(1) Sumele necesare pentru acordarea de garanții, potrivit prevederilor art. 33 din lege, se alocă de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale în limitele bugetului aprobat, cu respectarea angajamentelor bugetare anuale, la solicitarea fondurilor de garantare, cu avizul prealabil al Direcției de specialitate din cadrul ministerului de resort.
(2) Sumele alocate sunt virate în contul fondurilor de garantare la solicitarea acestora, pe măsură ce există solicitări de garantare din partea beneficiarilor.
(3) Prin convențiile încheiate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale cu fondurile de garantare se stabilesc, de asemenea, obligațiile părților semnatare și normele de lucru.
(4) Sumele puse la dispoziția fondurilor de garantare de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, aferente plafonului de garantare, se plasează în condițiile legii la instituții financiare în cele mai bune condiții de dobândă și siguranță de pe piață de către o comisie constituită la nivelul fondurilor de garantare împreună cu reprezentantul Direcției de specialitate din cadrul ministerului de resort.
(5) Lista comisioanelor de garantare practicate de fondurile de garantare este prevăzută în anexa nr. 10.
(6) Pentru întreprinderile nou-înființate și/sau cele care nu beneficiază de evaluări ale performanței financiare realizate de cele 3 agenții internaționale de rating specificate în anexa nr. 10, stabilirea nivelului comisioanelor de garantare se face prin utilizarea modelelor interne de rating ale instituțiilor de credit și/sau instituțiilor financiare nebancare sau ale altor instituții implicate în schema de garantare și trebuie să reflecte în mod adecvat capacitatea de plată a debitorului, precum și riscul asociat acestuia.
(7) În sensul prevederilor alin. (6), o întreprindere este considerată nou-înființată dacă este înființată în anul depunerii cererii de finanțare sau dacă nu a înregistrat activitate până în anul depunerii cererii de finanțare.
(8) În situația garanțiilor existente în sold și în cazul beneficiarilor încadrați de către instituțiile de credit și/sau instituțiile financiare nebancare într-o categorie de rating pentru care nu se pot acorda garanții, comisionul de garantare practicat pentru acest beneficiar în anul următor are valoarea maximă prevăzută în lista din anexa nr. 10.
(1) Plafonul de garantare constituit potrivit art. 34 alin. (7) din lege se utilizează de către fondurile de garantare pentru acordarea de garanții potrivit prevederilor art. 33 din lege, următorilor beneficiari:
a) IMM-urilor definite conform prevederilor Legii nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, cu modificările și completările ulterioare;
b) altor beneficiari care nu pot prezenta instituțiilor de credit suficiente garanții conform cerințelor din normele proprii de creditare ale acestora.
(2) Asumarea riscului de către fondurile de garantare se face proporțional pe măsura acordării și rambursării creditului, potrivit graficului de eșalonare a creditului și de efectuare a plăților.
(3) Valoarea garanției se reduce cu suma ratelor rambursate de către beneficiarul de credit, proporțional cu procentul de garantare prevăzut în contractele de garantare încheiate între instituțiile de credit și/sau instituțiile financiare nebancare și fondurile de garantare, astfel încât, în orice moment, garanția să nu acopere mai mult de 80% din valoarea finanțării.
(4) Soldul garanției în orice moment reprezintă soldul creditului la care se aplică procentul de garantare prevăzut în contractul de garantare.
(5) Riscul garantat asumat de fondurile de garantare constă în neplata de către împrumutat a datoriilor către finanțator în conformitate cu prevederile contractului de finanțare garantat. Fondurile de garantare vor plăti finanțatorului valoarea garanției/soldul garanției prevăzut la alin. (4), pe baza declanșării de către instituțiile de credit și/sau instituțiile financiare nebancare a procedurilor judiciare de executare a debitorilor și, după caz, a executării poliței de asigurare și încasării contravalorii acesteia.
(6) Instituțiile de credit și/sau instituțiile financiare nebancare vor transmite fondurilor de garantare informații centralizate privind soldul creditelor garantate, în scopul monitorizării expunerii prevăzute de art. 34 alin. (7) din lege.
(7) Garanțiile se vor acorda la solicitarea instituțiilor de credit și/sau instituțiilor financiare nebancare, pe baza creditelor aprobate de acestea în favoarea deponenților deținători legali de certificate de depozit prevăzuți la alin. (1), în condițiile prevăzute la art. 33 alin. (1) din lege, conform normelor proprii de creditare a acestora și a convențiilor încheiate de fondurile de garantare cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
(1) Pentru reîntregirea sumelor alocate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, afectate prin plata garanțiilor executate, fondurile de garantare vor solicita Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în termen de maximum 15 zile de la data efectuării plății, sumele necesare, urmând ca în termen de maximum 30 de zile de la solicitare acesta să efectueze virarea sumelor respective.
(2) Sumele disponibilizate ca urmare a rambursării creditelor garantate de fondurile de garantare se reutilizează de către acestea în scopul acordării de garanții în continuare.
(3) Formularul utilizat de fondurile de garantare pentru întocmirea înscrisurilor prevăzute la art. 35 din lege și modul de calcul al obligațiilor de plată accesorii se aprobă prin ordin comun al ministrului finanțelor publice și al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale.
(4) În termen de 15 zile de la data efectuării plăților de către fondurile de garantare, titlurile de creanță se transmit debitorului, care are obligația de a efectua plata sumelor datorate în termen de 60 de zile de la data comunicării titlului de creanță.