HOTĂRÂRE nr. 811 din 4 august 2010

(1) Obiectivul prezentei hotărâri este de a sprijini reducerea drastică a numărului navelor care nu corespund standardelor și care navighează în apele naționale navigabile ale României, prin:

(1) Prezenta hotărâre se aplică tuturor navelor și echipajelor acestora care fac escală într-un port sau într-o zonă de ancoraj din România pentru a efectua o interfață navă/port. Prezenta hotărâre se aplică, de asemenea, inspecțiilor navelor de pasageri de tip Ro-Ro și navelor de pasageri de mare viteză efectuate în afara portului sau departe de o zonă de ancoraj, în cursul unui serviciu regulat în conformitate cu art. 14^1. În cazul în care se efectuează o inspecție a unei nave aflate în apele naționale navigabile ale României, altele decât într-un port, aceasta va fi considerată o inspecție în sensul prezentei hotărâri. Niciuna dintre dispozițiile prezentului articol nu trebuie să afecteze drepturile de intervenție ale României, care decurg din prevederile convențiilor relevante.

(2) În cazul navelor cu tonaj brut mai mic de 500 t, trebuie să se aplice dispozițiile aplicabile din convenția relevantă și, în măsura în care o convenție nu se aplică, trebuie să se ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că aceste nave nu constituie un pericol evident pentru siguranță, sănătate sau mediu. În aplicarea prezentului alineat, se va ține cont de anexa nr. 1 la Paris MOU.

(3) Când inspectează o navă care se află sub pavilionul unui stat care nu este parte la o convenție, ANR se asigură că tratamentul acordat unei asemenea nave și echipajului acesteia nu este mai favorabil decât cel acordat unei nave care se află sub pavilionul unui stat care este parte la convenția în cauză. Nava respectivă este supusă unei inspecții mai detaliate în conformitate cu procedurile instituite de Paris MOU.

(4) Sunt exceptate de la prevederile prezentei hotărâri navele de pescuit, navele militare, navele auxiliare, navele din lemn de construcție artizanală, navele guvernamentale folosite în scopuri necomerciale și navele de agrement care nu sunt angajate în scop comercial.

(5) Măsurile adoptate pentru punerea în aplicare a prezentei hotărâri nu generează o reducere a nivelului general de protecție a navigatorilor în temeiul dreptului Uniunii Europene în domeniul social pentru aspectele cărora li se aplică prezenta hotărâre, în comparație cu situația care prevalează în fiecare stat membru. În punerea în aplicare a respectivelor măsuri, în cazul în care ANR are cunoștință de o încălcare clară a dreptului Uniunii Europene la bordul navelor care arborează pavilionul unui stat membru, aceasta informează orice autoritate competentă relevantă, în conformitate cu legislația și practica naționale, pentru luarea oricăror măsuri corespunzătoare.

(1) ANR are dreptul de a controla navele care arborează pavilionul altor state, în ceea ce privește respectarea prevederilor acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte, în conformitate cu prevederile prezentei hotărâri.

(2) ANR trebuie să mențină un număr corespunzător de angajați, în particular inspectori PSC calificați, cu atribuții în inspecția navelor, astfel încât aceștia să poată duce la îndeplinire sarcinile stabilite și să fie în permanență disponibili pentru a putea fi efectuate inspecțiile necesare, în conformitate cu prezenta hotărâre.

(1) ANR trebuie să efectueze inspecții în conformitate cu sistemul de selecție descris la art. 12 și cu dispozițiile anexei nr. 1.

(2) În vederea îndeplinirii obligațiilor anuale de inspecție ale României, ANR trebuie:

(3) În vederea calculării cotei din numărul total de inspecții care trebuie să fie efectuate anual în cadrul Uniunii Europene și al regiunii Paris MOU, prevăzute la alin. (2) lit. b), nu vor fi luate în calcul navele aflate în zona de ancoraj.

(1) În ceea ce privește situația în care numărul total al escalelor navelor de prioritate I depășește cota de inspecții menționată la art. 5 alin. (2) lit. b), se consideră că România își respectă obligațiile în cazul în care este efectuat un număr de inspecții asupra navelor de prioritate I corespunzător cel puțin cotei sale de inspecții și în cazul în care navele rămase neinspectate nu depășesc 30% din numărul total de nave de prioritate I care fac escală în porturile și în zonele de ancoraj românești.

(2) În ceea ce privește situația în care numărul total al escalelor navelor de prioritate I și II este mai mic decât cota sa de inspecții menționată la art. 5 alin. (2) lit. b), se consideră că România își respectă obligațiile în cazul în care sunt efectuate inspecțiile asupra navelor de prioritate I potrivit prevederilor art. 5 alin. (2) lit. a) și inspecții asupra a cel puțin 85% din numărul total de nave de prioritate II care fac escală în porturile și în zonele de ancoraj românești.

(1) ANR poate decide să amâne inspecția unei nave de prioritate I în următoarele cazuri:

(2) În cazul în care o inspecție este amânată în conformitate cu alin. (1) lit. a) sau b) și este înregistrată în baza de date privind inspecțiile, aceasta nu este considerată drept inspecție neefectuată.

(3) În cazul în care o navă de prioritate I sub pavilion străin se află în situația de a avea o inspecție amânată într-un stat membru, iar următorul port sau următoarea zonă de ancoraj de escală este în România, ANR, la solicitarea statului membru care a amânat inspecția, poate să accepte să inspecteze această navă dacă situația permite, conform prevederilor prezentei hotărâri.

(4) O inspecție care nu a fost efectuată la o navă de prioritate I din motive operaționale nu este considerată drept inspecție neefectuată, dacă motivul neefectuării inspecției este înregistrat în baza de date privind inspecțiile și în cazul existenței următoarelor circumstanțe excepționale:

(5) În cazul în care o inspecție nu este efectuată asupra unei nave la ancoraj, aceasta nu este considerată drept inspecție neefectuată, dacă:

(1) Operatorul, agentul sau comandantul unei nave eligibile pentru o inspecție extinsă, în conformitate cu art. 14, care se îndreaptă spre un port sau o zonă de ancoraj din România, trebuie să notifice ANR sosirea navei, în conformitate cu dispozițiile prevăzute în anexa nr. 3.

(2) ANR este autoritatea competentă atât pentru primirea notificării prevăzute la alin. (1) din prezentul articol, cât și pentru cele prevăzute la art. 4 din Directiva 2002/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2002 de instituire a unui sistem comunitar de monitorizare și informare privind traficul navelor maritime și de abrogare a Directivei 93/75/CEE a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 208 din 5 august 2002.

(3) Ori de câte ori este posibil, trebuie utilizate mijloacele electronice pentru orice fel de comunicare prevăzută în prezentul articol.

(4) Procedurile de notificare prevăzute în anexa nr. 3, precum și modelul de notificare trebuie să fie conforme dispozițiilor relevante din Directiva 2002/59/CE cu privire la notificările navelor.

(1) Fiecărei nave care face escală într-un port sau într-o zonă de ancoraj din România i se atribuie în baza de date privind inspecțiile un profil de risc care determină nivelul de prioritate pentru inspecție al acesteia, intervalele de timp dintre inspecții și amploarea acestora.

(2) Profilul de risc al unei nave este determinat de o combinație de parametri generici și istorici, după cum urmează:

(1) ANR trebuie să selecteze pentru inspecție navele, pe baza profilului lor de risc, conform descrierii din anexa nr. 1, partea I, iar în cazul existenței unor factori prioritari sau al apariției unor factori neprevăzuți, în conformitate cu anexa nr. 1, partea a II-a, punctele 2A și 2B.

(2) Selecția navelor pentru inspecție se va face astfel:

(1) ANR se asigură că navele selectate pentru inspecție în conformitate cu art. 12 sau 14^1 fac obiectul unei inspecții inițiale sau al unei inspecții mai detaliate.

(2) La fiecare inspecție inițială a unei nave, ANR trebuie să se asigure că inspectorul PSC realizează cel puțin următoarele operații:

(3) În cazul în care, în urma unei inspecții inițiale efectuate de un stat membru, deficiențele care trebuie remediate în portul următor de escală au fost înregistrate în baza de date privind inspecțiile, iar următorul port de escală este unul românesc, ANR poate decide să nu efectueze verificările prevăzute la alin. (2) lit. a) și c).

(4) Ori de câte ori, după inspecția prevăzută la alin. (2), există motive întemeiate pentru a crede că starea navei, a echipamentelor sale sau a echipajului nu îndeplinește în totalitate cerințele relevante ale uneia dintre convenții, trebuie să se efectueze o inspecție mai detaliată, inclusiv verificarea suplimentară a conformității cu cerințele operaționale la bord.

(5) "Motive întemeiate" există atunci când inspectorul PSC descoperă probe care, în baza judecății sale profesionale, justifică o inspecție mai detaliată a navei, a echipamentului sau a echipajului acesteia.

(6) Exemple de "motive întemeiate" sunt enumerate în anexa nr. 5.

(1) Următoarele categorii de nave sunt eligibile pentru o inspecție extinsă în conformitate cu anexa nr. 1, partea a II-a, punctele 3A și 3B:

(2) Operatorul sau comandantul navei trebuie să se asigure că în programul de operare al navei este prevăzut suficient timp pentru a permite efectuarea unei inspecții extinse.

(3) Fără a aduce atingere măsurilor de control necesare din motive de securitate, nava trebuie să rămână în port până la definitivarea inspecției.

(4) La primirea unei notificări prealabile din partea unei nave eligibile pentru inspecția extinsă periodică, ANR trebuie să informeze nava în situația în care nu va fi efectuată o inspecție extinsă.

(5) Amploarea unei inspecții extinse, inclusiv elementele de risc care trebuie verificate, sunt stabilite în anexa nr. 7.

(1) Navele de pasageri de tip Ro-Ro și navele de pasageri de mare viteză care desfășoară servicii regulate sunt eligibile pentru inspecții în conformitate cu calendarul și cu alte cerințe stabilite în anexa nr. 15.

(2) Atunci când planifică o inspecție a unei nave de pasageri de tip Ro-Ro sau a unei nave de pasageri de mare viteză, ANR acordă atenția cuvenită programului de operare și de întreținere al navei.

(3) În cazul în care o navă de pasageri de tip Ro-Ro sau o navă de pasageri de mare viteză a făcut obiectul unei inspecții în conformitate cu anexa nr. 15, această inspecție se înregistrează în baza de date privind inspecțiile și se ia în considerare în vederea aplicării prevederilor art. 10-12 și în scopul calculării gradului de îndeplinire a angajamentului pentru un număr de inspecții asumat de România. Inspecția este inclusă în numărul total de inspecții anuale efectuate de către ANR, astfel cum este potrivit art. 5.

(4) Prevederile art. 9 alin. (1), art. 11 lit. a) și art. 14 nu se aplică navelor de pasageri de tip Ro-Ro și navelor de pasageri de mare viteză care desfășoară servicii regulate, inspectate.

(5) ANR se asigură că navele de pasageri de tip Ro-Ro sau navele de pasageri de mare viteză care fac obiectul unei inspecții suplimentare, în conformitate cu art. 11 lit. b), sunt selectate pentru inspecție în conformitate cu anexa nr. 1 partea a II-a pct. 3A lit. c) și pct. 3B lit. c). Inspecțiile efectuate în temeiul prezentului alineat nu afectează intervalul de inspecție prevăzut la pct. 2 din anexa nr. 15.

(6) Inspectorul PSC poate fi de acord ca, în cursul inspecției unei nave de pasageri de tip Ro-Ro sau a unei nave de pasageri de mare viteză, să fie însoțit de un inspector al statului portului din alt stat membru, în calitate de observator. În cazul în care nava arborează pavilionul unui stat membru al Uniunii Europene în cauză, inspectorul PSC, la solicitarea acestui stat membru, invită un reprezentant al statului de pavilion să fie prezent la inspecție, în calitate de observator.

(1) ANR trebuie să se asigure că inspectorii PSC urmează procedurile și liniile directoare prevăzute în anexa nr. 6.

(2) În ceea ce privește verificările pe securitate, ANR trebuie să aplice procedurile relevante, stabilite în anexa nr. 6, tuturor navelor prevăzute la art. 3 alin. (1), (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 725/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 privind consolidarea securității navelor și a instalațiilor portuare, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 129 din 29 aprilie 2004, care fac escală în porturile și zonele lor de ancoraj românești, cu excepția navelor românești.

(3) Abrogat.

(4) În cazul în care o navă străină a fost supusă unei inspecții de către ANR, ca stat gazdă, potrivit prevederilor art. 6 și 8 din Directiva 1999/35/CE, această inspecție specifică trebuie înregistrată în baza de date privind inspecțiile ca o inspecție mai detaliată sau ca o inspecție extinsă, după caz, și trebuie luată în considerare potrivit prevederilor art. 10, 11 și 12 din prezenta hotărâre, precum și la calcularea îndeplinirii obligației de inspecție a României, în condițiile în care sunt acoperite toate elementele prevăzute în anexa nr. 7 la prezenta hotărâre.

(5) Fără a aduce atingere unei interdicții de operare a unei nave de tip ro-ro ferry sau a unei nave de pasageri de mare viteză, decisă în conformitate cu art. 10 din Directiva 1999/35/CE, dispozițiile prezentei hotărâri cu privire la remedierea deficiențelor, la reținere, la refuzul accesului și la măsurile luate ca urmare a inspecțiilor, a reținerilor și a refuzului accesului se aplică după caz.

(1) ANR refuză accesul în porturile și în zonele sale de ancoraj oricărei nave care:

(2) În situația în care o navă a făcut obiectul celei de-a treia rețineri într-un port sau zonă de ancoraj din România, în urma căreia ANR a emis un ordin de refuz al accesului, acesta devine aplicabil de îndată ce nava a părăsit acel port sau zonă de ancoraj.

(3) Ordinul de refuz al accesului va fi revocat numai după expirarea unei perioade de 3 luni de la data emiterii ordinului și atunci când sunt întrunite condițiile descrise la pct. 3-9 din anexa nr. 8.

(4) În cazul în care nava primește un al doilea ordin de refuz al accesului, perioada este de 12 luni.

(5) Orice reținere ulterioară într-un port sau zonă de ancoraj din Uniunea Europeană conduce la refuzul accesului navei în orice port ori zonă de ancoraj din Uniunea Europeană.

(6) Al treilea ordin de refuz al accesului poate fi revocat după expirarea unei perioade de 24 de luni de la emiterea ordinului și numai în condițiile în care:

(7) Oricărei nave care nu respectă criteriile prevăzute la alin. (6), după expirarea unei perioade de 24 de luni de la emiterea ordinului, i se refuză în mod permanent accesul în orice port sau zonă de ancoraj din Uniunea Europeană.

(8) Orice reținere ulterioară într-un port sau zonă de ancoraj în Uniunea Europeană a navei respective, după al treilea refuz al accesului, conduce la refuzul permanent al accesului în orice port și zonă de ancoraj din Uniunea Europeană.

(9) În sensul prezentului articol, ANR va respecta procedurile stabilite în anexa nr. 8.

(1) La finalizarea unei inspecții, a unei inspecții mai detaliate sau a unei inspecții extinse, inspectorul PSC trebuie să întocmească un raport în conformitate cu anexa nr. 9.

(2) O copie a raportului de inspecție trebuie predat comandantului navei.

(3) În cazul în care, în urma unei inspecții mai detaliate, se constată că condițiile de viață și de muncă de pe nave nu respectă cerințele din MLC 2006, inspectorul PSC aduce imediat deficiențele la cunoștința comandantului navei, împreună cu termenele obligatorii pentru remedierea acestora.

(4) În cazul în care inspectorul PSC consideră că aceste deficiențe sunt importante sau în cazul în care acestea au legătură cu o posibilă plângere, în sensul anexei nr. 5 partea A pct. 19, inspectorul PSC aduce deficiențele la cunoștința organizațiilor navigatorilor și ale armatorilor și poate:

(5) În ceea ce privește chestiunile legate de MLC 2006, ANR are dreptul de a transmite o copie a raportului inspectorului PSC, însoțită de toate răspunsurile primite de la autoritățile competente din statul de pavilion în termenul stabilit, directorului general al Biroului Internațional al Muncii, pentru a se lua măsurile considerate oportune pentru a asigura păstrarea unei evidențe a acestor informații și informarea părților care ar putea fi interesate să recurgă la căile de atac pe care le au la dispoziție.

(1) ANR trebuie să facă rapid o evaluare inițială a fiecărei plângeri înaintate pentru a putea stabili dacă aceasta este justificată.

(2) În situația în care plângerea este justificată, ANR trebuie să acționeze în mod corespunzător rezolvării situației garantând, în special, oricărei persoane direct vizate de respectiva plângere posibilitatea de a-și prezenta punctul de vedere.

(3) În situația în care ANR consideră că plângerea este în mod evident nefondată, trebuie informat reclamantul cu privire la decizia sa și la motivele care au stat la baza acesteia.

(4) Identitatea persoanei care a depus plângerea nu trebuie dezvăluită comandantului sau armatorului în cauză. Inspectorul PSC trebuie să păstreze confidențialitatea plângerilor depuse de navigatori, inclusiv în cursul discuțiilor cu navigatorii.

(5) ANR trebuie să informeze administrația statului de pavilion cu privire la plângerile care nu sunt în mod evident nefondate și la măsurile luate în consecință și, dacă este cazul, transmite o copie a acestor informații Organizației Internaționale a Muncii (ILO).

(1) O plângere depusă de un navigator referitoare la o încălcare a cerințelor MLC 2006 (inclusiv a drepturilor navigatorilor) poate fi adresată unui inspector PSC din portul în care face escală nava pe care se află navigatorul. În astfel de cazuri, inspectorul PSC efectuează o cercetare preliminară.

(2) După caz și în funcție de natura plângerii, cercetarea preliminară analizează și măsura în care au fost îndeplinite procedurile privind plângerile la bord prevăzute de Regula 5.1.5 din MLC 2006. Inspectorul PSC poate efectua și o inspecție mai detaliată în conformitate cu art. 13.

(3) Inspectorul PSC urmărește să promoveze rezolvarea plângerii, în cazurile în care este posibil, la nivelul navei.

(4) În cazul în care cercetarea sau inspecția dezvăluie o deficiență care intră sub incidența art. 19, se aplică respectivul articol.

(5) În cazul în care nu se aplică alin. (4) și o plângere depusă de un navigator referitoare la o încălcare a cerințelor MLC 2006 nu a fost rezolvată la nivelul navei, inspectorul PSC notifică de îndată statul de pavilion, solicitând, într-un termen stabilit, în funcție de deficiențele constatate, consiliere și un plan de acțiune corectivă din partea statului de pavilion. Raportul oricărei inspecții executate trebuie transmis prin mijloace electronice către baza de date privind inspecțiile menționată la art. 24.

(6) În cazul în care plângerea nu este rezolvată în urma acțiunilor întreprinse în conformitate cu alin. (5), ANR transmite o copie a raportului inspectorului PSC directorului general al Biroului Internațional al Muncii. Raportul este însoțit de eventualele răspunsuri primite de la autoritatea competentă a statului de pavilion în termenul stabilit. Organizațiile naționale competente ale navigatorilor și ale armatorilor sunt, la rândul lor, informate în legătură cu acestea. Statisticile și informațiile privind plângerile rezolvate sunt transmise în mod periodic, de către ANR, directorului general al Biroului Internațional al Muncii, astfel cum este prevăzut în MLC 2006. Aceste statistici și informații sunt transmise pentru a permite ținerea evidenței informațiilor de acest tip și aducerii acesteia în atenția părților, prin orice modalitate, inclusiv în atenția organizațiilor navigatorilor și ale armatorilor, care ar putea fi interesate să recurgă la căile de atac pe care le au la dispoziție.

(7) Prezentul articol nu aduce atingere prevederilor art. 18. Art. 18 alin. (4) se aplică și plângerilor referitoare la o încălcare a cerințelor MLC 2006.

(1) ANR trebuie să se asigure că toate deficiențele confirmate sau descoperite în urma inspecției sunt ori urmează să fie remediate în conformitate cu convențiile.

(2) În cazul deficiențelor care prezintă un pericol clar pentru siguranță, sănătate sau mediu, ANR trebuie să se asigure că nava este reținută ori că operațiunea în cursul căreia s-au descoperit deficiențele este stopată. Ordinul de reținere sau stopare a unei operațiuni nu se anulează decât în momentul în care pericolul este îndepărtat sau până când ANR stabilește că nava, sub rezerva oricăror condiții necesare impuse de către aceasta, poate naviga ori că operațiunea se poate relua fără vreun risc pentru siguranța și sănătatea pasagerilor sau a echipajului, fără vreun risc pentru alte nave ori fără să prezinte o amenințare deosebită pentru mediul marin.

(2^1) În cazul unor condiții de viață și de muncă la bord care prezintă un pericol clar pentru siguranța, sănătatea sau securitatea navigatorilor sau în cazul unor deficiențe care constituie o încălcare gravă sau repetată a cerințelor MLC 2006 (inclusiv a drepturilor navigatorilor), ANR se asigură că nava este reținută sau că operațiunea în cursul căreia s-au descoperit deficiențele este oprită. Ordinul de reținere sau oprirea unei operațiuni nu se anulează până când deficiențele nu au fost remediate sau până când ANR nu acceptă un plan de acțiune pentru a remedia respectivele deficiențe și este convinsă de faptul că planul va fi pus în aplicare rapid. Înainte de acceptarea unui plan de acțiune, inspectorul PSC poate consulta statul de pavilion.

(3) În exercitarea judecății profesionale privind decizia de reținere sau nereținere a unei nave, inspectorul PSC trebuie să aplice criteriile prevăzute în anexa nr. 10.

(4) Dacă inspecția arată că nava nu este echipată cu un sistem de înregistrare a parametrilor de navigație în stare de funcționare, în cazul în care utilizarea acestuia este obligatorie în conformitate cu Directiva 2002/59/CE, nava trebuie reținută.

(5) În cazul în care aceste deficiențe nu pot fi remediate cu ușurință în portul de reținere, ANR poate permite navei în cauză fie să se îndrepte spre șantierul adecvat de reparații, cel mai apropiat de portul de reținere, pentru remedierea rapidă a deficiențelor sau poate solicita ca deficiențele să fie remediate în termen de maximum 30 de zile, în conformitate cu liniile directoare elaborate de Paris MOU. În acest sens trebuie aplicate procedurile prevăzute la art. 21.

(6) În situații excepționale, când starea generală a unei nave este în mod evident sub standard, ANR poate suspenda inspecția navei în cauză până când părțile responsabile iau măsurile necesare pentru a se asigura că aceasta îndeplinește cerințele relevante ale convențiilor.

(7) În cazul reținerii, ANR informează imediat, în scris și atașând raportul de inspecție, administrația statului de pavilion sau, dacă acest lucru nu este posibil, consulul sau, în absența acestuia, cel mai apropiat reprezentant diplomatic al acelui stat cu privire la toate circumstanțele în care intervenția s-a considerat necesară. Sunt notificați și controlorii nominalizați sau organizațiile recunoscute responsabile pentru eliberarea certificatelor de clasă sau a certificatelor statutare, în conformitate cu convențiile. În cazul în care unei nave i se interzice să navigheze din cauza unor încălcări grave sau repetate ale cerințelor MLC 2006 (inclusiv a drepturilor navigatorilor) sau din cauza condițiilor de viață și de muncă la bord care prezintă un pericol clar pentru siguranța, sănătatea sau securitatea navigatorilor, ANR informează statul de pavilion în consecință și invită un reprezentant al statului de pavilion să fie prezent, în măsura posibilului, solicitând statului de pavilion să răspundă într-un termen stabilit. ANR informează, de asemenea, imediat organizațiile naționale competente ale navigatorilor și ale armatorilor.

(8) Prevederile prezentei hotărâri nu trebuie să aducă atingere cerințelor suplimentare din convenții cu privire la procedurile de notificare și raportare legate de controlul statului portului.

(9) Când se exercită controlul statului portului în temeiul prezentei hotărâri, trebuie să se depună toate eforturile pentru evitarea reținerii sau a întârzierii nejustificate a unei nave. În cazul în care o navă este reținută sau întârziată în mod nejustificat, proprietarul ori operatorul trebuie să fie îndreptățit să ceară compensații pentru orice pierdere sau pagubă suferită. În orice situație de reținere ori întârziere pretins nejustificată, sarcina probei trebuie să revină proprietarului sau operatorului navei în cauză.

(10) Pentru a evita congestionarea portului, ANR poate permite ca o navă reținută să fie mutată într-o altă parte a portului, în cazul în care acest lucru se poate face în condiții de siguranță. Cu toate acestea, riscul de congestionare a portului nu trebuie considerat un criteriu atunci când se ia decizia de reținere sau de revocare a reținerii.

(11) Administrația portuară, în consultare cu ANR, va lua toate măsurile necesare pentru a facilita menținerea navelor reținute în port.

(12) Administrația portuară trebuie să fie informată cât de curând posibil în cazul emiterii unui ordin de reținere.

(1) Proprietarul sau operatorul unei nave ori reprezentantul său în România are dreptul să conteste ordinul de reținere sau de refuz al accesului emis de către ANR. Contestația nu determină suspendarea măsurii de reținere ori de refuz al accesului.

(2) ANR va stabili și va menține proceduri corespunzătoare în acest scop, în conformitate cu legislația națională.

(3) ANR trebuie să informeze în mod adecvat comandantul unei nave prevăzute la alin. (1) cu privire la dreptul la contestație și la modalitățile practice de efectuare a acesteia.

(4) În situația în care, ca rezultat al unei contestații sau al unei cereri prezentate de proprietarul ori de operatorul unei nave sau de reprezentantul acestora, un ordin de reținere ori de refuz al accesului este revocat sau modificat, ANR trebuie:

(1) În cazul în care deficiențele prevăzute la art. 19 alin. (2) nu pot fi remediate în portul de inspecție, ANR poate autoriza, sub rezerva îndeplinirii condițiilor stabilite de autoritatea competentă din statul de pavilion și agreate de ANR, accesul navei fără întârzieri nejustificate la șantierul de reparații adecvat cel mai apropiat de portul de reținere, ales de comandantul navei și de autoritatea competentă din statul de pavilion, unde pot fi întreprinse acțiunile ulterioare adecvate. Aceste condiții trebuie să asigure că nava poate naviga fără riscuri pentru siguranța și sănătatea pasagerilor sau a echipajului, fără riscuri pentru celelalte nave ori fără a constitui o amenințare deosebită pentru mediul marin.

(2) În situația în care decizia de trimitere a unei nave într-un șantier de reparații este determinată de nerespectarea Rezoluției IMO A.744(18) în ceea ce privește fie documentația navei, fie deficiențe și defecțiuni structurale ale navei, ANR poate solicita ca, înainte de a se permite plecarea navei, să fie efectuate măsurători ale grosimii tablei impuse de situație, în portul de reținere.

(3) În circumstanțele prevăzute la alin. (1), ANR trebuie să notifice autorității competente a statului în care se află șantierul de reparații, părților prevăzute la art. 19 alin. (7) și oricărei alte autorități, după caz, toate condițiile stabilite pentru voiaj. În cazul în care ANR, ca autoritate implicată, este notificată de un stat membru asupra unei nave căreia i s-a permis să se îndrepte spre un șantier din România, în anumite condiții de siguranță, ANR trebuie să informeze autoritatea statului membru respectiv asupra măsurilor luate.

(4) ANR trebuie să ia măsuri pentru a se asigura că li se refuză accesul în orice port sau zonă de ancoraj din România navelor menționate la alin. (1) care navighează pe mare, în situația în care:

(5) În cazurile prevăzute la alin. (4) lit. a) sau dacă șantierul indicat de un stat membru pentru reparații se află în România, iar nava a refuzat să intre în acel șantier, ANR trebuie să alerteze imediat autoritățile competente ale tuturor celorlalte state membre. Înainte de a solicita refuzul accesului în porturile din Uniunea Europeană, ANR poate solicita consultări cu administrația statului de pavilion al navei în cauză.

(6) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (4) și (5), accesul într-un anumit port sau zonă de ancoraj poate fi autorizat de către ANR în caz de forță majoră, din motive prioritare de siguranță sau pentru a reduce ori minimiza riscul de poluare sau pentru a remedia deficiențe, cu condiția ca proprietarul, operatorul ori comandantul navei în cauză să fi luat măsuri adecvate care să satisfacă cerințele ANR pentru a asigura manevra de intrare în port în siguranță.

(1) Inspecțiile trebuie efectuate numai de inspectorii PSC care îndeplinesc criteriile de calificare prevăzute în anexa nr. 11 și care sunt autorizați de ANR să efectueze inspecții ale controlului statului portului.

(2) În cazul în care ANR nu poate asigura expertiza profesională necesară, inspectorul PSC poate fi asistat de orice persoană cu expertiza necesară în materie.

(3) Inspectorii care efectuează controlul statului portului și persoanele care îi asistă nu trebuie să aibă interese comerciale nici în portul în care are loc inspecția, nici la navele inspectate, iar inspectorii PSC nu trebuie să fie angajați de organizații neguvernamentale care emit certificate statutare și certificate de clasă sau care realizează controalele prealabile pentru emiterea certificatelor respective pentru nave ori să desfășoare activități în numele acestora.

(4) Fiecare inspector PSC trebuie să poarte asupra sa un document personal sub forma unui card de identitate, emis de ANR, în conformitate cu Directiva 96/40/CE a Comisiei din 25 iunie 1996 de instituire a unui model comun de carte de identitate pentru inspectorii care desfășoară controlul statului portului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 196 din 7 august 1996.

(5) ANR trebuie să se asigure că sunt verificate competențele inspectorilor PSC și conformitatea acestora cu criteriile minime descrise în anexa nr. 11, înainte de a-i autoriza să efectueze inspecții și după aceea, periodic, ținând seama de sistemul de instruire menționat la alin. (7).

(6) ANR trebuie să se asigure că inspectorii PSC beneficiază de o instruire adecvată în raport cu modificările sistemului de control al statului portului, aplicat la nivelul Uniunii Europene, astfel cum prevede Directiva 2009/16/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind controlul statului portului (reformare), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 131 din 28 mai 2009 și amendamentele la convenții.

(7) Instruirea trebuie să se realizeze în conformitate cu sistemul Uniunii Europene armonizat de instruire și evaluare a competențelor inspectorilor PSC, elaborat de Comisia Europeană în cooperare cu statele membre ale Uniunii Europene.

(1) Piloții angajați în manevra de acostare sau de plecare a navelor, în pilotarea navelor spre un port românesc ori a navelor în tranzit vor informa imediat ANR cu privire la deficiențe aparente, observate în timpul îndeplinirii obligațiilor lor de serviciu, care pot prejudicia navigația în siguranță a navei sau care pot constitui o amenințare pentru mediul marin.

(2) În cazul în care autoritățile portuare, în cursul exercitării normale a atribuțiilor de serviciu, constată că o navă aflată într-un port românesc prezintă deficiențe aparente care pot prejudicia siguranța navei sau pot constitui o amenințare pentru mediul marin trebuie să informeze imediat ANR.

(3) În conformitate cu alin. (1) și (2), ANR trebuie să se asigure că piloții și autoritățile portuare raportează, în format electronic, ori de câte ori este posibil, cel puțin următoarele informații:

(4) ANR trebuie să se asigure că sunt luate măsurile adecvate cu privire la deficiențele aparente notificate de piloți și de autoritățile portuare și trebuie să înregistreze detaliile acțiunilor întreprinse.

(1) Pentru ducerea la îndeplinire a prevederilor acestei hotărâri, ANR va utiliza baza de date privind inspecțiile, întreținută și actualizată de către Comisia Europeană. Inspectorii PSC introduc datele despre nave în baza de date a Comisiei Europene având funcțiile enumerate la anexa nr. 12.

(2) ANR trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că informațiile privind ora efectivă de sosire și ora efectivă de plecare a oricărei nave care face escală în porturile sau zonele de ancoraj românești, împreună cu identificarea respectivului port sunt introduse în baza de date a inspecțiilor, prin intermediul sistemelor Uniunii Europene de schimb de informații maritime "SafeSeaNet", menționat la art. 3 lit. (s) din Directiva 2002/59/CE. Imediat după ce aceste informații au fost transferate în baza de date, prin intermediul "SafeSeaNet", ANR nu mai trebuie să furnizeze informațiile solicitate în conformitate cu pct. 1.2 și pct. 2, lit. a) și b) din anexa nr. 13 la prezenta hotărâre.

(3) ANR trebuie să se asigure că informațiile privind inspecțiile efectuate în conformitate cu prezenta hotărâre sunt transferate în baza de date privind inspecțiile, de îndată ce raportul de inspecție a fost finalizat sau reținerea a fost ridicată.

(1) În cazul în care inspecțiile prevăzute la art. 13 și 14 confirmă sau descoperă deficiențe în legătură cu cerințele unei convenții, care impun reținerea unei nave, toate costurile legate de inspecții, în orice perioadă contabilă normală, trebuie să fie suportate de proprietarul navei, de operator sau de reprezentantul acestuia în România.

(2) Contravaloarea cheltuielilor legate de inspecțiile efectuate de ANR, în conformitate cu dispozițiile art. 16 și art. 21 alin. (4), trebuie să fie suportate de proprietarul sau operatorul navei.

(3) În cazul reținerii unei nave, toate costurile legate de reținerea în port trebuie să fie suportate de proprietarul sau operatorul navei.

(4) Ridicarea reținerii navei nu se va face decât după acoperirea integrală a cheltuielilor sau a depunerii unei garanții suficiente pentru asigurarea rambursării costurilor.

(1) Constituie contravenții, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, următoarele fapte și se sancționează după cum urmează:

(2) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către inspectorul PSC care efectuează controlul.

(3) Acolo unde fapta contravențională nu prevede în mod expres persoana care se face vinovată de săvârșirea faptei și este trecut la modul generic unei nave sau la bordul navei, sancțiunea contravențională se aplică comandantului navei, care este reprezentantul legal al proprietarului ori operatorului navei.

(4) Contravențiilor le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.

(1) Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și ANR vor duce la îndeplinire prevederile prezentei hotărâri.

(2) Ministerul Transporturilor și Infrastructurii va comunica Comisiei Europene textele principalelor dispoziții de drept intern adoptate în domeniul reglementat de Directiva 2009/16/CE.