Articolul 193
Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) răspunde disciplinar, civil și penal, după caz, în condițiile legii.
Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) răspunde disciplinar, civil și penal, după caz, în condițiile legii.
(1) Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) răspunde disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum și pentru conduitele care dăunează intereselor serviciului sau prestigiului justiției.
(2) Codul deontologic al grefierilor și al altor categorii de personal care ocupă funcții de specialitate în cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea se aprobă prin hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
(1) Constituie abateri disciplinare:
a) întârzierea, în mod repetat și din motive imputabile, în efectuarea lucrărilor sau în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu;
b) absențele nemotivate de la serviciu, în mod repetat sau care afectează în mod direct activitatea instanței ori a parchetului;
c) intervențiile sau stăruințele pentru soluționarea unor cereri privind satisfacerea unor interese personale, ale membrilor familiilor lui sau ale altor persoane, precum și orice alte imixtiuni în activitatea judecătorilor, procurorilor sau a altor colegi;
d) atitudinile ireverențioase în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu față de colegi, avocați, experți, martori, justițiabili sau orice altă persoană cu care intră în contact;
e) nerespectarea confidențialității lucrărilor sau a informațiilor care au acest caracter;
f) nerespectarea dispozițiilor legale care reglementează modul de comunicare față de terțe persoane a datelor și informațiilor referitoare la activitatea instanțelor judecătorești ori a parchetelor;
g) manifestări care aduc atingere demnității sau probității profesionale;
h) refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu;
i) neglijența gravă ori neglijențe repetate în rezolvarea lucrărilor sau în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu;
j) încălcarea prevederilor legale referitoare la declarațiile de avere, declarațiile de interese ori a celor referitoare la incompatibilități sau la alte interdicții;
k) omisiunea gravă de a-și îndeplini atribuțiile ce îi revin potrivit legii;
l) nerespectarea, din motive imputabile, a obligației de a participa cel puțin o dată la 3 ani la o formă de pregătire profesională continuă, organizată de Școala Națională de Grefieri;
m) nerespectarea îndatoririi de a se abține atunci când știe că există una din situațiile prevăzute de lege pentru abținerea sa, precum și formularea de cereri repetate și nejustificate de abținere;
n) nerespectarea dispozițiilor legale sau regulamentare privind distribuirea aleatorie a cauzelor.
(2) Există gravă neglijență atunci când personalul prevăzut la art. 2 nesocotește din culpă, în mod grav, neîndoielnic și nescuzabil, normele de drept material ori procesual.
(1) Sancțiunile disciplinare care se pot aplica personalului prevăzut la art. 2 alin. (1), proporțional cu gravitatea abaterilor, sunt:
a) avertismentul;
b) reducerea cu 5-15% a salariului de bază și/sau a indemnizației de conducere, pe o durată de 1-3 luni;
c) mutarea disciplinară la o altă instanță sau parchet, pe o durată de 1-3 luni;
d) suspendarea din funcție pe o perioadă de până la 6 luni;
e) eliberarea din funcție.
(2) Sancțiunile disciplinare se aplică de către persoana care are competența de numire și eliberare din funcție a personalului prevăzut la art. 2 alin. (1).
(3) Sancțiunea disciplinară prevăzută la alin. (1) lit. a) se radiază de drept, dacă, în termen de un an de la aplicare, personalului prevăzut la art. 2 alin. (1) nu i se mai aplică o nouă sancțiune disciplinară.
(4) Sancțiunile prevăzute la alin. (1) lit. b)-d) se radiază de drept, dacă, în termen de 3 ani de la data de la care și-au încetat efectele, personalului prevăzut la art. 2 alin. (1) nu i se aplică o nouă sancțiune disciplinară.
(1) Revocarea din funcția de conducere se dispune de către președintele curții de apel sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripție teritorială își desfășoară activitatea persoana în cauză ori de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorul-șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, procuroru-șef al Direcției Naționale Anticorupție ori de conducătorul altei instituții în care persoana ce urmează a fi revocată din funcția de conducere își desfășoară activitatea.
(2) Revocarea din funcția de conducere a personalului prevăzut la art. 2 alin. (1) se dispune pentru următoarele motive:
a) în cazul în care nu mai îndeplinește una dintre condițiile necesare pentru numirea în funcția de conducere;
b) în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuțiilor manageriale privind organizarea eficientă, comportamentul și comunicarea, asumarea responsabilităților și aptitudinile manageriale;
c) în cazul aplicării unei sancțiuni disciplinare, cu excepția avertismentului.
(3) La verificarea organizării eficiente a activității vor fi avute în vedere, în principal, următoarele criterii: folosirea adecvată a resurselor umane și materiale, evaluarea necesităților, gestionarea situațiilor de criză, raportul resurse investite - rezultate obținute, gestionarea informațiilor, organizarea pregătirii și perfecționării profesionale și repartizarea sarcinilor în cadrul instanțelor sau parchetelor.
(4) La verificarea comportamentului și comunicării vor fi avute în vedere: comportamentul și comunicarea cu judecătorii, procurorii, grefierii și alte categorii de personal care ocupă funcții de specialitate în cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, justițiabilii, persoanele implicate în actul de justiție, alte instituții, mass-media, asigurarea accesului la informațiile de interes public din cadrul instanței sau parchetului și transparența actului de conducere.
(5) La verificarea asumării responsabilității vor fi avute în vedere: îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de lege și regulamente, implementarea strategiilor naționale și secvențiale în domeniul justiției și respectarea principiului distribuirii aleatorii sau, după caz, al repartizării pe criterii obiective a cauzelor.
(6) La verificarea aptitudinilor manageriale vor fi avute în vedere: capacitatea de organizare, capacitatea rapidă de decizie, rezistența la stres, autoperfecționarea, capacitatea de analiză, sinteză, previziune, strategie și planificare pe termen scurt, mediu și lung, inițiativă și capacitatea de adaptare rapidă.
(7) Împotriva ordinului sau deciziei de revocare din funcția de conducere se poate face plângere la instanța de contencios administrativ competentă potrivit legii, fără parcurgerea procedurii plângerii prealabile.
(8) Modul de verificare a îndeplinirii criteriilor prevăzute la alin. (3)-(6) se stabilește prin metodologie aprobată prin hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
(1) În cazul în care există o sesizare referitoare la săvârșirea unei abateri disciplinare este obligatorie efectuarea cercetării prealabile.
(2) Cercetarea prealabilă se efectuează de către o comisie constituită din 3 judecători sau procurori, după caz, desemnați de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorul-șef al Direcției Naționale Anticorupție, procurorul-șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism ori, după caz, de președintele curții de apel sau de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel.
(3) Pentru fiecare membru titular al comisiei este desemnat și un membru supleant. Membrii supleanți îi înlocuiesc de drept pe membrii titulari, în situația în care aceștia lipsesc temporar pe perioada desfășurării cercetării disciplinare.
(4) Membrii Comisiei, titularii și supleanții sunt desemnați pentru o perioadă de 4 ani, cu posibilitatea reînvestirii pentru un singur mandat, în aceleași condiții.
(5) Din comisiile prevăzute la alin. (2) și (3) nu pot face parte:
a) soți, rude sau afini până la gradul al IV-lea inclusiv, în timpul aceluiași mandat;
b) persoane care au fost sancționate disciplinar în ultimii 3 ani sau care se află în curs de cercetare disciplinară. Dacă cercetarea începe după numirea în comisie, calitatea de membru încetează, fiind numit un nou membru pentru mandatul rămas.
(6) Președintele comisiilor prevăzute la alin. (2) este desemnat prin vot secret, cu majoritate simplă, din rândul membrilor comisiei.
(7) În cazul în care unul dintre membrii comisiilor prevăzute la alin. (2) este soț, rudă sau afin până la gradul al IV-lea inclusiv cu persoana cercetată ori în cazul în care s-a pronunțat anterior cu privire la cauza cercetată, acesta nu participă la soluționarea respectivei cauze și este înlocuit pentru soluționarea respectivei cauze cu unul dintre membrii supleanți, în mod corespunzător.
(1) Sesizarea comisiei se poate face de către orice persoană interesată ori din oficiu.
(2) Sesizarea disciplinară cuprinde următoarele:
a) numele, prenumele, domiciliul persoanei care formulează sesizarea, precum și, dacă este cazul, funcția deținută;
b) numele, prenumele, funcția deținută și compartimentul în cadrul căruia își desfășoară activitatea persoana împotriva căreia este formulată sesizarea;
c) descrierea faptei ce constituie obiectul sesizării;
d) temeiul legal al sesizării, respectiv încadrarea faptei;
e) indicarea, cel puțin cu aproximație, a datei la care fapta a fost săvârșită;
f) arătarea dovezilor pe care se sprijină sesizarea;
g) data și semnătura persoanei ce formulează sesizarea.
(3) Sesizarea se formulează în scris și va fi însoțită, în măsura în care este posibil, de înscrisurile care o susțin.
(4) Sesizarea va fi clasată dacă nu cuprinde mențiunile și informațiile prevăzute la alin. (2), cu excepția lit. e).
(1) În cadrul cercetării prealabile se vor stabili faptele și urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârșite, precum și orice alte date concludente ce pot fi avute în vedere pentru calificarea faptelor drept abateri disciplinare și pentru aprecierea vinovăției sau a nevinovăției persoanei cercetate.
(2) Persoanei cercetate i se va comunica, după caz, o copie de pe sesizarea adresată comisiei, sub sancțiunea nulității.
(3) Citarea și ascultarea persoanei cercetate, precum și verificarea apărărilor acesteia sunt obligatorii. Audierea acesteia trebuie consemnată în scris, sub sancțiunea nulității. Persoana cercetată poate fi asistată sau reprezentată de un avocat ales și de un reprezentant al organizației sindicale al cărei membru este. Refuzul persoanei în cauză de a se prezenta la cercetări sau de a face declarații se consemnează într-un proces-verbal și nu va împiedica finalizarea cercetării prealabile.
(4) Poate fi citată spre a fi audiată persoana care a înaintat sesizarea comisiei, precum și orice altă persoană ale cărei declarații sunt necesare la soluționarea cauzei.
(5) Persoana cercetată ori, după caz, reprezentantul sau apărătorul său are dreptul să ia cunoștință de toate actele dosarului și poate solicita administrarea de probe în apărare.
(6) Rezultatul cercetării prealabile este consemnat într-un raport motivat care se înaintează de către comisie conducătorului instituției, în termen de 30 de zile de la începerea cercetării, care poate fi prelungit, o singură dată, cu 30 de zile.
(7) Lucrările comisiei se consemnează într-un proces-verbal care va fi semnat de toți membrii acesteia. În procesul-verbal se consemnează dacă persoana cercetată nu s-a prezentat în fața comisiei.
(8) Deciziile comisiei se adoptă în prezența tuturor membrilor titulari, după caz, supleanți, și cu votul majorității membrilor prezenți.
(1) Soluțiile pe care le poate dispune comisia sunt:
a) să dispună motivat clasarea, în cazul în care sunt depășite termenele legale sau sesizarea nu conține elementele cerute de lege;
b) să propună conducătorului instituției respingerea sesizării, în cazul în care constată că aceasta este neîntemeiată, că fapta săvârșită nu constituie abatere disciplinară sau că persoana cercetată nu este vinovată;
c) să propună conducătorului instituției admiterea sesizării și aplicarea unei sancțiuni disciplinare, în cazul în care constată că aceasta este întemeiată; sancțiunea propusă va fi proporțională, în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite și urmările acesteia, cauzele care au determinat săvârșirea acesteia, cu împrejurările concrete în care abaterea a fost săvârșită, cu gradul de vinovăție, cu circumstanțele personale ale celui cercetat, comportarea generală în timpul serviciului și existența în antecedentele celui cercetat a altor sancțiuni disciplinare care nu au fost radiate din dosarul profesional.
(2) Măsurile prevăzute la alin. (1) lit. b) și c) se dispun prin act administrativ al conducătorului instituției, care se redactează în termen de maximum 20 de zile de la data propunerii Comisiei.
(3) În cazul în care Comisia are indicii că fapta săvârșită de persoana cercetată poate fi considerată infracțiune, aceasta propune de îndată conducătorului instituției sesizarea organelor de urmărire penală.
În măsura în care conducătorul instituției consideră că este necesară completarea cercetării prealabile, va dispune efectuarea de verificări suplimentare, Comisia putând, motivat, să emită, în termen de 30 de zile, un raport de completare a celui inițial sau să mențină raportul inițial.
(1) Sancțiunea disciplinară aplicată nu poate fi mai gravă decât cea propusă de Comisie.
(2) Sub sancțiunea nulității absolute, actul administrativ prevăzut la art. 201 alin. (2) va cuprinde în mod obligatoriu următoarele mențiuni:
a) numele, prenumele persoanei sancționate și descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din actele normative în vigoare care au fost încălcate de cel sancționat;
c) temeiul de drept în baza căruia se aplică sancțiunea disciplinară;
d) sancțiunea ce va fi aplicată;
e) termenul în care hotărârea poate fi atacată și instanța competentă.
(3) Actul prevăzut la alin. (2) se comunică în scris persoanei vizate de sesizare și autorului sesizării, conform dispozițiilor legale, în termen de maximum 10 zile de la data emiterii lui.
(4) Actul administrativ de aplicare a sancțiunii disciplinare poate fi atacat în termen de 30 de zile de la comunicare, la instanța de contencios administrativ și fiscal competentă.
(5) Sancțiunea disciplinară se aplică în maximum 30 de zile de la finalizarea cercetării prealabile, dar nu mai târziu de doi ani de la data săvârșirii abaterii disciplinare.
(1) Aplicarea unei sancțiuni disciplinare persoanei care îndeplinește o funcție de conducere atrage revocarea din funcția de conducere.
(2) Persoana revocată dintr-o funcție de conducere în condițiile alin. (1) nu mai poate fi numită într-o funcție de conducere pe o perioadă de 3 ani.
Sursă: legislatie.just.ro (Monitorul Oficial). Textul afișat este forma consolidată curentă.
Folosim cookie-uri pentru analiza traficului. Vezi Politica de confidențialitate pentru detalii.