Caută.ro
Cere ofertă | RO | EN

Capitolul II — Proceduri standard operaționale pentru executarea lucrărilor de asanare a terenurilor de munițiile rămase neexplodate

Pe această pagină

Secțiunea 1 — Cercetarea terenului

Articolul 29

(1) Cercetarea terenului este activitatea preliminară obligatorie, condusă nemijlocit de șeful lucrărilor de asanare, pentru stabilirea tipului de intervenție în funcție de factorul de risc și constă în depistarea, marcarea și identificarea munițiilor descoperite, delimitarea perimetrului cu risc și izolarea acestuia.

(2) Cercetarea se execută amănunțit la suprafața terenului și în locurile greu accesibile, unde munițiile nu pot fi observate la prima vedere, precum cele lipsite de vizibilitate, mlăștinoase, cu vegetație abundentă ș.a.m.d.

(3) După caz, în situațiile care comportă riscuri majore, se va solicita sprijinul autorităților competente pentru interzicerea accesului.

(4) Pe timpul executării operațiunilor de cercetare, la nevoie, se solicită informații de la persoanele care cunosc locurile unde se presupune că există muniții neexplodate.

(5) Când situația impune, se poate solicita sprijinul structurilor de jandarmerie și poliție, pentru menținerea ordinii publice și susținerea acțiunilor pirotehnicienilor în zonele susceptibile a exista muniții neexplodate.

(6) Prin operațiunile de cercetare se urmărește:

a) determinarea locurilor de cădere, numărul munițiilor neexplodate, poziția (la suprafață, semiîngropate, în pământ, apă sau clădiri) și marcarea acestora cu jaloane sau cu stegulețe roșii;

b) delimitarea zonei de teren în care au fost depistate muniții neexplodate prin împrejmuire cu benzi galbene/negre sau roșii/albe înclinate la 45°;

c) interzicerea accesului în zonele de teren care nu permit executarea cercetării și detectării prin mijloace adecvate.

(7) Zonele prevăzute la alin. (6) lit. c) se iau în evidență și sunt supravegheate până la crearea condițiilor de executare a acestor operațiuni. Organizarea măsurilor de supraveghere se stabilește de șeful lucrărilor de asanare împreună cu autoritățile administrației publice locale, organele de poliție sau beneficiari din zona de responsabilitate.

(8) Cercetarea terenului ce urmează a fi asanat se face pe urgențe, stabilite de comun acord cu autoritățile/societățile care au solicitat executarea lucrărilor de asanare.

(9) Procedurile de executare a cercetării presupun următoarele operațiuni:

a) evacuarea personalului neautorizat și a materialelor care împiedică accesul în teren al personalului pirotehnician;

b) marcarea terenului în fâșii de câte 2 m sau, după caz, 1 m în teren cu vegetație abundentă, cu jaloane vopsite în alb-roșu;

c) repartizarea fâșiilor marcate pe fiecare pirotehnician;

d) la ordin, pirotehnicienii încep cercetarea în adâncimea fâșiei, prin înaintarea simultan, și realizarea unui dispozitiv în linie;

e) operațiunile de cercetare se fac de două ori, pe aceleași fâșii, sau se execută simultan de alți pirotehnicieni dispuși la 50 m în spatele primilor;

f) șeful lucrărilor de asanare se deplasează la circa 10 m în urma ultimei linii, executând controlul pe timpul cercetării;

g) la descoperirea muniției neexplodate, la suprafață, se raportează cu voce tare, cu formula "Atenție, muniție neexplodată", la care pirotehnicienii se opresc;

h) șeful lucrărilor de asanare se deplasează la locul indicat, ordonă marcarea acestuia cu steguleț și dispune continuarea cercetării;

i) la terminarea operațiunilor, fiecare pirotehnician raportează despre rezultatele cercetării, muniția descoperită fiind consemnată de către șeful lucrărilor de asanare.

(10) Pe baza concluziilor cercetării și identificării muniției descoperite, în funcție de evaluarea de risc pe care o prezintă aceasta, șeful lucrărilor de asanare stabilește gradul de complexitate și urgență a operațiunilor, procedurile de execuție, metodele de neutralizare, stabilind răspunderile nominale.

Articolul 30

(1) După executarea cercetării și marcării, șeful lucrărilor de asanare ordonă evacuarea personalului la limita zonei de siguranță și procedează la identificarea munițiilor descoperite. La nevoie poate fi sprijinit de 1-2 pirotehnicieni.

(2) În funcție de rezultatele identificării, șeful lucrărilor de asanare dispune organizarea și începerea operațiunii de detectare.

Secțiunea a 2-a — Detectarea munițiilor

Articolul 31

Detectarea are ca scop stabilirea cu precizie a locului, adâncimii și poziției în care se găsește muniția.

Articolul 32

Munițiile îngropate în pământ sunt detectate cu ajutorul detectoarelor de metale, detectoarelor de mine sau de tip robot.

Articolul 33

(1) Detectarea se execută obligatoriu de către 2 pirotehnicieni, unul utilizează detectorul, iar celălalt marchează cu jaloane sau stegulețe roșii locul unde este sesizată prezența muniției.

(2) Detectarea este precedată de pregătirea terenului, care constă în:

a) curățarea terenului de vegetație sau diverse materiale;

b) evacuarea corpurilor metalice care pot influența precizia detectării;

c) marcarea terenului din metru în metru, cu jaloane și benzi alb-roșii;

d) informarea șefului lucrărilor de asanare, la terminarea lucrărilor detectării, despre rezultatele acesteia.

Articolul 34

Pentru cercetarea și detectarea unor zone întinse unde s-au semnalat muniții neexplodate se pot folosi roboți, mașini și utilaje dotate cu echipamente de lucru care permit executarea operațiunilor de cercetare, detectare, manipulare și neutralizare a munițiilor descoperite neexplodate. În categoria acestor echipamente intră: detectoarele de metale, nemetale sau de explozivi, instalațiile de control prin radiografiere cu raze X, diferite tipuri de disruptoare, macarale trepied pentru ridicat și tatonat muniție neexplodată.

Secțiunea a 3-a — Dezgroparea munițiilor rămase neexplodate

Articolul 35

Munițiile rămase neexplodate care se află în pământ, la diferite adâncimi, în interiorul construcțiilor, acoperite de elemente de construcții rezultate din dărâmături, necesită lucrări de degajare în scopul stabilirii metodelor de neutralizare.

Articolul 36

(1) Bombele de avion lansate de la mare înălțime au pătruns în pământ după o traiectorie de forma celei prezentate în figura nr. 1*).

Figura nr. 1

(2) În funcție de natura solului, acestea pot fi găsite în orice punct pe traiectoria ABCD, de regulă, în argilă compactă pe segmentul AB, iar în teren moale - nisipos sau mlaștini, pe segmentele BCD.

(3) Pentru evitarea pericolului de inițiere a focosului se va lucra conform procedurilor în domeniu, în condițiile în care, în terenurile nisipoase, bomba își poate schimba direcția și rămâne poziționată cu ogiva în sus.

Articolul 37

(1) În cazul munițiilor găsite în pământ, la care nu se cunoaște cu precizie locul sau adâncimea de pătrundere, săpăturile se execută în straturi succesive de 20 cm.

(2) După îndepărtarea fiecărui strat de pământ se execută cercetarea terenului cu ajutorul detectorului de metale/mine.

(3) La semnalizarea existenței muniției, pirotehnicienii lucrează folosind cazmaua sau lopata mică; în apropierea bombei sau proiectilului se continuă operațiunea de dezgropare, folosindu-se șpaclul, fără a mișca muniția de la locul de cădere, până la vizualizarea elementelor care permit identificarea cu precizie a tipului de muniție și starea focosului; în urma acestor operațiuni, șeful lucrărilor de asanare hotărăște asupra metodelor și procedurilor de neutralizare ce urmează a fi aplicate.

Articolul 38

(1) Munițiile necunoscute și cele susceptibile că pot face explozie în momentul mișcării de pe loc sunt supuse operațiunilor de tatonare de la distanță, prin ridicarea muniției cu ajutorul macaralei cu trepied și coborârea liberă a acesteia, de trei ori, pentru siguranța neinițierii acesteia pe timpul ridicării și transportului.

(2) La nevoie, operațiunile se opresc și se raportează ierarhic, pentru a se executa dezamorsarea sau distrugerea muniției pe locul unde a fost descoperită.

Articolul 39

(1) Pentru munițiile neexplodate descoperite și identificate în interiorul clădirilor sau în zone cu dărâmături se execută lucrările de degajare necesare, prin înlăturarea elementelor de construcții bucată cu bucată.

(2) Pentru evacuarea munițiilor grele se utilizează macarale sau dispozitive adaptate în acest scop.

Secțiunea a 4-a — Identificarea munițiilor

Articolul 40

Identificarea munițiilor neexplodate are ca scop stabilirea tipului acestora și al focoaselor, cauzele probabile ale nefuncționării în vederea alegerii procedurilor de transport, depozitare și distrugere.

Articolul 41

Pentru munițiile găsite la suprafața terenului sau semiîngropate, identificarea se face pe timpul cercetării terenului, iar pentru cele îngropate sau acoperite cu dărâmături, identificarea se execută după operațiunile de degajare.

Articolul 42

Elementele necesare pentru identificarea cu precizie a tipurilor de muniții, încărcăturilor și focoaselor acestora sunt:

a) caracteristicile de formă constructivă;

b) constituția (materialul) corpului;

c) ampenajul (la cele care au în construcție acest element);

d) partea ogivală și partea de fund a munițiilor;

e) mărimea (calibrul) munițiilor;

f) indici specifici de culoare, natura vopselurilor, inscripțiile șablonate și marcajele poansonate (dacă acestea mai există);

g) poziția în care muniția a fost descoperită în teren;

h) tipul de focos cu care este echipată muniția;

i) alte elemente componente: șurub portamorsă, trasor, numărul de brâie directoare, tehnologii de fabricație.

Secțiunea a 5-a — Dezamorsarea munițiilor periculoase la transport

Articolul 43

Dezamorsarea munițiilor se execută numai cu aprobarea inspectorului general al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, dată pentru fiecare caz în parte, atunci când mecanismele focoaselor pot să declanșeze explozia muniției pe timpul ridicării și transportului către poligonul de distrugeri sau al depozitării temporare, precum și pentru recuperarea metalelor și materiilor explozive în vederea valorificării lor.

Articolul 44

În funcție de tipul focosului ce urmează a fi extras, precum și de tipul constructiv al muniției, dezamorsarea se execută prin una din următoarele metode:

a) dezamorsarea prin dezmembrare;

b) deșurubarea și extragerea focoaselor din locașurile lor;

c) blocarea mecanismelor de percuție;

d) distrugerea mecanică instantanee a mecanismelor de percuție, fără a avea loc inițierea încărcăturii de exploziv.

Articolul 45

Dezamorsarea și neutralizarea munițiilor neexplodate constau în:

a) stabilirea cu precizie a locului și a poziției focosului;

b) stabilirea cauzei probabile care a determinat nefuncționarea focosului și a poziției mecanismelor de percuție;

c) curățarea muniției și a focosului în vederea descoperirii eventualelor inscripții de fabricație, pentru stabilirea tipului acestuia;

d) ungerea focoaselor, înainte de dezamorsare, cu un amestec de petrol și ulei în proporție de 50%;

e) dezamorsarea propriu-zisă a muniției;

f) introducerea în locașul focosului și al detonatorului, după extragerea acestora, a unui dop de lemn.

Secțiunea a 6-a — Ridicarea și transportul munițiilor asanate

6.1. Ridicarea munițiilor asanate

Articolul 46

În timpul ridicării munițiilor din locurile de cădere se procedează astfel:

a) se observă starea focoaselor și, dacă este posibil, se stabilește un procedeu de blocare a acestora;

b) munițiile se curăță de pământ și se șterg de apă sau eventuale unsori, astfel încât suprafața exterioară să fie uscată;

c) ridicarea se execută în poziție orizontală, lent, fără șocuri și fără să se lovească de alte obiecte;

d) munițiile grele se prind în cârligele mijloacelor de ridicare folosind cabluri de oțel, chingi, frânghii din textile sau din plastic. Prinderea se va face folosind părțile constructive ale muniției (cârlige de prindere în lansatorul avionului, ampenaj), pentru asigurarea în dispozitivul de prindere;

e) munițiile care se apreciază că pot face explozie în momentul mișcării de pe loc sunt supuse operațiunilor de tatonare de la distanță.

Articolul 47

(1) Munițiile cu o greutate până la 30 kg se ridică de un singur pirotehnician, cu ajutorul palmelor introduse sub corpul acestora. Cele care depășesc această greutate, dar au până la 50 kg se ridică de 2 pirotehnicieni și se transportă pe targă.

(2) Munițiile a căror greutate depășește 50 kg se ridică folosind macarale trepied, automacarale, rampe mobile sau alte mijloace tehnice.

6.2. Transportul munițiilor asanate

Articolul 48

(1) Munițiile, elementele de muniții, precum și materiile explozive descoperite neexplodate se transportă manual sau în vehicule special destinate în acest scop.

(2) Transportul muniției asanate se face cu respectarea prevederilor prezentelor norme tehnice.

Articolul 49

Transportul manual se execută cu brațele sau cu targa, pe distanțe mici și numai:

a) în interiorul zonei de asanare, de la locul de depistare până la locul de depozitare provizorie sau până la mijlocul de transport;

b) în interiorul poligonului de distrugeri, de la locul de triere și depozitare provizorie până la gropile de distrugeri.

Articolul 50

Pe timpul transportului cu brațele, muniția se prinde pe dedesubt cu ambele mâini și se ține în permanență în poziție orizontală.

Articolul 51

(1) Tărgile utilizate pentru transportul manual al muniției sunt prezentate în figura nr. 2*).

Figura nr. 2

(2) Muniția se transportă pe targă în poziție orizontală, cu axul longitudinal perpendicular pe direcția de deplasare pe un strat de nisip umed, care să nu îi permită rostogolirea sau deplasarea axială.

(3) Este interzis a se transporta pe targă muniția în grămadă sau pe mai multe rânduri.

(4) Pe timpul transportului, targa se menține în poziție orizontală și se poartă fără smucituri.

(5) Drumul pe care se execută transporturi cu targa trebuie să fie cunoscut de pirotehnicieni și să nu prezinte obstacole.

Articolul 52

Pe distanțe mari, de la zona de asanare până la poligonul de distrugeri, muniția este transportată cu ajutorul autovehiculelor sau ambarcațiunilor special amenajate.

Articolul 53

(1) Autovehiculele destinate transportului de muniții trebuie să fie supuse verificărilor și întreținerilor tehnice periodice, potrivit legislației în vigoare.

(2) Autovehiculele care transportă muniții neexplodate trebuie amenajate astfel încât să se evite producerea de incendii în timpul deplasării, trebuie să fie prevăzute cu suspensii elastice, cu mijloace pentru stingerea incendiilor, conform prevederilor privind transportul substanțelor periculoase, precum și cu mijloace de marcare și avertizare, conform reglementărilor în vigoare.

Articolul 54

(1) Muniția rezultată din asanări se încarcă în mijlocul de transport, astfel:

a) în platforma autocamionului se pune un strat de nisip umed, gros de minimum 10 cm, peste care se așază proiectilele, lăsând între ele un spațiu de 5-10 cm. Spațiul dintre proiectile se completează cu nisip umed;

b) bombele de avion și proiectilele se asigură contra rostogolirii cu pene de lemn sau juguri special construite;

c) munițiile se așază cu axul longitudinal perpendicular pe direcția de înaintare a autovehiculului; munițiile a căror lungime depășește lățimea caroseriei mijlocului de transport pot fi transportate cu axul de simetrie paralel cu direcția de mișcare, cu condiția ca ogiva să fie îndreptată în sensul opus mișcării;

d) focoasele sau alte elemente de muniții se așază în lăzi cu nisip umed, fixate pe platforma autovehiculului;

e) muniția incendiară se transportă separat de celelalte tipuri de muniții, între două straturi de nisip cu grosimea de minimum 30 cm.

(2) Munițiile izolate sau în cantități mici se transportă în lăzi cu nisip.

Articolul 55

(1) Pentru transportul munițiilor neexplodate, conducătorul autovehiculului are asupra sa următoarele documente justificative:

a) documentele mijlocului de transport - foaia de parcurs, certificatul de înmatriculare al mașinii, permisul de conducere al șoferului;

b) foaia de însoțire a încărcăturii, din care să rezulte felul munițiilor transportate și cantitatea, semnată de șeful mijlocului de transport, sau procesul-verbal de predare-primire muniție asanată;

c) itinerarul de transport (specificat în foaia de parcurs).

(2) La ridicarea și transportul munițiilor asanate se încheie un proces-verbal de predare-primire între reprezentantul inspectoratului pentru situații de urgență județean și persoana care a făcut sesizarea, conform modelului prevăzut în anexa nr. 10.

Secțiunea a 7-a — Depozitarea munițiilor provenite din asanări

Articolul 56

(1) Muniția rezultată din asanări se păstrează temporar, până la distrugere, în depozite destinate în acest scop.

(2) Periodic, șeful structurii pirotehnice centralizează muniția rezultată din asanări și calculează necesarul de materii explozive și mijloace de aprindere pentru distrugerea acesteia.

(3) Echivalentul de trotil al muniției din depozit nu trebuie să depășească 50 kg.

(4) Munițiile a căror greutate depășește 50 kg (bombe de aviație, mine marine) se vor distruge imediat după ce au fost ridicate, pe terenuri puse la dispoziție de autoritățile administrației publice locale, fără a mai fi transportate la depozit.

(5) Depozitele se amplasează în locuri care să asigure distanța de siguranță, calculată pentru cantitatea de exploziv convențional existentă în acestea, față de zonele populate, alte depozite de materiale, linii de transport energie electrică și conducte de petrol sau gaze.

(6) Depozitarea munițiilor provenite din asanarea terenurilor se realizează cu respectarea prezentelor norme tehnice.

(7) Terenul pe care se construiește depozitul trebuie să fie tare, fără pietriș sau să nu permită acumularea apei pluvionare ori din pânza freatică.

(8) La intrarea în depozit nu se admit trepte. Eventualele denivelări trebuie să fie amenajate cu pante constante, de maximum 10%.

(9) Pereții depozitelor se confecționează din prefabricate de beton, bârne de lemn sau scânduri, iar pardoseala trebuie să fie rezistentă și protejată împotriva infiltrațiilor de apă sau cu diferite substanțe. Depozitele trebuie prevăzute cu cel puțin o fereastră sau orificii pentru aerisire, iar în interior trebuie să se asigure un climat cu umiditate relativă sub 80% și temperatură sub +30°C.

(10) Depozitele de muniții trebuie prevăzute cu instalații de paratrăsnete. Paratrăsnetele trebuie executate astfel încât să asigure o protecție completă împotriva descărcărilor direct din atmosferă și a acțiunilor secundare ale acestora prin influență electrostatică sau inducție electromagnetică.

(11) Iluminatul natural al depozitelor se asigură prin vopsirea geamurilor de la ferestre cu vopsea albă sau var, în afara celor orientate spre nord.

(12) Acoperișul depozitelor nu va fi prevăzut cu pod și va fi confecționat din materiale neinflamabile.

(13) În jurul depozitului se amenajează șanțuri și rigole pentru scurgea apei.

Articolul 57

(1) În depozite nu este permis iluminatul electric sau încălzirea artificială.

(2) Depozitele se dotează cu:

a) termometru și higrometru pentru citirea zilnică a temperaturii și umidității;

b) dispozitive, scule și materiale:

(i) dispozitiv pentru desertizat muniția de infanterie, dacă este cazul;

(ii) dispozitiv pentru dezacuplarea muniției de artilerie, dacă este cazul;

(iii) lăzi, cutii metalice pentru colectarea gloanțelor;

(iv) cutii metalice/butoaie pentru apă și pentru prăjirea gloanțelor speciale și a capselor de la tuburile cartuș, dacă este cazul;

(v) ciocane, dălți de bronz sau cupru, clește patent;

(vi) mătură, făraș;

(vii) masă din lemn cu sertar și încuietoare pentru păstrarea documentelor;

(viii) taburet din lemn;

(ix) grătare din lemn sau cauciuc la intrare;

c) materiale pentru prevenirea și stingerea incendiilor;

d) grilaje metalice la uși și ferestre confecționate din fier cu diametrul de 10 mm;

e) documente:

(i) extras din atribuțiile șefului de depozit;

(ii) instrucțiuni specifice depozitului privind regulile de prevenire și stingere a incendiilor și procedurile de evacuare a munițiilor la incendii sau calamități naturale, afișate la loc vizibil;

(iii) extras cu regulile privind aerisirea depozitului;

(iv) registru cu evidența controalelor executate în depozit, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 11;

(v) instrucțiuni de manipulare și de securitate și sănătate în muncă;

(vi) registru cu evidența muniției neexplodate intrate/ieșite în/din depozitul de muniție neexplodată, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 12.

Articolul 58

(1) Accesul în depozitele de muniție neexplodată este permis numai în prezența unui pirotehnician nominalizat prin ordin de zi pe unitate.

(2) La intrarea în depozit se verifică starea sigiliilor și a lacătelor, integritatea pereților, ușilor, geamurilor și a grilajelor metalice de la uși, ferestre și guri de aerisire. Orice deficiențe se raportează imediat și se procedează la inventarierea munițiilor.

(3) Ușile de la depozitul de muniție se încuie și se sigilează. Cheile de la depozit se predau, în cutie sigilată, personalului din serviciul de permanență nominalizat prin ordin de zi pe unitate.

(4) În registrul de predare a cheilor se înscrie ora când acestea au fost predate (ridicate).

(5) Numele persoanelor care intră în depozit se înscriu obligatoriu în registrul cu evidența controalelor.

(6) Teritoriul depozitului se curăță permanent de vegetație sau alte materiale.

Articolul 59

Depozitele de muniție neexplodată pot fi de tip îngropat, semiîngropat sau de suprafață, prevăzute cu valuri de pământ. Valurile de pământ trebuie amenajate conform figurii nr. 3*).

Figura nr. 3. Depozitul de muniție asanată

Articolul 60

Munițiile rezultate din asanări se depozitează în depozit, astfel:

a) elementele mărunte de muniții și grenadele vor fi așezate în nisip pe un singur rând;

b) munițiile de dimensiuni mari se depozitează pe calibre, în stive, cu înălțimea de până la 50 cm în cazul munițiilor fără focoase, iar cele cu focoase, pe cel mult două rânduri;

c) proiectilele care prezintă urme uleioase de descompunere a explozivului, pe corp, la ochiul focosului sau la partea posterioară se vor așeza în nisip pe un singur rând.

Articolul 61

Amenajarea și paza depozitelor de la punctele de lucru se asigură prin grija beneficiarilor lucrărilor de asanare.

Secțiunea a 8-a — Distrugerea munițiilor rezultate din asanarea terenurilor

8.1. Alegerea și amenajarea poligonului de distrugeri

Articolul 62

(1) Munițiile asanate se distrug în poligoane ale Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Apărării Naționale sau pe terenuri puse la dispoziție de autoritățile administrației publice locale.

(2) Prin poligon se înțelege o suprafață de teren special amenajată și utilată pentru executarea operațiunilor de distrugere, în condiții de siguranță, ale cărei caracteristici sunt prevăzute în figura nr. 4*).

Figura nr. 4. Poligon de distrugeri

Articolul 63

(1) Amenajarea terenului destinat pentru distrugeri se face de către echipa pirotehnică sub supravegherea directă a șefului lucrărilor de distrugere.

(2) Aprobarea pentru începerea activităților de distrugeri a munițiilor neexplodate se dă de către șeful lucrărilor de distrugere.

Articolul 64

Primirea, distribuirea și scăderea din evidență a mijloacelor de inițiere și a materiilor explozive cu care se execută distrugerea munițiilor neexplodate se fac conform reglementărilor în vigoare.

Articolul 65

Suprafețele de teren destinate executării operațiunilor de distrugeri trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

a) distanța față de localități, obiective militare, centre industriale, termocentrale, uzine electrice, instalații speciale să fie de cel puțin 6 km;

b) distanța față de case izolate, căi ferate, ape navigabile, linii telefonice și de transport a energiei electrice, conducte de gaz metan, apă sau produse petroliere, instalații de irigații, drumuri publice să fie de cel puțin 6 km; pentru distrugerea munițiilor a căror încărcătură explozivă este de 10-60 kg, distanțele de mai sus se reduc la jumătate, iar pentru cele a căror încărcătură explozivă este sub 10 kg, distanțele vor fi de minimum 1 km; terenul pe care urmează să se execute lucrările de distrugere a munițiilor rămase neexplodate trebuie să aibă o suprafață de 0,2-0,3 kmp;

c) la distanță de minimum 300 metri de poligonul de distrugeri nu trebuie să se găsească păduri, culturi cerealiere, plante industriale sau alte vegetații care ar putea fi incendiate în urma exploziilor;

d) caracterul general al terenului să fie, pe cât posibil, cu un sol tare, argilos, fără pietriș și infiltrații de apă;

e) să aibă legătură cu drumurile publice, prin drumuri bătătorite, fără gropi, fără pante mari, astfel ca accesul autovehiculelor să se facă ușor;

f) întreaga suprafață de teren trebuie să fie: necultivată (de regulă izlazuri), fără drumuri de largă circulație, curățată de iarbă, tufișuri sau altă vegetație, care ar putea fi incendiată în timpul lucrărilor de distrugeri.

Articolul 66

(1) În poligonul de distrugeri se execută amenajări conform figurii nr. 4.

(2) Adăpostul (în poligoanele special amenajate din Ministerul Afacerilor Interne sau Ministerul Apărării Naționale) sau punctul de dare a focului (în poligoanele improvizate), pentru personalul care conduce și execută operațiunile de distrugeri (1) se execută la o distanță de 300-500 m față de gropile de distrugeri, în funcție de cantitatea de exploziv ce formează încărcătura de luptă a muniției care urmează a fi distrusă. Distanța minimă corespunde încărcăturilor maxime de 50 kg exploziv, dar aceasta poate fi mărită spre limita superioară în cazul în care în gropile de distrugeri sunt încărcături explozive mai mari (bombe de aviație). Tavanul adăpostului se confecționează din bârne de lemn și se acoperă cu un strat de pământ, ce trebuie să aibă o grosime de cel puțin 1,50 m.

(3) Subdepozitul pentru depozitarea provizorie a explozivilor folosiți în lucrările de distrugeri (2) se execută la 50 m lateral de adăpostul pentru personalul pirotehnic.

(4) Subdepozitul pentru depozitarea provizorie a mijloacelor de dare a focului (3) se execută la 50 m lateral de adăpostul pentru personalul pirotehnic, în partea opusă adăpostului pentru explozivi. În scopul evitării pătrunderii în adăposturi a schijelor sau bolovanilor aruncați de explozie, intrările în adăposturi se vor executa în partea opusă gropilor de distrugeri.

(5) Cablul dublu conductor pentru declanșarea exploziilor (4) va fi îngropat la adâncimea de circa 15-20 cm.

(6) La fiecare loc de muncă se vor planta panouri specifice fiecărei lucrări.

(7) Lângă adăpostul pentru personalul pirotehnic se instalează un catarg (5), pe care se montează un fanion roșu pentru avertizarea populației asupra pericolului existent în zona respectivă.

(8) Gropile de distrugeri a munițiilor se execută în partea opusă locului de amplasare a adăpostului. Pentru distrugerea muniției de artilerie și de infanterie rezultată din asanări se execută gropi (7) de forma și dimensiunile indicate în figura nr. 5*).

Figura nr. 5. Groapă pentru distrus muniție de artilerie și infanterie

(9) Locul pentru trierea munițiilor provenite din asanări (8) se amenajează la o distanță de 100-200 m față de gropile de distrugeri și la 200-300 m față de adăpostul pentru personalul pirotehnic; în poligonul de distrugeri se aduce numai muniția ce urmează a fi distrusă în ziua respectivă.

(10) Plaja de distrugere prin ardere, de formă circulară (9), cu diametrul de circa 20 m trebuie să fie curățată de iarbă și împrejmuită cu șanț de 0,25 m adâncime și de 0,50 metri lățime, și este destinată distrugerii munițiilor incendiare, pulberilor și a diferitelor elemente de muniții provenite din asanări.

(11) Pe căile de acces spre poligon, la distanța de 1.000 m față de perimetrul poligonului, se plantează, în locuri vizibile, panouri de semnalizare.

(12) Pentru bombele de aviație se execută gropi de formă dreptunghiulară sau pătrată, cu adâncimi de 2-4 m, în funcție de calibrul și numărul bombelor, conform modelului prezentat în figura nr. 6*). Distanța dintre două gropi trebuie să fie de minimum 20 m; aceasta va fi mărită în funcție de cantitatea de muniție ce urmează a fi distrusă.

Figura nr. 6. Groapă pentru distrus muniție de aviație

Articolul 67

(1) În jurul poligonului, la o distanță de cel puțin 500 m de perimetrul poligonului, se instalează posturi de pază care vor interzice accesul persoanelor, vehiculelor sau animalelor către zona periculoasă.

(2) Personalul din pază va verifica întreaga zonă și va evacua populația sau animalele din zona periculoasă. Pe timpul pazei, personalul de pază ține legătura cu șeful lucrărilor de asanare prin stații radio, prin semnale ușor de recunoscut.

(3) În locurile care prezintă pericol de incendiu (păduri, culturi agricole, materiale inflamabile) nu se vor folosi cartușe de semnalizare.

(4) Înainte de trimiterea personalului în pază, șeful lucrărilor de distrugeri va face instruirea acestuia, precizând modul de comunicare și semnalele folosite pe timpul executării lucrărilor de distrugeri.

(5) Locul fiecărui personal din pază va fi recunoscut și stabilit de către șeful lucrărilor de distrugeri.

(6) Când se apreciază că personalul din pază poate fi în pericol, se vor amenaja adăposturi de protecție.

Articolul 68

(1) Distrugerea munițiilor rezultate din asanări se execută prin explozie sau ardere.

(2) Procedeul de distrugere se stabilește de către șeful lucrărilor de distrugeri.

(3) Distrugerea munițiilor neexplodate se execută numai pe timp de zi, în condiții de vizibilitate.

(4) Prin explozie se distrug, de regulă, toate categoriile de muniții care au încărcătura de luptă formată din substanțe explozive, explozivi sau diverse alte materii explozive care au intrat în descompunere și nu mai prezintă siguranță la manipulare.

(5) Prin ardere se distrug pulberile cu sau fără fum, precum și diverse produse pirotehnice.

Articolul 69

Pentru distrugerea munițiilor prin explozie, inițierea încărcăturilor de exploziv se poate face pe cale pirotehnică sau electrică.

Articolul 70

(1) În cazul sistemului de aprindere pirotehnic se folosesc următoarele materiale: încărcătură de exploziv, capsă detonantă pirotehnică, fitil de amorsare, fitil detonant și mijloace de aprindere.

(2) În timpul manipulării capselor detonante pirotehnice este interzisă lovirea, frecarea, turtirea sau încălzirea acestora.

(3) Capsele detonante pirotehnice se păstrează în locuri uscate, separat de alte materii explozive. Ele se manipulează numai ambalate și nu se scot din ambalajul lor decât la locul și în momentul întrebuințării.

(4) Este interzis să se folosească capse care au tubul oxidat, turtit, crăpat sau în cazul în care pe pereții interiori ai acestora se găsește praf provenit din substanța explozivă din interior. Se verifică ca acestea să nu fie de exercițiu (capsele de exercițiu au practicate pe corp o străpungere sau sunt poansonate cu litera E).

(5) Fitilul de amorsare se păstrează în locuri uscate și ferit de:

a) umezeală, prin astuparea capetelor (cu ceară, mastic, bandă izolatoare), deoarece altfel miezul de pulbere se umezește și devine inutilizabil;

b) căldură, deoarece încălzit prea tare fitilul își pierde impermeabilitatea și apar striațiuni pe învelișul său;

c) ger, deoarece fitilul înghețat se poate frânge și miezul de pulbere devine discontinuu;

d) atingere cu unsori, grăsimi, benzină sau petrol care-i atacă învelișul;

e) strivire, care îi poate strica învelișul și produce întreruperea miezului de pulbere din interior.

(6) Înainte de întrebuințare, fitilul de amorsare se verifică și, dacă pe suprafața exterioară a învelișului său se observă crăpături, îndoituri, urme de umezeală, strivire, rupturi sau alte stricăciuni, acesta nu se întrebuințează la operațiunile de distrugeri.

(7) Starea fitilului se verifică dând foc unei bucăți de 60 cm și determinând timpul de ardere cu un cronometru sau cu ajutorul unui ceas cu secundar. Timpul de ardere a întregii bucăți trebuie să fie de 60-75 secunde. Pentru siguranță, operația se execută cu bucăți de fitil tăiate de la ambele capete.

Articolul 71

(1) Inițierea exploziei pe cale pirotehnică se face cu ajutorul unei amorse, compusă din capsă detonantă pirotehnică sertizată la o bucată de fitil de amorsare. Pentru aceasta fitilul de amorsare se taie pe o scândură cu un cuțit curat și bine ascuțit, perpendicular pe axul său. Lungimea fitilului se stabilește astfel ca operatorii care aprind să aibă timp să se adăpostească înainte de producerea exploziei, luându-se și un coeficient de siguranță, prin folosirea unui fitil cu aproximativ 1/3 mai lung decât lungimea strict necesară. Este interzis ca fitilul de amorsare să fie tăiat mai scurt de 50 cm.

(2) Pentru confecționarea amorsei pirotehnice se procedează astfel: se scoate capsa pirotehnică din ambalajul său și se controlează cu atenție dacă aceasta este curată în interior.

(3) În situația când în interiorul tubului se află corpuri străine (rumeguș, scame), acestea se vor îndepărta prin întoarcerea capsei cu capătul deschis în jos și batere ușoară pe unghia degetului mare.

(4) Este interzis a se îndepărta corpurile străine din capsă prin introducerea de obiecte sau prin suflare.

(5) Capătul fitilului de amorsare tăiat perpendicular pe axul său se introduce cu atenție în capsa pirotehnică până ajunge la circa 2 mm de capsa de siguranță. În timpul acesta nu trebuie apăsat sau răsucit fitilul ori capsa, pentru a nu se produce frecarea capsei de fitil, ceea ce ar produce explozia capsei pirotehnice.

(6) Dacă fitilul intră prea ușor în capsă, atunci capătul lui se înfășoară cu un strat de bandă izolatoare sau hârtie.

(7) După aceasta, pentru fixare pe fitil, capsa se sertizează cu un clește special de sertizat.

(8) Este interzisă sertizarea capsei cu ajutorul dinților sau utilizând dispozitive improvizate.

(9) În situația în care se lucrează în locuri umede, porțiunea în care se face sertizarea capsei pe fitilul de amorsare se învelește cu bandă izolatoare pentru a nu pătrunde apa în capsa detonantă.

(10) Pregătirea amorsei se face într-un loc adăpostit, special amenajat în acest scop.

(11) Capătul liber al fitilului se taie oblic, când aprinderea lui se face cu chibrit sau drept, când se folosește aprinzătorul pirotehnic.

(12) Capsele pirotehnice amorsate se manipulează precum capsele pirotehnice neamorsate.

Articolul 72

(1) Introducerea capsei amorsate în încărcătura de exploziv (încărcătură activă) trebuie făcută numai după fixarea încărcăturii pe muniția ce urmează a fi distrusă; capsele amorselor se introduc în calupul de exploziv până la capătul locașului respectiv.

(2) Dacă este nevoie, capsa pirotehnică sau electrică poate fi fixată la încărcătura de exploziv cu sfoară, sârmă subțire sau bandă adezivă.

Articolul 73

(1) În cazul sistemului electric de aprindere se folosesc următoarele materiale: încărcătură de exploziv, capse detonante electrice, cabluri conductoare (principal și secundar), surse de curent electric (explozoare).

(2) Funcționarea explozorului se verifică cu ajutorul lămpii de control, care trebuie să se aprindă la declanșare.

(3) Capsele detonante electrice se păstrează cu reoforii legați în scurtcircuit. Desfacerea lor se va face numai în momentul conectării la cablul electric.

(4) Pentru introducerea capsei detonante electrice în încărcătura de exploziv se procedează așa cum se prevede la art. 72.

(5) Înainte de întrebuințarea cablului se verifică continuitatea și starea învelișului izolator.

(6) Pentru controlul continuității cablului, capetele acestuia se leagă la ohmetru; indicațiile acului ohmmetrului trebuie să corespundă cu rezistența calculată pe porțiunea de cablu controlată.

(7) Controlul stării învelișului cablului se face prin examinarea acestuia pe întreaga lungime.

(8) Pe timpul lucrului, cablurile conductoare nu trebuie suprasolicitate la întindere; de asemenea, se va evita răsucirea sau frecarea acestora.

(9) Caracteristicile cablurilor conductoare sunt prezentate în tabelul nr. 1.Compunerea miezului 2 x 0,757 fire de cupru cositorit cu Ø 0,37 mm7,7 25 60 60 2 x 0,847,3 70 75 120 1 x 0,757 fire de cupru cositorit cu Ø 0,37 mm4,2 25 30 40 19 fire de cupru cositorit cu Ø 0,2 mmÎnveliș din P.V.C. 2,0 - 8,5 -

Tabelul nr. 1

Denumirea

cablului

Secțiunea

miezului

(mmp)

Compunerea

învelișului izolator

Diametrul

exterior

(mm)

Rezistența

pe 1 km

(ohmi)

Greutatea

unui km

de cablu

(kgf)

Rezistența

la rupere

(kgf)

Cablu

principal

Înveliș dublu de

cauciuc și împletitură

Cablu

principal

1 fir de cupru cositorit cu Ø 0,52 mm

împletit cu 8 fire de oțel

Cablu

secundar*)

Cablu

secundar*)

1 x 0,75

(tip TLY)

*) Aceste tipuri de cabluri se pot folosi drept conductoare principale, prin dublarea lor.

Articolul 74

(1) Pentru declanșarea simultană a mai multor încărcături explozive în cazul folosirii dispozitivelor de aprindere pirotehnică se întrebuințează fitilul detonant.

(2) Fitilul detonant se păstrează în încăperi uscate, separat de capsele detonante pirotehnice sau electrice.

(3) Este interzis să se folosească la lucrările de distrugeri fitil detonant cu învelișul deteriorat.

(4) Fitilul detonant se taie numai după ce a fost desfășurat complet și verificat, pe o scândură, cu un cuțit curat și bine ascuțit.

(5) După fiecare tăiere praful exploziv se îndepărtează de pe scândură și de pe cuțit.

(6) Se interzice repetarea tăierii în același loc a fitilului sau în același loc al scândurii.

(7) Se interzice tăierea fitilului detonant după ce acesta a fost introdus în capsă.

(8) Fitilul detonant se amorsează prin intermediul unei capse detonante pirotehnice, a unei încărcături de exploziv sau a unei capse detonante electrice.

(9) Fitilul detonant nu se sertizează cu cleștele de sertizat, ci se matisează cu sfoară, bandă adezivă sau leucoplast.

(10) Amorsa pregătită prin operațiunile de mai sus se introduce în locașul calupului de exploziv și se fixează cu bețișoare de lemn.

(11) Lucrările de verificare și tăiere a fitilului detonant, de utilizare a capsei detonante pirotehnice, precum și fixarea acesteia în calupul de exploziv se execută de către un singur pirotehnician, în locuri special destinate.

(12) Pentru inițierea exploziei fitilului detonant se procedează astfel:

a) dacă numărul capetelor de fitil detonant (respectiv încărcături de distrugere) este de maximum 6, atunci detonarea lor se face prin intermediul unei capse detonante pirotehnice sau capse detonante electrice. În acest caz, capetele fitilului detonant se matisează cu sfoară pe capsa detonantă pirotehnică sau electrică;

b) dacă numărul capetelor de fitil detonant este mai mare de 6, atunci detonarea acestora se face prin intermediul unui calup de exploziv. În locașul calupului de exploziv se introduce capsa detonantă pirotehnică (amorsată cu fitil de amorsare) sau o capsă detonantă electrică.

(13) Capetele fitilului detonant se aplică pe calupul de exploziv și se matisează cu sfoară pe toată lungimea calupului de trotil.

Articolul 75

Dispozitivul de inițiere pirotehnic se va întrebuința pentru distrugerea sau dezmembrarea prin explozie a munițiilor rezultate din asanări, numai în cazul în care nu poate fi folosit sistemul de inițiere electric.

8.2. Distrugerea munițiilor pe loc

Articolul 76

(1) Hotărârea de a distruge pe loc munițiile extrem de periculoase și care nu pot fi mișcate de pe locul unde au fost descoperite se ia după o analiză temeinică a situației.

(2) Dacă se ia decizia distrugerii pe loc a munițiilor neexplodate, populația și animalele vor fi evacuate, iar pentru reducerea efectelor distructive ale exploziei asupra construcțiilor și instalațiilor, acestea se vor împrejmui cu valuri de pământ, saci de nisip, prefabricate din beton și/sau șanțuri pentru reducerea undei de șoc.

Articolul 77

(1) Pentru distrugerea munițiilor pe loc se aplică pe acestea o încărcătură activă, stabilită conform modelului prevăzut în anexa nr. 13.

(2) După fixarea încărcăturilor de distrugere, munițiile vor fi acoperite, în funcție de calibru, cu un strat de pământ gros de 0,5-2 m.

8.3. Distrugerea munițiilor rezultate din asanări, prin explozie

8.3.1. Distrugerea muniției de artilerie

Articolul 78

(1) Muniția de artilerie ce urmează a fi distrusă este mai întâi triată și apoi transportată la gropile de distrugeri.

(2) Aducerea munițiilor de la punctul de triere se face pe măsura introducerii lor în gropile de distrugeri. Este interzisă existența, pe marginea gropii, a mai mult de două proiectile.

(3) La lucrările de pregătire și executare a distrugerilor participă un număr strict limitat de pirotehnicieni, sub supravegherea directă a șefului lucrărilor de distrugeri.

Articolul 79

(1) Distrugerea munițiilor și elementelor de muniții de artilerie se face în gropi de distrugere de forma și dimensiunile arătate în figura nr. 5.

(2) În degajarea de formă cilindrică executată în partea posterioară a gropii se introduc focoasele, dispozitivele de aprindere, munițiile mărunte și, în special, elementele de muniții foarte sensibile.

(3) Pământul rezultat din executarea gropii se depozitează într-o singură parte, către adăpost, la o distanță de 90-100 cm față de marginea gropii.

(4) Muniția ce urmează a fi distrusă se transportă cu brațele sau cu targa și se așază lângă groapă, la o distanță de 90-100 cm, în partea opusă locului de depozitare a pământului.

(5) În cazul în care, datorită cantității mari de muniții ce urmează a fi distrusă, sunt necesare mai multe gropi, atunci ele se vor amplasa la o distanță de circa 20 m una de alta. În acest caz, șeful lucrărilor de distrugeri face trierea și repartiția munițiilor pentru fiecare groapă de distrugeri.

(6) Introducerea munițiilor în gropi se va face bucată cu bucată, operațiune ce se execută de către 2 pirotehnicieni, unul găsindu-se în groapă, iar celălalt în afara ei.

(7) Pentru distrugere, munițiile se așază în groapa de distrugeri pe mai multe rânduri succesive, radial (cu focoasele spre centrul gropii) sau unele peste altele (un rând cu ogiva într-o parte, iar un rând cu ogiva în cealaltă parte).

Articolul 80

(1) Indiferent de felul cum sunt așezate, în vederea asigurării unei distrugeri totale a munițiilor introduse în groapa de distrugere, proiectilele perforante se vor intercala cu proiectilele explozive, astfel:

a) primul rând de proiectile, de la fundul gropii, va fi alcătuit din proiectile explozive;

b) al doilea rând de proiectile va fi alcătuit din proiectile perforante intercalate cu proiectile explozive (un proiectil exploziv și unul perforant);

c) al treilea rând va fi format numai din proiectile explozive.

(2) În continuare, lucrarea se repetă până ce sunt introduse toate proiectilele repartizate la groapă.

(3) Pe timpul așezării munițiilor în gropi se va urmări ca între proiectile să nu rămână spații libere; dacă totuși vor fi asemenea spații, în acestea vor fi introduse grenade, proiectile de calibru mic, elemente de muniții încărcate (teci detonante, detonatori suplimentari).

(4) Ultimul rând de proiectile va fi format, în mod obligatoriu, din proiectile explozive de calibrul cel mai mare.

(5) După ce munițiile au fost introduse în groapă, peste ultimul rând, se așază încărcătura de exploziv.

(6) Peste ultimul rând de proiectile și peste încărcătura de exploziv se așază un rând de brazde de pământ, cu iarba în sus (în caz de rateu, acest rând de brazde constituie un indiciu până unde se poate săpa în siguranță, pentru a verifica cauza rateului), după care restul gropii se astupă cu pământ mărunt până la suprafața terenului, pentru a se realiza burajul, urmărindu-se în permanență ca încărcăturile active, precum și capsele detonante să nu se deplaseze de la locul lor (amorsele să nu fie scoase din locașul încărcăturilor explozive).

(7) Pe timpul introducerii pământului în groapa de distrugere, ramurile fitilului de amorsare (fitilului detonant) sau cablurile electrice se vor ține lipite de peretele gropii.

(8) Este interzis ca pământul cu care s-a completat groapa să fie presat cu picioarele sau cu alte mijloace de tasare.

Articolul 81

(1) Încărcătura de exploziv constă din unul sau mai multe calupuri de exploziv, de regulă trotil, care se așază peste ultimul rând de muniții, astfel încât suprafața de contact dintre încărcătura de exploziv și muniția ce urmează a fi distrusă să fie cât mai mare.

(2) Pentru ca încărcăturile active să nu se deplaseze de pe proiectilele respective sau să se împrăștie prin groapă, acestea se vor fixa pe muniție cu pământ umezit sau legate cu sfoară, leucoplast sau bandă adezivă, astfel încât majoritatea lor să se afle în contact cu muniția de distrus, iar calupul cu capsa detonantă să fie în mijlocul încărcăturii active.

(3) Încărcăturile de exploziv vor fi așezate și fixate pe muniții în locul unde acestea au pereții cei mai subțiri.

(4) Este interzisă așezarea încărcăturilor de exploziv peste tuburile de la muniția acuplată sau pe camera reactivă, în cazul muniției reactive.

(5) Imediat după așezarea încărcăturilor active se introduc amorsele.

Articolul 82

(1) Pentru o mai mare siguranță în funcționare, amorsarea încărcăturilor active din gropile de distrugere se va face obligatoriu cu 2-3 capse detonante care să funcționeze simultan. În acest scop vor fi folosite capsele detonante pirotehnice cu fitil detonant sau capsele detonante electrice.

(2) Încărcătura de exploziv necesară distrugerii muniției dintro groapă se stabilește conform anexei nr. 13.

(3) În cazul distrugerilor folosind fitil detonant, lungimea acestuia se stabilește în funcție de adâncimea gropilor de distrugeri, astfel încât, după burarea gropii, să rămână în afară (neacoperit cu pământ) circa 15-20 cm.

Articolul 83

(1) Groapa cu muniții și încărcătura activă astfel pregătită, formează "groapa de distrugere", ale cărei caracteristici sunt prevăzute în figura nr. 7*).

Figura nr. 7. Groapă de distrugere

(2) Se interzice explodarea simultană a mai multor gropi de distrugere.

Articolul 84

(1) Numărul de gropi care pot exploda pe rând depinde de cantitatea de muniții care trebuie distrusă.

(2) În cazul în care cantitatea de muniții este mică și poate fi distrusă în 8 ore de lucru, atunci este indicat ca distrugerea să se facă prin explodări izolate.

(3) Dacă aceste cantități sunt mari, se va proceda la distrugeri grupate prin metoda de inițiere electrică succesivă.

(4) Metoda de inițiere pirotehnică se poate utiliza și la exploziile grupate, caz în care lungimea fitilului trebuie să difere de la o groapă la alta, pentru a se putea număra exploziile produse.

Articolul 85

Capetele de fitil detonant ce rămân în afara gropii se fixează, prin matisare, pe una sau două capse detonante electrice care vor avea în permanență reoforii scurtcircuitați.

Articolul 86

(1) Pentru protejarea cablului electric principal împotriva efectului exploziei și a schijelor, legătura între acesta și capsele detonante se face prin intermediul unui cablu simplu conductor, lung de 20-25 m.

(2) Tot în acest scop, pe o distanță de 50-60 m față de groapa de distrugere, cablurile se vor îngropa într-un șanț adânc de 15-20 cm.

Articolul 87

Conectarea capselor detonante electrice la rețeaua de cabluri se execută de șeful lucrărilor de distrugeri, numai după ce întregul personal a părăsit poligonul și se găsește în siguranță (adăpostit).

Articolul 88

După explozie se deconectează capetele conductorului principal de la sursa de curent, se examinează locul exploziilor, se strâng firele cablului secundar și numai după aceea șeful lucrărilor de distrugere permite pirotehnicienilor să treacă la lucru pe locul exploziilor.

Articolul 89

Cauzele neexplodării unei gropi de distrugere care folosește sistemul pirotehnic de aprindere pot fi:

a) în timpul operației de burare, fitilele au ieșit din capsă sau capsele cu fitil au ieșit din încărcătura activă;

b) capsele au fost alterate și nu au inițiat încărcătura activă;

c) încărcătura activă a fost insuficientă sau plasată într-un loc necorespunzător;

d) fitilul folosit a avut întreruperi sau a fost umezit;

e) în terenuri cu umezeală, infiltrațiile de apă au pătruns pe lângă capsele incomplet sertizate;

f) pirotehnicianul nu a aprins fitilul.

Articolul 90

Cauzele neexplodării muniției dintr-o groapă de distrugere care folosește sistemul electric de aprindere pot fi:

a) nefuncționarea explozorului (sursei electrice);

b) calitatea necorespunzătoare a cablului utilizat;

c) executarea defectuoasă a legăturilor electrice;

d) folosirea unor capse electrice defecte;

e) încărcătura activă insuficientă;

f) dispunerea greșită a încărcăturii active;

g) buraj incorect;

h) ieșirea capsei din încărcătura activă.

Articolul 91

În caz de rateu se procedează astfel:

a) întregul efectiv participant la lucrările de asanare rămâne în adăpost minimum 30 de minute, din momentul în care ar fi trebuit să se producă explozia;

b) apropierea de gropile de distrugeri este permisă numai șefului operațiunilor de distrugeri, care verifică și stabilește cauzele nefuncționării încărcăturilor explozive;

c) se sistează orice alte lucrări în poligonul de distrugeri;

d) personalul care asigură paza rămâne la posturi și interzice accesul către poligon;

e) în funcție de situație, șeful operațiunilor de distrugeri, ajutat de un pirotehnician, remediază defecțiunea;

f) în cazul când rateul se datorează încărcăturii active (capsele detonante nu au funcționat sau explozivul este alterat și nu se amorsează), se trece, cu cea mai mare atenție, la dezgroparea și dezvelirea munițiilor;

g) se pune o nouă încărcătură activă și se burează din nou groapa de distrugere.

Articolul 92

În cazul unei explozii parțiale, în urma căreia o parte din muniții sunt împrăștiate, se procedează astfel:

a) în poligon se sistează executarea oricărei lucrări;

b) se cercetează și se detectează întreaga suprafață de teren, conform prevederilor din secțiunile 1 și 2;

c) personalul care asigură paza rămâne la posturi și interzice accesul către zona periculoasă;

d) muniția rămasă neexplodată se distruge în locul unde a fost descoperită; este interzisă cu desăvârșire mișcarea sau ridicarea acesteia de pe loc;

e) pe timpul distrugerilor, întregul efectiv se adăpostește;

f) intrarea și ieșirea din adăpost se execută la semnalele stabilite de șeful lucrărilor de distrugere.

8.3.2. Distrugerea muniției de aviație

Articolul 93

(1) Pentru distrugerea bombelor de aviație se execută gropi de forma și dimensiunile arătate în figura nr. 6.

(2) Dimensiunile maxime corespund bombelor de calibru mare.

Articolul 94

Bombele de aviație rămase neexplodate sunt transportate cu ajutorul autocamioanelor la poligonul de distrugeri. Ele sunt descărcate în apropierea gropilor de distrugeri cu ajutorul rampelor, macaralelor sau cu brațele.

Articolul 95

Introducerea bombelor de calibru mare în gropi se face cu ajutorul unei macarale. Legătura dintre bombă și cârligul macaralei se face cu ajutorul unor cabluri sau frânghii. Cablurile sunt introduse, de regulă, prin cârlige de agățare ce se găsesc pe pereții exteriori ai bombelor.

Articolul 96

Este interzis să se introducă bombele în gropile de distrugeri prin cădere liberă.

Articolul 97

(1) Bombele se așază în gropi în poziție orizontală.

(2) În cazul bombelor cu greutate până la 100 kg, într-o groapă pot fi introduse 2-3 bucăți.

(3) La fundul gropii se pun bombele brizante (cu pereții groși), iar deasupra bombele explozive (bombele cu cea mai mare cantitate de exploziv).

(4) Bombele de aviație de calibre mari și cele incendiare se distrug câte una în fiecare groapă.

Articolul 98

(1) Distrugerea bombelor de aviație se face cu ajutorul unei încărcături active stabilite conform anexei nr. 13.

(2) Pentru siguranță în funcționare, amorsarea încărcăturii explozive se face obligatoriu cu ajutorul a 2-3 capse detonante pirotehnice prevăzute cu fitil detonant sau 2-3 capse detonante electrice.

(3) Pentru confecționarea amorsei cu fitil detonant se va proceda conform art. 71-74.

(4) Capsele detonante pirotehnice sau electrice se introduc separat în locașurile calupurilor de trotil unde sunt fixate prin intermediul bandei adezive sau leucoplastului.

(5) Aceste lucrări se execută de către un singur pirotehnician, în afara gropilor de distrugeri.

(6) Pirotehnicianul care a pregătit încărcătura de distrugere o introduce în groapa cu bombele care urmează a fi distruse.

(7) Încărcătura de distrugere astfel pregătită se așază pe corpul bombei, se fixează cu pământ umezit (argilă în amestec cu apă) de consistența plastilinei, după care se burează cu pământ mărunt și cu multă atenție pentru a nu se smulge capsele din încărcătura explozivă.

(8) În cazul bombelor dezamorsate încărcătura de distrugere se introduce în locașul focosului.

(9) După ce încărcăturile de exploziv au fost fixate pe corpul bombelor, se trece la burarea gropilor (acoperirea muniției). Pentru burare se folosește întreaga cantitate de pământ rezultată din săparea gropilor de distrugeri.

Articolul 99

(1) Pe timpul introducerii pământului în groapa de distrugere, ramurile fitilului detonant, respectiv reoforii capselor detonante electrice, se vor ține lipite de peretele gropii.

(2) Lungimea fitilului detonant se stabilește în funcție de adâncimea gropii de distrugere, astfel încât, după burarea gropii, să rămână în afară neacoperit de pământ circa 15-20 cm de fitil.

(3) Capetele de fitil detonant ce rămân în afara gropii se fixează prin matisare pe una sau două capse detonante electrice care vor avea, în permanență, reoforii scurtcircuitați.

Articolul 100

Conectarea capselor detonante electrice la rețeaua de cabluri se execută de către șeful lucrărilor de distrugeri numai după ce întregul personal a părăsit poligonul și se găsește în siguranță (adăpostit).

Articolul 101

(1) Dacă distrugerea bombelor se execută în locuri în care este interzis să se folosească dispozitivul de aprindere electric, atunci se va folosi dispozitivul de aprindere pirotehnic.

(2) În acest caz, declanșarea exploziei se face cu ajutorul fitilului de amorsare. În caz de rateu sau în cazul unei explozii parțiale se procedează potrivit art. 91 și 92.

8.4. Distrugerea munițiilor rezultate din asanări, prin ardere

Articolul 102

Prin ardere se distrug pulberile de toate categoriile și diverse produse pirotehnice.

Articolul 103

(1) Pulberile de toate categoriile se transportă pe plaja de ardere, unde terenul este tare, neacoperit, și se distrug în întregime prin ardere, conform modelului prevăzut în figura nr. 8*).

Figura nr. 8. Plajă de distrugere prin ardere a pulberilor

(2) Pe plajă se amenajează platforme cu diametrul de cel puțin 10 m. Această suprafață se nivelează, se curăță de iarbă și alte materiale combustibile și se împrejmuiește cu un șanț de 25 cm adâncime și 50 cm lungime. Pulberea se așază într-un strat de cel mult 25-30 cm înălțime pe toată suprafața acestei platforme. De la această plajă de ardere se face un releu de pulbere vărsată pe pământ, tot de 15 cm, înalt de 3-5 cm și lung de 25-30 m, în direcția și sensul în care bate vântul.

(3) Distrugerea pulberilor fără fum, cu fum și a amorselor se poate face și în șanțuri cu secțiunea sub formă de trapez cu baza mică (inferioară) de 20-25 cm, baza mare de 30-35 cm, iar înălțimea de 25-30 cm. Lungimea șanțului se alege în funcție de cantitatea de pulbere admisă să se distrugă odată. În cazul folosirii șanțurilor, pulberile și amorsele se așază într-un strat cu grosimea maximă de 10-12 cm.

8.5. Distrugerea cartușelor pentru armamentul de infanterie

Articolul 104

Cartușele pentru armamentul de infanterie rezultate din asanarea terenurilor se distrug în puncte de lucru organizate în incinta poligonului de distrugeri pe locuri special amenajate.

Articolul 105

(1) Desertizarea cartușelor de infanterie se execută manual prin introducerea glonțului într-o placă metalică prevăzută cu găuri de dimensiunile glonțului și apăsând lateral. Placa se fixează pe marginea mesei de lucru, având o înclinare convenabilă.

(2) Dacă se dispune de mașini speciale, desertizarea se va executa la aceste mașini.

Articolul 106

În urma dezmembrării cartușelor rezultă: tuburi cartuș, pulbere cu fum sau fără fum și gloanțe cu care se va proceda astfel:

a) gloanțele obișnuite se colectează în lăzi (cutii metalice) separate care se transportă la punctul de prăjire;

b) gloanțele speciale (incendiare, trasoare, perforant-incendiare, perforant-trasoare și perforant-incendiar-trasoare) se colectează direct în cutii separate pentru fiecare fel de glonț; cutiile vor avea apă pentru a preveni autoaprinderea gloanțelor; în aceste cutii, gloanțele se transportă la punctul de prăjire;

c) pulberile din tuburi se lasă să cadă, la desertizare, în lăzi cu apă (lăzi căptușite, cutii de tablă, găleți) care se trimit la plaja de distrugere, pe măsură ce s-a umplut 3/4 din volumul lăzii, dar nu mai mult de 25 kg de pulbere; lăzile cu apă pentru colectarea pulberii se vor așeza sub placa metalică folosită pentru desertizarea cartușelor sau sub mașina de desertizat;

d) tuburile cartuș cu capse, fără pulbere, se colectează în lăzi și se expediază la punctul de prăjire.

Articolul 107

Topirea plumbului din gloanțe, prăjirea gloanțelor speciale și prăjirea capselor din tuburi se execută la punctul de prăjire.

Articolul 108

(1) Prăjirea gloanțelor speciale și a capselor de la tuburile cartuș se execută prin încălzire în butoaie de tablă, astfel:

a) într-o groapă circulară, adâncă de 0,5-0,6 m, se amenajează un postament de cărămidă prevăzut cu un grătar din bare metalice, dedesubtul căruia se găsește vatra pentru foc;

b) gloanțele speciale sau tuburile (separat fiecare) se pun într-un butoi de tablă obișnuită cu fundul găurit (găuri cu diametrul mai mic de 6 mm) care se acoperă cu un capac din tablă; butoiul se așază apoi pe grătarul postamentului și se aprinde focul; acesta va fi ținut pe foc până ce gloanțele sau tuburile se vor înroși, după care acestea se vor răsturna în tăvi cu apă așezate pe o platformă situată la 5-10 m de punctul de prăjire; grosimea stratului de tuburi în butoi nu va fi mai mare de 15 cm, iar pentru gloanțe de 5 cm.

(2) Pentru ușurința manipulării (punerea și luarea de pe foc), butoiul de tablă va fi prevăzut cu două urechi prin care se introduce o bară de fier, de capetele căreia pot prinde doi oameni.

(3) Butoiul golit de gloanțe sau de tuburile prăjite se lasă să se răcească (până se poate ține mâna pe el), după care operațiunea se repetă ca mai sus. Este indicat să se folosească 2-3 butoaie (în timp ce unul se răcește, celălalt se află pe foc).

(4) Tuburile și gloanțele trecute prin procesul de prăjire sunt considerate desfigurate.

Articolul 109

(1) Topirea plumbului din gloanțe se face într-un butoi cu fundul fără găuri, de preferință cât mai mic, încălzit la fel ca la prăjirea tuburilor.

(2) Gloanțele se pun într-un ciur de tablă improvizat (găuri cu diametrul mai mic de 6 mm) cu pereții înalți de 20-30 cm, care se introduce în butoi la distanța de 5-10 cm de fundul acestuia; plumbul topit se scurge pe o gaură practicată la partea de jos a butoiului de tablă și apoi, pe un jgheab metalic, se colectează în forme confecționate din pământ cu apă și apoi uscate la soare.

(3) Mărimea formelor va fi astfel încât lingourile de plumb să aibă o greutate de 20-25 kg. Cămășile gloanțelor rămân în ciur și se scot odată cu acesta din butoi, după ce s-a topit și s-a scurs tot plumbul; pentru aceasta, gloanțele se vor amesteca din când în când cu o rangă metalică.

(4) Pentru introducerea și scoaterea din butoi, ciurul va fi prevăzut cu o toartă.

(5) Topirea plumbului se va face numai în aer liber și în locuri unde există curenți de aer (lângă punctul de prăjire).

(6) Pulberile rezultate din dezmembrarea cartușelor de infanterie se transportă la plaja de distrugere prin ardere.

(7) Elementele provenite din delaborarea munițiilor de infanterie pot fi valorificate ca deșeuri metalice prin operatorii economici de specialitate. Acestea vor fi predate pe baza unui buletin de delaborare și a unui proces-verbal de predare/primire deșeuri metalice întocmit conform modelelor prevăzute în anexele nr. 14 și 15.

Articolul 110

(1) Terenul destinat amenajării punctului pentru distrus cartușele de infanterie trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

a) să se găsească la 25 m depărtare față de orice construcție, depozite de materiale inflamabile, clădiri de locuit, culturi cerealiere, păduri sau alte plantații ușor inflamabile;

b) pe o rază de 25 m se curăță de iarbă și tufișuri, se nivelează și se acoperă cu nisip;

c) lucrările de distrugere a cartușelor de infanterie se execută sub cerul liber.

(2) Pe porțiunea de teren destinată executării lucrărilor de distrugere a cartușelor de infanterie se amenajează:

a) punct pentru desertizat cartușe;

b) punct pentru prăjit gloanțe și tuburi de cartușe;

c) plajă pentru ars pulbere.

Articolul 111

Pe timpul executării lucrărilor de distrugeri prin ardere se vor respecta aceleași măsuri de siguranță precum în cazul distrugerii munițiilor prin explozie.

Articolul 112

Cartușele de infanterie care prezintă o stare avansată de degradare și corodare se distrug conform procedurii aplicate muniției de artilerie.

Sursă: legislatie.just.ro (Monitorul Oficial). Textul afișat este forma consolidată curentă.