Anexa 8

(1) Clientul profesional este clientul care posedă experiența, cunoștințele și capacitatea de a lua decizia investițională și de a evalua riscurile pe care aceasta le implică. Pentru a fi considerat profesional, clientul trebuie să se încadreze în categoriile menționate la alin. (2) și să îndeplinească criteriile prevăzute la același alineat.

(2) Următoarele categorii de clienți vor fi considerați profesionali pentru toate serviciile de investiții financiare și pentru instrumentele financiare definite conform Legii nr. 297/2004:

a) Entități care trebuie autorizate sau reglementate să opereze pe piețe financiare. Lista următoare include toate entitățile autorizate care desfășoară activități de tipul celor menționate: entități autorizate în România sau într-un stat membru conform unei directive europene, entități autorizate sau reglementate în România sau într-un stat membru care nu intră sub incidența unei directive europene și entități autorizate sau reglementate de un stat nemembru:

b) Societăți comerciale care îndeplinesc două din următoarele cerințe:

c) Guverne naționale sau regionale, instituții publice care administrează datoria publică, bănci centrale, instituții internaționale și supranaționale, ca de exemplu Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional, Banca Centrala Europeană, Banca Europeană de Investiții și alte organizații internaționale similare.

d) Alți investitori instituționali a căror activitate principală o reprezintă investiția în instrumente financiare, inclusiv entități care se ocupa cu securizarea activelor sau cu alte tranzacții financiare.

(3) Entitățile menționate la alin. (2) pot solicita să nu fie tratate drept clienți profesionali și pot beneficia de un grad mai înalt de protecție din partea societăților de servicii de investiții financiare.

(4) În cazul în care clientul unei S.S.I.F. este o entitate menționată la alin. (2), S.S.I.F. trebuie să-l informeze înaintea prestării oricărui serviciu de investiții financiare că, în baza informațiilor disponibile, acesta este considerat client profesional și va fi tratat ca atare, cu excepția cazului în care S.S.I.F. și clientul hotărăsc altfel. S.S.I.F. mai trebuie să informeze clientul că poate solicita modificarea termenilor contractului, în vederea obținerii unui grad mai ridicat de protecție.

(5) Intră în responsabilitatea clientului considerat profesional să solicite acordarea unui grad mai ridicat de protecție, atunci când consideră că nu poate evalua sau gestiona corect riscul implicat.

(6) Acest grad superior de protecție se va acorda atunci când un client considerat profesional semnează un contract în acest sens cu S.S.I.F., care prevede că nu va fi tratat ca profesional în aplicarea regulilor de conduita. Un astfel de contract trebuie să prevadă dacă acest lucru este valabil pentru unul sau mai multe servicii sau tranzacții ori pentru unul sau mai multe tipuri de produse sau tranzacții.

(1) Clienții unei S.S.I.F., alții decât cei menționați la art. 1, inclusiv instituțiile publice și investitorii individuali privați, pot, de asemenea, să renunțe la protecția ce trebuie asigurată acestora conform regulilor de conduită.

(2) S.S.I.F. poate să trateze orice client drept client profesional, în cazul în care sunt îndeplinite toate criteriile și procedurile menționate anterior. Acești clienți, nu trebuie, totuși, să fie considerați clienți care poseda cunoștințe și experiența comparabile cu cele ale categoriilor de clienți profesionali menționați la art. 1.

(3) Orice renunțare la protecția acordată de regulile de conduită va fi considerată validă numai dacă, în urma evaluării de către S.S.I.F. a experienței, cunoștințelor și abilităților clientului, se dovedește că acesta are capacitatea să ia singur decizii investiționale și să înțeleagă riscurile care decurg din acestea.

(4) Experiența și pregătirea cerută administratorilor și conducătorilor S.S.I.F. în cadrul acestui regulament pot fi luate ca exemplu pentru evaluarea experienței și cunoștințelor unui client. În cazul unor persoane juridice care nu se încadrează în criteriile menționate la art. 1, persoana care va fi evaluată este persoana mandatată să desfășoare tranzacții în numele respectivei societăți.

(5) În cadrul evaluării, trebuie îndeplinite cel puțin două din criteriile următoare:

a) clientul a desfășurat un număr semnificativ de tranzacții pe piața, cu o frecventa medie de 10 pe trimestru, pe o perioada anterioară de cel puțin patru trimestre;

b) portofoliul financiar al clientului, cuprinzând depozite de numerar și instrumente financiare, depășește 500.000 euro;

c) clientul lucrează sau a lucrat în sectorul financiar cel puțin un an pe o poziție profesională, care necesita cunoștințe despre tranzacții sau serviciile de investiții financiare.

(1) Clienții menționați la art. 2 pot renunța la protecția asigurată de regulile de conduita, numai dacă se respectă următoarea procedura:

a) clienții trebuie să declare, în scris, S.S.I.F. că doresc să fie tratați drept clienți profesionali, în general sau pentru un anumit serviciu sau tranzacție ori pentru un tip de tranzacție sau produs;

b) S.S.I.F. trebuie să le dea clienților un avertisment clar, scris, în legătură cu drepturile de protecție a investitorilor pe care le pot pierde;

c) clienții trebuie să declare în scris, într-un document separat de contract, că sunt informați asupra consecințelor pe care le implică pierderea protecției menționate la lit. b).

(2) Înainte de a accepta orice cerere de renunțare, S.S.I.F. trebuie să urmeze toate etapele necesare pentru a se asigura că un client care cere să fie tratat drept client profesional îndeplinește cerințele menționate la art. 2.

(3) Dacă clienții au fost deja declarați profesionali respectând parametrii și proceduri similare celor de mai sus, relația acestora cu S.S.I.F. nu va fi afectată de noi reguli adoptate conform acestei anexe.

(4) Clienții profesionali sunt obligați să informeze S.S.I.F. în legătură cu orice schimbare care le-ar putea afecta calificarea curentă.

(5) În cazul în care societatea de servicii de investiții financiare a luat cunoștință de faptul că, clientul nu mai îndeplinește condițiile inițiale, aceasta va lua măsurile care se impun în această situație.