Capitolul VIII — Procedura statului membru responsabil

(1) Începând cu data intrării în vigoare a Tratatului de aderare la Uniunea Europeană, România va aplica prevederile convențiilor sau ale actelor direct aplicabile ale Uniunii Europene, care stabilesc criteriile și mecanismele pentru determinarea statului membru responsabil cu examinarea unei cereri de azil depuse în unul dintre statele membre de un cetățean al unei țări terțe.

(2) Începând cu aceeași data, România va aplica prevederile actelor direct aplicabile ale Uniunii Europene, referitoare la instituirea sistemului EURODAC, pentru compararea amprentelor, în vederea implementării eficiente a convențiilor sau actelor menționate la alin. (1). Competentele și atribuțiile instituțiilor implicate în implementarea sistemului EURODAC vor fi stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne.

(1) Unui solicitant de azil i se refuză accesul la procedura de azil în România dacă un alt stat membru este responsabil pentru examinarea cererii de protecție internațională, în conformitate cu prevederile Regulamentului Dublin.

(2) Atunci când niciun alt stat membru nu poate sau nu mai poate fi ținut responsabil, termenul de soluționare a cererii de protecție internațională se reia, potrivit art. 120 alin. (2) lit. b).

(3) În situația în care, după emiterea unei hotărâri de către Inspectoratul General pentru Imigrări sau pronunțarea unei hotărâri judecătorești de către instanța competentă privind determinarea responsabilității unui alt stat membru, se constată imposibilitatea efectuării transferului în acest stat membru din cauza unor circumstanțe excepționale generate de deficiențe sistemice ale procedurii de azil și ale condițiilor de primire a solicitanților, în sensul art. 3 alin. (2) din Regulamentul Dublin, Inspectoratul General pentru Imigrări continuă procedura de determinare a statului membru responsabil pentru a stabili dacă un alt stat membru poate fi desemnat responsabil.

(4) Dacă în urma procedurii prevăzute la alin. (3) este determinat un stat membru responsabil, altul decât cel pentru care a fost emisă anterior o hotărâre, Inspectoratul General pentru Imigrări emite o nouă hotărâre pentru punerea în aplicare a art. 120 alin. (2) lit. a).

(5) Dacă în urma procedurii prevăzute la alin. (3) se stabilește că niciun alt stat membru nu poate fi considerat responsabil, termenul de soluționare a cererii de protecție internațională se reia, potrivit art. 120 alin. (2) lit. b).

(1) După înregistrarea cererii de protecție internațională, funcționarul desemnat al autorității la care a fost înregistrată cererea comunică solicitantului, pe bază de semnătură, informațiile conținute de broșura comună de informare elaborată de Comisia Europeană potrivit art. 4 alin. (3) din Regulamentul Dublin, completată cu informații suplimentare specifice României.

(2) Dacă solicitantul este un minor neînsoțit, funcționarul desemnat al autorității la care a fost înregistrată cererea îi aduce la cunoștință acestuia, într-un mod adecvat nivelului său de înțelegere, informațiile conținute de broșura specială de informare elaborată de Comisia Europeană potrivit art. 4 alin. (3) din Regulamentul Dublin, completată cu informații suplimentare specifice României, reprezentantul legal al minorului neînsoțit luând la cunoștință, pe bază de semnătură, cu privire la efectuarea informării.

(1) Analiza solicitărilor de stabilire a statului membru responsabil revine funcționarilor anume desemnați prin dispoziție a directorului Oficiului Român pentru Imigrări.

(2) În urma analizei probelor și a dovezilor circumstanțiale aflate la dosar și a răspunsului primit din partea statului solicitat, după caz, precum și în situația în care statul membru solicitat nu comunică, în termenele prevăzute de Regulamentul Dublin, un răspuns la cererea de preluare sau de reprimire, funcționarii prevăzuți la alin. (1) pot hotărî:

(3) Hotărârea Oficiului Român pentru Imigrări va fi motivată, în fapt și în drept, în conformitate cu prevederile convențiilor sau ale actelor direct aplicabile ale Uniunii Europene, care stabilesc criteriile și mecanismele pentru determinarea statului membru responsabil cu examinarea unei cereri de azil depuse de un cetățean al unei țări terțe.

(4) Hotărârea de respingere conține motivele pentru care este respins accesul la procedura de azil în România și dispoziția de transfer în statul membru responsabil cu analizarea cererii de azil.

(5) Hotărârea de respingere se comunică potrivit dispozițiilor art. 54, care se aplică în mod corespunzător.

(6) Hotărârea Oficiului Român pentru Imigrări este executorie.

(1) Împotriva hotărârii prevăzute la art. 120 alin. (2) lit. a) se poate face plângere în termen de 5 zile de la comunicare. Efectuarea transferului în statul membru responsabil se suspendă până la expirarea termenului legal de depunere a plângerii.

(2) Plângerea se depune, personal sau prin reprezentant, în condițiile art. 56, și este de competența judecătoriei în a cărei rază teritorială se află structura competentă a Inspectoratului General pentru Imigrări care a emis hotărârea.

(3) În cazul depunerii plângerii, solicitantul poate cere suspendarea punerii în aplicare a deciziei de transfer. Cererea de suspendare se soluționează în regim de urgență în camera de consiliu, cu citarea părților, prin încheiere definitivă.

(4) Cererea prevăzută la alin. (3) suspendă punerea în aplicare a deciziei de transfer până la pronunțarea instanței asupra cererii de suspendare.

(5) În situații ce nu au putut fi luate în considerare la momentul emiterii hotărârii, funcționarii anume desemnați în temeiul art. 120 alin. (1) pot decide, din oficiu, suspendarea deciziei de transfer până la pronunțarea instanței asupra plângerii. Măsura se comunică solicitantului, potrivit dispozițiilor art. 54, care se aplică în mod corespunzător.

(6) Instanța de judecată soluționează plângerea în termen de maximum 30 de zile și pronunță o hotărâre motivată prin care:

(7) Hotărârea instanței este definitivă.

(8) În cazul în care prin hotărârea instanței de judecată se admite plângerea și se dispune reluarea termenului de soluționare a cererii de protecție internațională în România, iar solicitantul a fost deja transferat în statul membru responsabil, Inspectoratul General pentru Imigrări întreprinde demersurile necesare în vederea readmiterii acestuia pe teritoriul României.

(1) Inspectoratul General pentru Imigrări întreprinde demersurile necesare pentru a verifica dacă un străin depistat cu ședere ilegală pe teritoriul României a depus anterior o cerere de protecție internațională pe teritoriul unui alt stat membru, cu scopul exclusiv de a determina statul membru responsabil cu analizarea cererii de protecție internațională.

(2) În cazul în care, în urma verificării amprentelor papilare, străinul a fost identificat într-un alt stat membru ori există dovezi circumstanțiale sau probe care conduc la determinarea responsabilității altui stat membru, Inspectoratul General pentru Imigrări inițiază procedura prevăzută de Regulamentul Eurodac.

(3) Străinilor cu ședere ilegală supuși măsurilor de verificare prevăzute la alin. (2) li se comunică de către funcționarii din cadrul Inspectoratul General pentru Imigrări, sub semnătură, informațiile conținute de broșura comună de informare elaborată de Comisia Europeană potrivit art. 4 alin. (3) din Regulamentul Dublin, informații legate de procedura de amprentare și comparare a crestelor papilare, precum și informații suplimentare specifice României.

(4) În urma analizei probelor și dovezilor circumstanțiale aflate la dosar și a răspunsului primit din partea statului solicitat, după caz, precum și în situația în care statul membru solicitat nu răspunde în termenele prevăzute de Regulamentul Dublin, funcționarii anume desemnați potrivit prevederilor art. 120 alin. (1) pot decide transferul în statul membru responsabil, prin hotărâre motivată.

(5) Hotărârea se comunică potrivit dispozițiilor art. 54, care se aplică în mod corespunzător.

(6) În situația în care statul solicitat nu își recunoaște responsabilitatea ori dovezile circumstanțiale sau probele nu indică responsabilitatea unui alt stat membru, Inspectoratul General pentru Imigrări întreprinde măsurile ce se impun potrivit prevederilor legale privind regimul juridic al străinilor în România.

(1) Împotriva hotărârii prevăzute la art. 122 alin. (4) se poate face plângere în termen de 5 zile de la comunicare. Efectuarea transferului în statul membru responsabil se suspendă până la expirarea termenului legal de depunere a plângerii.

(2) Plângerea se depune, personal sau prin reprezentant, în condițiile art. 56, și este de competența judecătoriei în a cărei rază teritorială se află structura competentă a Inspectoratului General pentru Imigrări care a emis hotărârea.

(3) În cazul depunerii plângerii, străinul poate cere suspendarea punerii în aplicare a deciziei de transfer. Cererea de suspendare se soluționează în regim de urgență, în camera de consiliu, cu citarea părților, prin încheiere definitivă.

(4) Cererea prevăzută la alin. (3) suspendă punerea în aplicare a deciziei de transfer până la pronunțarea instanței asupra cererii de suspendare.

(5) În situații ce nu au putut fi luate în considerare la momentul emiterii hotărârii, funcționarii anume desemnați pot decide din oficiu suspendarea deciziei de transfer până la pronunțarea instanței asupra plângerii.

(6) Instanța de judecată soluționează plângerea în termen de maximum 30 de zile și pronunță o hotărâre motivată prin care:

(7) Hotărârea instanței este definitivă.

(8) În cazul în care prin hotărârea instanței de judecată se admite plângerea și se dispune anularea dispoziției de transfer în statul membru responsabil, iar străinul a fost deja transferat în acel stat, Inspectoratul General pentru Imigrări întreprinde demersurile necesare în vederea readmiterii străinului pe teritoriul României.

(1) În cazul solicitărilor de preluare sau de reprimire adresate României, funcționarii anume desemnați din cadrul Oficiului Român pentru Imigrări examinează argumentele în fapt și în drept prezentate în solicitare, din perspectiva convențiilor sau a actelor direct aplicabile ale Uniunii Europene.

(2) În vederea determinării responsabilității României de a prelua sau de a reprimi un străin, funcționarii anume desemnați vor avea dreptul să consulte și să verifice informațiile primite de la statul membru solicitant în bazele de date ale Ministerului Afacerilor Interne.

(3) În cazul în care verificările făcute indică faptul că România este responsabilă conform prevederilor Regulamentului Dublin, funcționarii anume desemnați emit o decizie prin care România declară că acceptă responsabilitatea, detaliile practice privind transferul ulterior fiind consemnate în respectiva decizie care se comunică statului membru solicitant.

(4) În cazul în care solicitarea de preluare sau de reprimire nu este susținută suficient de probe și dovezi circumstanțiale care să indice responsabilitatea României, funcționarii anume desemnați emit o decizie de neacceptare a responsabilității de analizare a cererii de protecție internațională.

(5) Decizia prevăzută la alin. (3) și (4) se comunică statului membru solicitant, în termenele prevăzute în actele juridice direct aplicabile ale Uniunii Europene.

(6) În cazul în care este primită o cerere de reexaminare din partea statului membru solicitant, după analizarea acesteia, funcționarii anume desemnați emit o nouă decizie.

(1) Transferurile persoanelor care fac obiectul procedurii prevăzute în acest capitol vor fi făcute în conformitate cu convențiile sau cu actele direct aplicabile ale Uniunii Europene, iar coordonarea la nivel național a implementării transferurilor revine Ministerului Afacerilor Interne, prin Oficiul Român pentru Imigrări.

(2) În temeiul hotărârii prevăzute la art. 120 alin. (2) lit. a), art. 122 alin. (4) și al deciziei prevăzute la art. 124 alin. (3), Inspectoratul General pentru Imigrări pune în executare măsura transferului în și din statul membru responsabil.

(2^1) În vederea realizării transferului în statul membru responsabil, îndepărtarea străinului de pe teritoriu se poate face voluntar, controlat prin conducerea la punctul de trecere a frontierei sau cu escortă până în țara de destinație. Îndepărtarea sub escortă se face în condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(3) Pentru transferul persoanelor în statul membru responsabil, Oficiul Român pentru Imigrări eliberează laissez-passer, la care fac referire convențiile sau actele direct aplicabile ale Uniunii Europene.

(4) Sumele necesare în vederea acoperirii cheltuielilor ocazionate de transportul intern și internațional al persoanelor transferate, de paza și escortarea acestora pe parcursul transportului, de eliberarea laissez-passer pentru trecerea frontierelor externe, în condițiile prevăzute de convențiile sau de actele direct aplicabile ale Uniunii Europene, se suportă din bugetul Ministerului Afacerilor Interne, prin Oficiul Român pentru Imigrări, în funcție de costurile efective, în limita fondurilor alocate cu această destinație de la bugetul de stat.

(1) Funcționarii anume desemnați cu analiza cazurilor ce fac obiectul procedurii de determinare a statului membru responsabil vor avea dreptul să utilizeze mijloacele electronice sigure de transmisie, numite DubliNet, la care fac referire convențiile sau actele direct aplicabile ale Uniunii Europene.

(2) Autoritatea responsabilă cu procesarea datelor primite, transmiterea de date, eliberarea certificatelor de primire pentru fiecare transmitere de date și asigurarea funcționarii neîntrerupte a mijloacelor electronice sigure de transmisie, numite DubliNet, este Oficiul Român pentru Imigrări.

(3) Ministerul Afacerilor Interne, prin Oficiul Român pentru Imigrări, va suporta de la bugetul de stat sumele necesare, în vederea asigurării funcționarii neîntrerupte a mijloacelor electronice sigure de transmisie, a administrării și întreținerii sistemului DubliNet și reînnoirii certificatelor digitale, pentru utilizarea semnăturii electronice de către funcționarii anume desemnați și administratorul de sistem.