(1) Persoana privată de libertate aflată în centru, poate presta, la cerere, prin decizia șefului centrului, cu acordul procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală și avizul medicului care asigură asistența medicală în centru, activitățile de muncă neremunerată în interesul centrului prevăzute la art. 257 alin. (5) și (6) din Regulamentul de aplicare a Legii. Activitățile prevăzute la art. 257 alin. (5) lit. d) din Regulamentul de aplicare a Legii sunt stabilite prin Regulamentul de ordine interioară a centrului, în funcție de cerințele specifice.
(2) Zilele lucrate de persoana privată de libertate pentru desfășurarea activităților de muncă neremunerată se consideră zile executate conform normelor legale în vigoare.
(1) Persoana privată de libertate poate fi selecționată pentru a presta o muncă neremunerată dacă îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
a) are o conduită bună și nu a fost sancționată disciplinar;
b) nu este urmărită penal pentru infracțiuni contra securității naționale, genocid, contra umanității și de război, omor, omor calificat, tâlhărie calificată, evadare, ultraj ori alte infracțiuni care pun la îndoială capacitatea de a desfășura activitățile pentru care se face selecționarea;
c) nu are condamnări anterioare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute la lit. b);
d) are abilități în domeniul pentru care se face selecționarea;
e) are un temperament echilibrat și nu reprezintă risc pentru siguranța centrului.
(2) Procedura selecționării persoanelor pentru a presta o muncă neremunerată în interesul centrului cuprinde următoarele etape:
a) înregistrarea cererii persoanei private de libertate;
b) analizarea cererii, ținând cont de nevoile centrului raportate la necesitatea asigurării siguranței deținerii și îndeplinirii condițiilor prevăzute la alin. (1);
c) solicitarea acordului procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală și avizului medicului care asigură asistența medicală în centru.
(3) După parcurgerea procedurii, dacă sunt îndeplinite condițiile legale, șeful centrului aprobă solicitarea, iar persoana selecționată semnează un angajament care cuprinde drepturile, obligațiile și interdicțiile în perioada desfășurării activităților lucrative, potrivit legii. Prin angajament sunt stabilite și activitățile de muncă neremunerată ce urmează a fi desfășurate și programul de lucru. Documentele ce au stat la baza selecționării persoanei și angajamentul se păstreză la dosarul individual.
(4) Cererea persoanei private de libertate se respinge motivat de către șeful centrului.
(1) Minorul poate presta activități de muncă neremunerată potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile și cunoștințele sale, numai la cererea acestuia și cu acordul părinților sau al reprezentanților legali, dacă nu îi este periclitată sănătatea.
(2) Femeia însărcinată și minorul nu pot presta activități de muncă neremunerată în timpul nopții sau în locuri vătămătoare, periculoase ori care prezintă un grad de risc pentru sănătatea, integritatea ori pentru dezvoltarea acestora.
(1) Reglementările legale referitoare la organizarea și desfășurarea muncii sunt aplicabile și persoanelor private de libertate pe timpul desfășurării activităților neremunerate, inclusiv cele referitoare la prevenirea accidentelor de muncă, a bolilor profesionale și a altor situații de risc.
(2) Durata muncii neremunerate este de maxim 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână, cu excepțiile prevăzute de legislația muncii.
(3) Pentru persoanele prevăzute la art. 84, durata zilei de muncă neremunerată nu poate depăși 6 ore pe zi și 30 de ore pe săptămână.
(4) Munca în timpul nopții poate fi prestată cu acordul scris al persoanei private de libertate. Se consideră muncă prestată în timpul nopții, activitățile desfășurate între orele 22.00 – 06.00, indiferent de durata acestora.
(5) Munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal nu poate fi efectuată fără acordul persoanei privată de libertate, cu excepțiile prevăzute de legislația muncii.
(6) Vătămările persoanei private de libertate, produse pe timpul în care desfășoară activități gospodărești, constituie accident de muncă.
(7) Cu privire la producerea accidentului de muncă, șeful centrului informează, de îndată, unitatea de parchet competentă și inspectoratul teritorial de muncă.
(8) Persoana privată de libertate nu răspunde pentru pagubele provocate de uzul normal al bunurilor încredințate spre folosință sau pentru cele provenite din riscul normal al muncii neremunerate.
(9) Persoana privată de libertate răspunde pecuniar pentru pagubele produse din vina sa administrației centrului. Cheltuielile stabilite și avansate de către unitatea de poliție se suportă de către persoana privată de libertate, în baza ordinului de imputare emis de ordonatorul de credit în subordinea căruia se află centrul.
(10) Ordinul de imputare constituie titlu executoriu. Împotriva ordinului de imputare persoana privată de libertate poate face contestație în termen de 15 de zile de la data primirii acestuia, la judecătoria în circumscripția căreia este situat centrul.
(11) Evidența muncii prestate de către persoanele private de libertate se ține de către personalul centrului anume desemnat, în condițiile stabilite prin dispoziție a inspectorului general al Inspectoratului General al Poliției Române.
(1) Asistența psihologică acordată persoanei private de libertate are ca scop oferirea de sprijin calificat pentru asigurarea suportului psihologic în vederea adaptării la condițiile impuse de mediul privativ de libertate, prin identificarea și ameliorarea stărilor disfuncționale atunci când acestea sunt semnalate, pentru prevenirea apariției comportamentelor dezadaptative, precum și pentru soluționarea problemelor psihologice ale acesteia.
(2) Asistența psihologică este asigurată de către psiholog, organizarea și desfășurarea acesteia fiind fundamentată de principiile de etică profesională. Exercitarea actului psihologic se realizează, în spații special amenajate, de către psihologii cu drept de liberă practică încadrați în funcții de specialitate în Ministerul facerilor Interne.
(2^1) Prin excepție de la prevederile alin. (2), în cazul în care exercitarea actului psihologic în spațiile special amenajate este imposibilă din cauza unor calamități naturale, fenomene meteo extreme, evenimente majore ce afectează ordinea și siguranța publică sau pentru că în acele spații nu poate fi asigurată protejarea vieții, integrității corporale și sănătății persoanelor private de libertate, personalului centrului sau oricăror altor persoane, acesta se poate exercita în spații prevăzute cu dispozitive de separare sau prin sistem videoconferință, după caz.
(la 17-02-2025, Articolul 87 , Sectiunea a 4-a , Capitolul VI , Titlul II a fost completat de Punctul 7. , Articolul I din ORDINUL nr. 20 din 3 februarie 2025, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 136 din 17 februarie 2025 )
(2^2) Prin excepție de la prevederile alin. (2), în situația în care psihologul își desfășoară activitatea în afara zonei de responsabilitate a administrației centrului, actul psihologic se poate exercita și prin sistem videoconferință.
(la 17-02-2025, Articolul 87 , Sectiunea a 4-a , Capitolul VI , Titlul II a fost completat de Punctul 7. , Articolul I din ORDINUL nr. 20 din 3 februarie 2025, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 136 din 17 februarie 2025 )
(3) Activitățile de asistență psihologică se realizează la cererea persoanei private de libertate sau la solicitarea, scrisă, a șefului centrului în condițiile art. 88 și 193.
(4) Modalitatea de acordare a asistenței psihologice se stabilește prin dispoziție a inspectorului general al Inspectoratului General al Poliției Române, cu avizul, după caz, al Centrului de Psihosociologie din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, potrivit reglementărilor în domeniul activității de psihologie în Ministerul Afacerilor Interne.