Capitolul IV — Bilanțul și contul de profit și pierdere

(1) Formatul bilanțului și al contului de profit și pierdere nu se modifică de la un exercițiu financiar la altul.

(2) În cazuri excepționale, sunt permise totuși abateri de la acest principiu pentru a se oferi o imagine fidelă a activelor, datoriilor, poziției financiare și a profitului sau pierderii entității.

(3) Cazurile menționate la alin. (2) se aplică în funcție de politicile contabile aprobate.

(4) Abaterile și justificările corespunzătoare se prezintă în notele explicative la situațiile financiare.

(1) În bilanț, elementele prevăzute la art. 126, art. 127, art. 128 și art. 129 se prezintă separat, în ordinea indicată.

(2) În contul de profit și pierdere, elementele prevăzute la art. 378, art. 379. art. 380 și art. 381 se prezintă separat, în ordinea indicată.

(1) Pentru fiecare element de bilanț, de cont de profit și pierdere, din situația modificărilor capitalului propriu și situația fluxurilor de trezorerie trebuie prezentată:

(2) Un element de bilanț, din contul de profit și pierdere, din situația modificărilor capitalului propriu și din situația fluxurilor de trezorerie pentru care nu există valoare nu trebuie prezentat, cu excepția cazului în care există un element corespondent pentru exercițiul financiar precedent.

(3) Dacă valorile nu sunt comparabile, acest fapt se prezintă în notele explicative la situațiile financiare, însoțit de explicații.

(1) Dacă un activ sau o datorie are legătură cu mai mult de un element din formatul bilanțului, relația sa cu alte elemente trebuie prezentată în cadrul elementului la care apare sau în notele explicative la situațiile financiare.

(2) Elementele menționate la alin. (1) pot fi:

(1) Prezentarea activelor ca active imobilizate sau ca active circulante depinde de scopul căruia îi sunt destinate și intenția de păstrare, potrivit politicilor contabile aprobate de administratori sau persoanele care au obligația gestionării entității.

(2) Modificarea naturii unui activ, în baza deciziei managementului, trebuie să se realizeze în baza documentelor justificative.

(3) Natura categoriilor de active imobilizate prevăzute la alin. (1) se stabilește prin politicile contabile.

(1) Activele imobilizate sunt active generatoare de beneficii economice viitoare și deținute pe o perioadă mai mare de un an.

(2) Activele prevăzute la alin. (1) trebuie evaluate conform prevederilor art. 54 alin. (1), cu respectarea prevederilor prezentei subsecțiuni.

(3) Beneficiile economice viitoare reprezintă potențialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de numerar sau de echivalente de numerar către entitate.

(1) În cazurile în care se aplică prevederile referitoare la reevaluarea imobilizărilor corporale, costul de achiziție sau valoarea reevaluată a activelor imobilizate a căror utilizare este limitată în timp se reduce cu ajustările valorice calculate pentru amortizarea sistematică a valorii activelor în cauză pe parcursul duratei lor de utilizare economică.

(2) Amortizarea valorii activelor imobilizate cu durate limitate de utilizare economică reprezintă alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga durată de utilizare economică.

(3) Valoarea amortizabilă este reprezentată de cost sau altă valoare care substituie costul, cum ar fi valoarea reevaluată.

(4) În înțelesul prezentei norme, prin durata de utilizare economică se înțelege durata de viață utilă, aceasta reprezentând:

(5) Atunci când elementele care au stat la baza stabilirii inițiale a duratei de utilizare economică s-au modificat, entitatea stabilește o nouă perioadă de amortizare, cu respectarea prevederilor cuprinse în prezentele reglementări. Modificarea duratei de utilizare economică reprezintă modificare de estimare contabilă.

(6) Entitatea revizuiește metoda de amortizare atunci când se constată o modificare semnificativă a modului preconizat de consumare a beneficiilor economice viitoare aduse de activele amortizabile. Modificarea metodei de amortizare reprezintă modificare de estimare contabilă.

(1) Atunci când se constată pierderi de valoare pentru imobilizările financiare, trebuie făcute ajustări pentru pierdere de valoare, astfel încât acestea să fie evaluate la cea mai mică valoare atribuită acestora la data bilanțului.

(2) Imobilizările trebuie să facă obiectul ajustărilor de valoare, astfel încât acestea să fie evaluate la cea mai mică valoare atribuibilă acestora la data bilanțului.

(3) Ajustările de valoare prevăzute la alin. (1) și (2) trebuie înregistrate în contul de profit și pierdere și prezentate distinct în notele explicative la situațiile financiare, dacă acestea nu au fost prezentate separat în contul de profit și pierdere.

(4) Evaluarea la valorile minime, potrivit alin. (1) și (2), nu poate fi continuată dacă nu mai sunt aplicabile motivele pentru care au fost făcute ajustările respective.

(1) Prevederile art. 138 alin. (4) nu se aplică ajustărilor de valoare corespunzătoare fondului comercial.

(2) Ajustările pentru deprecierea fondului comercial corectează valoarea acestuia (articol contabil 6817 "Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea fondului comercial" = 2071 "Fond comercial pozitiv"), fără a fi reluate ulterior la venituri.

(1) O entitate poate achiziționa elemente de imobilizări corporale din motive de siguranță sau legate de mediu.

(2) Achiziția prevăzută la alin. (1) poate fi necesară unei entități pentru a obține beneficii economice viitoare din alte active, deși nu crește în mod direct beneficiile economice viitoare ale oricărui element existent de imobilizări corporale.

(3) Elementele de imobilizări corporale care îndeplinesc condițiile prevăzute la alin. (1) și (2) pot fi recunoscute ca active, deoarece dau posibilitatea unei entități să obțină din activele conexe beneficii economice viitoare în plus față de ceea ce s-ar putea obține dacă elementele respective nu ar fi fost dobândite.

(4) Prin politicile contabile se stabilesc condițiile specifice pentru recunoașterea imobilizărilor corporale.

(5) În vederea recunoașterii imobilizărilor corporale se impune utilizarea raționamentului profesional la aplicarea criteriilor de recunoaștere pentru circumstanțele specifice entității.

(6) Piesele de schimb și echipamentul de service sunt contabilizate ca stocuri și recunoscute în profit sau pierdere atunci când sunt consumate.

(7) Prin excepție de la alin. (6), piesele de schimb importante și echipamentele de securitate sunt considerate imobilizări corporale atunci când o entitate preconizează că le va utiliza pe parcursul unei perioade mai mari de un an.

(1) Imobilizările corporale cuprind: terenuri și construcții; instalații tehnice și mașini; alte instalații, utilaje și mobilier; avansuri acordate furnizorilor de imobilizări corporale și imobilizări corporale în curs de execuție.

(2) Terenurile și clădirile sunt active separabile și sunt contabilizate separat, inclusiv în cazul în care sunt achiziționate împreună.

(3) O creștere a valorii terenului pe care se află o clădire nu afectează determinarea valorii amortizabile a clădirii.

(1) Imobilizările în curs reprezintă investițiile neterminate efectuate în regie proprie sau în antrepriză.

(2) Imobilizările în curs se trec în categoria imobilizărilor finalizate după recepția, darea în folosință sau punerea în funcțiune a acestora, după caz.

(1) Imobilizările corporale deținute în baza unui contract de leasing se evidențiază în contabilitate în funcție de prevederile contractelor încheiate între părți, precum și legislația în vigoare.

(2) Clasificarea contractelor de leasing în leasing financiar sau leasing operațional se efectuează la începutul contractului.

(3) Contabilizarea contractelor de leasing se efectuează ținând cont de fondul economic al tranzacției sau al angajamentului în cauză, și numai de forma juridică a contractelor.

(1) În înțelesul prezentei norme, termenii de mai jos au următoarele semnificații:

(2) Un contract de leasing poate fi recunoscut ca leasing financiar dacă îndeplinește cel puțin una dintre următoarele condiții:

(1) Înregistrarea în contabilitate a amortizării bunului ce face obiectul contractului se efectuează în cazul leasingului financiar de către locatar/utilizator, iar în cazul leasingului operațional, de către locator/finanțator.

(2) În cazul leasingului financiar, achizițiile de către locatar de bunuri imobile și mobile sunt tratate ca investiții în imobilizări, fiind supuse amortizării pe o bază consecventă cu politica normală de amortizare pentru bunuri similare ale locatarului.

(3) În cazul leasingului operațional, bunurile sunt supuse amortizării de către locator, pe o bază consecventă cu politica normală de amortizare pentru bunuri similare ale acestuia.

(1) Reflectarea în contabilitatea locatarilor a activelor aferente operațiunilor de leasing financiar se efectuează cu ajutorul conturilor de imobilizări necorporale și de imobilizări corporale.

(2) Dobânzile de plătit corespunzătoare datoriilor din operațiuni de leasing financiar se înregistrează în contabilitatea locatarilor periodic, conform contabilității de angajamente, în contrapartida contului de cheltuieli. Dobânda de plătit, aferentă perioadelor viitoare, se evidențiază în conturi în afara bilanțului.

(1) Locatorul are recunoscute în contabilitate bunurile date în regim de leasing financiar drept creanțe imobilizate.

(2) Dobânzile de primit corespunzătoare creanțelor din operațiuni de leasing financiar se înregistrează în contabilitatea locatorului periodic, conform contabilității de angajamente, în contrapartida contului de venituri.

(3) La recunoașterea în contabilitate a contractelor de leasing financiar trebuie avută în vedere legislația care reglementează categoriile de entități care pot derula asemenea operațiuni.

(1) La contabilizarea operațiunilor de leasing operațional, locatorul trebuie să prezinte bunurile date în regim de leasing operațional în conturile de imobilizări necorporale și imobilizări corporale, în conformitate cu natura acestora.

(2) Sumele încasate sau de încasat se înregistrează în contabilitatea locatorului ca un venit în contul de profit și pierdere, conform contabilității de angajamente.

(1) În contabilitatea locatarului, bunurile luate în leasing operațional sunt evidențiate în conturi de evidență din afara bilanțului.

(2) Sumele plătite sau de plătit se înregistrează în contabilitatea locatarului ca o cheltuială în contul de profit și pierdere, conform contabilității de angajamente.

(1) O tranzacție de vânzare a unui activ pe termen lung și de închiriere a aceluiași activ în regim de leasing, respectiv leaseback, se contabilizează în funcție de clauzele contractului de leasing, astfel:

(2) În sensul alin. (1) lit. a), se aplică următoarele:

(3) În sensul alin. (1) lit. b), operațiunea de închiriere a activului în regim de leasing operațional se contabilizează de utilizator conform prezentei norme, respectiv pe seama contului de profit și pierdere.

(1) În vederea întocmirii situațiilor financiare anuale, utilizatorii bunurilor luate în leasing financiar sau operațional inventariază și transmit societății de leasing lista bunurilor deținute în baza contractelor de leasing.

(2) Entitățile contractante care au efectuat operațiuni de leasing și leaseback trebuie să prezinte în notele explicative la situațiile financiare anuale informații referitoare la operațiunile derulate.

(1) Cheltuielile ulterioare efectuate în legătură cu o imobilizare corporală sunt cheltuieli ale perioadei în care sunt efectuate sau majorează valoarea imobilizării respective, în funcție de beneficiile economice aferente acestor cheltuieli.

(2) Cheltuielile efectuate în legătură cu imobilizările corporale utilizate în baza unui contract de închiriere, locație de gestiune, administrare sau în baza altor contracte similare se evidențiază în contabilitatea entității care le-a efectuat, la imobilizări corporale sau drept cheltuieli în perioada în care au fost efectuate, în funcție de beneficiile economice aferente, similar cheltuielilor efectuate în legătură cu imobilizările corporale proprii.

(3) Entitatea stabilește prin politicile contabile criteriile în funcție de care cheltuielile ulterioare efectuate în legătură cu imobilizările corporale majorează valoarea acestora sau se evidențiază în contul de profit și pierdere.

(1) În cazul inspecțiilor sau reviziilor generale regulate, efectuate de entitate pentru depistarea defecțiunilor, la momentul efectuării fiecărei inspecții generale, costul acesteia poate fi recunoscut drept cheltuială sau în valoarea contabilă a elementului de imobilizări corporale ca o înlocuire, dacă sunt respectate criteriile de recunoaștere.

(2) În cazul recunoașterii costului inspecției ca o componentă a activului, valoarea componentei se amortizează pe perioada dintre două inspecții planificate.

(3) Prevederile referitoare la posibilitatea recunoașterii costurilor cu revizii și inspecții drept componente ale imobilizărilor corporale se aplică în cazul imobilizărilor corporale ale căror costuri de inspecție și revizie sunt semnificative, cum ar fi echipamente complexe, conform politicilor contabile aprobate.

(4) Costul reviziilor și inspecțiilor curente, altele decât cele recunoscute, ca o componentă a imobilizării reprezintă cheltuieli ale perioadei.

(1) Amortizarea se stabilește prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare, respectiv asupra valorii reevaluate a imobilizărilor.

(2) Amortizarea imobilizărilor corporale se calculează începând cu luna următoare punerii în funcțiune și până la recuperarea integrală a valorii lor.

(3) La stabilirea amortizării imobilizărilor corporale sunt avute în vedere duratele de utilizare economică și condițiile de utilizare a acestora.

(4) Duratele de amortizare din contabilitate, stabilite potrivit politicilor contabile, pot fi diferite de duratele de amortizare utilizate de entități pentru scopuri fiscale.

(5) În cazul în care imobilizările corporale sunt trecute în conservare, în funcție de politica contabilă adoptată, entitatea înregistrează în contabilitate o cheltuială cu amortizarea sau o cheltuială corespunzătoare ajustării pentru deprecierea constatată.

(6) O modificare semnificativă a condițiilor de utilizare, cum ar fi numărul de schimburi în care este utilizat activul, precum și în cazul efectuării unor investiții sau reparații, altele decât cele determinate de întreținerile curente, sau învechirea unei imobilizări corporale poate justifica revizuirea duratei de amortizare.

(7) În cazul în care imobilizările corporale sunt trecute în conservare, iar folosirea lor este întreruptă pe o perioadă îndelungată, revizuirea duratei de amortizare este considerată ca fiind justificată.

(8) În cazurile menționate la alin. (6) și (7), inclusiv în situația în care o imobilizare corporală complet amortizată mai poate fi folosită, durata de amortizare stabilită inițial se poate modifica, această reestimare conducând la o nouă cheltuială cu amortizarea pe perioada rămasă de utilizare.

(1) Amortizarea imobilizărilor corporale concesionate, închiriate sau în locație de gestiune se calculează și se înregistrează în contabilitate de către entitatea care le are în proprietate.

(2) Investițiile efectuate la imobilizările corporale utilizate în baza unui contract de închiriere, locație de gestiune, administrare sau alte contracte similare se supun amortizării pe durata contractului respectiv.

(3) La expirarea contractului, valoarea investițiilor efectuate și a amortizării corespunzătoare se cedează proprietarului imobilizării.

(4) În funcție de clauzele cuprinse în contractele încheiate, transferul poate reprezenta o vânzare de active sau o altă modalitate de cedare.

(5) Înregistrarea în contabilitate a operațiunilor prevăzute la alin. (3) și (4) se efectuează conform prezentei norme.

(1) Entitățile amortizează imobilizările corporale utilizând una dintre următoarele metode de amortizare:

(2) Amortizarea liniară se realizează prin includerea uniformă în cheltuielile de exploatare a unor sume fixe, stabilite proporțional cu numărul de ani ai duratei de utilizare economică a acestora.

(3) Amortizarea degresivă se realizează conform legislației în vigoare.

(4) Amortizarea accelerată constă în includerea, în primul an de funcționare, în cheltuielile de exploatare a unei amortizări de până la 50% din valoarea de intrare a imobilizării. Amortizările anuale pentru exercițiile financiare următoare sunt calculate la valoarea rămasă de amortizat, după regimul liniar, prin raportare la numărul de ani de utilizare rămași.

(5) Metoda de amortizare folosită trebuie să reflecte modul în care beneficiile economice viitoare ale unui activ se așteaptă să fie consumate de entitate.

(6) Metoda de amortizare se aplică de o manieră consecventă pentru toate activele de aceeași natură și având condiții de utilizare identice, în funcție de politica contabilă adoptată.

(7) Abrogat.

(8) Amortizarea aferentă imobilizărilor corporale se înregistrează în contabilitate pe seama conturilor de cheltuieli.

(1) Terenurile nu se amortizează.

(2) Investițiile efectuate pentru amenajarea lacurilor, bălților, iazurilor, terenurilor și pentru alte lucrări similare se recuperează pe calea amortizării, prin includerea în cheltuielile de exploatare potrivit politicilor contabile aprobate, pe baza duratelor de viață utilă ale acestora.

(1) O imobilizare corporală trebuie scoasă din evidență la cedare sau casare, atunci când niciun beneficiu economic viitor nu mai este așteptat din utilizarea sa ulterioară.

(2) Dacă o entitate recunoaște în valoarea contabilă a unei imobilizări corporale costul unei înlocuiri parțiale, precum înlocuirea unei componente, atunci ea scoate din evidență valoarea contabilă a părții înlocuite, cu amortizarea aferentă, dacă dispune de informațiile necesare.

(1) În cazul scoaterii din evidență a unei imobilizări corporale, sunt evidențiate distinct veniturile din vânzare, cheltuielile reprezentând valoarea neamortizată a imobilizării și alte cheltuieli legate de cedarea acesteia.

(2) În scopul prezentării în contul de profit și pierdere, câștigurile sau pierderile obținute în urma casării sau cedării unei imobilizări corporale trebuie determinate ca diferență între veniturile generate de scoaterea din evidență și valoarea sa neamortizată, inclusiv cheltuielile ocazionate de aceasta, și trebuie prezentate ca valoare netă, la venituri sau cheltuieli, după caz, în contul de profit și pierdere, la elementul "Alte venituri din exploatare", respectiv "Alte cheltuieli de exploatare", după caz.

(1) În cazul distrugerii totale sau parțiale a unor imobilizări corporale, creanțele sau sumele compensatorii încasate de la terți, legate de acestea, precum și achiziționarea sau construcția ulterioară de active noi sunt operațiuni economice distincte și trebuie înregistrate ca atare pe baza documentelor justificative.

(2) Deprecierea activelor se evidențiază la momentul constatării acesteia, iar dreptul de a încasa compensațiile se evidențiază pe seama veniturilor conform contabilității de angajamente, în momentul stabilirii acestuia.

(3) Compensațiile de la terți pot fi înregistrate, cel puțin, în următoarele situații:

(1) Contravaloarea acțiunilor pe termen scurt primite fără plată, potrivit legii, se înregistrează în contrapartidă cu contul 768 "Alte venituri financiare".

(2) Alte investiții pe termen scurt reprezintă obligațiunile emise și răscumpărate, obligațiunile achiziționate și alte valori mobiliare achiziționate în vederea realizării unui profit într-un termen scurt.

(3) În categoria altor investiții pe termen scurt intră și depozitele bancare pe termen scurt, cu excepția depozitelor bancare cu termen de cel mult 3 luni, care sunt considerate disponibilități.

(1) La intrarea în entitate, investițiile pe termen scurt se evaluează la costul de achiziție sau la valoarea stabilită potrivit contractelor.

(2) Depozitele bancare pe termen scurt în valută se înregistrează la constituire la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României, de la data operațiunii de constituire.

(1) Lichidarea depozitelor constituite în valută se efectuează la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României, de la data operațiunii de lichidare.

(2) Diferențele de curs valutar între cursul de la data constituirii sau cursul la care sunt înregistrate în contabilitate și cursul Băncii Naționale a României de la data lichidării depozitelor bancare se înregistrează la venituri sau cheltuieli din diferențe de curs valutar, după caz.

(1) Pentru deprecierea investițiilor deținute ca active circulante, la sfârșitul exercițiului financiar, cu ocazia inventarierii, se recunosc ajustări pentru pierdere de valoare, înregistrate pe seama cheltuielilor.

(2) La sfârșitul fiecărui exercițiu financiar, ajustările pentru pierderile de valoare înregistrate se suplimentează, diminuează sau anulează, după caz.

(3) La ieșirea din entitate a investițiilor pe termen scurt, eventualele ajustări pentru pierdere de valoare se anulează.

(1) Resursele fondurilor de pensii private investite conform prevederilor legale, recunoscute drept investiții pe termen scurt, se înregistrează distinct, cu ajutorul conturilor deschise în cadrul grupei 50 "Investiții pe termen scurt".

(2) În contabilitatea fondurilor de pensii private, conturile de investiții pe termen scurt se evidențiază distinct.

(3) În contabilitatea fondurilor de pensii private, conturile sintetice de investiții pe termen scurt se dezvoltă pe conturi analitice pentru fiecare categorie de investiții pe termen scurt.

(1) Resursele administratorilor investite conform prevederilor legale, recunoscute drept investiții pe termen scurt, se înregistrează distinct, cu ajutorul conturilor deschise în cadrul grupei 50 "Investiții pe termen scurt" și al grupei 52 "Investiții pe termen scurt pentru acoperirea provizionului tehnic".

(2) În contabilitatea administratorilor, conturile de investiții pe termen scurt se evidențiază distinct.

(3) În contabilitatea administratorilor, conturile sintetice de investiții pe termen scurt se dezvoltă pe conturi analitice pentru fiecare categorie de investiții pe termen scurt.

(4) Cu ajutorul conturilor deschise în cadrul grupei 52 "Investiții pe termen scurt pentru acoperirea provizionului tehnic" se evidențiază, conform prevederilor legale, investirea activelor corespunzătoare provizionului tehnic, în următoarele categorii de investiții:

(1) Resursele brokerilor de pensii private investite conform prevederilor legale, recunoscute drept investiții pe termen scurt, se înregistrează distinct, cu ajutorul conturilor deschise în cadrul grupei 50 "Investiții pe termen scurt".

(2) În contabilitatea brokerilor de pensii private, conturile de investiții pe termen scurt se evidențiază distinct.

(3) În contabilitatea brokerilor de pensii private, conturile sintetice de investiții pe termen scurt se dezvoltă pe conturi analitice pentru fiecare categorie de investiții pe termen scurt.

(1) Sumele investite de Fondul de garantare conform prevederilor legale, recunoscute drept investiții pe termen scurt, se înregistrează distinct, cu ajutorul conturilor deschise în cadrul grupei 50 "Investiții pe termen scurt".

(2) În contabilitatea Fondului de garantare, conturile de investiții pe termen scurt se evidențiază distinct, pentru activitatea de asigurare a plății drepturilor participanților și ale beneficiarilor sistemului de pensii private și, respectiv, pentru activitatea proprie legată de administrarea și funcționarea sa.

(3) În contabilitatea Fondului de garantare, conturile sintetice de investiții pe termen scurt se dezvoltă pe conturi analitice pentru fiecare categorie de investiții pe termen scurt.

(1) Conturile la bănci cuprind: valorile de încasat, cum sunt cecurile și efectele comerciale depuse la bănci, disponibilitățile în lei și valută, cecurile entității, precum și dobânzile aferente disponibilităților și creditelor acordate de bănci în conturile curente. Depozitele bancare pe termen de cel mult 3 luni pot fi incluse în numerar și echivalente de numerar doar în măsura în care acestea sunt deținute cu scopul de a acoperi nevoia de numerar pe termen scurt, și nu în scop investițional.

(2) Sumele virate sau depuse la bănci ori prin mandat poștal, pe bază de documente prezentate entității și neapărute încă în extrasele de cont, se înregistrează distinct în contabilitate, prin contul 5125 "Sume în curs de decontare".

(3) Sumele acordate personalului prin sistemul de carduri, cu titlu de avansuri spre decontare în vederea plății unor achiziții sau prestări de servicii, se evidențiază în contul 542 "Avansuri de trezorerie"/analitic distinct.

(4) Conturile curente la bănci se dezvoltă în analitic pe fiecare bancă.

(5) Dobânzile de încasat, aferente disponibilităților aflate în conturi la bănci, se înregistrează distinct în contabilitate, față de cele de plătit, aferente creditelor acordate de bănci în conturile curente, precum și cele aferente creditelor bancare pe termen scurt.

(6) Dobânzile de plătit și cele de încasat, aferente exercițiului financiar în curs, se înregistrează la cheltuieli financiare sau venituri financiare, după caz.

(1) Operațiunile privind încasările și plățile în valută se înregistrează în contabilitate la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României, de la data efectuării operațiunii respective. În vederea asigurării unui tratament contabil unitar, prin curs de schimb de la data efectuării operațiunii se înțelege cursul de schimb al pieței valutare, comunicat de Banca Națională a României, din ultima zi bancară anterioară operațiunii, disponibil ca informație la momentul efectuării operațiunii (încasare, plată, emitere de documente).

(2) Operațiunile de vânzare-cumpărare de valută, inclusiv cele derulate în cadrul contractelor cu decontare la termen, se înregistrează în contabilitate la cursul utilizat de banca comercială la care se efectuează licitația cu valută, fără ca acestea să genereze în contabilitate diferențe de curs valutar.

(3) La sfârșitul fiecărei luni, disponibilitățile în valută și alte valori de trezorerie, cum sunt titluri de stat în valută, acreditive și depozite în valută, se evaluează la cursul de schimb al pieței valutare, comunicat de Banca Națională a României, din ultima zi bancară a lunii în cauză.

(4) Diferențele de curs înregistrate se recunosc în contabilitate la venituri sau cheltuieli din diferențe de curs valutar, după caz.

(1) În vederea achitării unor obligații față de furnizori, entitățile pot solicita deschiderea de acreditive la bănci, în lei sau în valută, în favoarea acestora.

(2) Lichidarea acreditivelor constituite în valută se efectuează la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României, de la data operațiunii de lichidare.

(3) Diferențele de curs valutar între cursul de la data constituirii sau cursul la care acreditivele sunt înregistrate în contabilitate și cursul Băncii Naționale a României de la data lichidării acreditivelor se înregistrează la venituri sau cheltuieli din diferențe de curs valutar, după caz.

(1) Sumele în numerar, puse la dispoziția personalului sau a terților, în vederea efectuării unor plăți în favoarea entității, se înregistrează distinct în contabilitate, prin contul 542 "Avansuri de trezorerie", respectiv contul 461 "Debitori diverși", în cazul terților.

(2) În cazul plăților în valută suportate din avansuri de trezorerie, cheltuielile se recunosc în contabilitate la cursul din data efectuării operațiunilor sau la cursul din data decontării avansului.

(3) Sumele reprezentând avansuri de trezorerie, acordate potrivit legii și nedecontate până la data bilanțului, se evidențiază în contul de debitori diverși, prin contul 461 "Debitori diverși" sau creanțe în legătură cu personalul, prin contul 4282 "Alte creanțe în legătură cu personalul", în funcție de natura creanței.

(1) În contabilitatea furnizorilor și clienților se înregistrează operațiunile privind cumpărările, respectiv serviciile prestate, precum și alte operațiuni similare efectuate.

(2) Datoriile către furnizorii de bunuri, respectiv prestatorii de servicii de la care, până la finele lunii, nu s-au primit facturile se evidențiază distinct în contabilitate prin contul 408 "Furnizori - facturi nesosite", pe baza documentelor care atestă primirea bunurilor, respectiv a serviciilor.

(3) Creanțele față de clienții pentru care, până la finele lunii, nu au fost întocmite facturile se evidențiază distinct în contabilitate, prin contul 418 "Clienți - facturi de întocmit", pe baza documentelor care atestă livrarea bunurilor, respectiv prestarea serviciilor.

(4) În baza contabilității de angajamente, entitățile trebuie să evidențieze în contabilitate toate veniturile și cheltuielile, respectiv creanțele și datoriile rezultate ca urmare a unor prevederi legale sau contractuale.

(5) În conturile de furnizori și clienți se evidențiază distinct datoriile, respectiv creanțele din penalități stabilite conform clauzelor contractuale, despăgubiri datorate pentru contracte întrerupte înainte de termen și alte elemente de natură similară.

(1) Avansurile acordate furnizorilor, precum și cele primite de la clienți se înregistrează în contabilitate în conturi distincte.

(2) Avansurile acordate furnizorilor de imobilizări se reflectă distinct de avansurile acordate altor furnizori.

(1) În conturile de terți se înregistrează distinct operațiunile de scontare, forfetare și alte operațiuni, efectuate cu instituții de credit.

(2) Scontul comercial reprezintă operațiunea prin care în schimbul unui efect de comerț, precum cambia și biletul la ordin, instituția de credit pune la dispoziția posesorului creanței valoarea efectului, mai puțin taxa de scont și comisioanele aferente, fără a aștepta scadența efectului respectiv, iar instituția are drept de recurs asupra beneficiarului fondurilor.

(3) Forfetarea reprezintă cumpărarea, fără recurs asupra oricărui deținător anterior, a unor creanțe scadente la termen, ca rezultat al livrării de bunuri sau prestărilor de servicii, contra unei taxe forfetare.

(1) Operațiunile privind vânzările/cumpărările de bunuri și prestările de servicii efectuate pe baza efectelor comerciale se înregistrează în contabilitate în conturile corespunzătoare de efecte de primit sau de plătit, după caz.

(2) Efectele comerciale trebuie să îndeplinească condițiile de formă și fond prevăzute de legislația în vigoare, fără de care validitatea lor poate fi contestată sau anulată.

(3) Efectele comerciale scontate neajunse la scadență se înregistrează într-un cont în afara bilanțului, prin contul 8037 "Efecte scontate neajunse la scadență" și se menționează în notele explicative la situațiile financiare.

(1) Creanțele și datoriile în valută, rezultate ca efect al tranzacțiilor entității, se înregistrează în contabilitate atât în lei, cât și în valută.

(2) Din punct de vedere contabil, efectuarea operațiunii economico-financiare este probată de orice document în care se consemnează aceasta.

(3) În cazul bunurilor achiziționate însoțite de factură sau de aviz de însoțire, urmând ca factura să sosească ulterior, cursul valutar utilizat la înregistrarea în contabilitate este cursul de la data recepției bunurilor.

(1) Prin elemente monetare se înțelege disponibilitățile bănești și activele/datoriile de primit/de plătit în sume fixe sau determinabile.

(2) Caracteristica esențială a unui element monetar este dreptul de a primi (sau obligația de a plăti) un număr fix sau determinabil de unități monetare.

(3) Elementele monetare sunt, cel puțin, următoarele:

(4) Un contract de primire sau de furnizare a unui număr variabil de instrumente de capitaluri proprii ale entității sau a unei cantități variabile de active în care valoarea justă ce trebuie primită sau furnizată este egală cu un număr fix sau determinabil de unități monetare este un element monetar.

(5) Caracteristica esențială a unui element nemonetar este absența unui drept de a primi (sau a unei obligații de a plăti) un număr fix sau determinabil de unități monetare.

(6) Elementele nemonetare sunt, cel puțin, următoarele:

(1) La aplicarea pentru prima dată a prezentei norme, sumele reprezentând avansuri acordate pentru imobilizări corporale, respectiv necorporale, se preiau în conturile 4093 "Avansuri acordate pentru imobilizări corporale" și 4094 "Avansuri acordate pentru imobilizări necorporale"" la valoarea rezultată din evaluarea efectuată la 31 decembrie 2015, potrivit Normei nr. 14/2007 privind reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene aplicabile entităților autorizate, reglementate și supravegheate de Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, aprobată prin Hotărârea Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private nr. 37/2007, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Începând cu data aplicării prezentei norme, sumele înregistrate în conturile menționate la alin. (1), precum și cele reflectate în conturile 409 "Furnizori - debitori" și 419 "Clienți - creditori" nu mai fac obiectul evaluării în funcție de cursul valutar, la sfârșitul lunii, respectiv la sfârșitul exercițiului financiar.

(1) În înțelesul prezentei norme, o tranzacție în valută este o tranzacție care este exprimată sau necesită decontarea într-o altă monedă decât moneda națională, respectiv leu, inclusiv tranzacțiile rezultate atunci când o entitate:

(2) Cursul de schimb valutar este raportul de schimb dintre două monede.

(3) Diferența de curs valutar este diferența ce rezultă din conversia unui anumit număr de unități ale unei monede într-o altă monedă la cursuri de schimb diferite.

(1) Înregistrarea contravalorii în lei a capitalului social subscris în valută se face la cursul de schimb al pieței valutare, comunicat de Banca Națională a României, din data subscrierii.

(2) Diferențele de curs valutar între cursul de la data subscrierii și cursul de la data vărsării capitalului social în valută se înregistrează la venituri sau cheltuieli din diferențe de curs valutar, după caz.

(1) În cazul datoriilor de leasing financiar în valută, acestea se înregistrează la cursul de schimb al pieței valutare comunicat de Banca Națională a României la data acordării finanțării.

(2) În situația în care data acordării finanțării este zi nebancară, la calculul diferențelor de curs valutar aferente se va avea în vedere cursul de schimb al pieței valutare comunicat de Banca Națională a României în ultima zi bancară anterioară acesteia.

(3) Prevederile alin. (1) și (2) se aplică și în cazul datoriilor de leasing financiar în lei, cu decontare în funcție de cursul unei valute.

(1) Diferențele de curs valutar care apar cu ocazia decontării creanțelor și datoriilor în valută la cursuri diferite față de cele la care au fost înregistrate inițial pe parcursul lunii sau față de cele la care sunt înregistrate în contabilitate trebuie recunoscute în luna în care apar, ca venituri sau cheltuieli din diferențe de curs valutar.

(2) În cazul în care creanța sau datoria în valută este decontată în decursul aceleiași luni în care a survenit, întreaga diferență de curs valutar este recunoscută în acea lună.

(3) În cazul în care creanța sau datoria în valută este decontată într-o lună ulterioară, diferența de curs valutar recunoscută în fiecare lună, care intervine până în luna decontării, se determină ținând seama de modificarea cursurilor de schimb survenită în cursul fiecărei luni.

(1) Diferențele de valoare care apar cu ocazia decontării creanțelor și datoriilor exprimate în lei, în funcție de un curs valutar diferit de cel la care au fost înregistrate inițial pe parcursul lunii sau față de cele la care sunt înregistrate în contabilitate, trebuie recunoscute în luna în care apar, la alte venituri sau cheltuieli financiare.

(2) În cazul în care creanța sau datoria este decontată în decursul aceleiași luni în care a survenit, întreaga diferență rezultată este recunoscută în acea lună.

(3) Atunci când creanța sau datoria este decontată într-o lună ulterioară, diferența recunoscută în fiecare lună, care intervine până în luna decontării, se determină ținând seama de modificarea cursurilor de schimb, survenită în cursul fiecărei luni.

(1) La sfârșitul fiecărei luni, creanțele și datoriile în valută se evaluează la cursul de schimb al pieței valutare, comunicat de Banca Națională a României, din ultima zi bancară a lunii în cauză.

(2) Diferențele de curs înregistrate se recunosc în contabilitate la venituri sau cheltuieli din diferențe de curs valutar, după caz.

(3) Prevederile alin. (1)-(2) se aplică și creanțelor și datoriilor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute.

(4) În sensul alin. (3), diferențele înregistrate se recunosc în contabilitate la alte venituri financiare sau alte cheltuieli financiare, după caz.

(1) Contabilitatea furnizorilor și clienților, a celorlalte datorii și creanțe se ține pe categorii, precum și pe fiecare persoană fizică sau juridică.

(2) În sensul alin. (1), în contabilitatea analitică, furnizorii și clienții se grupează astfel: interni și externi, iar în cadrul acestora pe termene de plată, respectiv de încasare.

(3) În cadrul conturilor de furnizori și clienți, se grupează distinct datoriile și creanțele rezultate din tranzacțiile cu clauze de rezervă de proprietate.

(1) În scopul prezentării în situațiile financiare anuale, creanțele se evaluează la valoarea probabilă de încasat.

(2) Atunci când se estimează că o creanță nu se va încasa integral, în contabilitate se înregistrează ajustări pentru pierdere de valoare, la nivelul sumei care nu se mai poate recupera.

(1) Creanțele preluate prin cesionare se evidențiază în contabilitate la costul de achiziție (articol contabil 461 "Debitori diverși" = 462 "Creditori diverși").

(2) Valoarea nominală a creanțelor preluate prevăzute la alin. (1) se evidențiază în afara bilanțului, în contul 809 "Creanțe preluate prin cesionare".

(3) În cazul achiziției unui portofoliu de creanțe, costul de achiziție se alocă pentru fiecare creanță astfel preluată.

(4) În cazul în care cesionarul recuperează de la debitorul preluat o sumă mai mare decât costul de achiziție al creanței față de acesta, diferența dintre suma încasată și costul de achiziție se înregistrează la venituri, prin contul 758 "Alte venituri din exploatare"/analitic distinct, la data încasării.

(5) În cazul în care cesionarul cedează creanța față de debitorul preluat, acesta recunoaște în contabilitate la data cedării:

(1) În vederea înregistrării primelor reprezentând participarea personalului la profit, acordate potrivit legii, o entitate recunoaște ca provizion costul previzionat al acestora atunci când:

(2) O obligație curentă există atunci când entitatea nu are o altă alternativă realistă decât să efectueze aceste plăți.

(3) În situațiile financiare ale exercițiului pentru care se propun prime reprezentând participarea personalului la profit, contravaloarea acestora se reflectă sub formă de provizion, cheltuiala rezultând din serviciul angajatului.

(4) Provizionul prevăzut la alin. (3) urmează a fi reluat la venituri în exercițiul financiar în care se acordă aceste prime.

(1) În contabilitate se înregistrează distinct alte drepturi și avantaje care, potrivit legislației în vigoare, nu se suportă din fondul de salarii, precum masa caldă, respectiv alte drepturi acordate potrivit legii.

(2) Drepturile de personal neridicate în termenul legal se înregistrează într-un cont distinct, pe persoane.

(1) Sumele datorate și neachitate personalului până la sfârșitul exercițiului financiar (concediile de odihnă și alte drepturi de personal), respectiv eventualele sume care urmează să fie încasate de la acesta, aferente exercițiului în curs, dar care urmează a fi plătite/încasate în exercițiul financiar următor, se înregistrează ca alte datorii și creanțe în legătură cu personalul.

(2) Concediile de odihnă se înregistrează pe seama datoriilor atunci când suma lor este comensurată în baza statelor de salarii sau a altor documente care să justifice suma respectivă. În lipsa acestora, sumele reprezentând concedii de odihnă se recunosc pe seama provizioanelor.

(3) Prevederile alin. (2) referitoare la recunoașterea unor obligații față de salariați, pe seama datoriilor sau a provizioanelor, se aplică și în cazul bonusurilor acordate angajaților.

(4) Se înregistrează ca "alte creanțe în legătură cu personalul", debitele provenite din:

(1) Beneficiile sub forma acțiunilor proprii ale entității sau alte instrumente de capitaluri proprii, acordate angajaților, sunt înregistrate distinct, prin contul 643 "Cheltuieli cu remunerarea în instrumente de capitaluri proprii", în contrapartida conturilor de capitaluri proprii, prin contul 1031 "Beneficii acordate angajaților sub forma instrumentelor de capitaluri proprii"), la valoarea justă a respectivelor instrumente de capitaluri proprii, de la data acordării acelor beneficii.

(2) Recunoașterea cheltuielilor aferente muncii prestate de angajați are loc în momentul prestării acesteia.

(3) Data acordării beneficiilor reprezintă data la care entitatea și angajații beneficiari ai respectivelor instrumente înțeleg și acceptă termenii și condițiile tranzacției, cu mențiunea că, dacă respectivul acord face obiectul unui proces de aprobare ulterioară, data acordării beneficiilor este data la care este obținută respectiva aprobare.

(4) Pentru instrumentele de capitaluri proprii acordate care intră în drepturi imediat, la data acordării beneficiilor, angajaților nu li se cere să finalizeze o perioadă specificată de servicii înainte de a avea dreptul necondiționat asupra respectivelor instrumente de capitaluri proprii și, în absența unei dovezi privind contrariul, entitatea va considera că serviciile prestate în schimbul instrumentelor de capitaluri proprii au fost deja primite.

(5) În cazul prevăzut la alin. (4), cheltuielile aferente se înregistrează integral, la momentul respectiv, în contrapartidă cu conturile de capitaluri proprii.

(6) Pentru instrumentele de capitaluri proprii acordate, care intră în drepturi numai după îndeplinirea de către angajați a unei perioade specificate de servicii, cheltuielile aferente sunt înregistrate pe măsura prestării serviciilor, pe parcursul perioadei pentru satisfacerea condițiilor de intrare în drepturi, în contrapartidă cu conturile de capitaluri proprii.

(7) Suma înregistrată drept cheltuieli conform alin. (6) are în vedere estimarea numărului de instrumente de capitaluri proprii care vor intra în drepturi, iar această estimare trebuie revizuită dacă informațiile ulterioare indică faptul că numărul de instrumente de capitaluri proprii preconizate a intra în drepturi este diferit față de estimările precedente, astfel încât, la data intrării în drepturi, estimarea respectivă să fie egală cu numărul de instrumente de capitaluri proprii care intră în drepturi.

(1) Contabilitatea decontărilor privind contribuțiile sociale cuprinde obligațiile pentru contribuția la asigurări sociale, contribuția la asigurări sociale de sănătate și la constituirea fondului pentru ajutorul de șomaj.

(2) Eventualele sume datorate sau care urmează să fie încasate în perioadele următoare, aferente exercițiului în curs, se înregistrează ca alte datorii și creanțe sociale.

(3) Contribuția entității la fondurile de pensii facultative este evidențiată similar prevederilor alin. (2), în corespondență cu contul 6456 "Cheltuieli privind contribuția angajatorului la fondurile de pensii facultative".

(3^1) Contribuția entității la fondurile de pensii ocupaționale este evidențiată similar prevederilor alin. (2), în corespondență cu contul 6459. Cheltuieli privind contribuția angajatorului la fondurile de pensii ocupaționale.

(4) Contribuția entității la primele de asigurare voluntară de sănătate este evidențiată similar prevederilor alin. (2), în corespondență cu contul 6457 "Cheltuieli privind contribuția angajatorului la primele de asigurare voluntară de sănătate".

(1) Impozitul pe profit/venit de plată trebuie recunoscut ca datorie în limita sumei neplătite.

(2) Dacă suma plătită depășește suma datorată, surplusul trebuie recunoscut drept creanță.

(3) Impozitul pe profit, precum și celelalte impozite pentru care legislația fiscală prevede efectuarea de plăți anticipate se reflectă distinct în contabilitate, pe seama cheltuielilor și a conturilor de datorii, cu evidențierea separată a achitării contravalorii acestora.

(1) La alte impozite, taxe și vărsăminte datorate bugetului de stat sau bugetelor locale se cuprind: accizele, impozitul pe clădiri, impozitul pe terenuri, vărsămintele din profitul net al regiilor autonome, impozitul pe dividende, taxa asupra mijloacelor de transport, taxe pentru folosirea terenurilor proprietate de stat și alte impozite și taxe.

(2) Acestea se defalcă în contabilitatea analitică pe feluri de impozite, taxe și vărsăminte datorate bugetului de stat sau bugetelor locale.

(1) Subvențiile primite sau de primit de către entitate se înregistrează în contabilitate în conturi distincte.

(2) Atunci când datoriile în valută aferente anumitor obiective sau lucrări finanțate din subvenții sunt achitate direct de către autoritățile care gestionează fondurile, din sumele reprezentând acele subvenții, fără ca aceste sume să tranziteze conturile entității, în contabilitate se reflectă atât datoria în valută, cât și creanța din subvenții corespunzătoare.

(3) Dacă la sfârșitul lunii sau perioadei de raportare conturile de datorii față de furnizori și creanțe din subvenții în valută prezintă sold, acestea se evaluează similar oricărui element monetar în valută, astfel încât veniturile și cheltuielile financiare aferente să nu influențeze rezultatul acelei luni, respectiv perioade.

(4) În toate cazurile se va urmări ca modul de contabilizare a operațiunilor să respecte clauzele cuprinse în contractele încheiate și prevederile legislației în vigoare.

(5) În cazul achizițiilor în valută, finanțate din sume nerambursabile, decontate de operatorii economici, în calitate de beneficiari ai acestor fonduri, diferențele de curs valutar, favorabile sau nefavorabile, se decontează cu instituția finanțatoare dacă există clauze în acest sens, cuprinse în contractele încheiate, sau prevederi în actele normative aplicabile. Diferențele respective se înregistrează în conturi de debitori diverși sau creditori diverși, în relație cu alte venituri financiare, respectiv alte cheltuieli financiare, după caz.

(6) Prevederile alin. (2)-(5) se aplică și în cazul datoriilor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute.

(1) Dividendele repartizate deținătorilor de acțiuni, propuse sau declarate după data bilanțului, precum și celelalte repartizări similare efectuate din profit nu trebuie recunoscute ca datorie la data bilanțului.

(2) Cota-parte din profit ce se plătește, potrivit legii, fiecărui asociat constituie dividend.

(1) Cheltuielile plătite/de plătit și veniturile încasate/de încasat în exercițiul financiar curent, dar care privesc exercițiile financiare următoare, se înregistrează distinct în contabilitate, la cheltuieli în avans, prin contul 471 "Cheltuieli înregistrate în avans" sau venituri în avans, prin contul 472 "Venituri înregistrate în avans", după caz.

(2) În conturile prevăzute la alin. (1) se înregistrează, în principal, următoarele cheltuieli și venituri: chirii, abonamente, asigurări și alte cheltuieli efectuate anticipat, respectiv veniturile din chirii, abonamente și alte venituri aferente perioadelor sau exercițiilor următoare.

(3) Onorariile profesionale și comisioanele bancare achitate în vederea obținerii de împrumuturi pe termen lung se recunosc pe seama cheltuielilor înregistrate în avans.

(4) Cheltuielile în avans urmează să se recunoască la cheltuieli curente eșalonat, pe perioada de rambursare a împrumuturilor respective.

(5) Prevederile alin. (3) și (4) nu se aplică pentru operațiunile în derulare la data trecerii la aplicarea prezentelor reglementări.

(1) Operațiunile care nu pot fi înregistrate direct în conturile corespunzătoare, pentru care sunt necesare clarificări ulterioare, se înregistrează, provizoriu, în contul 473 "Decontări din operațiuni în curs de clarificare".

(2) Sumele înregistrate în contul 473 "Decontări din operațiuni în curs de clarificare" trebuie clarificate de către entitate într-un termen de cel mult 3 luni de la data constatării.

(3) Abrogat.

(4) Entitățile care înregistrează sold la contul 473 "Decontări din operațiuni în curs de clarificare" la sfârșitul exercițiului financiar prezintă în notele explicative informații privind natura operațiunilor în curs de clarificare.

(1) Drepturile și obligațiile, precum și unele bunuri care nu pot fi integrate în activele și datoriile entității se înregistrează în contabilitate în conturi în afara bilanțului, denumite și conturi de ordine și evidență.

(2) În categoria elementelor extrabilanțiere prevăzute la alin. (1) se includ:

(1) Bunurile luate în administrare, concesiune sau chirie se reflectă în conturi în afara bilanțului, prin contul 8038 "Bunuri primite în administrare, concesiune și cu chirie".

(2) La sfârșitul duratei contractului de administrare, concesiune sau chirie, bunurile se restituie proprietarului.

(3) La restituirea bunurilor prevăzute la alin. (2) se creditează contul 8038 "Bunuri primite în administrare, concesiune și cu chirie".

(1) Un activ contingent este un activ potențial care apare ca urmare a unor evenimente anterioare datei bilanțului și a căror existență va fi confirmată numai prin apariția sau neapariția unuia sau mai multor evenimente viitoare nesigure, care nu pot fi în totalitate sub controlul entității, cum ar fi un drept de creanță ce poate rezulta dintr-un litigiu în instanță, în care este implicată entitatea și al cărui rezultat este incert.

(2) Activele contingente sunt generate, de regulă, de evenimente neplanificate sau neașteptate, care pot să genereze intrări de beneficii economice în entitate.

(3) Activele contingente nu trebuie recunoscute în conturile bilanțiere. Acestea trebuie prezentate în notele explicative în cazul în care este probabilă apariția unor intrări de beneficii economice.

(4) Activele contingente nu sunt recunoscute în situațiile financiare, deoarece ele nu sunt certe, iar recunoașterea lor ar putea determina un venit care să nu se realizeze niciodată.

(5) În cazul în care realizarea unui venit este sigură, activul aferent nu este un activ contingent și trebuie procedat la recunoașterea lui în bilanț.

(6) Activele contingente sunt evaluate continuu pentru a asigura reflectarea corespunzătoare în situațiile financiare a modificărilor survenite.

(7) În cazul în care intrarea de beneficii economice devine certă, activul și venitul corespunzător vor fi recunoscute în situațiile financiare aferente perioadei în care au survenit modificările.

(8) În cazul în care o creștere a beneficiilor economice este doar probabilă, entitatea va prezenta în notele explicative activul contingent.

(1) O datorie contingentă este:

(2) O entitate nu va recunoaște în bilanț o datorie contingentă, aceasta fiind prezentată în notele explicative.

(3) În situația în care o entitate are o obligație angajată în comun cu alte părți, partea asumată de celelalte părți este prezentată ca o datorie contingentă.

(4) Datoriile contingente sunt continuu evaluate pentru a determina dacă a devenit probabilă o ieșire de resurse care încorporează beneficiile economice.

(5) Dacă se consideră că este necesară ieșirea de resurse, generată de un element considerat anterior datorie contingentă, se va recunoaște, după caz, o datorie sau un provizion în situațiile financiare aferente perioadei în care a intervenit modificarea încadrării evenimentului, cu excepția cazurilor în care nu poate fi efectuată nicio estimare credibilă.

(6) Datoriile contingente se disting de provizioane prin faptul că:

(1) O datorie trebuie clasificată ca datorie pe termen scurt, denumită și datorie curentă, atunci când:

(2) Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung.

(1) Atunci când o entitate încalcă, la sau înainte de finalul perioadei de raportare, o prevedere dintr-un acord de împrumut pe termen lung și această încălcare are drept efect faptul că datoria devine exigibilă la cerere, datoria este clasificată drept curentă inclusiv în situația în care creditorul a fost de acord, după perioada de raportare și înainte ca situațiile financiare să fie autorizate pentru emitere, să nu ceară plata ca urmare a încălcării.

(2) O entitate clasifică datoria drept curentă deoarece la finalul perioadei de raportare ea nu are un drept necondiționat de a-și amâna decontarea pentru cel puțin 12 luni după acea dată.

(3) Totuși, entitatea clasifică datoria ca datorie pe termen lung în cazul în care creditorul a fost de acord, până la finalul perioadei de raportare, să ofere o perioadă de grație care să se încheie la cel puțin 12 luni după perioada de raportare, în cadrul căreia entitatea poate rectifica abaterea și în timpul căreia creditorul nu poate cere rambursarea imediată.

(1) Dacă o entitate preconizează și are capacitatea să refinanțeze sau să reînnoiască o obligație pentru cel puțin 12 luni după perioada de raportare, conform unei facilități de împrumut existente, ea clasifică obligația ca fiind pe termen lung chiar dacă, în caz contrar, ar fi trebuit să fie achitată într-o perioadă mai scurtă.

(2) Dacă refinanțarea sau reînnoirea obligației nu ar fi la îndemâna entității, cum ar fi situația când nu există un acord de refinanțare, entitatea nu ia în calcul potențialul de refinanțare a obligației și clasifică obligația drept curentă.

(1) Dacă suma de rambursat pentru o datorie este mai mare decât suma primită, diferența se înregistrează într-un cont de activ distinct, respectiv prin contul 169 "Prime privind rambursarea obligațiunilor și a altor datorii".

(2) Diferența prevăzută la alin. (1) trebuie prezentată în bilanț, ca o corecție a datoriei corespunzătoare, precum și în notele explicative la situațiile financiare.

(3) Valoarea diferenței prevăzută la alin. (1) trebuie amortizată printr-o sumă rezonabilă în fiecare exercițiu financiar, astfel încât să se amortizeze complet, dar nu mai târziu de data de rambursare a datoriei (articol contabil 6868 "Cheltuieli financiare privind amortizarea primelor de rambursare a obligațiunilor și a altor datorii" = 169 "Prime privind rambursarea obligațiunilor și a altor datorii").

(1) Împrumuturile din emisiunile de obligațiuni reprezintă contravaloarea obligațiunilor emise potrivit legii.

(2) În cadrul împrumuturilor prevăzute la alin. (1), trebuie evidențiate distinct împrumuturile din emisiuni de obligațiuni convertibile.

(1) Provizioanele sunt destinate să acopere datoriile a căror natură este clar definită și care la data bilanțului este probabil să existe sau este cert că vor exista, dar care sunt incerte în ceea ce privește valoarea sau data la care vor apărea.

(2) Pentru stabilirea existenței unei obligații curente la data bilanțului, trebuie luate în considerare toate informațiile disponibile.

(1) La data bilanțului, valoarea unui provizion reprezintă cea mai bună estimare a cheltuielilor probabile sau, în cazul unei obligații, a sumei necesare pentru stingerea acesteia.

(2) Provizioanele prevăzute la alin. (1) nu pot depăși din punct de vedere valoric sumele care sunt necesare stingerii obligației curente la data bilanțului.

(3) Provizioanele trebuie să fie strict corelate cu riscurile și cheltuielile estimate.

(1) Nu se recunosc provizioane pentru pierderile viitoare din exploatare deoarece aceste pierderi viitoare nu corespund definiției unei datorii și nu sunt îndeplinite criteriile de recunoaștere a provizioanelor.

(2) Previzionarea unor pierderi viitoare din exploatare indică faptul că anumite active de exploatare ar putea fi depreciate.

(3) În cazul prevăzut la alin. (2), entitatea testează activele pentru depreciere.

(1) Un provizion va fi recunoscut numai în momentul în care:

(2) O obligație curentă este o obligație legală sau implicită.

(3) În înțelesul prezentei norme:

(1) Provizioanele se pot distinge de alte datorii, cum ar fi datoriile din credite comerciale sau cheltuielile angajate, dar neplătite, datorită factorului de incertitudine legat de exigibilitatea sau valoarea viitoarelor cheltuieli necesare stingerii datoriei.

(2) Datoriile din credite comerciale constituie obligații de plată a bunurilor sau serviciilor ce au fost primite de la ori expediate de furnizori și care au fost facturate sau a căror plată a fost convenită în mod oficial cu furnizorii.

(3) Cheltuielile angajate sunt obligațiile de plată pentru bunuri și servicii care au fost primite de la sau expediate de furnizori, dar care nu au fost încă plătite, facturate ori nu s-a convenit oficial asupra plății lor cu furnizorul, inclusiv salariile datorate angajaților, cum ar fi sumele aferente concediului plătit.

(4) Angajamentele entităților sunt prezentate, de regulă, ca parte a datoriilor rezultate din credite comerciale sau din alte activități, în timp ce provizioanele sunt raportate separat.

(1) Se recunosc provizioane doar pentru acele obligații generate de evenimente anterioare care sunt independente de acțiunile viitoare ale entității, cum ar fi modul de desfășurare a activității în viitor.

(2) Obligațiile prevăzute la alin. (1) includ amenzile sau costurile de eliminare a efectelor negative produse mediului, pedepsite de lege, ambele generând ieșiri de resurse care încorporează beneficii economice, indiferent de acțiunile viitoare ale entității.

(1) Valoarea recunoscută ca provizion trebuie să constituie cea mai bună estimare la data bilanțului a costurilor necesare stingerii obligației curente.

(2) Cea mai bună estimare a costurilor necesare stingerii datoriei curente este suma pe care o entitate ar plăti-o, în mod rațional, pentru stingerea obligației la data bilanțului sau pentru transferarea acesteia unei terțe părți la acel moment.

(3) Acolo unde efectul valorii-timp a banilor este semnificativ, valoarea provizionului reprezintă valoarea actualizată a cheltuielilor estimat a fi necesare pentru stingerea obligației.

(4) În cazul prevăzut la alin. (3), actualizarea provizioanelor se face întrucât, datorită valorii-timp a banilor, provizioanele aferente unor ieșiri de resurse care apar la scurt timp de la data bilanțului sunt mult mai oneroase decât cele aferente unor ieșiri de resurse de aceeași valoare, dar care apar mai târziu.

(5) Cheltuielile cu actualizarea provizioanelor reprezintă cheltuieli financiare și se reflectă în contul 6861 "Cheltuieli privind actualizarea provizioanelor".

(6) Actualizarea provizioanelor se efectuează de către persoane specializate.

(7) Rata de actualizare utilizată trebuie să reflecte evaluările curente pe piață ale valorii-timp a banilor și ale riscurilor specifice datoriei.

(1) Provizioanele trebuie revizuite la data fiecărui bilanț și ajustate pentru a reflecta cea mai bună estimare curentă.

(2) În cazul în care pentru stingerea unei obligații nu mai este probabilă o ieșire de resurse, provizionul trebuie anulat prin reluare la venituri.

(3) Provizioanele vor fi utilizate numai pentru scopul pentru care au fost inițial recunoscute.

(4) Numai cheltuielile aferente provizionului inițial pot fi acoperite din provizion.

(5) Acoperirea unor cheltuieli dintr-un provizion care a fost recunoscut inițial pentru alt scop prezintă suspiciunea că poate ascunde impactul a două evenimente diferite.

(6) Provizioanele se evaluează înaintea determinării impozitului pe profit, tratamentul fiscal al acestora fiind cel prevăzut de legislația fiscală.

(1) Câștigurile rezultate din cedarea preconizată a activelor nu trebuie luate în considerare în evaluarea unui provizion, chiar dacă cedarea preconizată este strâns legată de evenimentul care generează constituirea provizionului.

(2) Entitatea recunoaște câștigurile din cedările preconizate de active în conformitate cu prevederile subsecțiunii 4.3 "Imobilizări corporale".

(1) În cazul în care preconizează că o terță parte îi va rambursa, integral sau parțial, cheltuielile necesare pentru decontarea unui provizion, o entitate trebuie să recunoască rambursarea dacă și numai dacă există dovezi clare că va primi rambursarea în cazul în care își onorează obligația.

(2) Rambursarea trebuie tratată ca un activ separat.

(3) Suma recunoscută ca rambursare nu trebuie să depășească valoarea provizionului.

(1) O entitate poate solicita unei alte părți să plătească, integral sau parțial, cheltuielile impuse pentru decontarea unui provizion, cum ar fi în temeiul unor contracte de asigurare, al unor clauze de despăgubire sau al unor garanții oferite de furnizori.

(2) Cealaltă parte poate să ramburseze sumele plătite de entitate sau să plătească direct sumele în cauză.

(3) În cazul menționat la alin. (1), entitatea rămâne responsabilă pentru toată suma în cauză.

(4) În cazul în care cealaltă parte prevăzută la alin. (1) și (2) nu plătește din orice motiv, entitatea este cea care trebuie să plătească întreaga sumă.

(5) În situația prevăzută la alin. (1), entitatea recunoaște un provizion pentru întreaga valoare a datoriei și un activ separat pentru rambursarea preconizată, în momentul în care are dovezi că va primi suma în cauză dacă își onorează obligația.

(6) Dacă terța parte nu efectuează plata, entitatea nu va fi răspunzătoare pentru sumele în cauză.

(7) În cazul menționat la alin. (6), entitatea nu este răspunzătoare pentru costurile în cauză și acestea nu sunt incluse în provizion.

(1) În categoria subvențiilor se cuprind subvențiile aferente activelor și subvențiile aferente veniturilor.

(2) Subvențiile prevăzute la alin. (1) pot fi primite de la: guvernul propriu-zis, agenții guvernamentale și alte instituții similare naționale și internaționale.

(3) Subvențiile guvernamentale sunt denumite și subsidii, alocații, prime sau transferuri.

(1) Subvențiile aferente activelor reprezintă subvenții pentru acordarea cărora principala condiție este ca entitatea beneficiară să cumpere, să construiască sau să achiziționeze active imobilizate.

(2) O subvenție guvernamentală poate îmbrăca forma transferului unui activ nemonetar, cum ar fi o imobilizare corporală, caz în care subvenția și activul sunt contabilizate la valoarea justă.

(3) În conturile de subvenții pentru investiții se contabilizează și donațiile pentru investiții, precum și plusurile la inventar de natura imobilizărilor corporale și necorporale.

(1) Recunoașterea veniturilor din subvenții se efectuează cu respectarea clauzelor care au stat la baza acordării lor.

(2) Subvențiile guvernamentale, inclusiv subvențiile nemonetare la valoarea justă, nu trebuie recunoscute până când nu există suficientă siguranță că:

(3) Doar primirea unei subvenții nu furnizează ea însăși dovezi concludente că toate condițiile atașate acordării subvenției au fost sau vor fi îndeplinite.

(1) Contabilitatea proiectelor finanțate din subvenții se ține distinct, pe fiecare proiect, sursă de finanțare, potrivit contractelor încheiate, fără a se întocmi situații financiare anuale distincte pentru fiecare asemenea proiect.

(2) Pentru asigurarea corelării cheltuielilor finanțate din subvenții cu veniturile aferente se procedează astfel:

(1) Subvențiile se recunosc, pe o bază sistematică, drept venituri ale perioadelor corespunzătoare cheltuielilor aferente pe care aceste subvenții urmează să le compenseze.

(2) În cazul în care într-o perioadă se încasează subvenții aferente unor cheltuieli care nu au fost încă efectuate, subvențiile primite nu reprezintă venituri ale acelei perioade curente.

(1) Subvențiile acordate pentru acoperirea anumitor cheltuieli sunt recunoscute la venituri în aceeași perioadă ca și cheltuiala aferentă.

(2) Subvențiile legate de activele amortizabile sunt recunoscute, de regulă, în contul de profit și pierdere pe parcursul perioadelor, și în proporția în care amortizarea acelor active este recunoscută.

(3) În cazul subvențiilor a căror acordare este legată de activitatea de producție sau prestări de servicii, recunoașterea acestora pe seama veniturilor se efectuează concomitent cu recunoașterea cheltuielilor a căror contravaloare urmează a fi acoperită din aceste subvenții.

(4) O subvenție guvernamentală care urmează a fi primită drept compensație pentru cheltuieli sau pierderi deja suportate sau în sensul acordării unui ajutor financiar imediat entității, fără a exista costuri viitoare aferente, trebuie recunoscută în contul de profit și pierdere în perioada în care devine creanță.

(5) În anumite circumstanțe, o subvenție guvernamentală poate fi acordată în scopul oferirii de ajutor financiar imediat unei entități.

(6) Subvenția prevăzută la alin. (5) poate fi limitată la o anumită entitate și poate să nu fie disponibilă unei categorii întregi de beneficiari. În acest caz, recunoașterea subvenției în contul de profit și pierdere are loc în perioada în care entitatea îndeplinește condițiile pentru primirea subvenției.

(1) Subvențiile legate de terenuri pot impune, prin contractele încheiate, îndeplinirea anumitor obligații.

(2) Subvențiile prevăzute la alin. (1) se recunosc drept venituri pe parcursul perioadelor în care sunt suportate costurile îndeplinirii respectivelor obligații.

(3) O subvenție pentru teren poate fi condiționată de construirea unei clădiri pe terenul respectiv. În acest caz, subvenția se recunoaște în contul de profit și pierdere pe parcursul duratei de viață a clădirii.

(1) Subvențiile nu trebuie înregistrate direct în conturile de capital și rezerve deoarece acestea reprezintă sume acordate sub rezerva îndeplinirii anumitor condiții de către societate.

(2) Subvențiile pentru active, inclusiv subvențiile nemonetare la valoarea justă, se înregistrează în contabilitate ca subvenții pentru investiții și se recunosc în bilanț ca venit amânat, prin contul 475 "Subvenții pentru investiții".

(3) Venitul amânat se înregistrează ca venit curent în contul de profit și pierdere pe măsura înregistrării cheltuielilor cu amortizarea sau la casarea ori cedarea activelor.

(4) Veniturile din subvenții de exploatare aferente cifrei de afaceri nete se prezintă în contul de profit și pierdere ca parte a cifrei de afaceri nete, iar celelalte venituri din subvenții se prezintă în contul de profit și pierdere ca o corecție a cheltuielilor pentru care au fost acordate sau ca elemente de venituri, potrivit structurii prevăzute în acest sens.

(1) Restituirea unei subvenții referitoare la un activ se înregistrează prin reducerea soldului venitului amânat cu suma rambursabilă.

(2) Restituirea unei subvenții aferente veniturilor se efectuează prin reducerea veniturilor amânate, dacă există, sau, în lipsa acestora, pe seama cheltuielilor.

(3) În măsura în care suma rambursată depășește venitul amânat sau dacă nu există un asemenea venit, surplusul, respectiv valoarea integrală restituită, se recunoaște imediat ca o cheltuială.

(4) O entitate prezintă în notele explicative informații privind condițiile care nu au fost îndeplinite în legătură cu subvențiile guvernamentale și obligațiile ce derivă din neîndeplinirea acestora.

(1) Capitalul și rezervele (capitaluri proprii) reprezintă dreptul acționarilor asupra activelor unei entități, după deducerea tuturor datoriilor.

(2) Capitalurile proprii cuprind: aporturile de capital, primele de capital, rezervele, rezultatul reportat, rezultatul exercițiului financiar.

(3) În sensul alin. (1), capitalurile proprii ale fondurilor de pensii private cuprind:

(4) În sensul alin. (1), capitalurile proprii ale administratorilor fondurilor de pensii private cuprind:

(5) În sensul alin. (1), capitalurile proprii ale brokerilor de pensii private cuprind:

(6) În sensul alin. (1), capitalurile proprii ale fondului de garantare cuprind:

(1) Capitalul este reprezentat de capitalul social, în funcție de forma juridică a entității.

(2) În sensul alin. (1), capitalul fondurilor de pensii private este reprezentat de contribuțiile participanților la fondurile de pensii private care se regăsesc evidențiate în contul 101 "Capitalul fondului".

(3) În sensul alin. (1), capitalul administratorilor fondurilor de pensii private este reprezentat de capitalul social, evidențiat în contul 101 "Capital social".

(4) În sensul alin. (1), capitalul brokerilor de pensii private este reprezentat de capitalul social, evidențiat în contul 101 "Capital social".

(5) În sensul alin. (1), capitalul fondului de garantare este reprezentat de sumele plătite de către administratorii fondurilor de pensii care vor fi utilizate numai pentru asigurarea plății drepturilor participanților și ale beneficiarilor fondurilor de pensii și este evidențiat în contul 102 "Fondul de garantare a drepturilor din sistemul de pensii private".

(1) În cazul entităților prevăzute la art. 2 lit. b) și c), contabilitatea analitică a capitalului social se ține pe acționari sau asociați, cuprinzând numărul și valoarea nominală a acțiunilor sau a părților sociale subscrise și vărsate.

(2) În cazul entităților prevăzute la art. 2 lit. a), contabilitatea analitică a capitalului se ține pe participanții fondului de pensii private, cuprinzând numărul unităților de fond și valoarea unitară a activului net.

(3) În cazul entităților prevăzute la art. 2 lit. d), contabilitatea analitică a capitalului se ține pe fiecare fond de pensii private.

(1) În cazul entităților prevăzute la art. 2 lit. b) și c), principalele operațiuni care se înregistrează în contabilitate cu privire la majorarea capitalului sunt:

(2) În cazul entităților prevăzute la art. 2 lit. a), principalele operațiuni care se înregistrează în contabilitate cu privire la majorarea capitalului sunt:

(3) În cazul entităților prevăzute la art. 2 lit. d), principalele operațiuni care se înregistrează în contabilitate cu privire la majorarea capitalului sunt:

(1) În cazul entităților prevăzute la art. 2 lit. b) și c), operațiunile care se înregistrează în contabilitate cu privire la micșorarea capitalului sunt, în principal, următoarele:

(2) Scoaterea din evidență a unui bun care a constituit aport la capitalul social nu modifică capitalul social, cu excepția situațiilor prevăzute de legislația în vigoare.

(3) În toate cazurile de modificare a capitalului social, aceasta se efectuează în baza hotărârii adunării generale a acționarilor, cu respectarea legislației în vigoare.

(4) În cazul entităților prevăzute la art. 2 lit. a), operațiunile care se înregistrează în contabilitate cu privire la micșorarea capitalului sunt, în principal, următoarele:

(5) În cazul entităților prevăzute la art. 2 lit. d), operațiunile care se înregistrează în contabilitate cu privire la micșorarea capitalului sunt, în principal, următoarele:

(1) Câștigurile sau pierderile legate de emiterea, răscumpărarea, vânzarea, cedarea cu titlu gratuit sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii ale entității, precum acțiuni sau părți sociale, nu vor fi recunoscute în contul de profit și pierdere.

(2) Contravaloarea primită sau plătită în urma operațiunilor prevăzute la alin. (1) este recunoscută direct în capitalurile proprii și se prezintă distinct în bilanț, respectiv Situația modificărilor capitalului propriu, astfel:

(3) Nu reprezintă câștiguri sau pierderi legate de emiterea, răscumpărarea, vânzarea, cedarea cu titlu gratuit sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii ale entității diferențele de curs valutar dintre momentul subscrierii acțiunilor și momentul vărsării contravalorii acestora, acestea fiind recunoscute la venituri sau cheltuieli financiare, după caz.

(4) Câștigurile legate de instrumentele de capitaluri proprii se determină ca diferență între prețul de vânzare al instrumentelor de capitaluri proprii și valoarea lor de răscumpărare, respectiv între valoarea nominală a instrumentelor anulate și valoarea lor de răscumpărare.

(5) Pierderile legate de instrumentele de capitaluri proprii se determină ca diferență între valoarea de răscumpărare a instrumentelor de capitaluri proprii și prețul lor de vânzare, respectiv între valoarea de răscumpărare a instrumentelor anulate și valoarea lor nominală.

(6) Cheltuielile legate de emiterea instrumentelor de capitaluri proprii sunt reflectate direct în capitalurile proprii (cont 149 "Pierderi legate de emiterea, răscumpărarea, vânzarea, cedarea cu titlu gratuit sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii") atunci când nu sunt îndeplinite condițiile pentru recunoașterea lor ca imobilizări necorporale (cont 201 "Cheltuieli de constituire").

(7) Soldul debitor al contului 149 "Pierderi legate de emiterea, răscumpărarea, vânzarea, cedarea cu titlu gratuit sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii" poate fi acoperit din rezultatul reportat și alte elemente ale capitalurilor proprii, potrivit hotărârii adunării generale a acționarilor sau asociaților.

(1) Primele legate de capital cuprind primele de emisiune, fuziune, aport și de conversie.

(2) Conturile corespunzătoare primelor legate de capital pot avea numai sold creditor.

(3) Prima de emisiune se determină ca diferență între prețul de emisiune de noi acțiuni sau părți sociale și valoarea nominală a acestora.

(4) Prima de fuziune se determină ca diferență între valoarea aportului rezultat din fuziune și valoarea cu care a crescut capitalul social al societății absorbante.

(5) Prima de aport se calculează ca diferență între valoarea bunurilor aportate și valoarea nominală a capitalului social cu care au fost remunerate aceste aporturi.

(6) Prima de conversie a obligațiunilor în acțiuni se calculează ca diferență între valoarea nominală a obligațiunilor corespunzătoare împrumuturilor obligatare și valoarea acțiunilor emise potrivit prevederilor contractuale, atunci când valoarea obligațiunilor depășește valoarea acțiunilor corespunzătoare.

(1) Plusul sau minusul rezultat din reevaluarea imobilizărilor corporale, în conformitate cu prevederile prezentei norme, trebuie reflectat în debitul sau creditul contului 105 "Rezerve din reevaluare", după caz, cu respectarea prevederilor privind reevaluarea imobilizărilor corporale din prezenta normă.

(2) Evidențierea rezervelor din reevaluare trebuie efectuată pe fiecare imobilizare corporală în parte și pe fiecare operațiune de reevaluare care a avut loc.

(3) Diminuarea rezervelor din reevaluare poate fi efectuată numai în limita soldului creditor existent, aferent imobilizării respective.

(4) Rezervele din reevaluarea imobilizărilor corporale au caracter nedistribuibil. Diminuarea rezervelor din reevaluare se poate efectua numai cu respectarea prevederilor subsecțiunii 4.1 "Reevaluarea imobilizărilor corporale" din prezenta normă.

(1) Contabilitatea rezervelor se ține pe categorii de rezerve: rezerve legale, rezerve statutare sau contractuale și alte rezerve.

(2) Rezervele legale se constituie anual din profitul entității, în cotele și limitele prevăzute de lege, și din alte surse prevăzute de lege.

(3) Rezervele legale pot fi utilizate numai în condițiile prevăzute de lege.

(4) Rezervele statutare sau contractuale se constituie anual din profitul net al entității, conform prevederilor din actul constitutiv al acesteia.

(5) Alte rezerve neprevăzute de lege sau de statut pot fi constituite facultativ pe seama profitului net pentru acoperirea pierderilor contabile sau în alte scopuri, potrivit hotărârii adunării generale a acționarilor sau asociaților, cu respectarea prevederilor legale.

(1) Contul de profit și pierdere cuprinde: cifra de afaceri netă, veniturile și cheltuielile exercițiului, grupate după natura lor, precum și rezultatul exercițiului (profit sau pierdere).

(2) Atunci când, în baza unor prevederi legale exprese, în conturile de venituri au fost cuprinse sume reprezentând diverse impozite și taxe reflectate concomitent în conturi de cheltuieli, cu ocazia întocmirii contului de profit și pierdere, la cifra de afaceri netă se vor înscrie sumele reprezentând veniturile menționate, corectate cu cheltuielile corespunzătoare acelor impozite.

(1) Cifra de afaceri netă a administratorilor fondurilor de pensii private cuprinde venituri din activitatea de exploatare și venituri din subvenții de exploatare aferente cifrei de afaceri nete.

(2) Cifra de afaceri netă a brokerilor de pensii private cuprinde venituri din activitatea de exploatare și venituri din subvenții de exploatare aferente cifrei de afaceri nete.

(1) În categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu din activități curente, cât și câștigurile din orice alte surse.

(2) Activitățile curente sunt orice activități desfășurate de o entitate, ca parte integrantă a obiectului său de activitate, precum și activitățile conexe acestora.

(3) Veniturile din activități curente se pot regăsi sub diferite denumiri, cum ar fi: vânzări, prestări de servicii, comisioane, redevențe, chirii, subvenții, dobânzi, dividende.

(4) Câștigurile reprezintă creșteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu ca rezultat din activitatea curentă, dar nu diferă ca natură de veniturile din această activitate. În contul de profit și pierdere, câștigurile sunt prezentate, de regulă, la valoarea netă, exclusiv cheltuielile aferente, la elementul "Alte venituri din exploatare".

(1) În contabilitatea administratorilor fondurilor de pensii private, veniturile se clasifică în:

(2) Contabilitatea veniturilor administratorului care desfășoară atât activitatea de administrare a fondului de pensii administrate privat, cât și activitatea de administrare a fondurilor de pensii facultative și/sau activitatea de administrare a fondurilor de pensii ocupaționale este organizată și ținută separat pentru fiecare segment de activitate, cu ajutorul conturilor contabile analitice.

(1) În contabilitatea fondului de garantare, veniturile se evidențiază distinct, pentru activitatea de asigurare a plății drepturilor participanților și ale beneficiarilor sistemului de pensii private și, respectiv, pentru activitatea proprie legată de administrarea și funcționarea sa.

(2) Pentru Fondul de garantare, veniturile din activitatea curentă cuprind: venituri din comisioane specifice Fondului de garantare, venituri din imobilizări financiare, venituri din investiții pe termen scurt, venituri din creanțe imobilizate, venituri din investiții financiare cedate, venituri din diferențe de curs valutar, venituri din dobânzi, alte venituri din activitatea curentă.

(1) Cheltuielile entității reprezintă valorile plătite sau de plătit pentru:

(2) Pierderile reprezintă reduceri ale beneficiilor economice și pot rezulta sau nu ca urmare a desfășurării activității curente a entității. Acestea nu diferă ca natură de alte tipuri de cheltuieli.

(3) În cadrul cheltuielilor exercițiului financiar se cuprind, de asemenea, provizioanele, amortizările și ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare reflectate, după caz.

(1) În contabilitatea administratorilor fondurilor de pensii private, cheltuielile se clasifică în:

(2) Cheltuielile cu provizioanele tehnice corespunzător obligațiilor financiare rezultate din prospectele schemelor de pensii private administrate și cheltuielile cu alte provizioane, amortizările și ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare, precum și cheltuielile cu impozitul pe profit și alte impozite, calculate potrivit legii, se evidențiază distinct, în funcție de natura lor.

(3) Contabilitatea cheltuielilor administratorului care desfășoară atât activitatea de administrare a fondului de pensii administrate privat, cât și activitatea de administrare a fondurilor de pensii facultative este organizată și ținută separat pentru fiecare segment de activitate, cu ajutorul conturilor contabile analitice.

(1) În contabilitatea Fondului de garantare, cheltuielile se evidențiază distinct, pentru activitatea de asigurare a plății drepturilor participanților și ale beneficiarilor sistemului de pensii private și, respectiv, pentru activitatea proprie legată de administrarea și funcționarea sa.

(2) Pentru Fondul de garantare, cheltuielile din activitatea curentă cuprind: cheltuieli privind investiții financiare cedate, cheltuieli din diferențe de curs valutar, cheltuieli privind dobânzile, ajustări de valoare privind imobilizările financiare și investițiile pe termen scurt, alte cheltuieli din activitatea curentă, alte cheltuieli din pierderi din creanțe, precum și alte cheltuieli financiare.