fiecărei instalații, de tipul combustibilului utilizat și de puterea termica a instalației, calculate pentru perioada 1996-2000 inclusiv.

(4) Programul național conține obiective, măsuri și termenele de realizare a acestora, precum și mecanismul de monitorizare a îndeplinirii obiectivelor și măsurilor propuse, cu respectarea prevederilor Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 243/2000 privind protecția atmosferei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 655/2001, și ale Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 34/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 645/2002.

(5) Programul național stabilește etapele de reducere a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi provenite din instalațiile mari de ardere de tipurile I și II, precum și procedurile de implementare.

(6) Reducerile de emisii rezultate în urma aplicării Programului național se raportează la emisiile de dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi aferente anului 1980.

(7) În cursul realizării Programului național determinarea emisiilor anuale totale de dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi se face în conformitate cu prevederile anexei nr. 2.

(8) Ca urmare a închiderii unei instalații mari de ardere care este inclusă în Programul național nu este permisă creșterea, prin redistribuire, a emisiilor anuale totale de dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi la celelalte instalații mari de ardere care fac obiectul acestui program.

(1) Prin derogare de la prevederile anexei nr. 3, instalațiilor mari de ardere cu putere termica nominală egala cu sau mai mare de 400 MW le este aplicabilă, pentru emisiile de dioxid de sulf, o valoare limita de 800 mg/Nmc, cu condiția ca durata de utilizare anuală a acestora, calculată ca medie pe o perioadă de 5 ani, sa nu depășească următoarele valori:

a) 2.000 ore, până la 31 decembrie 2015;

b) 1.500 ore, începând de la 1 ianuarie 2016.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică instalațiilor mari de ardere de tip III pentru care autorizația integrată de mediu se acordă în condițiile prevederilor art. 9.

(1) Autorizațiile integrate de mediu pentru instalațiile mari de ardere de tipurile I, II și III, emise cu respectarea prevederilor art. 5 alin. (1) și ale art. 9, trebuie să cuprindă proceduri referitoare la situațiile de funcționare necorespunzătoare sau de întrerupere a funcționarii echipamentelor de reducere a emisiilor.

(2) În cazul funcționarii necorespunzătoare sau al întreruperii funcționarii echipamentelor de reducere a emisiilor titularul activității are următoarele obligații:

a) sa reducă sau sa sisteze funcționarea instalației mari de ardere, dacă revenirea la funcționarea normală nu este posibila în 24 de ore, sau sa utilizeze combustibili mai puțin poluanti;

b) sa informeze în cel mai scurt timp autoritatea publică teritorială pentru protecția mediului;

c) sa ia măsurile necesare ca durata cumulată de funcționare fără echipament de reducere a emisiilor sa nu depășească 120 de ore anual.

(3) Autoritatea publică centrala pentru protecția mediului, la propunerea autorității publice teritoriale pentru protecția mediului, acorda derogări de la limitele de timp prevăzute la alin. (2) lit. a) și c) în următoarele cazuri:

a) dacă exista o necesitate imperioasa de menținere a furnizarii de energie;

b) dacă înlocuirea instalației mari de ardere oprite pentru o perioadă limitată de timp nu se poate face decât cu o alta instalatie, a carei funcționare prezintă riscul creșterii generale a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi.

(4) La propunerea autorității publice centrale pentru industrie și resurse și/sau a autorității publice centrale pentru administrație publică, autoritatea publică centrala pentru protecția mediului suspenda pe o durată de maximum 6 luni obligația titularului activității de a respecta valorile limita de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi, prevăzute la art. 5 alin. (1) și la art. 9, atunci când aceste valori nu pot fi respectate la instalațiile mari de ardere care folosesc în mod normal combustibil cu conținut redus de sulf, datorită întreruperii aprovizionarii acestui combustibil, ca urmare a unei situații de criza grava.

(5) În cazul în care o instalatie mare de ardere care folosește în mod normal numai combustibil gazos trebuie să recurgă, în mod excepțional și numai pentru o perioadă de maximum 10 zile, la utilizarea altor combustibili, din cauza unei întreruperi imprevizibile a alimentarii cu acest combustibil gazos, autoritatea publică centrala pentru protecția mediului, la propunerea autorității teritoriale pentru protecția mediului, poate acorda titularului activității o derogare de la obligația de a se conformă cu valorile limita la emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi, prevăzute la art. 5 alin. (1) și la art. 9, chiar dacă nu exista o necesitate imperioasa de a menține furnizarea energiei.

(1) În cazul maririi puterii termice a unei instalații de ardere cu cel puțin 50 MW, valorile limita de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi, prevăzute în anexele nr. 3-7 secțiunea B, aplicabile noii părți a instalației, se determina în funcție de puterea termica a întregii instalații.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică instalațiilor prevăzute în anexa nr. 8 pct. 2 și 3.

(3) În cazul modificării substanțiale a unei instalații mari de ardere, asa cum este definită în anexa nr. 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 34/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 645/2002, aceasta trebuie să respecte valorile limita de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi prevăzute în anexele nr. 3-7 secțiunea B.

(1) Evacuarea gazelor reziduale de la instalațiile mari de ardere se efectuează în mod controlat, prin intermediul unui cos.

(2) Autorizațiile integrate de mediu pentru instalațiile mari de ardere de tipurile I, II și III, emise cu respectarea dispozițiilor legale, stabilesc condițiile de evacuare a gazelor reziduale.

(3) Autoritatea publică teritorială pentru protecția mediului verifica, în mod special, ca înălțimea cosului să asigure condițiile de evacuare a gazelor reziduale fără sa afecteze sănătatea populației și mediul.

(1) În cazul efectuării măsurătorilor continue la instalațiile mari de ardere de tipurile I și II, valorile limita de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi, prevăzute în anexele nr. 3-7 secțiunea A, se considera a fi respectate dacă rezultatele acestor măsurători efectuate pentru orele de funcționare dintr-un an calendaristic, exceptând perioadele la care se face referire în art. 12 și perioadele de pornire/oprire, îndeplinesc toate condițiile următoare:

a) nici una dintre valorile medii lunare calendaristice pentru dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi nu depășește valorile limita de emisie corespunzătoare;

b) 97% din toate valorile medii la 48 de ore pentru dioxidul de sulf și pulberi nu depășesc 110% din valorile limita de emisie corespunzătoare;

c) 95% din toate valorile medii la 48 de ore pentru oxizii de azot nu depășesc 110% din valorile limita de emisie corespunzătoare.

(2) În cazul instalațiilor mari de ardere de tip III, supuse prevederilor art. 9, valorile limita de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi aferente orelor de funcționare dintr-un an calendaristic, exceptând perioadele la care se face referire în art. 12 și perioadele de pornire/oprire, sunt considerate ca fiind respectate dacă îndeplinesc următoarele doua condiții:

a) nici o valoare medie zilnica validată pentru dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi nu este superioară valorilor limita de emisie corespunzătoare prevăzute în anexele nr. 3-7 secțiunea B;

b) 95% din toate valorile medii orare validate pentru dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi nu depășesc cu 200% valorile limita de emisie corespunzătoare, prevăzute în anexele nr. 3-7 secțiunea B, în cursul unui an calendaristic.

(3) În cazul efectuării măsurătorilor discontinue sau a altor proceduri adecvate de determinare, valorile limita de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi, prevăzute în anexele nr. 3-7, se considera ca fiind respectate dacă rezultatele fiecărei serii de măsurători sau ale altor proceduri de determinare aprobate de autoritățile competente pentru protecția mediului nu depășesc aceste valori limita de emisie.

(4) Valorile medii validate pentru dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi se determina în conformitate cu prevederile anexei nr. 2 secțiunea A pct. 5.

(1) Autoritatea publică centrala pentru protecția mediului împreună cu autoritatea publică centrala pentru industrie și resurse și/sau autoritatea publică centrala pentru administrație publică pot elabora cerințe mai stricte decât cele prevăzute în prezenta hotărâre în următoarele situații:

a) atunci când se constată că în anumite zone geografice sau pe întreg teritoriul tarii se impune respectarea unor valori limita de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi mai stricte decât cele prevăzute de prezenta hotărâre;

b) atunci când se impune stabilirea unor valori limita de emisie și pentru alți poluanti proveniți din instalațiile mari de ardere, precum și a unor condiții suplimentare față de prevederile prezentei hotărâri;

c) atunci când este necesară adaptarea condițiilor de exploatare a acestor instalații la progresul tehnic.

(2) Cerințele prevăzute la alin. (1) se aproba prin ordin comun al ministrului apelor și protecției mediului, al ministrului industriei și resurselor și/sau al ministrului administrației publice.

(1) În cazul în care valorile limita ale emisiilor de dioxid de sulf, prevăzute în anexa nr. 3 secțiunea A, nu pot fi respectate de instalațiile mari de ardere de tip II care utilizează combustibil solid indigen, altul decât lignit, doar prin aplicarea unei tehnologii excesiv de costisitoare, datorită caracteristicilor particulare ale combustibilului, se autorizeaza funcționarea acestor instalații până la 1 ianuarie 2008 numai în condițiile realizării valorilor ratei de desulfurare stabilite în anexa nr. 9 secțiunea A.

(2) Până la 1 ianuarie 2008 autoritatea publică competența pentru protecția mediului poate autoriza funcționarea instalațiilor mari de ardere de tip II care utilizează drept combustibil lignit indigen, în condițiile depășirii valorilor limita ale emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi, prevăzute în anexele nr. 3-7 secțiunea A, dacă, prin aplicarea celei mai bune tehnologii disponibile care nu necesita costuri excesive, titularul activității demonstreaza ca apar dificultăți majore în respectarea acestor valori limita de emisie, datorate caracteristicilor lignitului, și se face dovada ca lignitul indigen este o sursa esențială de combustibil pentru aceste instalații.

(3) În cazul prevăzut la alin. (1) se considera ca valoarea gradului de desulfurare este respectata dacă evaluarea măsurătorilor efectuate în conformitate cu prevederile anexei nr. 9 secțiunea B indica faptul ca toate valorile medii lunare calendaristice sau toate valorile medii pe 30 de zile consecutive ale emisiilor de dioxid de sulf respecta valoarea impusa pentru rata de desulfurare. Perioadele de funcționare aferente pornirii/opririi instalației, precum și cele la care se face referire în art. 12 sunt exceptate.

(1) În termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se organizează, în cadrul autorității publice centrale și al celor teritoriale pentru protecția mediului, secretariate tehnice pentru controlul activităților instalațiilor mari de ardere.

(2) Organizarea și funcționarea Secretariatului tehnic se aproba prin ordin al ministrului apelor și protecției mediului.

(1) Constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 100.000.000 lei la 150.000.000 lei nerespectarea prevederilor privind:

a) obligația titularilor activității de a prezenta anual autorității competente pentru protecția mediului raportul cuprinzând evidenta orelor de funcționare utilizate și neutilizate din timpul acordat pentru rămânerea în exploatare a instalației mari de ardere, prevăzută la art. 5 alin. (3);

b) obligația titularilor activității de a elabora, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, propunerile de programe de reducere progresiva a emisiilor anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi, în vederea atingerii valorilor limita de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi, cuprinse în anexele nr. 3-7 secțiunea A, prevăzută la art. 6 alin. (1);

c) obligația titularilor activității de a informa în cel mai scurt timp autoritatea publică competența pentru protecția mediului asupra situațiilor de funcționare necorespunzătoare sau de întrerupere a funcționarii echipamentelor de reducere a emisiilor, prevăzută la art. 12 alin. (2) lit. b).

(2) Constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 150.000.000 lei la 200.000.000 lei nerespectarea prevederilor privind:

a) condițiile de funcționare a instalațiilor mari de ardere cu o putere termica nominală egala cu sau mai mare de 400 MW, prevăzute la art. 10 alin. (1);

b) obligația titularilor activității, menționată la art. 18, constând în informarea autorităților competente pentru protecția mediului asupra rezultatelor măsurătorilor continue, măsurătorilor discontinue, controlului echipamentelor de măsurare, precum și asupra tuturor celorlalte operații legate de activitatea de monitorizare a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi;

c) obligația titularilor activității, menționată la art. 12 alin. (2) lit. a), de a reduce sau de a sista funcționarea instalației mari de ardere, dacă revenirea la funcționarea normală nu este posibila în 24 de ore, sau de a utiliza combustibili mai puțin poluanti în situațiile de funcționare necorespunzătoare ori de întrerupere a funcționarii echipamentelor de reducere a emisiilor;

d) obligația titularilor activității, menționată la art. 12 alin. (2) lit. c), de a asigura ca durata cumulată de funcționare fără echipament de reducere a emisiilor nu depășește în nici un caz 120 de ore anual, în situațiile de funcționare necorespunzătoare sau de întrerupere a funcționarii echipamentelor de reducere a emisiilor.

(3) Constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 200.000.000 lei la 300.000.000 lei nerespectarea prevederilor privind:

a) valorile limita de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi, prevăzute la art. 5 alin. (1) și la art. 9;

b) condițiile de funcționare a instalațiilor mari de ardere de tip I, prevăzute la art. 5 alin. (1);

c) evacuarea controlată, prin cos, a gazelor reziduale provenite de la instalațiile mari de ardere, conform prevederilor art. 15 alin. (1);

d) reducerea progresiva a emisiilor totale anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi provenite din instalațiile mari de ardere de tipurile I și II, în conformitate cu Programul național prevăzut la art. 7;

e) realizarea activităților de monitorizare conform prevederilor anexei nr. 2.

(4) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către personalul împuternicit din cadrul autorităților publice centrale și teritoriale pentru protecția mediului.

(5) Prevederile referitoare la contravenții, prevăzute la alin. (1), (2), (3) și (4), se completează cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.