Capitolul IV — Drepturile și îndatoririle grefierilor și ale altor categorii de personal care ocupă funcții de specialitate în cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea

(1) Pentru activitatea desfășurată, personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) are dreptul la o salarizare stabilită în raport cu nivelul instanței sau al parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în muncă și în specialitate, precum și cu alte criterii prevăzute de lege.

(2) Durata normală a programului de lucru este de 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână.

(3) Orele prestate de personalul prevăzut la art. 2 peste durata normală a timpului de lucru se realizează doar din dispoziția șefului ierarhic superior și se compensează pe baza documentelor justificative cu timp liber corespunzător. În cazul în care compensarea muncii suplimentare cu timp liber corespunzător nu a fost posibilă în următoarele 60 de zile după efectuarea acesteia, orele suplimentare se vor plăti, în luna următoare, cu un spor din salariul de bază, după cum urmează:

(1) Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) este liber să se asocieze ori să adere la organizații sindicale, precum și la organizații profesionale, locale, naționale sau internaționale, în scopul apărării intereselor sale profesionale, sociale și economice, ori la alte asociații sau fundații umanitare.

(2) Înalta Curte de Casație și Justiției, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, curțile de apel sau parchetele de pe lângă acestea, după caz, pe de o parte, și organizațiile sindicale reprezentative cel puțin la nivel de grup de unități ale personalului prevăzut la art. 2 alin. (1) sau reprezentanții acestui personal, pe de altă parte, pot încheia contracte colective care să cuprindă numai măsuri referitoare la:

(3) Contractul colectiv se încheie cu reprezentanții personalului prevăzut la art. 2 alin. (1), desemnați în condițiile legii, în cazul în care organizația sindicală nu este reprezentativă la nivel de grup de unități sau personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) nu este organizat în sindicate.

(4) Contractul colectiv se încheie pe o perioadă de cel puțin un an și poate fi modificat, completat ori prelungit prin acte adiționale, cu acordul părților.

(5) Încheierea, modificarea, completarea ori prelungirea contractului colectiv se face la inițiativa scrisă a oricărei părți, în urma unor negocieri între părțile acordului.

(6) Negocierile cu privire la încheierea, modificarea, completarea sau prelungirea acordului nu vor putea începe mai târziu de 10 zile și nici mai devreme de 3 zile de la înregistrarea solicitării.

(7) Dispozițiile Legii nr. 367/2022 privind dialogul social, cu modificările și completările ulterioare, privind părțile, negocierea, conflictul colectiv de muncă, încheierea, efectele contractelor colective de muncă, se aplică în mod corespunzător și contractelor colective încheiate în condițiile prezentului articol.

(8) Înalta Curte de Casație și Justiției, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, curțile de apel sau parchetele de pe lângă acestea, după caz, furnizează organizațiilor sindicale reprezentative sau reprezentanților personalului prevăzut la art. 2 alin. (1) informațiile necesare pentru încheierea contractului colectiv.

(1) Personalului prevăzut la art. 2 alin. (1) îi este recunoscut dreptul la grevă, în condițiile legii, cu respectarea principiilor continuității și ale celerității activității de justiție.

(2) În timpul grevei se vor asigura serviciile esențiale, nu mai puțin de o treime din activitatea normală.

(3) Nu poate fi afectată de grevă participarea personalului prevăzut la art. 2 alin. (1) la ședințele de judecată sau, după caz, la activitățile de urmărire penală pentru soluționarea cauzelor cu arestați în materie penală și în alte materii, pentru soluționarea cauzelor privind obligațiile de întreținere de orice fel, asigurarea dovezilor, soluționarea cererilor de ordonanță președințială, precum și în alte cauze considerate urgente, potrivit legii, sau apreciate, motivat, ca fiind urgente de către instanță sau de către conducerea parchetului.

(4) Pe perioada desfășurării grevei sunt interzise orice fel de presiuni exercitate de angajator împotriva personalului, este interzisă declanșarea cercetărilor disciplinare, iar cele în curs de derulare vor fi suspendate până la epuizarea grevei.

(1) Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) are dreptul de a-și perfecționa în mod continuu pregătirea profesională.

(2) Pe perioada în care personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) urmează forme de perfecționare profesională, acesta beneficiază de drepturile salariale cuvenite, în situația în care acestea sunt:

(3) În cazul în care formarea profesională, realizată în condițiile prevăzute la alin. (2), se organizează în afara localității în care își are sediul instanța sau parchetul, personalul de specialitate beneficiază de drepturile de delegare, în condițiile prevăzute la art. 156.

(4) Pentru acoperirea cheltuielilor programelor de formare profesională a grefierilor și a altor categorii de personal care ocupă funcții de specialitate în cadrul instanțelor judecătorești sau al parchetelor de pe lângă acestea, organizate în condițiile prevăzute la alin. (2) lit. a) și c), curțile de apel și parchetele de pe lângă acestea, precum și, după caz, Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Școala Națională de Grefieri au obligația să prevadă în bugetul anual propriu sumele necesare pentru cheltuielile respective.

(5) Cheltuielile privind masa și cazarea personalului de specialitate care participă la cursurile de formare profesională, organizate în condițiile prevăzute la alin. (2) lit. c), se suportă de Școala Națională de Grefieri, iar cheltuielile de transport, de către instanța sau parchetul al cărui angajat este.

(1) Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 35 de zile lucrătoare.

(2) Condițiile de efectuare și de plată a concediului de odihnă se stabilesc prin regulament aprobat prin hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

(1) Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) are dreptul la concedii plătite, pentru studii de specialitate, pentru participarea la cursuri sau la alte forme de specializare organizate în țară sau în străinătate, pentru pregătirea și susținerea concursurilor de promovare, prevăzute de prezenta lege, de doctorat, precum și la concedii fără plată, potrivit legislației în vigoare sau pentru alte evenimente, în condițiile stabilite prin regulamentul prevăzut la art. 171 alin. (2).

(2) Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) are dreptul la concedii și indemnizații pentru asigurări sociale de sănătate, precum și la alte concedii și indemnizații, în conformitate cu legislația în vigoare.

(3) Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) are dreptul la concediu plătit pentru ziua/zilele în care participă la concursul de promovare în funcții de conducere sau la cel de promovare la instanța/parchetul superior.

(1) Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1), în activitate sau pensionar, precum și soțul sau soția beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, respectiv servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale, în condițiile contractului-cadru din sistemul de asigurări sociale de sănătate, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul ordonatorului principal de credite, în condițiile plății contribuției de asigurări sociale de sănătate.

(2) Condițiile de acordare în mod gratuit a asistenței medicale în condițiile alin. (1) sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului. Aceste drepturi nu au caracter salarial și nu se impozitează.

(3) Prevederile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și copiilor aflați în întreținerea personalului prevăzut la art. 2 alin. (1), în activitate sau pensionar.

(4) Instanțele și parchetele au obligația să asigure personalului de specialitate condiții normale de muncă și igienă, de natură să le asigure sănătatea și integritatea fizică și psihică.

(5) Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) beneficiază și de:

(1) Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) are dreptul la atribuirea unei locuințe de serviciu dacă, în localitatea unde își desfășoară activitatea, acesta, soțul/soția sau copiii aflați în întreținerea lui nu beneficiază de locuință proprietate personală ori nu li s-a atribuit o locuință de către autoritățile administrației publice locale.

(2) Personalul prevăzut la alin. (1), căruia nu i s-a atribuit locuință de serviciu de către ordonatorii principali de credite, are dreptul, în condițiile alin. (1), la compensarea diferenței dintre chiria ce s-ar stabili pentru o locuință de serviciu, potrivit legii, și chiria plătită pe baza unui contract de închiriere încheiat în condițiile legii. Acest drept nu are caracter salarial și nu se impozitează. Compensarea nu se acordă în cazul în care contractul de închiriere este încheiat cu rude de gradul I sau al II-lea. În situații excepționale, determinate de inexistența unui fond locativ adecvat în localitatea unde își desfășoară activitatea, contractul de închiriere poate avea ca obiect o locuință situată în altă localitate din circumscripția aceluiași tribunal.

(3) Plafonul în limita căruia se poate deconta chiria în condițiile alin. (2) se stabilește anual, pe localități, potrivit limitei bugetului alocat în acest scop în legea bugetului de stat, prin ordin comun al ministrului justiției, al președintelui Consiliului Superior al Magistraturii, al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și al președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, al procurorului-șef al Direcției Naționale Anticorupție și al procurorului-șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

(4) Au dreptul la locuință de serviciu, potrivit alin. (1) sau, după caz, la compensarea chiriei în condițiile alin. (2) și (3), și persoanele delegate, detașate sau transferate în altă localitate decât cea de domiciliu, dacă ele, soțul/soția și copiii aflați în întreținerea lor nu au în proprietate o locuință în localitatea în care sunt delegate, detașatesau transferate.

(5) Personalul prevăzut la alin. (1), care nu deține în proprietate o locuință proprietate personală ori căruia nu i s-a atribuit o locuință de serviciu în condițiile alin. (1) sau nu beneficiază de compensarea chiriei în condițiile alin. (2) și (3), în localitatea în care își desfășoară activitatea, are dreptul la decontarea cheltuielilor de transport între localitatea în care își are domiciliul sau reședința și localitatea unde se află sediul unității. În situația în care deplasarea se face cu autoturismul, acesta beneficiază de decontarea contravalorii a 7,5 litri de carburant la suta de kilometri, pentru perioada în care a lucrat efectiv.

(6) Locuințele de serviciu nu pot fi vândute personalului prevăzut la alin. (1).

(7) Dacă personalul prevăzut la alin. (1), inclusiv soțul/soția acestuia sau copiii aflați în întreținerea lor, au înstrăinat o locuință proprietate personală după data numirii în funcție nu mai beneficiază de aceste drepturi.

(8) Contractul de închiriere a locuințelor de serviciu încetează la data eliberării din funcție, inclusiv prin pensionare, a titularului.

(9) Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1), care îndeplinește condițiile de acordare a compensației lunare pentru chirie și care contractează un credit ipotecar/imobiliar destinat achiziționării sau construirii unei locuințe sau încheie un contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate a unei locuințe, beneficiază de compensația lunară pentru chirie, pe o perioadă ce nu poate depăși durata de derulare a creditului sau contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate, respectiv pentru plata ratei sau a unei fracțiuni din rata aferentă creditului sau contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate.

(10) În situația prevăzută la alin. (9), compensația lunară pentru chirie se acordă în cuantumul prevăzut la alin. (3), dar nu poate depăși rata lunară plătită pentru creditul ipotecar/imobiliar sau pentru contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate a unei locuințe achiziționate în timpul carierei.

(11) Dreptul prevăzut la alin. (9) se menține în cazul transferului sau încadrării personalului prevăzut la art. 2 alin. (1) într-o altă instituție din sistemul justiției, indiferent pe ce rază teritorială se află aceasta.

(12) În situația prevăzută la alin. (9), compensația lunară pentru chirie se acordă pentru o singură locuință achiziționată în timpul carierei.

(13) Dreptul prevăzut la alin. (9) nu are caracter salarial și nu se impozitează.

(14) Condițiile de acordare a drepturilor prevăzute la alin. (9)-(13) se stabilesc prin ordin comun al ministrului justiției, al președintelui Consiliului Superior al Magistraturii, al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și al președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv prin ordinul procurorului-șef al Direcției Naționale Anticorupție sau prin ordinul procurorului-șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

(1) Grefierii judiciari, grefierii de ședință, grefierii principali, specialiștii criminaliști și tehnicieni criminaliști din cadrul parchetelor beneficiază de despăgubiri acordate din bugetul Înaltei Curți de Casație și Justiție, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, al curții de apel sau al parchetului de pe lângă aceasta sau, după caz, al Ministerului Apărării Naționale, în cazul în care viața, sănătatea ori bunurile le sunt afectate în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu acestea.

(2) Despăgubirile prevăzute la alin. (1) se acordă în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.

(1) Pentru merite deosebite în activitate, personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) poate fi distins cu Diploma Meritul judiciar.

(2) Diploma Meritul judiciar se acordă de Președintele României, la propunerea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

(3) Modelul diplomei și modul de confecționare a acesteia se stabilesc, cu avizul conform al Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, de către ministrul justiției.

(1) Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. a)-c), precum și personalul prevăzut la art. 3, cu o vechime de cel puțin 25 de ani în specialitate, pot beneficia de pensie de serviciu la împlinirea vârstei standard de pensionare conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 7, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de media salariilor de bază brute lunare realizate, inclusiv sporurile cu caracter permanent, corespunzătoare ultimelor 48 de luni consecutive de activitate anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare. Cuantumul net al pensiei de serviciu nu poate fi mai mare de 100% din venitul net avut în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.

(2) De pensia de serviciu prevăzută la alin. (1) beneficiază, la împlinirea vârstei standard de pensionare conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 7, și personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. a)-c), precum și personalul prevăzut la art. 3, cu o vechime în specialitate între 20 și 25 de ani, în acest caz cuantumul pensiei fiind micșorat cu 1% din baza de calcul prevăzută la alin. (1) pentru fiecare an care lipsește din vechimea în specialitate integrală.

(3) Pensia se acordă la cerere, începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată cererea la casa teritorială de pensii din raza de domiciliu sau de reședință a solicitantului sau, după caz, la casa de pensii sectorială competentă.

(4) Odată cu stabilirea cuantumului pensiei de serviciu se stabilește și pensia pentru limită de vârstă din sistemul public, potrivit legislației în vigoare privind sistemul de pensii publice.

(5) În cazul în care cuantumul pensiei de serviciu calculat conform prezentei legi este mai mic decât cel al pensiei din sistemul de pensii publice se acordă cuantumul cel mai avantajos.

(6) Persoanele care îndeplinesc condițiile de vârstă și de vechime prevăzute la alin. (1) numai în funcțiile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a)-c) și la art. 3 beneficiază de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au avut sau au o altă ocupație. În acest caz, cuantumul pensiei de serviciu este de 80% din baza de calcul reprezentată de media salariilor de bază brute lunare, inclusiv sporurile cu caracter permanent din ultimele 48 de luni consecutive de activitate, realizate de personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. a)-c) și la art. 3 aflat în activitate în condiții identice de funcție, vechime, grad sau treaptă și nivel al instanței ori parchetului sau INEC unde a funcționat solicitantul înaintea eliberării din funcțiile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a)-c) și la art. 3. Cuantumul net al pensiei de serviciu nu poate fi mai mare de 100% din venitul net aferent venitului brut din ultima lună de activitate înainte de data eliberării din funcție, raportat la personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. a)-c) și la art. 3 aflat în activitate în condiții identice de funcție, vechime, grad sau treaptă și nivel al instanței ori parchetului sau INEC.

(7) De prevederile alin. (6) pot beneficia numai persoanele care au fost eliberate din funcție din motive neimputabile acestora.

(8) Soțul supraviețuitor, copiii minori, precum și copiii majori până la terminarea studiilor, dar nu mai mult de 26 de ani, ai personalului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. a)-c) și ai personalului prevăzut la art. 3, beneficiază de pensie de urmaș în condițiile prevăzute de legislația privind sistemul de pensii publice, calculată din pensia de serviciu aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul susținătorul la data decesului, actualizată, după caz.

(9) Prevederile referitoare la pensia de serviciu și de urmaș se aplică și persoanelor care beneficiază de pensie de serviciu în temeiul hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile sau, după caz, al hotărârilor judecătorești definitive.

(10) Pensiile de serviciu ale personalului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. a)-c) și ale personalului prevăzut la art. 3 se actualizează, din oficiu, în fiecare an, cu rata medie anuală a inflației, indicator definitiv, cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea și comunicat de Institutul Național de Statistică. Dacă în urma actualizării rezultă o pensie de serviciu mai mică, personalul își poate păstra pensia aflată în plată.

(11) Se suportă din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii și Solidarității Sociale:

(12) Pensia prevăzută de prezentul articol, cu excepția pensiei prevăzute la alin. (8), are regimul juridic al unei pensii pentru limită de vârstă.

(13) Elementele necesare stabilirii pensiilor prevăzute de prezenta lege referitoare la vechimea în specialitate, vechimea în funcție și baza de calcul al pensiei se dovedesc cu document eliberat de instanța judecătorească competentă, de parchetul de pe lângă aceasta sau de INEC, pe răspunderea acestora.

(14) Plata pensiei prevăzute de prezenta lege se face astfel:

(15) Prevederile prezentei legi, referitoare la pensii, se completează cu cele ale legislației privind pensiile din sistemul public de pensii cu privire la modalitățile de stabilire și plată, precum și la cele referitoare la revizuirea, suspendarea, reluarea, încetarea, recuperarea sumelor încasate necuvenit și jurisdicție.

(1) De prevederile art. 179, în situația îndeplinirii condițiilor impuse de acesta, beneficiază și fostul personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, al parchetelor de pe lângă acestea, al fostelor notariate de stat, precum și al fostelor arbitraje de stat sau departamentale și care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, beneficiază de o categorie de pensie din sistemul public de pensii.

(2) Baza de calcul al pensiei prevăzute la alin. (1) o reprezintă media salariilor de bază brute lunare din ultimele 48 de luni anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare, realizate de personalul prevăzut la art. 2, aflat în activitate în condiții identice de funcție, vechime, grad sau treaptă și nivel al instanței sau parchetului unde a funcționat solicitantul înaintea eliberării din funcția de personal auxiliar de specialitate, precum și media sporurilor, în procent, avute în ultimele 48 de luni anterioare lunii în care acesta a fost eliberat din funcție. Cuantumul net al pensiei de serviciu nu poate fi mai mare de 100% din venitul net aferent venitului brut din ultima lună de activitate înainte de data eliberării din funcție, raportat la personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. a)-c) și la art. 3 aflat în activitate în condiții identice de funcție, vechime, grad sau treaptă și nivel al instanței ori parchetului sau INEC.

(3) De prevederile prezentei legi, în situația îndeplinirii condițiilor impuse de aceasta, beneficiază și executorii judecătorești pensionați anterior intrării în vigoare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu o vechime în această funcție de cel puțin 20 de ani.

(4) Baza de calcul al pensiei prevăzute la alin. (3) o reprezintă media salariilor de bază brute lunare din ultimele 48 de luni anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare, specifice funcției de grefier gradul I, respectiv treapta I, în funcție de nivelul studiilor, în condiții identice de funcție, vechime și nivel al instanței sau parchetului, la care se adaugă media sporurilor, în procent, avute în ultimele 48 de luni anterioare datei eliberării din funcție. Cuantumul net al pensiei de serviciu nu poate fi mai mare de 100% din venitul net aferent venitului brut din ultima lună de activitate înainte de data eliberării din funcție, raportat la funcția de grefier gradul I, respectiv treapta I, în funcție de nivelul studiilor, aflat în activitate în condiții identice de funcție, vechime, grad sau treaptă și nivel al instanței ori parchetului.

(5) În situația persoanelor prevăzute la alin. (1)-(4), pensia se acordă la cerere, se cuvine și se plătește începând cu luna următoare înregistrării acesteia la casa teritorială de pensii din raza de domiciliu sau de reședință a solicitantului sau, după caz, la casa de pensii sectorială competentă.

(1) Nu beneficiază de pensia de serviciu prevăzută la art. 179 personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. a)-c), și nici personalul prevăzut la art. 3 care, chiar, ulterior eliberării din funcție, a fost condamnat definitiv ori pentru care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pentru o infracțiune de corupție, o infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție, o infracțiune de serviciu sau o infracțiune în legătură cu acestea ori o infracțiune contra înfăptuirii justiției, săvârșite înainte de eliberarea din funcție. Aceste persoane beneficiază de pensie în sistemul public, în condițiile legii.

(2) Punerea în mișcare a acțiunii penale pentru una dintre infracțiunile prevăzute la alin. (1) atrage, de drept, suspendarea soluționării cererii de acordare a pensiei de serviciu sau, după caz, suspendarea plății pensiei de serviciu, dacă aceasta a fost acordată până la soluționarea definitivă a cauzei. În această perioadă, persoana față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală beneficiază, în condițiile legii, de pensie din sistemul public.

(3) Dacă se dispune clasarea, renunțarea la urmărirea penală, achitarea, încetarea procesului penal sau renunțarea la aplicarea pedepsei față de personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. a)-c), precum și față de personalul prevăzut la art. 3, acesta este repus în situația anterioară și i se plătește pensia de serviciu de care a fost lipsit ca urmare a punerii în mișcare a acțiunii penale sau, după caz, diferența dintre aceasta și pensia din sistemul public încasată după punerea în mișcare a acțiunii penale.

(4) Hotărârea de condamnare sau prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, rămasă definitivă, se comunică de către instanța de executare persoanelor care au competența numirii în funcție potrivit art. 60. Aceste persoane vor informa Casa Națională de Pensii Publice cu privire la apariția uneia dintre situațiile prevăzute de prezentul articol care are ca efect acordarea, suspendarea, încetarea sau reluarea plății pensiei de serviciu ori, după caz, suspendarea sau reluarea procedurii de soluționare a cererii de acordare a pensiei de serviciu. Informarea cuprinde elementele necesare pentru aplicarea măsurii respective de către casele teritoriale de pensii, inclusiv datele de identificare a persoanei, temeiul de drept al măsurii, precum și data de la care se aplică.

(1) Grefierii judiciari și grefierii de ședință au dreptul la asigurarea în mod gratuit a ținutei vestimentare corespunzătoare instanței la care funcționează, potrivit legii.

(2) În ședințele de judecată, grefierii judiciari și grefierii de ședință au obligația de a purta ținuta vestimentară compusă din: robă de culoare neagră și bavetă de culoare albastru-închis.

(3) Ordonatorii secundari și terțiari de credite au obligația să asigure ținuta vestimentară obligatorie, respectiv să asigure câte o robă și o bavetă în stare corespunzătoare fiecărui grefier judiciar și grefier de ședință.

(4) Detalierea aspectelor referitoare la ținuta vestimentară a grefierilor judiciari și a grefierilor de ședință se stabilește prin hotărâre a Guvernului.

(1) Funcțiile de personal prevăzute la art. 2 alin. (1) sunt incompatibile cu orice alte funcții publice sau private, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior, astfel cum acestea sunt definite de legislația în vigoare, și a funcției de formator în cadrul Școlii Naționale de Grefieri.

(2) Personalului prevăzut la art. 2 alin. (1) îi este interzis:

(3) În cazul dobândirii, prin moștenire, a calității de asociat sau acționar la societăți, instituții de credit sau financiare, societăți de asigurare/reasigurare, companii naționale, societăți naționale sau regii autonome, personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) este obligat să ia măsurile necesare, astfel încât această calitate să înceteze în termen de maximum un an de la data dobândirii ei efective.

(4) Prin excepție de la prevederile alin. (2) lit. c), personalul prevăzut la alin. (1) poate fi acționar sau asociat ca urmare a dispozițiilor legale privind privatizarea în masă.

(1) Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) este obligat să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care ia cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procesele aflate în curs de desfășurare sau asupra cauzelor cu care a fost sesizat parchetul.

(2) Personalului prevăzut la art. 2 alin. (1) nu îi este permis să comenteze sau să justifice în presă ori în emisiuni audiovizuale hotărârile sau soluțiile date în dosarele despre care a luat cunoștință în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

(1) Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) este obligat să respecte programul de lucru și să rezolve lucrările în termenele stabilite de lege, de regulamentul de ordine interioară al instanțelor și parchetelor, precum și de eventuale norme interne stabilite la nivel de instanță/unitate de parchet, în măsura în care nu contravin dispozițiilor legale în vigoare în materie.

(2) Munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la art. 167 alin. (2), este considerată muncă suplimentară.

(3) Munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu excepția cazului de forța majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecințelor unui accident.

(4) Compensarea muncii suplimentare se face conform art. 167 alin. (3).

(5) Perioada în care personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) asigură serviciul de permanență la nivelul instanțelor și parchetelor se consideră timp alocat muncii și constituie vechime în muncă, în specialitate și în funcție.

(6) Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) poate să refuze îndeplinirea sarcinilor și indicațiilor primite de la superiorii direcți, dacă acestea contravin unor regulamente sau legislației în vigoare.

(1) Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) este obligat să prezinte, în condițiile și la termenele prevăzute de lege, declarația de avere și declarația de interese.

(2) Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) este obligat să dea, o singură dată, la momentul numirii în funcție, o declarație autentică pe propria răspundere, potrivit legii penale, privind apartenența sau neapartenența ca lucrător sau colaborator al organelor de securitate, ca poliție politică, potrivit legii.

(3) Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) care, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, nu a dat declarația prevăzută la alin. (2) este obligat să dea această declarație în termen de 30 de zile de la această dată.

(4) Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității verifică declarația prevăzută la alin. (2). Rezultatele verificărilor se comunică instanței sau parchetului unde își desfășoară activitatea persoana respectivă și se atașează la dosarul profesional.

(5) Dacă în urma verificărilor Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității se constată că persoana a fost lucrător sau colaborator al organelor de securitate, ca poliție politică, persoana nu mai poate fi numită în funcția respectivă sau, dacă este deja numită, este eliberată din funcție.

(6) Dispozițiile legale privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității ca poliție politică se aplică în mod corespunzător.

(1) Personalului prevăzut la art. 2 alin. (1) îi este interzis să fie lucrător operativ, inclusiv acoperit, informator sau colaborator al vreunui serviciu de informații.

(2) Încălcarea dispozițiilor alin. (1) conduce la eliberarea din funcția deținută.

(3) Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) completează anual o declarație olografă pe propria răspundere, potrivit legii penale, din care să rezulte că nu a fost și nu este lucrător operativ, inclusiv acoperit, informator sau colaborator al niciunui serviciu de informații. Declarațiile se depun și se arhivează la compartimentul de resurse umane.

(4) Verificarea veridicității datelor din declarațiile prevăzute la alin. (3) se face individual pentru fiecare declarație de către Consiliul Suprem de Apărare a Țării, anual, din oficiu sau ori de câte ori este sesizat de conducătorul instanței sau al parchetului unde își desfășoară activitatea persoana vizată ori personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) care este vizat.

(5) Rezultatul verificărilor prin care se constată încălcarea incompatibilității prevăzute la alin. (1) se concretizează într-un înscris și se comunică conducătorului instanței sau al parchetului unde își desfășoară activitatea persoana vizată, celui vizat de verificare, precum și, la cerere, oricărei persoane.

(6) Actul Consiliului Suprem de Apărare a Țării prevăzut la alin. (5) poate fi contestat la instanța de contencios administrativ competentă, în termen de 3 luni de la data la care a luat cunoștință, de către orice persoană care justifică un interes legitim, conform legii, cu parcurgerea procedurii prealabile.