HOTĂRÂRE nr. 197 din 9 februarie 2006

a) implementarea standardelor de calitate pentru serviciile sociale specializate de tip rezidențial;

b) inițierea de servicii sociale specializate pentru persoanele adulte cu handicap la nivelul consiliilor județene, respectiv al consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București;

c) întărirea capacității instituționale la nivelul consiliilor județene, respectiv al consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București, pentru asumarea responsabilității în abordarea problematicii persoanelor adulte cu handicap;

d) gestionarea eficientă a resurselor umane și financiare implicate în sistemul de protecție a persoanei adulte cu handicap.

a) reducerea numărului instituțiilor rezidențiale de mari dimensiuni;

b) respectarea angajamentelor de aderare asumate prin Programul național de aderare la Uniunea Europeană.

a) reducerea cu două a numărului instituțiilor rezidențiale publice cu capacitate de peste 250 de persoane;

b) creșterea cu cel puțin 8 a numărului de servicii alternative de tip rezidențial, cum ar fi, de exemplu, centre de tip respiro, centre de pregătire pentru o viață independentă, locuințe protejate, centre de integrare prin terapie ocupațională etc. pentru persoanele cu handicap, nou-înființate în vederea preluării beneficiarilor din instituțiile rezidențiale de mare capacitate ce urmează să fie restructurate conform planurilor județene de restructurare aprobate.

a) prevenirea instituționalizării adultului cu handicap din familia biologică prin crearea și dezvoltarea serviciilor sociale de îngrijiri la domiciliu;

b) prevenirea abuzului, neglijării și excluziunii sociale a adultului cu handicap aflat în îngrijirea și protecția familiei;

c) inițierea procesului de descentralizare, de la nivel județean la nivel local, prin susținerea dezvoltării serviciilor publice de asistență socială de la nivelul consiliilor locale din municipii și orașe, precum și a angajării persoanelor cu atribuții în asistența socială la nivelul consiliilor locale municipale;

d) responsabilizarea autorităților locale privind măsurile de sprijin și protecție a familiilor aparținătoare persoanelor cu handicap.

a) promovarea dreptului persoanei cu handicap de a fi îngrijită în familia sa;

b) sprijinirea familiei biologice pentru evitarea situațiilor de criză.

a) crearea centrelor de îngrijiri și asistență la domiciliu pentru persoanele cu handicap în 5 județe, respectiv sectoare ale municipiului București/an;

b) reducerea cu cel puțin 25% a cererilor de instituționalizare pentru persoanele cu handicap aflate pe listele de așteptare.

a) reducerea indicelui de instituționalizare pentru persoanele cu handicap aflate pe listele de așteptare în 5 județe, respectiv sectoare ale municipiului București/an;

b) existența planului individual de servicii pentru 100% din persoanele cu handicap aflate în familie în cele 5 județe, respectiv sectoare ale municipiului București/an.

a) cel puțin 700 de familii și persoane cu handicap din 5 județe, respectiv sectoare ale municipiului București/an beneficiază de serviciile de îngrijire la domiciliu create;

b) standardele de calitate pentru serviciile de îngrijire la domiciliu a persoanei cu handicap sunt aplicate.

a) evaluarea persoanei cu handicap sub aspectul abilităților profesionale;

b) identificarea tipului de handicap, a profesiilor și meseriilor care pot fi practicate de persoanele din grupul-țintă - formarea în meseriile care oferă cele mai mari șanse de angajare pe termen scurt și mediu;

c) consilierea persoanelor cu handicap în ceea ce privește drepturile acordate de lege pentru persoanele cu handicap angajate în muncă;

d) consilierea familiilor persoanelor cu handicap în ceea ce privește sprijinul acordat deplasării la locul de muncă și importanța activității pentru persoana cu handicap;

e) prospectarea pieței muncii sub aspectul oportunităților de angajare și al disponibilității operatorilor economici de a angaja persoane cu handicap;

f) informarea operatorilor economici cu privire la facilitățile legale acordate de lege la angajarea în muncă a unei persoane cu handicap;

g) întărirea colaborării cu agențiile județene de ocupare a forței de muncă în vederea identificării de oportunități de angajare.

a) creșterea oportunităților de angajare în muncă a persoanelor cu handicap;

b) creșterea numărului de persoane cu handicap formate în profesii căutate pe piața muncii;

c) creșterea numărului de persoane cu handicap angajate în muncă cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată;

d) dezvoltarea unei rețele de informare și consultanță pentru persoanele cu handicap și pentru operatorii economici;

e) reducerea ratei de inactivitate în rândul persoanelor cu handicap neinstituționalizate.

a) inițierea de servicii sociale specializate: centre de servicii de recuperare neuromotorie de tip ambulatoriu - pentru persoanele adulte cu handicap, la nivelul fiecărui județ/consiliu local al municipiului București;

b) prevenirea fenomenelor care pot determina instituționalizarea adultului cu handicap;

c) întărirea capacității instituționale la nivel județean pentru asumarea responsabilității în abordarea problematicii persoanelor adulte cu handicap;

d) implementarea standardelor de calitate pentru serviciile sociale specializate: centre de servicii de recuperare neuromotorie de tip ambulatoriu;

e) scăderea presiunii asupra caselor teritoriale de pensii pentru bilete gratuite de tratament și recuperare balneară pentru persoanele cu handicap.

a) asigurarea implementării programelor individuale de reabilitare și integrare socială elaborate de comisiile de evaluare a persoanelor adulte cu handicap;

b) asigurarea condițiilor necesare pentru recuperarea persoanelor adulte cu handicap locomotor din centrele rezidențiale și din familie.

a) realizarea instruirii pentru un număr de 150 de persoane cu funcții de conducere, angajate în domeniul protecției persoanelor cu handicap;

b) asigurarea fondului de cunoștințe și informații specifice, depășind modelul medical, referitoare la încurajarea activității și participării persoanelor cu handicap la viața comunității, la dezvoltarea abilităților de trai independent și la abordarea problematicii handicapului în contextul creat de aprobarea prin Hotărârea Guvernului nr. 1.175/2005 a Strategiei naționale pentru protecția, integrarea și incluziunea socială a persoanelor cu handicap în perioada 2006-2013;

c) crearea, pentru un număr de 150 de persoane, a competențelor necesare transferului de cunoștințe însușite în baza Programei-cadru de instruire specifică a personalului implicat în protecția și îngrijirea persoanei adulte cu handicap, prevăzute în anexa nr. 2 la Ordinul președintelui Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap nr. 363/2005;

d) elaborarea și editarea de materiale necesare în procesul de instruire specifică.

a) menținerea autonomiei pe o perioadă cât mai lungă și prevenirea agravării situației de dependență a persoanei vârstnice;

b) diminuarea costurilor induse de îngrijirea de lungă durată în regim rezidențial;

c) creșterea responsabilității autorităților locale față de persoanele vârstnice care necesită îngrijire și suport pentru a-și continua viața în propria familie și locuință și întărirea capacității acestora de a răspunde acestui obiectiv;

d) îmbunătățirea calității serviciilor de îngrijire furnizate;

e) suportul acordat familiei care are în îngrijire persoane vârstnice dependente, pentru a asigura continuitatea serviciilor pe perioade de lungă durată.

a) creșterea calității vieții persoanelor vârstnice dependente, respectarea demnității și a libertății de a alege a acestei categorii de populație aflate în nevoie;

b) prevenirea spitalizărilor repetate și a instituționalizării persoanelor vârstnice care suferă de afecțiuni cronice, generatoare de dependență;

c) formarea de personal calificat care să ofere îngrijiri la domiciliul persoanelor asistate;

d) angajarea personalului calificat, format de către autoritățile locale direct sau prin contractare cu organizațiile neguvernamentale, pentru a asigura serviciile necesare.

a) formarea și acreditarea unui număr de 10.000 de îngrijitori la domiciliu;

b) angajarea unui număr de 10.000 de îngrijitori de către autoritățile locale, direct sau prin contractare cu organizațiile neguvernamentale, pentru a asigura serviciile sociale necesare;

c) asigurarea de servicii de îngrijire la domiciliu pentru un număr de aproximativ 40.000 de persoane vârstnice dependente, cu domiciliul în municipii și sectoarele municipiului București;

d) existența unui număr cuantificabil de planuri de îngrijire și asistență, elaborate pentru fiecare beneficiar.

a) reducerea numărului de persoane vârstnice aflate în situația de a fi încadrate, în evoluție, într-un grad mai înalt de dependență față de cel evaluat la data începerii implementării programului;

b) asigurarea unor servicii de calitate, în baza planurilor individuale de îngrijire și asistență;

c) reducerea numărului de spitalizări/an/persoană vârstnică dependentă, precum și a solicitărilor de admitere în căminele pentru persoane vârstnice.

a) 40.000 de persoane vârstnice dependente continuă să își trăiască viața, cu demnitate, în propria locuință, în mijlocul familiei și al comunității, ca urmare a furnizării de servicii de îngrijire la domiciliu;

b) 10.000 de persoane sunt calificate și angajate în sistemul de servicii sociale;

c) o serie de instituții tip cămin pentru persoane vârstnice nu se mai află sub presiunea solicitărilor de internare, reușind astfel să se înscrie în programele de reabilitare și modernizare, pentru a asigura servicii sociale de calitate, în regim rezidențial, doar pentru persoanele care nu pot fi îngrijite la domiciliu.

a) bugetul total al acestui program de interes național este de 7.400 mii lei;

b) planificarea este multianuală, cu un buget anual de 3.700 mii lei, din care 2.000 mii lei pentru asigurarea formării personalului calificat care va furniza servicii de îngrijire la domiciliul persoanelor vârstnice și 1.700 mii lei pentru asigurarea salarizării acestora;

c) pentru anul 2006 bugetul este de 3.700 mii lei.

a) integrarea socială a persoanelor fără adăpost;

b) creșterea responsabilității autorităților locale față de persoanele fără adăpost;

c) îmbunătățirea calității serviciilor sociale furnizate;

d) creșterea accesibilității la serviciile direct orientate spre reintegrarea socială a persoanelor aflate în stradă și prevenția abuzului și violenței;

e) creșterea numărului de centre sociale de urgență pentru persoanele fără adăpost.

a) prevenirea excluziunii sociale și asigurarea protecției sociale a persoanelor fără adăpost;

b) crearea de centre sociale de urgență pentru persoane fără adăpost, care vor asigura, în principal, servicii de găzduire și de îngrijire;

c) crearea și dezvoltarea unor centre de sprijin și consiliere pe termen lung, în vederea integrării sociale a persoanelor fără adăpost;

d) elaborarea și implementarea unei metodologii pentru identificarea și evaluarea persoanelor care trăiesc în stradă;

e) monitorizarea, pe baza unor date reale, a numărului de persoane fără adăpost, precum și a procentului de rezolvare a cazurilor existente.

a) înființarea în sectoarele municipiului București și în orașele reședință de județ, prin reabilitarea unor spații corespunzătoare și dotarea cu mobilier și echipamente strict necesare, a unui număr de 50 de centre sociale de urgență;

b) acordarea de servicii sociale în cadrul centrelor sociale de urgență pentru un număr de aproximativ 10.000 de persoane fără adăpost;

c) creșterea numărului persoanelor fără adăpost care beneficiază de servicii sociale.

a) asigurarea unor condiții minimale de viață, respectiv găzduire, îngrijire, consiliere, suport în vederea integrării sociale, în vederea combaterii marginalizării sociale a acestei categorii de persoane;

b) reintegrarea socială a unui număr de persoane fără adăpost prin găsirea unui loc de muncă, găsirea unui spațiu de locuit, posibilitatea acordării unor cursuri de calificare și recalificare, educație pentru sănătate.

a) 50 de centre sociale de urgență înființate în sectoarele municipiului București și în orașele reședință de județ și dotate cu mobilier și echipamente strict necesare;

b) aproximativ 10.000 de persoane fără adăpost beneficiază de servicii sociale în centrele sociale de urgență.

a) bugetul total al acestui program de interes național este de 36.500 mii lei;

b) planificarea este multianuală, cu un buget de 28.000 mii lei pentru asigurarea înființării și dotării centrelor sociale de urgență pentru persoanele fără adăpost și de 8.500 mii lei pentru asigurarea furnizării serviciilor sociale pentru anul următor înființării centrelor sociale de urgență;

c) pentru anul 2006, bugetul este de 10.000 mii lei pentru înființarea și dotarea unor centre sociale.

a) facilitarea accesului victimelor la unitățile pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, prin promovarea serviciilor oferite de aceasta la nivelul comunităților locale;

b) dezvoltarea de servicii specializate oferite în cadrul unităților pentru prevenirea și combaterea violenței în familie;

c) crearea și dezvoltarea de servicii oferite în cadrul acestor centre de tipul: găzduire temporară, asistență medicală, îngrijire și consiliere psihologică, conform standardelor de calitate pentru serviciile sociale din domeniul protecției victimelor violenței în familie;

d) implicarea tuturor instituțiilor publice locale și a organizațiilor neguvernamentale în oferirea de servicii sociale și suport victimelor violenței în familie.

a) înființarea în anii 2006-2007 a câte 6 unități de prevenire și combatere a violenței în familie prin cofinanțarea proiectelor depuse de organizații neguvernamentale și/sau instituții publice locale. Județele eligibile: Alba, Arad, Argeș, Bihor, Bistrița-Năsăud, Botoșani, Buzău, Călărași, Caraș-Severin, Constanța, Dâmbovița, Dolj, Galați, Gorj, Harghita, Ialomița, Olt, Prahova, Suceava, Teleorman, Tulcea, Vaslui, Vâlcea, Vrancea;

b) susținerea financiară a cel puțin 8 unități de prevenire și combatere a violenței în familie, respectiv adăposturi existente, dar rămase fără finanțare, din București, Brașov, Buftea, Baia Mare, Cluj-Napoca, Deva, Târgu Mureș.

a) reducerea cu 25% a costurilor medii destinate reintegrării victimelor violenței în familie;

b) reducerea cu cel puțin 20% a numărului mediu de cazuri de vătămare corporală și vătămare corporală gravă, ca urmare a actelor de violență în familie.

a) creșterea cu 20% anual a numărului de beneficiari ai serviciilor specializate în prevenirea și combaterea violenței în familie;

b) îmbunătățirea anuală cu 25% a calității serviciilor destinate beneficiarilor.

a) drepturi cu caracter social, cum ar fi: certificate medico-legale, taxe judiciare/notariale, transportul beneficiarilor etc.;

b) hrană;

c) medicamente și materiale sanitare;

d) cheltuieli pentru întreținere și gospodărie, cum ar fi: încălzire, electricitate, apă, canal, salubritate, materiale igienico-sanitare;

e) obiecte de inventar de mică valoare sau scurtă durată și întreținere a spațiului, cum ar fi: lenjerie și accesorii de pat, piese de schimb, mic mobilier etc.;

f) reparații curente;

g) materiale de promovare.

a) responsabilizarea agresorilor asupra consecințelor comportamentului violent în familie;

b) informarea și educarea agresorilor prin mijloacele specifice asupra responsabilităților și riscurilor pe care le comportă actele de violență în familie;

c) instituirea de măsuri de protecție specială a membrilor familiei în raport cu agresorul.

a) înființarea în anii 2006-2007 a 10 unități de recuperare și reintegrare socială și susținerea financiară a acestora, în principiu, pe lângă catedrele de specialitate din centrele universitare;

b) orașe eligibile: București, Alba Iulia, Craiova, Galați, Iași, Cluj-Napoca, Târgu Mureș, Oradea, Timișoara, Constanța.

a) reducerea cu 50% a repetabilității cazurilor de violență în familie;

b) reducerea cu 50% a numărului de cazuri de violență în familie soldate cu vătămare corporală și vătămare corporală gravă, rezultate din actele de violență în familie.

a) drepturi cu caracter social, cum ar fi, de exemplu, obținerea de certificate medico-legale, taxe judiciare/ notariale, transportul beneficiarilor;

b) hrană;

c) cheltuieli pentru întreținere și gospodărie, cum ar fi încălzire, electricitate, apă-canal, salubritate, materiale igienico-sanitare;

d) obiecte de inventar de mică valoare sau scurtă durată și întreținere a spațiului, cum ar fi lenjerie și accesorii de pat, piese de schimb, mic mobilier;

e) materiale de promovare.