GHID DE EVALUARE A ACTIVITĂȚII PROFESIONALE A JUDECĂTORILOR
la Regulamentul privind evaluarea activității profesionale a judecătorilor, aprobat prin Hotărârea Secției pentru judecători nr. 1290 din 13 iunie 2024
1.1. SCOPUL ȘI PRINCIPIILE EVALUĂRII
Scopul sintetic al evaluării: stabilirea nivelului de competență profesională a judecătorilor, îmbunătățirea performanțelor lor profesionale, creșterea eficienței activității instanțelor și a încrederii publice în puterea judecătorească, menținerea și consolidarea calității sistemului judiciar, inclusiv remedierea deficiențelor din sistem.
Judecătorii sunt evaluați în ceea ce privește eficiența activității, calitatea activității, integritatea și obligația deformare profesională continuă. în cazul judecătorilor numiți în funcții de conducere, evaluarea se face și asupra modului de îndeplinire a atribuțiilor manageriale.
(conform Legii nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor și Regulamentului de evaluare a activității profesionale a judecătorilor, denumit în continuare Regulament).
Principiile evaluării precizează elementele considerate esențiale pentru evaluarea eficientă
Definiția evaluării:
Evaluarea trebuie înțeleasă, în primul rând, ca o măsură care asigură motivarea/stimularea judecătorilor și a instanțelor pentru dezvoltarea profesională și organizațională, necesară creșterii calității actului de justiție.
Este procesul prin care nivelul de performanță profesională a fiecărui judecător este apreciat prin raportare la un cadru de referință al competențelor și prin care se identifică nevoile de instruire și dezvoltare profesională.
1. Principiul evaluării orientate de criterii și bazate pe indicatori de performanță în activitățile profesionale:
Definirea criteriilor:
• Legea precizează criteriile după care judecătorii vor fi evaluați, respectiv:
1. eficiența;
2. calitatea activității;
3. integritatea;
4. obligația de formare profesională continuă;
5. în cazul judecătorilor numiți în funcții de conducere, evaluarea se face și asupra modului de îndeplinire a atribuțiilor manageriale.
2. Principiul evaluării participative:
Judecătorii sunt împuterniciți să realizeze evaluarea profesională, în condițiile legii.
Evaluatorii sunt selectați dintre judecători, cu respectarea prevederilor legii.
3. Principiul evaluării științifice (opusă evaluării spontane, intuitive):
Procesul de evaluare va fi realizat de evaluatori instruiți în acest sens.
Instruirea are în vedere deprinderea aptitudinilor pentru ca evaluatorul să poată îndeplini atribuții specifice:
• să constate și să aprecieze modul cum judecătorul își îndeplinește atribuțiile profesionale în raport cu competențele din profilul funcției de judecător;
• să motiveze judecătorii evaluați în realizarea auto-aprecierii;
• să dea feed-back constructiv;
• să nu intervină în desfășurarea proceselor observate;
• prin evaluarea făcută, să fundamenteze planul individual de dezvoltare profesională, pentru judecătorul evaluat, dacă este cazul.
4. Principiul transparenței și corectitudinii evaluării:
Judecătorii sunt consultați în toate etapele deciziei și implementării schemei de evaluare:
• în stabilirea structurii competențelor care vor fi evaluate;
• în selectarea indicatorilor (comportamente, conduite și acțiuni) relevante pentru aceste competențe;
• în alegerea evaluatorilor;
• în procesul de evaluare propriu-zis.
Schema de evaluare propusă descurajează folosirea oricărui test standardizat de aptitudini sau de personalitate care nu definește și nu explică clar, durabil din punct de vedere științific, competențele ce vor fi măsurate.
5. Principiul consolidării independenței și răspunderii judecătorului:
Procesul de evaluare trebuie să respecte principiile independenței judecătorilor și supunerii lor numai legii, precum și autoritatea de lucru judecat.
6. Principiul dezvoltării profesionale prin evaluare:
Aplicarea acestui principiu presupune desfășurarea procesului de evaluare astfel încât să contribuie la identificarea nevoilor de pregătire și dezvoltare profesională pentru judecătorul evaluat.
1.2. CADRUL DE REFERINȚĂ PENTRU EVALUAREA BAZATĂ PE COMPETENȚE: PROFILUL JUDECĂTORULUI
Evaluarea profesională a judecătorilor se desfășoară în limitele unui cadru de referință care cuprinde:
1. Legea nr. 303/2022, care precizează criteriile de evaluare - eficiența, calitatea activității, integritatea și obligația de pregătire profesională continuă, precum și calificativele cu care este apreciată performanța - "foarte bine", "bine", "satisfăcător" și "nesatisfăcător" - și impactul lor asupra carierei judecătorului și asupra calității sistemului juridic;
2. Regulamentul privind evaluarea activității profesionale a judecătorilor;
3. Indicatorii de performanță individuală în activitățile profesionale ale judecătorului. Indicatorii precizează care sunt elementele și aspectele de performanță a judecătorului care trebuie apreciate cu ajutorul calificativelor, astfel încât să nu fie afectată independența judecătorului și să fie respectat dreptul fiecărui judecător la o evaluare corectă;
4. Prezentul Ghid de evaluare a activității profesionale a judecătorilor care, într-o perspectivă de ansamblu a noii scheme de evaluare, evidențiază legătura între definiția, scopul, principiile evaluării și modalitățile și mijloacele prin care evaluarea se realizează, precum și aspecte legate de administrarea procesului de evaluare.
1.3. CRITERII ȘI INDICATORI DE PERFORMANȚĂ INDIVIDUALĂ ÎN ACTIVITATEA PROFESIONALĂ
1.3.1. Introducere:
Evaluarea este un proces prin care performanța, adică nivelul calitativ la care judecătorul își îndeplinește atribuțiile curente în instanță, este apreciată în raport cu un cadru de referință, care definește indicatorii relevanți pentru criteriile de evaluare stabilite de lege.
Procesul de evaluare presupune analiza modului cum judecătorul își îndeplinește activitățile profesionale curente, pentru a aprecia comportamentele și acțiunile profesionale îndeplinite la un nivel adecvat cerințelor profesionale și, de asemenea, pentru a identifica modurile de acțiune profesională în care judecătorul are nevoie prioritară de perfecționare și autodezvoltare.
Procesul de evaluare cuprinde următoarele activități: observarea de către membrul desemnat al comisiei a unor activități profesionale cu caracter public desfășurate de judecătorul evaluat, analiza documentelor care conțin rezultate ale activității profesionale a judecătorului evaluat, autoanaliza și autoaprecierea și acordarea calificativului. Procesul de evaluare a judecătorilor poate cuprinde și un interviu de evaluare.
Atât evaluarea, cât și aprecierea făcută de membrii comisiei de evaluare se fac prin raportare la același cadru de referință, care cuprinde: criteriile de evaluare prevăzute de lege, activitățile profesionale și indicatorii de performanță individuală în activitățile profesionale, precum și calificativele/standardele după care un judecător este apreciat ca fiind competent (sau incompetent) pentru îndeplinirea activităților de bază și specifice ale postului pe care îl ocupă.
Criteriile de evaluare și indicatorii relevanți pentru aceste criterii alcătuiesc o structură în care criteriul prevăzut de lege, având un caracter general, este detaliat în elementele care îl definesc și care sunt pentru el indicatori.
Indicatorii ghidează aprecierea comportamentelor, acțiunilor și conduitelor profesionale în activități profesionale specifice judecătorului. Structura de criterii și indicatori constituie principalul instrument care asigură transparența evaluării și caracterul ei unitar, respectarea independenței judecătorului și dreptul acestuia la o evaluare corectă.
Fiecare criteriu poate fi demonstrat prin elementele sale definitorii, iar acestea, la rândul lor, pot fi demonstrate prin indicatori specifici (comportamente, acțiuni și conduite profesionale observabile sau care pot fi documentate).
Un indicator de performanță specific trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
– să nu afecteze independența judecătorului;
– să stimuleze și să diferențieze performanțele judecătorilor;
– să fie măsurabil.
1.3.2. Evaluarea activităților specifice funcției de judecător:
1. CRITERIU: EFICIENȚA
În aprecierea indicatorilor de eficiență, se va porni de la valorile furnizate, pentru fiecare dintre acești indicatori, de programul StatisEcris.
În nicio situație aprecierea acestor indicatori nu se poate face exclusiv pe baza datelor furnizate de programul StatisEcris, ci aceștia vor fi avuți în vedere în funcție de:
- volumul de activitate al instanței în domeniul de specializare al judecătorului evaluat, volumul de activitate al judecătorului evaluat, complexitatea cauzelor cu care a fost învestit și încărcătura efectivă medie pe țară în același domeniu de specializare. La stabilirea "domeniului de specializare" este recomandabil să fie avute în vedere următoarele domenii principale: cauze civile, cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, cauze civile izvorând din exploatarea unei întreprinderi, insolvență, concurență neloială, cauze maritime și fluviale. în aprecierea complexității cauzelor cu care a fost învestit judecătorul evaluat, este permisă studierea, prin sondaj, a dosarelor. în situația în care judecătorul evaluat solicită verificarea și a altor dosare decât cele selectate de comisia de evaluare, aceasta are obligația de a studia și dosarele indicate de judecător;
- celelalte activități desfășurate de judecători pe baza unor dispoziții din legi și regulamente (în acest context, se va ține seama, de exemplu, și de activitatea de conducere desfășurată de judecătorii care ocupă funcții de conducere);
- de situațiile în care, din motive obiective, judecătorul evaluat a lipsit o perioadă mai lungă din instanță (ex. concediu medical, concediu fără plată);
- alte situații obiective de natură a distorsiona aprecierea asupra indicatorilor de eficiență, cum ar fi: preluarea unui nou complet în cursul perioadei de referință, întârzieri în soluționarea cauzelor din motive independente de voința judecătorului, repartizarea unui număr neobișnuit de mare de dosare nou-intrate spre sfârșitul perioadei de referință etc.
Toate elementele prezentate vor fi avute în vedere de comisia de evaluare, din oficiu sau la cererea judecătorului evaluat, doar în măsura în care pot contribui la îmbunătățirea aprecierii asupra indicatorilor de eficiență, apreciere realizată inițial pe baza valorilor furnizate de programul StatisECRIS.
Punctajul acordat pentru criteriul "eficiența activității" se diminuează corespunzător ori de câte ori în privința judecătorului evaluat s-a aplicat o sancțiune disciplinară, rămasă definitivă în perioada supusă evaluării, pentru una din abaterile disciplinare prevăzute la art. 4 alin. (6) din Regulament, cu excepția cazurilor în care a intervenit radierea sancțiunii disciplinare.
Indicatori:
1. Rata de soluționare a dosarelor (operativitatea) calculată exclusiv în raport de dosarele nou-intrate
Acest indicator este calculat ca fiind raportul dintre dosarele finalizate într-o perioadă de referință (un an de zile) și dosarele nou-intrate în aceeași perioadă de referință, exprimată procentual.
2. Stocul de dosare mai vechi de un an/un an și 6 luni
Acest indicator este calculat ca fiind suma dosarelor aflate pe rol la finele perioadei de referință și nefinalizate, mai vechi de 1 an pentru judecătorii de la curțile de apel și 1 an și 6 luni pentru judecătorii de la tribunale și judecătorii.
3. Ponderea dosarelor închise într-un an
Acest indicator reprezintă suma dosarelor finalizate în termen de mai puțin de 1 an de la înregistrare, raportat la suma tuturor dosarelor soluționate în perioada de referință de judecătorul evaluat, exprimată procentual.
4. Redactările sau, după caz, redactările și pronunțările peste termenul prevăzut de lege
Acest indicator reprezintă procentul de redactare peste termen, respectiv redactare și pronunțare peste termen, a dosarelor finalizate cu document de tip final Hotărâre/Încheiere.
EFICIENȚA ACTIVITĂȚII DESFĂȘURATE DE JUDECĂTORII DE SUPRAVEGHERE A PRIVĂRII DE LIBERTATE
Indicatori:
1. Respectarea termenelor de soluționare a cauzelor
2. Respectarea termenelor legale de redactare a încheierilor și de efectuare a comunicărilor prevăzute de dispozițiile legale
3. Desfășurarea, în termenele legale, sau, în lipsa lor, în mod constant și cu regularitate, a activităților cu caracter administrativ prevăzute de lege
În aprecierea indicatorilor de eficiență, se va porni de la datele furnizate, pentru fiecare dintre acești indicatori, de judecătorul de supraveghere a privării de libertate evaluat. Comisia de evaluare poate examina, integral sau prin sondaj, registrele și condicile în care este evidențiată activitatea judecătorului de supraveghere a privării de libertate. în situația în care judecătorul evaluat solicită verificarea și a altor evidențe/registre decât cele selectate de comisia de evaluare, aceasta are obligația de a studia și pe cele indicate de judecător.
La analizarea acestor indicatori se vor avea în vedere dispozițiile Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, ale Regulamentului privind organizarea activității judecătorului de supraveghere a privării de libertate, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 89/2014, precum și ale altor acte normative incidente.
Punctajul acordat pentru criteriul "eficiența activității" se diminuează corespunzător ori de câte ori în privința judecătorului evaluat s-a aplicat o sancțiune disciplinară, rămasă definitivă în perioada supusă evaluării, pentru una din abaterile disciplinare prevăzute la art. 4 alin. (6) din Regulament, cu excepția cazurilor în care a intervenit radierea sancțiunii disciplinare.
2. CRITERIU:
CALITATEA ACTIVITĂȚII
Acest criteriu vizează două categorii de activități:
1. activitatea de judecată;
2. alte activități desfășurate de judecători.
Punctajul acordat pentru acest criteriu se diminuează corespunzător ori de câte ori în privința judecătorului evaluat s-a aplicat o sancțiune disciplinară, rămasă definitivă în perioada supusă evaluării, pentru una dintre abaterile disciplinare prevăzute la art. 5 alin. (8) din Regulament, cu excepția cazurilor în care a intervenit radierea sancțiunii disciplinare.
Indicatori:
La analizarea acestui indicator, se vor avea în vedere:
-capacitatea de analiză și sinteză
- coerența în exprimare
- argumentația clară și logică
În acest sens, evaluatorul va ține seama de următoarele aspecte:
• prezentarea sintetică a susținerilor părților cuprinse în cererile formulate de acestea, a conținutului rechizitoriului sau al hotărârii atacate, în cazul hotărârilor pronunțate în căile de atac;
• analizarea și interpretarea probelor administrate
• evitarea expunerii și detalierii aspectelor nerelevante în motivare;
• redactarea dispozitivului hotărârii într-o formă clară, concisă, aptă de a fi pusă în executare;
• încuviințarea sau înlăturarea argumentată a cererilor părților prin raportarea la probe, la principii și reguli de drept;
• argumentarea coerentă și corectă din punct de vedere al logicii juridice a dispozițiilor luate în timpul ședinței de judecată.
La analizarea acestui indicator nu vor fi avute în vedere hotărârile judecătorești:
- prin care sunt soluționate incidente procedurale;
- prin care se ia act de renunțarea la judecată, de renunțarea la drept sau de retragerea unei căi de atac;
- prin care se constată perimarea;
- prin care cererea este anulată;
- care au ca obiect încuviințarea executării silite;
- care au ca obiect confirmarea renunțării la urmărirea penală;
- care au ca obiect acordul de recunoaștere a vinovăției.
Comisia de evaluare poate stabili, pentru toți judecătorii pe care îi evaluează, și
alte categorii de hotărâri care nu vor fi avute în vedere la realizarea selecției.
Dacă în urma evaluării hotărârilor/încheierilor pronunțate se constată că, în mod constant, acestea reiau în întregime fragmente din susținerile părților cuprinse în cererile formulate de acestea sau din conținutul rechizitoriului, fără a le sintetiza, punctajul acordat se diminuează corespunzător.
Vor fi avute în vedere și Regulile privind evaluarea calității hotărârilor judecătorești cuprinse în Capitolul III al prezentului ghid
1. Calitatea redactării hotărârilor judecătorești*1) (structură coerentă, argumentație clară, logică juridică, exprimare precisă, capacitate de sinteză, stil limpede și concis, analiză și interpretare a probelor propuse și administrate - Regulile privind evaluarea calității hotărârilor judecătorești sunt cuprinse în Capitolul III al prezentului ghid).
1) Inclusiv încheieri (altele decât cele interlocutorii) prin care se soluționează diferite cauze - de exemplu încheierile date de judecătorul sindic, de judecătorul de la compartimentul de executări penale, civile, cele pronunțate în materia arestării preventive etc.
2. Numărul hotărârilor modificate/ desființate/ casate din motive imputabile
Pot reprezenta motive imputabile aspectele de nelegalitate ce decurg din încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material și/sau procesual, următoarele:
a) încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, precum:
- nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la alcătuirea instanței (de exemplu, cauza a fost soluționată într-o altă compunere a completului decât cea prevăzută de lege, la judecarea cauzei a participat un judecător aflat într-un caz de incompatibilitate absolută sau care a fost recuzat și cererea de recuzare era întemeiată, la judecarea cauzei nu a participat procurorul, deși participarea acestuia era obligatorie, cauza de competența unui judecător definitiv a fost judecată de un judecător stagiar);
- nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la principiul continuității, sancționate cu nulitatea (de exemplu, hotărârea a fost pronunțată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluționarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii);
- nerespectarea dispozițiilor legale privind competența de ordine publică a instanței, invocată în condițiile legii-,
- încălcarea altor reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității (de exemplu, încălcarea dispozițiilor referitoare la capacitate, la publicitatea ședinței de judecată, nerespectarea termenelor prohibitive, nerespectarea dreptului la apărare, neefectuarea cercetării judecătorești);
b) depășirea atribuțiilor puterii judecătorești (de exemplu, judecătorul dispune într-un domeniu rezervat puterii legislative sau executive, judecătorul aplică norme juridice abrogate, judecătorul neagă orice valoare a unei norme care are forță juridică, judecătorul aplică o lege înainte de intrarea sa în vigoare, judecătorul creează norme juridice pe care le aplică în speță);
c) lipsa totală a motivării hotărârii, inserarea unor motive contradictorii ori numai a unor motive străine de natura cauzei;
d)încălcarea autorității de lucru judecat;
e) încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material (de exemplu, aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normelor juridice dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării acestora, încălcarea unor principii generale de drept, ignorarea totală a probatoriului administrat, condamnarea inculpatului pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal, în cazul în care nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată);
f) nesocotirea sau ignorarea îndrumărilor instanțelor de control judiciar (de exemplu, nerespectarea dezlegărilor date problemelor de drept de către instanța de control judiciar, neadministrarea probelor dispuse de instanța de control judiciar).
Motivele imputabile sunt stabilite de instanța de control judiciar și vor fi luate în considerare la evaluarea judecătorului numai dacă vizează aspecte de nelegalitate vădite ce decurg din încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material și/sau procesual, cu privire la care există practică unitară în materie. Pentru informarea instanței a cărei hotărâre se atacă, la instanța de control judiciar se întocmește o fișă în care se face mențiune despre caracterul imputabil/neimputabil al modificării/desființării/casării.
Judecătorul a cărui hotărâre a fost modificată/desființată/casată din motive imputabile poate contesta caracterul imputabil printr-o cerere adresată instanței de control judiciar, în care va arăta punctual argumentele invocate, în limitele problematicii puse în discuție. Contestația va fi analizată în cadrul întâlnirii privind analiza practicii instanțelor de control judiciar și de unificare a practicii, organizate la nivelul secției corespunzătoare sau, după caz, al instanței de control judiciar, dacă nu există secții, în luna imediat următoare formulării respectivei contestații. Soluția asupra contestației se adoptă cu votul majorității judecătorilor prezenți, consemnându-se în minuta întâlnirii, iar modul de soluționare se comunică judecătorului și, în cazul admiterii contestației, instanței în cadrul căreia acesta funcționează, pentru a fi avut în vedere de comisia de evaluare.
Caracterul imputabil al modificării/desființării/casării hotărârilor se analizează de comisia de evaluare în situația în care indicele de modificare/desființare/casare al judecătorului evaluat depășește indicele mediu de modificare/desființare/casare calculat pentru instanțele de același grad de jurisdicție din circumscripția aceleiași curți de apel sau, după caz, pentru curtea de apel, în funcție de instanța în cadrul căreia funcționează judecătorul evaluat și de materia în care a fost pronunțată hotărârea, respectiv penală sau nonpenală.
Indicele de modificare/desființare/casare se calculează anual, pe baza evidențelor deținute de instanțe, prin raportarea numărului hotărârilor modificate/desființate/casate în apel și recurs în materie nonpenală, respectiv în contestație, apel și recurs în casație în materie penală, la numărul total al hotărârilor pronunțate în aceeași perioadă de referință. Se iau în considerare doar hotărârile prin care instanța sau, după caz, judecătorul de drepturi și libertăți ori judecătorul de cameră preliminară se dezînvestește. în acest sens, datele statistice necesare se pot obține cu sprijinul compartimentului specializat din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
3. Conduita în timpul ședinței de judecată și în exercitarea altor îndatoriri profesionale
La analizarea acestui indicator, se vor avea în vedere:
- abilitățile de comunicare clară și logică;
- profesionalismul interacțiunii sociale.
Pentru aprecierea abilităților de comunicare clară și logică, evaluatorul va avea în vedere următoarele aspecte:
• consemnarea clară și exactă a depozițiilor martorilor și a declarațiilor părților
din proces;
• comunicarea clară și logică în timpul ședinței de judecată/transmiterea de
mesaje clare, corecte;
• asigurarea că participanții la proces au înțeles aspectele esențiale ale procesului
și obligațiile care le revin;
• receptivitatea la cererile și excepțiile invocate de părți/ascultarea cu atenție a
părților;
• crearea unui climat favorabil exprimării părților în litigiu;
• frecvența îndeplinirii de către judecător a obligației de a recomanda părților
soluționarea litigiului prin mediere sau prin alte mijloace de soluționare amiabilă
a acestuia.
Pentru aprecierea profesionalismului interacțiunii sociale, evaluatorul va avea în
vedere următoarele aspecte:
• asigurarea ordinii și solemnității ședințelor de judecată;
• asigurarea egalității de tratament pentru toate părțile din proces;
• atitudinea corespunzătoare față de părți/participanți în cursul procesului;
• folosirea unui ton adecvat, politicos;
• capacitatea de a gestiona o situație de criză în sala de judecată;
• evitarea manifestării atitudinilor arogante, disprețuitoare;
• comportamentul și comunicarea cu ceilalți judecători, cu procurorii, avocații personalul auxiliar, justițiabilii, mass-media;
• manifestarea respectului față de persoana interlocutorului.
4. Calitatea altor activități desfășurate de judecătorul evaluat
La analizarea acestui indicator, se vor avea în vedere:
- periodicitatea verificărilor efectuate la compartimentul sau, după caz, instituția
respectivă;
- soluționarea corespunzătoare a deficiențelor constatate;
- întocmirea în termen și verificarea corespunzătoare a lucrărilor;
- respectarea obligațiilor cu caracter administrativ.
Pentru aprecierea acestor elemente, datele se culeg din registrele special întocmite pentru fiecare compartiment/instituție în parte, precum și din alte acte care constată rezultatul verificărilor.
în fapt, evaluatorul va urmări identificarea corectă a problemelor cu care se confruntă activitatea comportamentului respectiv și dispunerea unor măsuri coerente și eficiente de înlăturare a dificultăților.
Pentru același indicator, se va avea în vedere, dacă este cazul, activitatea desfășurată de judecătorul evaluat în calitate de purtător de cuvânt, situație în care se va aprecia modul de îndeplinire a atribuțiilor specifice, astfel cum acestea sunt reglementate de Ghidul privind relația dintre sistemul judiciar și mass-media, precum și de cadrul normativ incident.
Totodată, în activitatea purtătorului de cuvânt, se vor analiza:
- asigurarea accesului la informațiile de interes public din cadrul instanței;
- documentarea suficientă și implicarea în cunoașterea celorlalte activități de la nivelul instanței;
- capacitatea de a avea un dialog real și de a transmite corect mesajul respectiv;
- utilizarea unui ton adecvat și politicos.
Pentru același indicator, se va avea în vedere, dacă este cazul, activitatea desfășurată de judecătorul evaluat în calitate de membru al comisiilor de evaluare profesională a judecătorilor, urmând a se aprecia modul de îndeplinire a atribuțiilor specifice, astfel cum acestea sunt reglementate de Regulament și de prezentul Ghid.
CALITATEA ACTIVITĂȚII DESFĂȘURATE DE JUDECĂTORII DE SUPRAVEGHERE A PRIVĂRII DE LIBERTATE
Indicatori:
1. Calitatea redactării încheierilor pronunțate
La analizarea acestor indicatori se vor avea în vedere, în mod corespunzător, elementele în raport de care se apreciază calitatea activității desfășurate de judecătorii din cadrul instanțelor.
Pentru analizarea indicatorului vizând conduita în timpul desfășurării procedurilor administrativ/jurisdicționale și a altor activități cu caracter administrativ, cel puțin un membru al comisiei de evaluare asistă la cel puțin una dintre activitățile desfășurate de judecătorul de supraveghere a privării de libertate evaluat la care participă în calitate de președinte și întocmește un proces-verbal în care se menționează abilitățile de comunicare clară și logică și profesionalismul interacțiunii sociale.
2. Numărul încheierilor desființate din motive imputabile atunci când numărul acestora depășește media pe țară a încheierilor desființate.
3. Conduita în timpul desfășurării procedurilor administrative-jurisdicționale și altor activități cu caracter administrativ
4. Organizarea evidenței activității judecătorului de supraveghere a privării de libertate
3. CRITERIU: INTEGRITATEA
Integritatea judecătorului constituie o premisă pentru exercitarea acestei funcții și se referă la faptul că imparțialitatea, corectitudinea, onestitatea nu-i sunt afectate de niciun fel de practici necorespunzătoare.
Indicator:
Ori de câte ori în privința judecătorului evaluat s-a pronunțat cel puțin o soluție dintre cele prevăzute la acest indicator, punctajul acordat pentru acest criteriu se diminuează corespunzător.
Pentru aprecierea acestui indicator, cu privire la încălcările Codului deontologic al judecătorilor și procurorilor, se vor avea în vedere doar faptele constatate prin hotărâri care au rămas definitive în perioada supusă evaluării, indiferent dacă faptele au fost săvârșite în cursul sau anterior perioadei de evaluare.
Se va ține seama de natura și gravitatea faptei, de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, precum și, dacă este cazul, de perseverența în săvârșirea unor astfel de fapte. La stabilirea perseverenței, pot fi avute în vedere și fapte constatate prin hotărâri rămase definitive în perioada anterioară celei supuse evaluării.
Referitor la sancțiunile disciplinare, se vor avea în vedere doar sancțiunile disciplinare care privesc aspecte de integritate, menționate în art. 6 alin. (2) din Regulament, care au rămas definitive în perioada supusă evaluării, aplicate pentru fapte săvârșite în cursul sau anterior perioadei de evaluare, cu excepția cazurilor în care a intervenit radierea sancțiunii disciplinare.
Se va ține seama de natura și gravitatea abaterii disciplinare, de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, precum și, dacă este cazul, de perseverența în săvârșirea unor abateri disciplinare. La stabilirea perseverenței, pot fi avute în vedere și alte abateri disciplinare care privesc aspecte de integritate, pentru care s-au aplicat sancțiuni disciplinare prin hotărâri rămase definitive în perioada anterioară celei supuse evaluării.
Cu privire la soluțiile de amânare a aplicării pedepsei, renunțare la aplicarea pedepsei, precum și de renunțare la urmărirea penală, pentru care Secția pentru judecători nu a propus eliberarea din funcție, în condițiile legii, se vor avea în vedere soluțiile rămase definitive, respectiv confirmate de judecătorul de camera preliminară în perioada supusă evaluării, indiferent dacă faptele au fost săvârșite în cursul sau anterior perioadei de evaluare.
Se va ține seama de natura și gravitatea faptei, de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, precum și, dacă este cazul, de perseverența în săvârșirea unor fapte pentru care s-au adoptat astfel de soluții. La stabilirea perseverenței, pot fi avute în vedere și alte fapte, pentru care s-au adoptat soluții rămase definitive, respectiv confirmate de judecătorul de cameră preliminară în perioada anterioară celei supuse evaluării.
Încălcări ale Codului deontologic al judecătorilor și procurorilor, stabilite prin hotărâri definitive ale Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii; sancțiuni disciplinare care privesc aspecte de integritate rămase definitive în perioada supusă evaluării, cu excepția cazurilor în care a intervenit radierea sancțiunii disciplinare; pronunțarea față de judecătorul evaluat a unor soluții de amânare a aplicării pedepsei, renunțare la aplicarea pedepsei, dispuse printr-o hotărâre judecătorească definitivă, precum și de renunțare la urmărirea penală, confirmată de judecătorul de cameră preliminară, pentru care Secția pentru judecători nu a propus eliberarea din funcție, în condițiile legii
4. CRITERIU: OBLIGAȚIA DE FORMARE PROFESIONALĂ CONTINUĂ
Evaluatorul va avea în vedere manifestarea de voință a judecătorului în sensul înscrierii spre participare sau confirmării invitațiilor primite pentru participarea la diverse programe de formare profesională continuă, atunci când participarea nu a fost posibilă din motive obiective (de exemplu, din cauza volumului mare de activitate al instanței la care funcționează sau al judecătorului respectiv), precum și în cazul în care avizul colegiului de conducere la deplasarea respectivă a fost nefavorabil.
În ipoteza în care judecătorul nu participă la activitățile de formare profesională din motive nejustificate, comisia de evaluare va avea în vedere aceste aspecte la stabilirea punctajului. Pentru cazurile în care nu au fost incidente astfel de situații, se ia în considerare participarea efectivă la programul de formare continuă.
Evaluatorul va avea în vedere participarea efectivă la activitățile care au drept scop unificarea practicii judiciare, la învățământul profesional al judecătorilor, respectiv la întâlnirile trimestriale ale judecătorilor de supraveghere a privării de libertate, ținând seama însă de situațiile în care, din motive obiective, judecătorul evaluat nu a putut participa (ex. participarea în ședința de judecată, îndeplinirea unor activități care reclamă urgență, efectuarea concediului de odihnă sau a altor concedii etc.)
Preocuparea judecătorului pentru dezvoltare profesională prin studiu individual va fi analizată prin raportare la elementele furnizate de evaluarea calității hotărârilor judecătorești pronunțate de acesta, precum și la orice alte elemente de fapt relevante în acest sens. În cazul în care se apreciază necesar, pot fi avute în vedere și informații furnizate de către judecătorul evaluat în cadrul interviului.
Pentru evaluarea acestui indicator se vor avea în vedere inclusiv disponibilitatea judecătorului de participare sau participarea la cursuri de limbi străine sau de operare pe calculator.
Notă:
* În aprecierea aceluiași criteriu pot fi avute în vedere și prezentarea de teme la colocvii, simpozioane de specialitate, lucrări și articole publicate, inclusive contribuții la elaborarea unor culegeri sau buletine de jurisprudență, proiecte și culegeri de acte normative, activitatea didactică, inclusiv cea de formator, tutore de practică, responsabil cu formarea continuă descentralizată, fără ca nerealizarea uneia dintre aceste activități să constituie temei pentru depunctare.
* La dosarul de evaluare vor fi depuse, de către judecătorul evaluat, diplomele sau atestatele din care reiese participarea la programele de formare profesională sau la celelalte cursuri prevăzute la art. 7 din Regulament ori, după caz, înscrisurile ce atestă disponibilitatea judecătorului de a participa la astfel de programe/cursuri.
De asemenea, se vor depune la dosar și alte date relevante oferite de judecătorul care răspunde de formarea profesională în cadrul instanței.
Indicator
Disponibilitatea de a participa la programele de formare profesională continuă ori la alte forme de perfecționare profesională, participarea la activitățile care au drept scop unificarea practicii judiciare și la învățământul profesional al judecătorilor, respectiv participarea la întâlnirile trimestriale ale judecătorilor de supraveghere a privării de libertate, precum și preocuparea pentru dezvoltare profesională prin studio individual
1.3.3. Evaluarea îndeplinirii atribuțiilor manageriale ale judecătorilor cu funcții de conducere:Observații:
Activitatea desfășurată de judecătorii care ocupă funcții de conducere
Indicatori:
1. Capacitatea organizare de conducere și organizare
Evaluatorul va urmări modalitatea de utilizare a autorității formale (conferită de funcția deținută) și a autorității informale (conferită de valoarea morală și profesională a conducătorului) în vederea realizării obiectivelor stabilite în planul inițial de management (întocmit în vederea susținerii concursului pentru numirea în funcția de conducere/pentru numirea în calitate de președinte de secție), precum și a obiectivelor stabilite ulterior, pe durata exercitării mandatului.
Totodată, va urmări capacitatea de organizare, ca modalitate de identificare a resurselor necesare pentru realizarea obiectivelor propuse. La analizarea acestui indicator, se vor avea în vedere:
- gestionarea resurselor umane și materiale;
- capacitatea de planificare a activităților;
- repartizarea echilibrată și echitabilă a atribuțiilor de serviciu;
- modul de îndeplinire a atribuțiilor specifice, prevăzute de legi și regulamente.
Pentru aprecierea modului de gestionare a resurselor umane și materiale, evaluatorul va avea în vedere următoarele aspecte:
- preocuparea conducătorului evaluat de a analiza organigrama și resursele umane echivalente, de a face previziuni privind necesarul de resurse umane ale instanței pe termen scurt, mediu și lung și de a-și stabili obiective în acest sens;
- repartizarea echitabilă a grefierilor și a celuilalt personal auxiliar pe compartimentele și sectoarele instanței, în funcție de criterii obiective (volum de activitate, pregătirea profesională a grefierilor, aptitudinile reale și competența acestora);
- preocuparea pentru repartizarea echitabilă a judecătorilor pe secții și complete specializate după criterii obiective (volum de activitate, aptitudini reale, specializarea judecătorilor);
- propunerile de suplimentare a schemei de personal (dacă este cazul);
- modalitatea de gestionare a resurselor materiale existente (spații, tehnologie IT, de înregistrare audio-video, consumabile etc);
- modalitatea în care sunt repartizate și cheltuite fondurile instanței - în mod special pentru conducătorii care au calitatea de ordonatori de credite.
Aspectele menționate vor fi evaluate pe baza studiului proiectului de management conceput de judecătorul evaluat, la numirea în funcție, planificărilor în ședințele de judecată a judecătorilor și grefierilor, ordinului de serviciu vizând repartizarea/delegarea judecătorilor și grefierilor, pe compartimente, modului de soluționare a deficiențelor constatate în cursul perioadei supuse evaluării (concretizate în procesele-verbale întocmite la ședințele colegiului de conducere), proiectului de buget întocmit pentru fiecare an calendaristic, relațiilor scrise solicitate compartimentului financiar-contabil.
Pentru aprecierea capacității de planificare a activităților, evaluatorul va avea în vedere următoarele aspecte:
- capacitatea conducătorului de a stabili situația de fapt corectă la începutul exercitării mandatului și la începutul fiecărui an calendaristic pe durata mandatului;
- capacitatea conducătorului de a stabili obiective și sarcini concrete pentru personalul din instanță;
- capacitatea conducătorului de a găsi cele mai potrivite măsuri pentru atingerea obiectivelor propuse;
- colaborarea între președinte, vicepreședinte/vicepreședinți și președinții de secție în vederea realizării activității de planificare și implicarea conducătorilor în activitatea de analiză a situației existente la începutul fiecărui an calendaristic, de stabilire a obiectivelor concrete pentru fiecare an calendaristic și de identificare a măsurilor potrivite pentru realizarea sarcinilor propuse;
- relația dintre activitatea de planificare la nivel central (CSM, MJ - politici în domeniul justiției) și activitatea de planificare a obiectivelor propuse la nivel local.
Aspectele menționate anterior se vor aprecia pe baza analizei următoarelor documente: proiectul anual de buget, programul de lucru cu publicul, planificarea de permanență a judecătorilor pe secții, programarea activității în perioada vacanței judecătorești, planificarea pentru tehnoredactarea hotărârilor judecătorești, programarea ședințelor de judecată, planificarea activității judecătorului de serviciu, planificarea efectuării concediului de odihnă, programarea activității colegiului de conducere, programarea activităților de control - evaluare, programarea pregătirii profesionale.
Pentru aprecierea modului de repartizare echilibrată și echitabilă a atribuțiilor de serviciu, evaluatorul va avea în vedere următoarele aspecte:
- preocuparea pentru repartizarea judecătorilor și repartizarea grefierilor pe secții și complete/complete specializate, precum și a celuilalt personal pe compartimente, în cadrul secțiilor;
- capacitatea de delegare a atribuțiilor în funcție de necesitățile instanței și competențele persoanelor cărora li se deleagă aceste atribuții;
- colaborarea între președinte, vicepreședinte, președinte de secție, grefierii cu funcții de conducere, în scopul realizării sarcinilor;
- stabilirea clară și precisă a atribuțiilor fiecărui judecător delegat și grefier;
- evitarea unei conduceri excesiv de autoritară prin centralizarea tuturor activităților;
- respectarea limitelor fizice de timp și evitarea suprasolicitării susținute a judecătorilor și grefierilor;
- dezinteresul față de obiectivele individuale în favoarea obiectivelor instanței. Aprecierea modului de îndeplinire a atribuțiilor specifice, prevăzute de legi și
regulamente, se va realiza în concret, prin raportare la fiecare dintre atribuțiile vizate, astfel cum acestea sunt reglementate de cadrul normativ incident.
2. Capacitatea de control
Controlul reprezintă acea funcție a managementului la nivel de organizație prin care se verifică performanțele la un moment dat, în funcție de obiectivele urmărite.
Tot prin control se depistează disfuncționalitățile, aspect care determină, la rândul său, măsuri organizatorice în vederea remedierii lor.
La analizarea acestui indicator se vor avea în vedere aspecte privind:
- verificarea activității de grefă și secretariat;
- capacitatea de sesizare și soluționare a deficiențelor de orice fel;
- managementul situațiilor de criză.
Pe baza constatărilor făcute cu ocazia activităților de control desfășurate, evaluatorul va aprecia dacă rapoartele de control surprind eventuale deficiențe concrete și propun măsuri obiective de remediere a lor.
Pe de altă parte, evaluatorul va constata dacă măsurile menționate anterior au fost realizate și au fost eficiente (observând succesiunea observațiilor din rapoartele de control întocmite, dar și eventualele constatări făcute cu ocazia unui control realizat de Inspecția Judiciară și a recomandărilor existente în cuprinsul raportului de inspecție întocmit).
3. Capacitatea decizionali și asumarea răspunderii
Decizia reprezintă:
- un proces dinamic, rațional de rezolvare a unei probleme prin alegerea unei soluții din mai multe posibile, în vederea atingerii obiectivelor planificate;
- produsul (rezultatul) cel mai reprezentativ al conducerii și instrumentul cel mai eficace al acestuia;
- reflectă personalitatea conducătorului și expresia responsabilității pe care și-o asumă;
- esența actului de conducere.
La analizarea acestui indicator, se va avea în vedere inițiativa, promptitudinea și rapiditatea în luarea deciziilor și asumarea răspunderii.
Se va analiza capacitatea conducătorului de a lua decizii eficiente, stabile, cuprinzătoare, dinamice/flexibile, toate acestea conferind variante de rezolvare pentru atingerea performanțelor stabilite.
Totodată, evaluatorul va avea în vedere capacitatea conducătorului de a lua decizii care relevă deprinderi și abilități suplimentare și care implică judecată personală, intuiție, concentrare, creativitate și inteligență.
Se va avea în vedere fundamentarea deciziei și evitarea subiectivismului în procesul decizional, legalitatea deciziei, caracterul complet și oportun al deciziei, eficiența ei și capacitatea conducătorului de a consulta colegiul de conducere.
4. Comportamentul și comunicarea
Comportamentul adecvat și comunicarea sunt trăsături de bază ale conducătorului.
La analizarea acestui indicator, se vor avea în vedere:
- comportamentul și comunicarea cu judecătorii, procurorii, avocații, personalul auxiliar, justițiabilii, persoanele implicate în actul de justiție, instituții, mass media;
- transparența actului de conducere, obiectivitatea și imparțialitatea;
- asigurarea unui climat optim de muncă.
Pentru aprecierea comportamentului și comunicării cu judecătorii, procurorii, personalul auxiliar, justițiabilii, persoanele implicate în actul de justiție, alte instituții, mass-media, evaluatorul va culege informații pe baza discuțiilor cu judecătorii din instanță, cu procurorii, personalul auxiliar, precum și, dacă este cazul, pe baza interviului cu persoana evaluată, și totodată va analiza abilitățile conducătorului în relațiile cu justițiabilii sau mass-media (îndeosebi în situația în care acesta cumulează și calitatea de purtător de cuvânt).
Particularitățile comunicării trebuie privite în acest caz în funcție de scopul și obiectivele ei, de structura organizatorică a instanței, dar și de climatul existent în instanță.
Obiective:
- rezolvarea tuturor atribuțiilor de serviciu;
- asigurarea unui climat optim pentru desfășurarea activității;
- promovarea imaginii instanței și construcția prestigiului ei.
Astfel, evaluatorul va analiza dacă judecătorul cu funcție de conducere, în
îndeplinirea funcției de comunicare:
- se documentează suficient;
- are capacitatea de a avea un dialog real;
- utilizează un ton adecvat și politicos;
- are capacitatea de a asculta;
- manifestă respect față de persoana interlocutorului;
- manifestă rezistență față de o idee nouă;
- se implică în toate activitățile instanței;
- nu îi influențează pe judecători să manifeste rezerve în a-și exprima propriile
opinii;
- are capacitatea de a convinge și de a transmite corect mesajul respectiv; toate
acestea indiferent de modalitatea de comunicare aleasă.
Pentru aprecierea transparenței actului de conducere, a obiectivității și imparțialității, se are în vedere capacitatea conducătorului de a populariza/face cunoscute deciziile sale, de a implica colegiul de conducere/colegii acolo unde este cazul, în procesul decizional.
Obiectivitatea și imparțialitatea presupune o conducere bazată pe raționament logic și nu pe sentimente, cu evitarea situațiilor de favorizare a unei persoane sau grup de persoane. Nu se confundă cu deciziile nepopulare, dacă acestea sunt justificate.
Pentru aprecierea modului de asigurare a unui climat optim de muncă, se are în vedere capacitatea conducătorului de a conștientiza competențele și nevoile fiecăruia, de a sprijini valorile celorlalți, obiectivitatea și disocierea problemelor de persoane, decizii bazate pe corectitudine, nu pe forță, soluții creative și ingenioase, capacitatea de negociere.
Conținutul funcțiilor managementului specific instanțelor, așa cum au fost definite cu ajutorul indicatorilor, se va aprecia de către evaluatori pe baza atribuțiilor conducătorilor, așa cum sunt cele precizate expres în Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
Astfel, evaluatorul va avea în vedere faptul că există o serie de atribuții comune ale președinților judecătoriilor, tribunalelor și curților de apel, dar și atribuții distincte pentru managerii fiecărei categorii de instanțe.
Se va observa, în această manieră, că în fiecare treaptă ierarhică, managerul trebuie să concentreze abilități și caracteristici care să conducă la realizarea atribuțiilor specifice - dacă la nivelul judecătoriei, managerul trebuie să dețină mai mult abilități tehnice, la nivelul tribunalului, acesta are atribuții sporite în domeniul comunicării, iar la nivelul curților de apel, esența tuturor caracteristicilor necesare face din manager un leader.
Prin aprecierea indicatorilor menționați, evaluatorul va ajunge, practic, la evaluarea stilului de management al conducătorului evaluat, dar și a modului în care relaționează managerii pe același palier al scării organizaționale judiciare -președinte, vicepreședinte (vicepreședinți, președinți de secție - sau pe paliere diferite - președinții judecătoriilor, tribunalelor și curților de apel).
Totodată, evaluatorul va avea în vedere atribuțiile vicepreședinților de instanțe și ale președinților de secție, așa cum sunt definite de Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, precum și hotărârile adoptate de Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii în domeniul managementului instanțelor, cum ar fi cele de aprobare a rapoartelor Inspecției Judiciare privind modul de îndeplinire a atribuțiilor manageriale sau cele privind revocarea dintr-o funcție de conducere.
2.1. Considerații generale:
Procesul de evaluare trebuie să respecte principiile independenței judecătorilor și supunerii lor numai legii, precum și autoritatea de lucru judecat.
Procesul de evaluare trebuie să fie liber de orice considerații politice, ideologice sau centrate pe probleme exterioare scopurilor prevăzute în Regulament și în prezentul ghid.
Evaluatorii au obligația realizării unei evaluări unitare potrivit prevederilor din Regulament și din prezentul ghid.
Principalele utilizări ale rezultatelor evaluării corespund obiectivelor evaluării stabilite la art. 1 alin. (1) din Regulament și vizează îmbunătățirea performanței judiciare a judecătorului și a instanței, menținerea și consolidarea standardelor de calitate ale activității de înfăptuire a justiției, definirea politicilor de resurse umane - ocuparea posturilor de execuție și conducere la toate instanțele.
2.2. Interviul de evaluare
Interviul poate să lămurească, pe de o parte, pe evaluator, asupra acelor aspecte care nu au putut fi cuantificate pe baza activităților anterioare și care se subsumează unui indicator, respectiv criteriu, iar, pe de altă parte, pe cel evaluat, asupra gradului de îndeplinire a obiectivelor stabilite anual și aprecierii evaluatorului.
În același timp, interviul poate să clarifice unele deficiențe constatate în activitatea profesională a judecătorului evaluat, precum și unele aspecte în legătură cu care judecătorul a formulat observații sau obiecții.
Prin intermediul interviului se va putea observa și capacitatea evaluatului de a conștientiza plusurile și minusurile activității sale și de a-și stabili obiective realizabile.
Scopul interviului constă în îmbunătățirea performanțelor judecătorului evaluat și motivarea acestuia, corectarea comportamentului/atitudinilor, sens în care sunt necesare folosirea de către evaluator a unui ton amabil, politicos, considerație adecvată pentru cel evaluat, capacitatea evaluatorului de a comunica un mesaj obiectiv, bazat pe constatări reale (proces de informare și analiză transparent, capacitatea de a asculta etc.).
Interviul de evaluare are loc doar la cererea judecătorului evaluat sau în cazul în care comisia de evaluare apreciază că este necesar. Cu titlu de exemplu, necesitatea interviului se poate ivi în situația în care comisia de evaluare constată că sunt necesare unele clarificări sau lămuriri din partea judecătorului evaluat ori în situația în care din analiza dosarului de evaluare rezultă unele deficiențe în activitatea profesională a judecătorului evaluat.
La finalul unui ciclu de evaluare, evaluatorul folosește, dacă este cazul, interviul pentru a colecta informații concrete (legate de acțiuni și comportamente în situații profesionale) care să-i permită aprecierea corectă a performanței profesionale a judecătorului și acordarea unui calificativ.
Indicatorii de evaluare, corespunzători criteriilor stabilite prin lege, au fost aleși pentru că sunt relevanți pentru criteriu, nu afectează independența judecătorului, diferențiază performanța, stimulează dezvoltarea profesională și descriu acțiuni și comportamente profesionale observabile.
Structurat pe astfel de indicatori, interviul poate oferi informații importante despre felul cum își îndeplinește judecătorul activitățile profesionale, fără a-i afecta independența. Astfel:
– Indicatorii sugerează ce fel de informații trebuie să obțină evaluatorul. Ei fundamentează principalele teme ale discuției conduse de evaluator. Dar nu toți indicatorii trebuie folosiți ca teme de dialog, nu trebuie transformați în întrebări care sunt adresate judecătorului evaluat.
– Interviul poate fi folosit în scopul completării, precizării informației obținute din analiza hotărârilor judecătorești, precum și prin observarea conduitei profesionale a judecătorului în sala de judecată.
– Interviul poate, de asemenea, corecta o primă impresie privind performanța judecătorului, oferindu-i acestuia posibilitatea de a-și prezenta performanța prin descrierea unor priceperi și expunerea unor cunoștințe pentru care nu au existat oportunități de manifestare în hotărârile (sau alte acte) alese pentru analiză, și nici în ședințele de judecată la care evaluatorul a fost prezent.
Întrebările pot viza:
a. Cunoștințe necesare îndeplinirii activităților profesionale:
– întrebările de acest tip creează posibilitatea judecătorului de a-și pune în evidență cunoștințe juridice substanțiale și procedurale, necesare pentru îndeplinirea cu succes a activităților profesionale specifice.
– Avantajul întrebărilor care vizează cunoștințe în cadrul interviului vine din faptul că întrebările principale pot fi urmate de alte întrebări secundare, care cer clarificări sau investighează mai în profunzime răspunsul judecătorului evaluat (in-depth interview - interviul aprofundat).
b. Aprecierea exemplelor date de intervievat:
– O cunoaștere a acțiunilor profesionale care să permită evaluarea celui care le îndeplinește, presupune cunoașterea circumstanțelor concrete în care acțiunile s-au desfășurat precum și a rezultatului acestor acțiuni. De aceea, pentru ca intervievatorul să înțeleagă complet comportamentul evocat, răspunsurile la întrebările comportamentale trebuie să includă următoarele componente:
● Situația sau sarcina profesională în care intervievatul a fost implicat sau pe care a trebuit să o îndeplinească;
● Acțiunea/activitatea desfășurată de intervievat în acea situație;
● Rezultatul acțiunii/activității candidatului.
Numai împreună aceste trei elemente permit să se aprecieze dacă cel intervievat a dovedit nivelul și calitatea comportamentului cerut în situația respectivă. De aceea, răspunsurile vagi, generale, nu sunt exemple comportamentale corespunzătoare acestui scop.
I. Preambul
Cel mai important act juridic pe care îl redactează judecătorul este hotărârea judecătorească.
Pentru o bună redactare a actelor judecătorești, în afara oricăror cerințe de ordin literar sau estetic, legea și tradiția juridică impun respectarea anumitor condiții de formă.
Conținutul hotărârilor judecătorești este reglementat în prezent prin lege.
II. Ce trebuie să urmărească evaluatorul în hotărârea judecătorească?
1. Existența gândirii independente, critice
La nivelul simțului comun, a gândi independent, critic, înseamnă a gândi bine, a nu proceda ilogic, irațional. Gândirea critică se manifestă în capacitatea de a identifica concluzii inadecvate, necorespunzătoare; de a identifica date care pot susține o ipoteză; de a identifica informația nouă, necesară pentru a trage o concluzie; de a separa informația relevantă de cea irelevantă pentru rezolvarea unui caz; capacitatea de a învăța și a înțelege informația într-un domeniu nefamiliar; capacitatea de a analiza inferențe pe informații separate și a formula concluzii; capacitatea de a recunoaște modul în care noua informație poate schimba soluția unei probleme; capacitatea de a comunica eficient. Componentele gândirii critice sunt următoarele abilități cognitive: interpretarea, analiza, evaluarea, inferența, explicația și autoreglarea.
Propriile prejudecăți (legate de rasă, sex, religie, naționalitate, dizabilități, vârstă, orientare sexuală, statut socioeconomic sau organizațional) predispoziții, propensiuni favorabile sau nefavorabile anumitor probleme juridice, vulnerabilități pentru anumite categorii de situații etc. sunt factori interni care pot afecta negativ judecata.
2. Tratamentul imparțial în analiza probatoriului
În hotărâre trebuie să se nominalizeze toate probele administrate în cauză, judecătorul trebuie să le analizeze în mod echitabil, egal, să răspundă fiecărei susțineri/apărări formulate de părți.
3. Să comunice clar și simplu (Avizul nr. 7/2005 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni - CCJE)
Justiție și societate:
D. Accesibilitatea, simplitatea și claritatea limbajului utilizat de către instanțe în redactarea hotărârilor:
D.1. CCJE consideră că limbajul juridic trebuie să fie, în același timp, simplu și clar.
D.2. CCJE consideră că limbajul utilizat în domeniul justiției ar trebui să fie concis și direct, evitându-se utilizarea termenilor în limba latină, precum și alte noțiuni care nu pot fi înțelese cu ușurință de către justițiabili, întrucât dreptul și termenii juridici pot fi clarificați prin citarea legislației sau a jurisprudenței.
D.3. CCJE consideră că motivarea hotărârilor judecătorești ar trebui să fie întotdeauna clară și completă.
4. Hotărârea să fie credibilă, convingătoare
Să existe concordanță între motivarea hotărârii și dispozitiv, precum și explicarea logico-rațională prin intermediul argumentului juridic a instituției ori principiului de drept care au fundamentat soluția pronunțată în cauză.
III. Criterii deduse din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor, Profilul magistratului și Constituția României, republicată:
– Abținerea de la exprimarea opiniei politice - art. 5 alin. (1) din Codul deontologic;
– Abținerea de la exprimarea unor reproșuri necorespunzătoare la adresa uneia dintre părți sau a reprezentanților lor, bazate pe comportamentul acestora în cursul judecății;
– Abținerea de la exprimarea unei opinii discriminatorii - art. 8 din Codul deontologic; punctul 2 din Profilul magistratului; art. 4 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din Constituție.
● Respectarea principiului nediscriminării: rasa, naționalitatea, originea etnică, religia, sexul, apartenența politică ș.a.
IV. Criteriile de evaluare a hotărârilor judecătoreștiSTRUCTURA HOTĂRÂRILOR JUDECĂTOREȘTI
Trebuie să respecte limitele prevăzute de Codul de procedură civilă și Codul de procedură penală, în funcție de faza procesuală.
1. JUDECATA ÎN PRIMĂ INSTANȚĂ:
1.1. În materie civilă:
Elemente prevalente în evaluare:
Orice hotărâre pronunțată în materie civilă de prima instanță trebuie să respecte structura prevăzută de Codul de procedură civilă.
Pornind de la aceste reglementări, dar ținând cont și de cerințele care trebuie să fie respectate pentru elaborarea unui act sistematic, părțile componente ale hotărârii sunt următoarele:
1. Partea introductivă (practicaua, preambulul), pe care o redactează grefierul și care conține mențiunile prevăzute de Codul de procedură civilă;
2. Considerentele, adică motivarea în fapt și în drept;
3. Dispozitivul - soluția propriu-zisă.
În ceea ce privește considerentele, se propune următoarea structură a acestora:
A. Expunerea cererii de chemare în judecată.
A1. Al. Petitul cererii, cu menționarea eventualelor modificări/completări/precizări ale cererii
Expunerea obiectului acțiunii trebuie să conțină toate capetele de cerere, să fie sintetică și să îmbrace o formă juridică. Se vor nominaliza părțile chemate în judecată și calitatea lor.
Indiferent de felul în care reclamantul formulează capetele de cerere, judecătorul este dator să califice obiectul acțiunii și să îi dea un conținut juridic.
Capetele de cerere vor fi expuse într-o ordine logică, într-o succesiune firească - cele principale, accesorii, incidentale etc.
Asociată expunerii obiectului cererii de chemare în judecată va fi expunerea motivării ei de către reclamant, în fapt și în drept.
A2. Situația de fapt înfățișată de reclamant
Este recomandat a se expune într-un mod rezumativ, care să cuprindă elementele de fapt esențiale, cu semnificație juridică, din întreaga situație de fapt prezentată de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
A3. Temeiul de drept invocat de reclamant
În cazul în care cererea de chemare în judecată nu este motivată în drept, se va menționa această împrejurare (eventual se va menționa calificarea în drept dată de instanță, după punerea în discuția părților, în baza rolului său activ).
B. Expunerea poziției pârâtului față de acțiune.
B1. Expunerea conținutului întâmpinării
Poziția pârâtului față de acțiune va fi prezentată rezumativ, în elementele de fapt esențiale și cu semnificație juridică, fiind expuse excepțiile invocate de pârât și răspunsul la toate capetele de fapt și de drept ale cererii.
În acest sens, judecătorul va trebui să manifeste preocuparea pentru sintetizare, să evite redarea susținerilor părților în toată amploarea formulată de acestea.
B2. Menționarea faptului că pârâtul a solicitat probe ori că pârâtul nu a solicitat încuviințarea și administrarea de probe
Expunerea poziției pârâtului față de acțiune demonstrează respectarea de către instanță a principiului contradictorialității și a dreptului de apărare al părților, întrucât judecătorul va trebui să demonstreze în continuare în sentință în ce măsură s-a preocupat de apărările pârâtului și cum le-a soluționat.
B3. Se va menționa, după caz, că pârâtul, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanța/s-a prezentat, dar nu și-a precizat poziția față de cererea reclamantului, lăsând soluționarea cauzei la aprecierea instanței/nu a depus întâmpinare/că întâmpinarea nu este obligatorie
C. Expunerea cererii reconvenționale, atunci când pârâtul formulează o astfel de cerere, urmărindu-se aceeași structură descrisă la expunerea cererii de chemare în judecată.
C* (după caz). Expunerea cererilor de intervenție, de chemare în garanție, chemarea în judecată a altor persoane, arătarea titularului dreptului, în cazul în care astfel de cereri au fost formulate.
C** (după caz). Expunerea conținutului întâmpinării reclamantului - pârât reconvențional la cererea reconvențională.
D. Menționarea probelor administrate în cauză.
Nu este necesar a se enumera (opisa, inventaria) într-un alineat distinct probele încuviințate și administrate în cauză, analiza lor în cadrul expunerii situației de fapt reținută de instanță fiind suficientă.
O altă rațiune pentru care o inventariere a probelor încuviințate și administrate nu trebuie să constituie o cerință obligatorie a structurii hotărârii judecătorești este aceea că în multe cauze probatoriul este foarte amplu, dosarele fiind constituite din mai multe volume. Enumerarea probelor ar fi o activitate inutilă dacă acestea sunt descrise la modul generic (de ex. se menționează că s-a încuviințat și administrat "proba cu înscrisuri", fără ca acestea să fie individualizate), iar pe de altă parte este o activitate împovărătoare pentru judecător.
Se impune enumerarea probelor în cauzele în care dispozițiile legale prevăd imperativ existența anumitor înscrisuri la dosar (de ex. referatul de anchetă socială în cauzele privind încredințarea minorilor sau documentele obligatorii în cazul adopțiilor, expertiza în cazurile în care aceasta este obligatorie potrivit legii).
D* (după caz). Referiri la circuitul dosarului - modalitatea în care a fost sesizată instanța, de ex. prin hotărâre de declinare a competenței, rejudecări, conexări, disjungeri, strămutare etc., fără detalierea soluțiilor date de instanțele care s-au desesizat.
E. Expunerea situației de fapt reținută de judecător, cu referire la probele care au stat la baza reținerii acestei situații de fapt, precum și motivarea înlăturării unor probe.
Această parte a motivării prezintă o relevanță deosebită, evidențiindu-se capacitatea judecătorului de a analiza în mod egal, imparțial, echitabil toate probele administrate, atât ale reclamantului, cât și ale pârâtului.
Din practică s-a observat că în multe cazuri judecătorul acordă o atenție deosebită și realizează o amplă analiză a probelor încuviințate reclamantului, omițându-se a se acorda același tratament probelor încuviințate pârâtului (uneori acestea din urma sunt ignorate, existența lor putând fi dedusă doar din cercetarea actelor din dosar).
Simpla enumerare a mijloacelor de probă, fără indicarea semnificației lor probatorii, reprezintă o activitate inutilă, în ceea ce privește soluția pronunțată de judecător (poate fi apreciată ca o nemotivare a soluției pronunțate).
Pentru ca analiza probatoriului administrat în cauză să fie completă, este obligatoriu a se arăta, după caz, probele care au fost înlăturate din deliberare, precum și motivul înlăturării acestora (motivul pentru care nu au fost reținute pentru stabilirea situației de fapt).
Deficiențe care apar în reținerea stării de fapt:
– judecătorul nu se referă în concret la probele pe baza cărora a reținut o anumită stare de fapt, mărginindu-se să arate că a reținut situația "din ansamblul probator aflat la dosarul cauzei";
– modul în care este redactată hotărârea nu face legătura logică dintre probe și starea de fapt reținută;
– judecătorul aglomerează/încarcă în mod nejustificat textul hotărârii, cu elemente nerelevante sau inutile. Spre ex.: 1) se recurge la descrierea fiecărei probe administrate - de exemplu se redau, uneori între ghilimele, părți largi din declarațiile martorilor, fără a se sintetiza și analiza conținutul lor. în situațiile în care este necesar să se redea părți din declarațiile martorilor audiați în cauză, vor fi avute în vedere doar cele relevante, aflate în discuție (de ex., atunci când, într-o depoziție de martor sunt afirmații în vădită contradicție cu cele ce rezultă din alte probe cu caracter obiectiv, administrate în cauză (de ex., înscrisuri) sau chiar cu conținutul altor probe testimoniale); 2. transcrierea/copierea integrală sau a unor părți însemnate din actele deduse judecății (contracte, procese - verbale de constatare etc.). O redactare de calitate implică redarea conținutului lor în rezumat sau prin referire la aspectele care interesează soluționarea litigiului.
– nu se arată pentru ce motive anumite probe administrate nu au stat la baza reținerii situației de fapt.
F.* (după caz) Motivarea admiterii sau respingerii cererilor accesorii sau incidentale.
G. Motivarea soluției în drept - cerere principală, accesorie, incidentală, reconvențională, de intervenție etc.
Motivarea soluției în drept presupune cu necesitate indicarea textului legal aplicabil situației de fapt reținute de instanță.
Se va indica sediul materiei prin individualizarea articolului, alineatului și actului normativ aplicabil.
Textele de lege aplicabile vor fi citate doar atunci când este necesar și numai pentru redarea aspectelor relevante în cauză.
1.2. în materie penală:
Orice hotărâre penală pronunțată de prima instanță în fond, trebuie să respecte structura prevăzută de Codul de procedură penală și anume:
A. Partea introductivă a hotărârii (practicaua) - se întocmește de către grefier, trebuie verificată de judecător și trebuie să cuprindă elementele prevăzute de Codul de procedură penală.
De asemenea, în cazul completelor specializate, se va menționa materia specializării completului.
B. Expunerea de motive (considerentele) - trebuie să fie respectate dispozițiile Codului de procedură penală.
B1. Date de identificare:
În considerente se expun datele privind identitatea părților - nume, prenume și, dacă este cazul, poreclă.
B2. Expunerea concisă a conținutului actului de trimitere în judecată:
Se va/vor reda, în sinteză, fapta/faptele reținute în actul de sesizare a instanței, cu indicarea momentului și locului săvârșirii și a încadrării juridice; fiecare infracțiune reținută va fi individualizată atât prin textul legal aplicabil, cât și prin nominalizarea infracțiunii reglementată de acel text de lege. (ex. art. 238 din Codul penal - abuzul de încredere).
B3. Expunerea poziției inculpatului față de învinuire (din cursul urmăririi penale și în fața instanței).
În cuprinsul hotărârii instanța are obligația de a verifica apărările inculpatului (dovedind astfel respectarea dreptului la apărare).
B4. Analiza probelor și indicarea stării de fapt reținută de instanță:
– Analiza probelor administrate în cursul procesului penal și a relevanței lor în raport cu fapta dedusă judecății (în situația în care unele probe sunt irelevante sub aspect penal, se va menționa, pe scurt, acest lucru);
– Starea de fapt se impune a fi stabilită coerent și în raport de probele administrate, atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul acțiunii civile subsecvente acțiunii penale;
– Motivele pentru care sunt înlăturate celelalte probe (dacă este cazul).
B5. Încadrarea juridică a fiecărei fapte:
Încadrarea juridică a faptei/faptelor, cu trimitere la toate normele de drept aplicabile în cauză, a formei și gradului de vinovăție.
B6. Individualizarea pedepsei:
Indicarea stărilor de agravare sau de atenuare a răspunderii penale, dar și a circumstanțelor agravante și atenuante și a motivelor de fapt pe care se întemeiază;
Se va indica relevanța penală a antecedentelor penale ale inculpatului (dacă este cazul).
B7. Alte soluții/aspecte:
Se vor expune argumentele pentru soluțiile de achitare sau încetare a procesului penal, cu trimitere la probele și la împrejurările care susțin soluția.
În situația în care se dispune condamnarea numai pentru o parte din fapte, se va arăta pentru care s-a pronunțat condamnarea și pentru care achitarea.
C. Dispozitivul - trebuie să cuprindă toate mențiunile prevăzute de Codul de procedură penală.
2. JUDECATA ÎN CĂILE DE ATAC
2.1. În materie civilă:
Particularitatea motivării hotărârilor judecătorești în căile de atac este dată de faptul că instanța de control judiciar trebuie să aibă în vedere motivele de apel, respectiv de recurs formulate de părți.
În consecință, obiectul examinării exercitate de instanțele de control îl constituie motivele pentru care părțile atacă o hotărâre. împrejurarea că instanța de apel sau recurs, din oficiu, poate invoca motive de ordine publică, nu schimbă datele problemei.
2.1.
a) Judecata în apel:
1. Partea introductivă (practicaua, preambulul), pe care o redactează grefierul și care conține mențiunile prevăzute de Codul de procedură civilă.
2. Considerentele trebuie să cuprindă următoarele elemente:
● Dispozitivul hotărârii instanței de fond:
– se vor reda considerentele acesteia pe scurt, cu precizarea textelor incidente, dacă au fost inserate.
● Expunerea cererii de apel:
– Apel motivat: criticile aduse hotărârii atacate și temeiul de drept indicat de parte;
– Apel nemotivat: menționarea acestei împrejurări și trimiterea la dispozițiile art. 476 alin. (2) din Codul procedură civilă.
● Poziția procesuală a intimatului cu expunerea apărărilor formulate sau a excepțiilor invocate; cererile incidentale;
● Probele solicitate de părți și cele încuviințate și administrate de instanța de apel;
● Examinarea motivelor de apel invocate de părți sau examinarea efectuată de instanță în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă;
● Indicarea temeiului juridic de drept material sau procesual ce a condus la adoptarea soluției.
3. Dispozitivul - soluția propriu-zisă cuprinsă în dispozitivul hotărârii nu face obiectul evaluării.
2.1.
b) Judecata în recurs:
1. Partea introductivă (practicaua, preambulul), pe care o redactează grefierul și care conține mențiunile prevăzute de Codul de procedură civilă.
2. Considerentele - cuprind doar elementele prevăzute de art. 499 din Codul de procedură civilă, respectiv: motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare.
3. Dispozitivul - soluția propriu-zisă cuprinsă în dispozitivul hotărârii nu face obiectul evaluării.
2.2. în materie penală, în căile de atac, structura hotărârii trebuie să cuprindă:
1. Preambulul (practicaua):
În apel, trebuie să cuprindă, pe lângă mențiunile arătate în art. 424 din Codul de procedură penală, arătarea sentinței apelate și calitatea procesuală a părților în apel.
În recursul în casație, partea introductivă trebuie să conțină mențiunile prevăzute de Codul de procedură penală.
Numele și prenumele judecătorilor se menționează respectând structura completului stabilită potrivit Legii nr. 304/2022 privind organizarea judiciară.
2. Considerentele (partea expozitivă) - vor cuprinde dispozitivul hotărârii atacate, precum și considerentele, pe scurt, care au condus la soluția respectivă;
– indicarea părții care a exercitat calea de atac și criticile aduse, dacă este cazul;
– motivarea în fapt și în drept a soluției de admitere/respingere a căii de atac sau a oricărei alte soluții pronunțate;
– instanța este obligată să răspundă la toate motivele invocate în căile de atac.
3. Dispozitivul - trebuie să cuprindă toate mențiunile prevăzute de Codul de procedură penală. Soluția propriu-zisă cuprinsă în dispozitivul hotărârii nu face obiectul evaluării.
V. Unele aspecte negative susceptibile de depunctare în evaluarea hotărârilor judecătorești în materie civilă
1. Nemenționarea poziției procesuale a pârâtului;
2. Reluarea, în considerente, a măsurilor dispuse la fiecare termen de judecată, fără relevanță în ceea ce privește soluția pronunțată;
3. Enumerarea inutilă, repetată, a înscrisurilor depuse la dosar, fără ca aceasta să aibă ca finalitate motivarea soluției;
4. Globalizarea probatoriului, fără a indica în concret căreia dintre părți i s-a încuviințat proba respectivă;
5. Nemenționarea, în practica, a obiectului probațiunii, în situația în care, la termenul de judecată, are loc dezbaterea asupra probelor;
6. Nemenționarea textului de lege în baza căruia instanța a apreciat asupra cererii părții. De ex., instanța reține că neprezentarea pârâtului pentru a răspunde la interogatoriul propus de reclamant, constituie o mărturisire deplină, fără a indica textul legal;
7. Expunerea într-o manieră incoerentă a succesiunii cererilor care au învestit instanța;
8. Nemotivarea în fapt a hotărârii;
9. Nemotivarea hotărârii sub aspectul îndeplinirii sau neîndeplinirii unor condiții legale pentru incidența unei anumite instituții de drept;
10. Referirea, în considerente, la concluziile formulate de procuror ca probă în cauză (care sunt "coroborate" cu celelalte dovezi administrate);
11. Dizertația asupra unor aspecte irelevante în cauză;
12. Neanalizarea probelor în considerente, lipsa indicării modului în care au fost coroborate probele, a concluziilor desprinse, astfel încât să se stabilească o anumită situație de fapt. Nu sunt analizate critic mijloacele de probă, nu se indică cele înlăturate și motivele înlăturării;
13. Existența unor părți din practica sau considerente care aparțin altei hotărâri, astfel încât conținutul hotărârii analizate nu poate fi cunoscut și înțeles;
14. Existența unor exprimări cu alt sens gramatical decât cel pe care l-a dorit instanța;
15. Lipsa oricăror mențiuni referitoare la cererile incidentale (de ex. pârâtul a formulat cerere reconvențională, fără ca instanța să facă vreo referire la aceasta, din motivarea hotărârii nerezultând care dintre cereri - principală sau reconvențională au fost examinate; existenta cererii reconvenționale a fost dedusă din dispozitiv);
16. Reproducerea excesivă a unor texte legale, chiar a unor pasaje care nu au legătură cu obiectul cauzei;
17. Redarea integrală a unor fragmente din susținerile părților cuprinse în cererile formulate de acestea, fără a le sintetiza;
18. Motivarea sumară a soluției pronunțate asupra unui capăt de cerere accesoriu (de ex. încredințarea minorului în urma desfacerii căsătoriei), prin trimitere la motivele expuse în susținerea soluției pronunțate în capătul principal, deși există rațiuni și argumentații diferite;
19. Identificarea, în considerente, a unor tendințe de discriminare etnică sau utilizarea exclusivă a poreclelor părților în loc de nume;
20. Folosirea citatelor în limbi străine sau a principiilor de drept roman, fără a fi însoțite de traducere sau explicarea conținutului lor;
21. Folosirea fotografiilor sau a altor elemente grafice incompatibile cu structura hotărârii;
22. Indicarea bibliografiei în cuprinsul hotărârii (numele autorului, al lucrării, editura, numărul paginii din care sa citat textul);
23. Indicarea unor instituții doar prin inițialele acestora, fără ca anterior să se expună denumirea completă;
24. Utilizarea arhaismelor, a regionalismelor;
25. Utilizarea prescurtărilor de tipul "pârâtul de r.l" ("pârât de rândul 1");
26. Întrebările retorice, stilul polemic/jurnalistic al exprimării, în locul unui stil obiectiv al limbajului juridic, adecvat și accesibil, expunerea unor proverbe.
VI. Alte aspecte de urmărit de către evaluatorSTIL, LIMBAJ, ACCESIBILITATE
Exprimare clară și accesibilă
Hotărârea judecătorească trebuie motivată simplu și clar, folosind limbajul juridic uzual.
Judecătorul trebuie să utilizeze un limbaj accesibil, astfel încât justițiabilul să înțeleagă argumentele de fapt și de drept care au determinat adoptarea soluției, folosind limbajul juridic. Limbajul accesibil nu echivalează cu o exprimare simplistă, care face rabat la calitatea redactării ori renunțarea la desemnarea instituțiilor juridice (limbaj accesibil justițiabilului cu un nivel mediu de cultură și educație; partea să înțeleagă raționamentul și argumentele în baza cărora s-a pronunțat soluția, să înțeleagă dacă a câștigat sau a pierdut procesul).
Părțile procesului trebuie să înțeleagă argumentele de fapt și se drept ce au determinat soluția. De altfel, aceasta este și o cerință a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, conținutul hotărârii putând determina conduita ulterioară a părții (de exemplu: promovarea căilor de atac).
Se vor evita:
1. Folosirea unor expresii în limba latină fără a fi traduse în limba română sau fără a reieși din context sensul acestora;
2. Exprimarea contradictorie în reținerea situației de fapt;
3. Exprimarea incorectă gramatical;
4. Enunțarea neclară, incompletă, a cererilor, excepțiilor, problemelor dezbătute;
5. Exprimările neclare, fără sens logic;
6. Neindicarea temeiului juridic (lipsa motivării în drept a sentinței);
7. Lipsesc mențiuni cu privire la depunerea (sau nedepunerea) de către pârât a întâmpinării;
8. Expresii neuzuale, care nu pot fi asimilate unui limbaj comun, accesibil, raportat la un nivel mediu de înțelegere;
9. Nu reiese din practica faptul că o excepție analizată în considerente ar fi fost supusă dezbaterii contradictorii a părților sau nu se analizează în considerente excepții invocate și cuprinse în cuvântul părților, dar asupra cărora instanța se pronunță în dispozitiv;
10. Nu se expun conținutul sentinței apelate și nici considerentele avute în vedere de prima instanță.
VII. Unele aspecte negative susceptibile de depunctare în evaluarea hotărârilor judecătorești în materie penală
1. Lipsa datelor esențiale de identificare a inculpatului/părților din proces;
2. Lipsa denumirii infracțiunii, care trebuie menționată alături de textul de lege în care se încadrează fapta.
3. Reluarea, în considerente, a măsurilor dispuse la fiecare termen de judecată, fără relevanță în ceea ce privește soluția pronunțată;
4. Enumerarea inutilă, repetată, a înscrisurilor depuse la dosar, fără ca aceasta să aibă ca finalitate motivarea soluției;
5. Lipsa evidentă a capacității de sinteză. Spre ex., în loc să se expună sintetic actul de sesizare cu menționarea faptei, locului și timpului săvârșirii, precum și a încadrării juridice, se expune conținutul rechizitoriului pe larg, cu toate amănuntele și mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale;
6. Lipsa menționării actelor procesuale menținute. Aceasta se întâmplă în mod frecvent în cazul deciziilor de desființare/casare cu trimitere spre rejudecare. în acest fel se reia judecata în totalitate (deși nu ar fi necesar), în detrimentul celerității.
7. Nemotivarea în fapt a hotărârii sau nemotivarea hotărârii sub aspectul îndeplinirii sau neîndeplinirii unor condiții legale pentru incidența unei anumite instituții de drept;
8. Lipsa motivării în concret a împrejurărilor faptei, a trăsăturilor persoanei și conduitei inculpatului, care atrag o atenuare/agravare a pedepsei;
9. Exprimarea de convingeri și aprecieri ale instanței referitoare la situația de fapt, fără a fi întemeiate pe probe;
10. Dizertația asupra unor aspecte irelevante în cauză;
11. Reproducerea excesivă a unor texte legale, chiar a unor pasaje care nu au legătură cu obiectul cauzei;
12. Nemotivarea soluțiilor de renunțare la aplicarea pedepsei, în sensul art. 80 din Codul penal, amânare a aplicării pedepse, în sensul art. 83 din Codul penal și de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere, în sensul art. 91 din Codul penal;
13. Lipsa preocupării pentru examinarea apărărilor inculpatului, celorlalte părți sau persoanei vătămate, pentru analizarea probelor acestora sau lipsa motivării eventualei înlăturări a probelor;
14. Existența unor exprimări cu alt sens gramatical decât cel pe care l-a dorit instanța;
15. Lipsa unei situații de fapt stabilită de instanță, preluându-se conținutul rechizitoriului;
16. Lipsa indicării modului în care au fost coroborate probele, a concluziilor desprinse, astfel încât să se stabilească o anumită situație de fapt. Nu sunt analizate critic mijloacele de probă, nu se indică cele înlăturate și motivele înlăturării;
17. Referirea, în considerente, la concluziile formulate de procuror ca probă în cauză (care sunt "coroborate" cu celelalte dovezi administrate);
18. Referirea la faptul că instanța a aplicat pedeapsa minimă datorită sentimentelor și nu datorită faptului că pedeapsa aplicată este cea corectă în raport de fapta săvârșită;
19. Existența unor părți din practica sau considerente care aparțin altei hotărâri, astfel încât conținutul hotărârii analizate nu poate fi cunoscut și înțeles;
20. Redarea integrală sau a unor părți extinse, fără a le sintetiza, din conținutul rechizitoriului în considerente, cu analiza minuțioasă a tuturor probelor administrate în faza de urmărire penală, urmate de expunerea pe larg a probelor administrate în faza judecării fondului, însă fără a analiza și corobora toate probele;
21. Omisiunea instanței de fond de a se pronunța cu privire la apărările inculpatului;
22. Omisiunea instanței de apel/ recurs în casație de a motiva deciziile de desființare/ casare cu reținere spre rejudecare, atunci când se pronunță în calea de atac o soluție diferită față de cea de la fond.
23. Nemotivarea laturii civile a cauzei/ motivare insuficientă;
24. Preluarea de către instanța de apel a conținutului rechizitoriului și al sentinței penale criticate, deși numai aceasta din urmă formează obiectul controlului;
25. Identificarea, în considerente, a unor tendințe de discriminare etnică sau utilizarea exclusivă a poreclelor părților în loc de nume;
26. încălcarea frecventă a prezumției de nevinovăție în încheierile pronunțate în cauzele privind măsurile preventive, prin folosirea exprimărilor de genul: "fapta .... a fost săvârșită de inculpat", "inculpatul se face vinovat de săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave" etc.;
27. Folosirea fotografiilor sau a altor elemente grafice incompatibile cu structura hotărârii;
28. Folosirea citatelor în limbi străine sau a principiilor de drept roman, fără a fi însoțite de traducere sau explicarea conținutului lor;
29. Indicarea bibliografiei în cuprinsul hotărârii (numele autorului, al lucrării, editura, numărul paginii din care s-a citat textul);
30. Indicarea unor instituții doar prin inițialele acestora, fără ca anterior să se expună denumirea completă;
31. Utilizarea arhaismelor, a regionalismelor;
32. Întrebările retorice, stilul polemic/jurnalistic al exprimării, în locul unui stil obiectiv al limbajului juridic, adecvat și accesibil, expunerea unor proverbe.
Sursă: legislatie.just.ro (Monitorul Oficial). Textul afișat este forma consolidată curentă.
Folosim cookie-uri pentru analiza traficului. Vezi Politica de confidențialitate pentru detalii.