Titlul VII — CRIME ȘI DELICTE CONTRA ÎNFĂPTUIRII JUSTIȚIEI

(1) Învinuirea mincinoasă făcută prin denunț sau plângere, cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de către o anume persoană, se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 3 ani.

(2) Producerea sau ticluirea de probe mincinoase, în sprijinul unei învinuiri nedrepte, se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.

(3) Dacă cel care a săvârșit fapta declară mai înainte de punerea în mișcare a acțiunii penale față de persoana în contra căreia s-a făcut denunțul sau plângerea ori împotriva căreia s-au produs probele, că denunțul, plângerea sau probele sunt mincinoase, pedeapsa se reduce potrivit art. 92.

(4) Când cel denunțat a fost condamnat pe nedrept, se aplică pedeapsa prevăzută în art. 335.

(1) Fapta martorului care într-o cauză penală, civilă sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase ori nu spune tot ce știe privitor la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.

(2) Dacă în urma mărturiei mincinoase a rezultat o condamnare la o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 5 ani, pedeapsa este închisoarea strictă de la un an la 5 ani, iar dacă a rezultat condamnarea la o pedeapsă mai mare de 10 ani, pedeapsa este închisoarea strictă de la 2 la 10 ani.

(3) Fapta prevăzută în alin. (1) sau (2) nu se pedepsește dacă, în cauzele penale, mai înainte de a se produce arestarea inculpatului, ori în toate cazurile, mai înainte de a se fi pronunțat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluție ca urmare a mărturiei mincinoase, martorul își retrage mărturia.

(4) Dacă retragerea mărturiei a intervenit în cauzele penale după ce s-a produs arestarea inculpatului sau în toate cauzele după ce s-a pronunțat o hotărâre sau s-a dat o altă soluție ca urmare a mărturiei mincinoase, instanța va reduce pedeapsa potrivit art. 92.

(5) Dispozițiile alin. (1)-(4) se aplică în mod corespunzător și expertului sau interpretului.

(1) Încercarea de a determina o persoană prin constrângere ori corupere să dea declarații mincinoase sau să nu depună mărturie într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauza în care se ascultă martori se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care fapta este săvârșită față de un expert sau interpret.

(1) Nedenunțarea de îndată a săvârșirii vreuneia dintre infracțiunile prevăzute în art. 178, art. 179, art. 252-art. 255, art. 261-art. 263 alin. (2)-(6), art. 264 alin. (1), art. 314 și art. 331 se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 3 ani.

(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) este săvârșită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la un an.

(3) Fapta prevăzută în alin. (1) sau (2) săvârșită de soț sau de o rudă apropiată nu se pedepsește.

(4) Nu se pedepsește persoana care, mai înainte de a se fi început urmărirea penală pentru infracțiunea nedenunțată, încunoștințează autoritățile competente despre acea infracțiune sau care, chiar după ce s-a început urmărirea penală ori după ce vinovații au fost descoperiți, a înlesnit arestarea acestora.

(1) Fapta funcționarului public care, luând cunoștință de săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu serviciul în cadrul căruia își îndeplinește sarcinile, omite sesizarea de îndată a procurorului sau a organului de cercetare penală, potrivit legii de procedură penală, se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.

(2) Dacă fapta este săvârșită de către un funcționar public cu atribuții de conducere sau de control, pedeapsa este închisoarea strictă de la un an la 7 ani.

(1) Ajutorul dat unui infractor fără o înțelegere prealabilă stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii, pentru a îngreuna sau împiedica urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii, se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 7 ani.

(2) Pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.

(3) Favorizarea săvârșirii de soț sau de o rudă apropiată nu se pedepsește.

(1) Fapta de a nu aduce la cunoștință organelor judiciare a unor împrejurări care, dacă ar fi fost cunoscute, ar fi dus la stabilirea nevinovăției unei persoane trimise în judecată sau condamnate pe nedrept ori la eliberarea unei persoane ținute în arest preventiv pe nedrept, se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.

(2) Fapta prevăzută în alin. (1) nu se pedepsește dacă, prin aducerea la cunoștință, persoana care are această obligație ar produce un prejudiciu pentru ea, pentru soțul său sau pentru o rudă apropiată.

(1) Reținerea sau arestarea nelegală ori supunerea unei persoane la executarea unei pedepse, măsuri de siguranță sau educative, în alt mod decât cel prevăzut prin dispozițiile legale, se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 5 ani sau cu zile-amendă.

(2) Întrebuințarea de promisiuni, amenințări sau violențe împotriva unei persoane aflate în curs de urmărire penală ori de judecată, pentru obținerea de declarații, se pedepsește cu închisoare strictă de la 2 la 7 ani.

(3) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și întrebuințarea de promisiuni, amenințări sau violențe față de un martor, expert sau interpret.

(1) Fapta prin care se provoacă, cu intenție, unei persoane, o durere intensă sau suferințe puternice, fizice ori psihice, cu scopul de a obține de la acea persoană sau de la o persoană terță informații sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terță persoană l-a comis ori este bănuită că l-a comis, de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori asupra unei terțe persoane sau pentru orice alt motiv bazat pe o formă de discriminare oricare ar fi ea, atunci când o asemenea durere sau astfel de suferințe sunt provocate de către un agent al autorității publice sau de orice altă persoană care acționează cu titlu oficial sau la instigarea ori cu consimțământul expres sau tacit al unor asemenea persoane, se pedepsește cu închisoare strictă de la 3 la 10 ani.

(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a avut vreuna din urmările arătate la art. 186 sau art. 187, pedeapsa este închisoarea strictă de la 5 la 15 ani.

(3) Tortura care a avut ca urmare moartea victimei se pedepsește cu detențiune pe viață sau cu detențiune severă de la 15 la 25 de ani.

(4) Nici o împrejurare excepțională, fie că este vorba de o stare de război sau de amenințări cu războiul, de instabilitate politică internă sau de oricare altă stare de excepție, nu poate fi invocată pentru a justifica tortura. De asemenea, nu poate fi invocat nici ordinul legii sau comanda autorității legitime.

(5) Faptele prevăzute în alin. (1) nu constituie infracțiunea de tortură dacă durerea sau suferința rezultă exclusiv din sancțiuni legale și sunt inerente acestor sancțiuni sau pricinuite de ele.

(1) Fapta de a participa la grupuri de presiune în sălile de judecată ori în incinta instanței, cu ocazia judecării unui proces, cu scopul de a intimida sau influența în orice fel judecata, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu zile-amendă.

(2) Amenințarea sau actul de intimidare comise față de un judecător, procuror, organ de cercetare penală, avocat, expert sau interpret, în scopul de a influența comportarea acestuia în îndeplinirea obligațiilor legale, se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.

(3) Cu aceeași pedeapsă, prevăzută la alin. (2), se sancționează încercarea de a determina o persoană prin constrângere ori corupere să nu prezinte probe într-o cauză aflată în curs de soluționare.

(1) Evadarea din starea legală de reținere sau deținere, se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 3 ani.

(2) Dacă fapta este săvârșită prin folosirea de violențe, de arme sau de alte instrumente ori de către două sau mai multe persoane împreună, pedeapsa este închisoarea strictă de la 2 la 8 ani.

(3) Pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de evadare se adaugă la pedeapsa ce se execută, fără a se putea depăși maximul general al pedepsei imediat superioare.

(1) Înlesnirea, prin orice mijloace, a evadării se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 5 ani, iar dacă fapta s-a săvârșit de către o persoană care avea îndatorirea de a păzi pe cel care a evadat, pedeapsa este închisoarea strictă de la 2 la 7 ani.

(2) Înlesnirea evadării în condițiile art. 349 alin. (2) se pedepsește cu închisoare strictă de la 2 la 8 ani, iar dacă fapta este săvârșită de o persoană care avea îndatorirea de a păzi pe cel care a evadat, pedeapsa este închisoarea strictă de la 3 la 10 ani.

(3) Înlesnirea evadării unei persoane reținute, arestate sau condamnate pentru o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 10 ani se pedepsește cu închisoare strictă de la 3 la 10 ani, iar dacă fapta este săvârșită de o persoană care avea îndatorirea de a păzi pe cel care a evadat, pedeapsa este închisoarea strictă de la 3 la 12 ani.

(4) Înlesnirea evadării săvârșită din culpă de către o persoană care avea îndatorirea de a păzi pe cel evadat se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 3 ani.

(1) Împotrivirea la executarea unei hotărâri judecătorești, prin amenințare față de organul de executare, se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 3 ani, iar dacă fapta a fost săvârșită prin acte de violență, pedeapsa este închisoarea strictă de la un an la 7 ani.

(2) Împiedicarea unei persoane de a folosi o locuință ori o parte din locuință sau imobil, deținute în baza unei hotărâri judecătorești, se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 2 ani sau cu zile-amendă.

(3) Dacă fapta prevăzută în alin. (2) se săvârșește prin amenințare, pedeapsa este închisoarea strictă de la un an la 3 ani, iar dacă fapta a fost săvârșită prin acte de violență, pedeapsa este închisoarea strictă de la un an la 5 ani.

(4) Nerespectarea hotărârilor judecătorești prin sustragerea de la executarea măsurilor de siguranță prevăzute în art. 129 lit. c)-e) se pedepsește cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu zile-amendă.