Capitolul 15 — Înstrăinarea loturilor

Loturile mici se pot vinde, darui sau schimba numai după 5 ani dela punerea în posesie definitivă a loturilor.

Prin punerea în posesie definitivă se înțelege darea în stapanire a loturilor pe baza certificatului provizoriu de improprietarire.

Pînă la plata integrală a prețului, chiar după trecerea celor 5 ani, vînzările, donațiile și schimbările nu se pot face decât în suprafața totală a loturilor, astfel cum au fost cumpărate dela Casa centrala a împroprietăririi.

Cumpărătorii sînt ținuți sa achite integral la facerea actului restul de preț datorat Casei centrale a împroprietăririi.

Nici un act de vânzare sau orice alta mutatiune de proprietate cu titlu oneros ori gratuit, sau creare de drept real asupra unui lot mic, nu se va putea autentifica pînă ce părțile nu vor fi produs recipisa Casei centrale a împroprietăririi de achitarea integrală a prețului lotului.

Casa, gradina și terenul alăturate sau împreună pînă la cel mult 1 hectar, cari fac corp comun cu casa, sînt intangibile; ele nu se pot ipoteca și nu pot fi urmărite sau vândute silit, sub nici o formă.

Pământul stapanit de sateni pe baza legilor de improprietarire poate fi înstrăinat cu titlul oneros sau gratuit numai românilor, fără deosebire de sex, cu obligațiunea de a-l pune în valoare personal și cu rezerva dreptului de preemptiune al Statului.

Mutatiunile de proprietate dintre satenii cultivatori manual de pămînt, precum și acele făcute absolvenților scoalelor de agricultura de toate gradele, nu sînt supuse dreptului de preemptiune al Statului.

Acest drept de preemptiune se exercită de Casa centrala a împroprietăririi.

Dacă Casa centrala, în timp de 50 de zile dela depunerea actului, nu răspunde proprietarului lotului ca înțelege sa exercite dreptul de preemptiune în condițiunile actului comunicat, părțile sînt libere a încheia actul; comunicarea răspunsului Casei centrale a împroprietăririi se va face cu adresa oficială, prin notarul comunei, sub luare de dovada.

Cumpărarea de loturi vândute prin legea agrară și prin legile anterioare de improprietarire nu se poate face de o singura persoana decât pînă la 25 ha în regiunile de munte și deal și 100 ha în regiunile de șes.

Institutiunile culturale recunoscute ca persoane morale, pot cumpara în fiecare comuna unul sau cel mult două loturi de câte 5 (cinci) hectare pentru a fi întrebuințate în scopuri culturale și de interes obștesc.

În acest scop, și în prealabil, institutiunile trebuie să ceara autorizarea specială a Casei centrale a împroprietăririi, care va avea dreptul de control asupra întrebuințării lotului.

Instanțele de autentificare și transcriere vor cere sa li se prezinte autorizația de cumpărare data institutiunilor culturale, de care vor face mențiune în procesul-verbal de autentificare.

Pământul pînă la 10 ha aparținînd satenilor cultivatori nu se poate ipoteca decât numai către băncile populare, Casa centrala a împroprietăririi sau către instituțiile autorizate de Stat.

Cererile de împrumuturi ipotecare se vor adresa Casei centrale direct sau prin mijlocirea serviciilor județene.

Instanțele de autentificare și înscriere vor refuza încheierea actelor de ipoteca convenite cu persoane particulare.

Orice înstrăinări sau ipoteci făcute fără respectarea dispozițiunilor de mai sus sînt nule de drept. Nulitatea se va pronunța după cererea Casei centrale, sau a oricărei alte persoane interesate, de instanțele judecătorești, potrivit art. 139 din lege și cu ceea ce era prevăzut acolo. Odată cu nulitatea se va produce și deposedarea cumpărătorului.

În acest caz cînd lotul a fost înstrăinat către o institutiune culturală, Casa centrala va despăgubi institutiunea culturală numai de prețul de cumpărare.

Lotul devenit astfel disponibil va trece în proprietatea Casei centrale, care îl va vinde prin buna învoiala unui alt satean îndreptățit la improprietarire.

Terenurile pe cari s-au cladit fabrici sau orice alte stabilimente industriale nu sînt supuse restrictiunilor privitoare la pământurile rurale cuprinse în această lege, din momentul terminării constructiunii și începerii funcționarii.

Dispozițiunile din acest capitol se aplică și loturilor dobândite în virtutea legilor anterioare de improprietarire, de înstrăinarea bunurilor Statului și a acelor vândute de Casa rurală, afară de restrictia de 5 ani dela art. 120 din lege.

Se respecta transferarilor pământurilor rurale dobândite în virtutea diferitelor legi de improprietarire și efectuate pînă la data promulgării legii agrare.

Dispozițiunilor legilor din 12 Fevruarie 1879 și 3 Aprilie 1882, 10 Aprilie 1910, 18 Martie 1912 și 23 Aprilie 1916 sînt și rămîn abrogate în ceea ce privește înstrăinarea, atît cu titlul oneros, cat și gratuit, a loturilor mici cat și a loturilor asa zise cu declarație din Dobrogea Veche.

Rămîn în vigoare numai dispozițiunile art. 2 din legea pentru regularea proprietății imobiliare din Dobrogea din 3 Aprilie 1882.

Restrictia de 5 ani din art. 120 din lege nu se aplică acestor loturi.