Articolul 172
(1) Escortarea reprezintă totalitatea activităților desfășurate de personalul locului de deținere, în vederea prezentării persoanelor private de libertate în afara locului de deținere, determinate de:
a) prezentarea persoanelor private de libertate în fața organelor judiciare, la puncte de lucru, unități sanitare din afara sistemului penitenciar sau în alte locuri din afara locului de deținere stabilite de directorul acestuia, caz în care se va realiza în prealabil o recunoaștere a locației/zonei de prezentare;
b) preluarea de la un punct de frontieră al României a persoanelor escortate din străinătate pe numele cărora au fost emise mandate de executare a pedepsei închisorii ori hotărâri de internare în centre educative sau de detenție, precum și predarea la un punct de frontieră al României a persoanelor care urmează să fie escortate în străinătate în baza deciziilor emise de autoritățile judiciare române.
(2) Activitățile prevăzute la lit. b) se realizează în condițiile Legii, în baza unui protocol de cooperare încheiat între Administrația Națională a Penitenciarelor și Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.