(1) Personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor și personalul contractual răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu.
(2) Sunt abateri disciplinare următoarele:
a) absențele nemotivate de la serviciu, precum și încălcarea dispozițiilor referitoare la respectarea programului de lucru;
b) întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile;
c) refuzul nejustificat de a îndeplini îndatoririle prevăzute de lege, de regulamente sau cele stabilite de inspectorul-șef;
d) nerespectarea confidențialității lucrărilor care au acest caracter, precum și a altor informații de aceeași natură de care a luat cunoștință în exercitarea funcției, cu excepția celor de interes public, în condițiile legii;
e) neglijență gravă sau neglijențe repetate în rezolvarea lucrărilor;
f) manifestările care aduc atingere onoarei sau probității profesionale, săvârșite în exercitarea sau în afara exercitării atribuțiilor de serviciu;
g) încălcarea interdicțiilor și incompatibilităților prevăzute de lege;
h) intervențiile pentru soluționarea unor cereri, pretinderea sau acceptarea rezolvării intereselor personale sau ale membrilor familiei ori ale altor persoane altfel decât în limita cadrului legal;
i) atitudinile nedemne în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu față de personalul Inspecției Judiciare și față de alte persoane cu care intră în contact în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
(3) Sancțiunile disciplinare ce se pot aplica în raport cu gravitatea abaterilor disciplinare sunt:
b) retrogradarea din funcție, cu acordarea salariului corespunzător funcției în care s-a dispus retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăși 60 de zile;
c) reducerea salariului de bază pe o perioadă de 1-3 luni cu 5-10%;
d) reducerea salariului de bază și/sau, după caz, și a indemnizației de conducere pe o perioadă de 1-3 luni cu 5-10%;
e) eliberarea din funcție;
f) desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
(1) Sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 144 alin. (3) se aplică de inspectorul-șef pentru persoanele cu funcții de conducere și pentru personalul cu funcții de execuție.
(2) În cazul în care există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, inspectorul-șef dispune cercetarea prealabilă, care se efectuează de un inspector judiciar desemnat de acesta.
(3) În vederea desfășurării cercetării prealabile, inspectorul judiciar desemnat convoacă persoana cercetată pentru a fi audiată, iar aceasta are dreptul să își formuleze și să își susțină apărările.
(4) Rezultatul cercetării prealabile se consemnează într-un raport în care se propune, după caz, aplicarea sancțiunii disciplinare sau clasarea cauzei dacă abaterea nu se confirmă.
(5) Decizia inspectorului-șef prin care s-a aplicat sancțiunea disciplinară se comunică celui în cauză în termen de 5 zile de la data emiterii și produce efecte de la data comunicării.
(6) Sub sancțiunea nulității absolute, decizia cuprinde în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din actele normative în vigoare care au fost încălcate de cel sancționat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de cel sancționat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia se aplică sancțiunea disciplinară;
e) termenul în care sancțiunea disciplinară poate fi contestată;
f) instanța competentă la care sancțiunea disciplinară poate fi contestată.
(7) Comunicarea deciziei se face personal salariatului, cu semnătură de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată trimisă la domiciliul sau la reședința indicată de acesta.
(8) Decizia de sancționare poate fi contestată în termen de 30 de zile de la data comunicării la instanța competentă.