Capitolul 2 — Dispozițiuni generale

Subsolul pămîntului expropriat pentru cultura rămîne proprietatea Statului, iar subsolul pămîntului expropriat pentru înființarea pasunilor comunale la munte și deal, precum și acela al pămîntului schimbat conform art. 9 și 16 al legii agrare, rămîne proprietarul expropriat.

Organele de aplicarea legii agrare vor fixa în caz de nevoe vădită drumurile și lucrările necesare folosinței și cultivarii pămîntului, adaparii vitelor și adapatorile naturale, etc., atît pentru terenurile expropriate cat și pentru cele rămase proprietarilor; ele vor fixa și despăgubirea cuvenită partei pentru terenul necesar scopului de mai sus. Întreținerea adapatorilor, drumurilor și lucrărilor cad în sarcina celor interesați. Situația drumurilor și lucrărilor necesare folosinței și cultivarii pămîntului se va arata în procesul-verbal de expropriere.

Semănăturile aflate pe pământul expropriat aparțin proprietarului sau arendașului care le-a făcut; dacă însă pe acest pămînt, la darea hotărîrii definitive, sînt ogoare sau arături, proprietarul sau arendașul care le-a făcut are drept la valoarea lor, apreciată de comisiune, fie cu ocazia exproprierii, fie în urma.

Din excepție dela dispozițiunile de mai sus, pământurile expropriabile, conform legii, se vor cultiva în anul agricol 1921-1922 de către actualii deținători, proprietari sau arendasi.

Pământurile expropriabile pentru pășuni comunale nu intră în prevederile acestui articol.

Pentru semănăturile aflate în 1919 și făcute de proprietari în terenurile ce s-au expropriat conform decretului-lege No. 3.697 din 15 Decemvrie 1918, semanaturi ce au fost luate de sateni, se va plati proprietarului muncile făcute, precum și samanta pe prețul stabilit de tribunalele ordinare, dacă el nu a fost stabilit de consiliul superior al agriculturii.

De asemenea acolo unde semănăturile s-au luat în dijma, sateanul se considera complet descărcat, proporția dijmei rămînînd bine stabilită acea care s-a hotărât de comun acord sau s-a stabilit de comisia centrala judeteana.

De asemenea acolo unde semănăturile s-au făcut de sateni în dijma pe pământul expropriat, iar recolta a fost ridicată de sateni, aceștia nu sînt obligați sa dea proprietarului vreo despăgubire.

Mosiile rămase în urma exproprierii nu se pot arenda pe un termen mai mic de 7 ani.

Arendarea în total a mosiilor rămase după expropriere se va face cu drept de preferinta la preț și condițiuni egale obstiilor locale sau agronomilor de profesiune.

Proprietarii cari voesc a-și arenda mosiile sînt datori a anunta în scris pe primarul comunei și pe consilierul agricol respectiv, comunicând condițiunile arendării și în special întinderea mosiei de arendat, durata și prețul arendării.

Primarul, primind aceasta comunicare, este obligat, sub pedeapsa destituirii, a o afișa, chiar în ziua primirii, la usa primăriei, dresand cuvenitul proces-verbal. În același timp, și prin aceeași publicațiune, primarul va convoca pe toți locuitorii majori, sateni cultivatori de pămînt ai comunei, în dimineata primei Duminici după afișare, în localul primăriei.

La ziua convocării primarul va face cunoscut satenilor condițiunile arendării. Proprietarul sau reprezentantul vor putea lua parte la adunare pentru a da lămuririle ce li s-ar cere. Se va dresa proces-verbal, în care se va arata persoanele cari au luat parte la adunare și cele ce s-au desbatut, convocandu-se din nou pentru Duminica următoare satenii spre a hotărî dacă înțeleg a lua în arenda sau nu moșia. Hotărîrea de arenda se va lua dacă cel puțin 25 sateni se declara gata a constitui o obște de arendare.

După aceasta a doua adunare se va încheia un nou proces-verbal, aducandu-se la cunoștința proprietarului hotărîrea luată.

Dacă în termen de 15 zile dela aceasta adunare obstea nu s-a constituit și nu s-a plătit sau obținut termen de plată pentru primul castiu contractual și eventual pentru garanția prevăzută în condițiunile de arendare, proprietarul e scutit de obligațiunea de a mai arenda obstei.

Consilierul agricol, primind oferta, va trimite-o spre publicare, chiar în ziua primirii, unui ziar din Capitala, costul publicațiunii privind pe Stat.

Dacă în termen de 15 zile dela data publicării nu se înregistrează la consilieratul agricol nici o cerere a vreunui agronom pentru a lua în arenda, proprietarul este scutit de obligația de a arenda moșia sa agronomilor.

Dacă asemenea cereri s-au făcut consilierului agricol, acesta este obligat a le transmite proprietarului în chiar ziua primirii.

În prezenta a mai multor oferte, proprietarul e liber a alege ca arendaș fie obstea, fie pe unul dintre agronomii concurenți. În cazul cînd cel ales este un agronom și în termen de 5 zile dela data conventiunii el nu depune castiul și eventual garanția cerută, proprietarul e liber a arenda oricărei alte persoane moșia sa.

Nerespectarea condițiunilor de arendare arătate mai sus, atrage anularea contractului încheiat contra acestor dispozițiuni.

Statul are dreptul sa rezerve din oricare din proprietățile sale și din oricare din cele expropriate, pe baza acestei legi sau pe baza decretului-lege No. 3.697/918, suprafețele de pămînt cari au astăzi sau cari pot avea în viitor o destinatiune specială pentru împlinirea unui scop social, economic, cultural, general, militar, educatiune fizica, industrial etc.

Aceste terenuri vor putea fi întrebuințate de Stat pentru propriile sale instituțiuni, sau cu avizul comitetului agrar vor putea fi vândute asociațiunilor sau întreprinderilor românești, precum și particularilor, pentru scopurile arătate mai sus.

Pentru dezvoltarea creșterii vitelor se va rezerva în regiunile cu cereri de improprietarire satisfacute, în regiunile de colonizare și în regiunile inundabile, suprafețele de pămînt cari se vor da în arenda pe termen lung agricultorilor români cari se obliga sa întemeieze crescatorii conform programului stabilit de direcția agriculturii.

Se prefera pentru aceste arendări proprietarii expropriati.

Terenurile astfel cedate sau arendate nu vor putea avea alta destinatiune decât cea prevăzută în actul de cedare sau de arendare. Nerespectarea acestor destinatiuni atrage rezilierea de drept a vânzării sau a arendării și reluarea terenului pe cale administrativă.

Suprafețele ce se vor retine, conform acestui articol, din fiecare moșie, nu vor fi mai mari ca 300 ha.

Dacă nevoile celor îndreptățiți de a fi improprietariti nu sînt complet satisfacute, nu se poate rezerva decât pînă la maximum 1/8 din întinderea expropriata din fiecare moșie.

Ministerul agriculturii va rezerva mănăstirilor intinderile de teren necesare acestora pentru vatra.

Pentru construcții de scoale și biserici în comunele rurale se poate expropria cel mult un hectar din orice proprietate necladita, dându-se în schimb proprietarului un teren echivalent cu valoarea celui expropriat.

Bunurile mici și tot pământul cultivabil, cari sînt proprietatea Statului, trec în administrația Casei centrale a împroprietăririi, pentru a fi întrebuințate conform dispozițiilor art. 1 din legea agrară.

Contractele în curs de executare sînt desființate de drept pentru partea sau părțile de moșii expropriate, reducându-se proporțional arenda, fără nici un fel de pretentiune din partea arendașului.

Proprietarul este obligat a restitui arendașului din garanție o parte proporțională cu întinderea de pămînt pentru care s-a desființat contractul de arenda.

Dacă suprafața expropriata trece de 25% din întinderea totală cultivabila a mosiei, arendașii și proprietarii au facultatea de a cere rezilierea contractului întreg, fără nici un fel de pretentiune.

Aceasta reziliere se poate cere atît pentru exproprierea facuta în baza decretului-lege No. 3.697/918, a legii pentru pășuni comunale, cat și pentru exproprierea ce o va face pe baza legii agrare.

Pentru calcularea cuantumului de 25% se va avea în vedere suprafața mosiei la data contractului de arendare.

Judecata unor asemenea cereri se va face de completul instanței în camera de consiliu, de urgenta și cu precădere.

Hotărîrea se va da fără opoziție și recurs și numai cu apel, în termen de 10 zile dela pronunțare.

Contractele de arenda în curs de executare la 1 Fevruarie 1921 ale agronomilor titrati, se vor respecta pentru toate terenurile rămase neexpropriate pînă la terminarea lor.

Ministerul agriculturii, prin Casa centrala a împroprietăririi, poate vinde prin buna învoiala atît bunurile mici cari sînt proprietatea Statului, cat și suprafețele de pămînt expropriate și cari prin natura lor nu sînt proprii a fi întrebuințate pentru improprietarire sau pentru pasune, precum și terenurile expropriate aflate în raza comunelor urbane, preferîndu-se: așezămintele culturale, sanitare și cooperative, invalizii de rasboi, văduvele cu copii, vecinii sau cei cari l-au stapanit în arenda mai înainte.

Se exclud dela vânzare, bunurile mici în cari se afla ape minerale, mine și alte zăcăminte, precum și bunurile mici cari sînt socotite în regiuni miniere și petrolifere.

Ministerul agriculturii, prin Casa centrala a împroprietăririi, poate vinde prin buna învoiala din pământul expropriat pînă la 5 hectare pentru instalatiunii industriale, dacă cumpărătorul se obliga ca în cel mult 2 ani dela cumpărare sa instaleze o industrie cu un capital de cel puțin 60.000 lei.

Nerespectarea condițiunilor arătate prin contractul de vânzare da drept Statului sa considere reziliata vînzarea și sa reia terenul în posesie pe cale administrativă, fără nici o despăgubire pentru clădirile și instalatiunile existente.

Pentru garantarea Statului se va cere cumpărătorului și depunerea unei garanții.

Conacele mosiilor expropriate în întregime, precum și suprafețele cari depășesc 50 ha pămînt cultivabil formate dintr-una sau mai multe bucăți, fie din mosiile nesupuse exproprierii, fie din cele rămase proprietarilor după expropriere, nu se vor putea vinde decât cu respectarea dreptului de preemptiune în favoarea Statului.

Acest drept de preemptiune privește numai pământul cultivabil astfel cum este definit de art. 13 din lege și el se exercită de Casa centrala a împroprietăririi.

Orice proprietar poate să notifice Casei centrale interventiunea sa de a vinde, arătând prețul și condițiunile.

Dacă Casa centrala nu a răspuns în scris, în termen de 30 de zile libere dela notificare, ca voiește sa cumpere, proprietarul este liber sa vândă în termen de 6 luni, în condițiunile și cu prețul indicat în notificare.

Dacă vînzarea nu se face în acest termen, imobilul rămîne în situația anterioară notificării.

Cînd vînzarea s-a efectuat înainte de a face cunoscut Casei centrale intenția sa de a vinde, vînzarea astfel încheiată nu va rămîne definitivă decât dacă va fi notificată Casei centrale, care are dreptul, timp de 30 zile libere dela notificare, sa retie imobilul vândut pe prețul și în condițiunile arătate în contractul de vânzare.

În caz cînd Casa centrala în acest timp nu va comunică în scris vânzătorului hotărîrea de a cumpara pe același preț și în aceleași condițiuni imobilul, vînzarea este definitivă. Comunicarea se face printr-o adresa, sub luare de dovada conform legii judecătoriilor de ocol.

Cînd Casa centrala va răspunde ca înțelege sa exercite dreptul sau de preemptiune, proprietarul este obligat să-i puie la dispoziție, în termen de 30 zile dela primirea răspunsului, actele de proprietate și planul imobilului.

Dreptul de preemptiune de mai sus se exercită numai la vânzări, fie voluntare, fie publice cu licitație.

În caz de vânzări publice cu licitație, președintele tribunalului din oficiu va trimite Casei central e împroprietăririi o înștiințare, arătând data și toate condițiunile vânzării. Aceasta înștiințare tine loc de notificare. Casa centrala a împroprietăririi primind înștiințarea își va exercita, dacă va crede de cuviință, dreptul sau de preemptiune, prezentându-se la licitații, unde va fi admisă sa concureze fără garanții.

Schimbul de moșii de o egala întindere sau echivalent ca valoare nu este supus dreptului de preemptiune.

Nerespectarea dispozițiunilor de mai sus atrage anularea vânzării și Statul își va putea exercita dreptul sau de preemptiune cu prețul și condițiunile în cari s-a efectuat vînzarea.