Capitolul III — Proceduri standard operaționale pentru executarea lucrărilor de distrugere a zăpoarelor

(1) Lucrările de distrugeri pe cursuri de apă se execută pentru distrugerea gheții și a zăpoarelor de gheață, protecția podurilor și diferitelor construcții, împotriva sloiurilor.

(2) La executarea lucrărilor de distrugeri în apă trebuie să se aibă în vedere că, în aceste condiții, efectul exploziei are o rază mai mare.

(1) În vederea preîntâmpinării formării zăpoarelor, stratul de gheață se distruge pe suprafețele necesare, formându-se canale degajate de gheață.

(2) Greutatea încărcăturilor introduse sub gheață pentru executarea canalelor, precum și adâncimea de afundare optimă se arată în tabelul nr. 2.

(3) Determinarea aproximativă a greutății încărcăturilor pentru distrugeri în gheață se poate face considerându-se 0,75 kg trotil/mp de suprafață de gheață, având grosimea de maximum 0,5 m.

(4) Valorile de mai sus, în toate situațiile când este posibil, trebuie precizate prin explozii de probă.

(5) Introducerea încărcăturilor sub stratul de gheață se face prin copci, executate cu răngi, cu burghie mecanice sau electrice, ori prin explozia unor încărcături mici; diametrul copcilor trebuie să permită introducerea liberă a încărcăturilor principale.

(6) Încărcăturile pentru executarea copcilor se așază pe suprafața gheții sau în locașuri săpate în gheață. Valoarea acestor încărcături se arată în tabelul nr. 3.

(7) Încărcăturile principale se introduc în apă, prin copci, la adâncimea arătată în tabelul nr. 2.

(8) Menținerea încărcăturilor la adâncimea necesară se realizează, în partea de sus, prin suspendarea lor cu ajutorul unei frânghii sau al unei prăjini, conform modelului prevăzut în figura nr. 9*), iar în partea de jos, prin atârnarea unei greutăți, care să împiedice eventuala ridicare a încărcăturii la suprafață.

(9) Pentru mărirea dimensiunilor canalului este indicat ca, în afară de încărcătura principală, să se întrebuințeze și o încărcătură de buraj, legată la jumătatea distanței dintre gheață și încărcătură, conform modelului prevăzut în figura nr. 10*).

(10) Greutatea încărcăturii de buraj trebuie să fie egală cu 1/4-1/5 din greutatea încărcăturii principale.

(11) În cazul întrebuințării încărcăturii de buraj, lățimea canalului în gheață se mărește de cca 1,5 ori.

(12) Explozia ambelor încărcături (principală și de buraj) trebuie să aibă loc simultan.

(13) Canalele în gheață se realizează prin explozia simultană a unui grup de încărcături concentrate, introduse sub gheață.

(14) Distanța dintre încărcături se ia de 5-6 ori mai mare decât adâncimea de afundare a acestora. Încărcăturile se dispun în rânduri paralele, se afundă sub gheață și se fixează la copcile respective conform figurii nr. 11*).

(15) Canalele în gheață pot fi realizate și cu încărcături alungite, așezate pe gheață.

(16) Dacă gheața este acoperită cu un strat de zăpadă, încărcăturile alungite se așază în șanțuri săpate în zăpadă, până la suprafața gheții.

(17) La o grosime de maximum 0,35 m a stratului de gheață, un rând de încărcătură alungită, având 1 kg/m, formează un canal de 1,5-3,5 m lățime. Pentru realizarea unui canal mai lat, rândurile de încărcături alungite se așază paralel la 2-4 m distanță între ele.

(1) Distrugerea zăpoarelor de gheață se face cu încărcături concentrate, introduse în puțuri de maximum 2 m adâncime.

(2) Greutatea încărcăturilor se arată în tabelul nr. 4, în funcție de valoarea indicelui n de acțiune a exploziei.

(1) Pentru preîntâmpinarea formării zăpoarelor de gheață lângă pod este necesar ca înainte de pornirea sloiurilor, suporții și sparghețurile să fie degajate de gheață, în jurul lor executându-se șanțuri în gheață, de minimum 0,5 m lățime.

(2) Concomitent este necesar ca de-a lungul cursului de apă (pe firul apei) să se execute, cu ajutorul explozivului, un canal având lățimea egală cu 1/4-1/3 din lățimea apei și lungimea totală cel puțin egală cu 3 lățimi ale apei.

(3) Această lungime a canalului (egală cu minimum 3 lățimi ale cursului de apă) este împărțită în două părți, astfel: o parte a canalului, egală cu minimum două lățimi ale apei - amonte de pod, iar cealaltă parte a canalului, egală cu o lățime de apă - aval de pod.

(4) Aval de acest viitor canal se execută un șanț, transversal pe cursul de apă.

(5) Executarea canalului începe cu partea de canal în aval de pod.

(1) Așezarea încărcăturilor se face în rânduri de copci perpendiculare pe firul apei.

(2) Distanțele dintre rânduri, precum și dintre încărcăturile din cadrul unui rând se iau de 5-6 ori mai mari decât adâncimea de afundare a încărcăturilor.

(3) Aprinderea încărcăturilor se face pe rânduri succesive, începând cu primul rând de la șanțul săpat în prealabil la limita de jos a canalului.

(4) Executarea canalului în amonte de pod se face cu încărcături așezate în rânduri de copci paralele cu firul apei, fiecare rând fiind în prelungirea axului suporților și sparghețurilor.

(5) Aprinderea încărcăturilor la o distanță mai mică de 15 m de la pod este interzisă.

(1) Distrugerea zăpoarelor formate la o oarecare distanță de pod se face cu încărcături de exploziv, începând cu partea de la vale a zăporului, urmărindu-se realizarea în zăpor a unui canal de 20-30 m lățime.

(2) Greutatea încărcăturilor folosite este de aproximativ 5-20 kg.

(3) Dispunerea încărcăturilor pentru executarea canalului în zăpor se face pe 2-3 rânduri, perpendicular pe axa canalului; distanța dintre încărcături se ia egală cu 4-6 adâncimi de afundare a încărcăturilor.

(4) În cazul în care, în zăporul de gheață format la o oarecare distanță de pod, se așază mai multe încărcături, explozia lor trebuie să se producă simultan pentru a exclude posibilitatea ca gheața desprinsă să ducă la pod încărcături neexplodate.

(1) Distrugerea zăpoarelor formate lângă pod se poate face numai cu câte o singură încărcătură.

(2) Sloiurile mari se distrug înainte de a ajunge la pod; în acest scop se folosesc încărcături de maximum 3 kg, aruncate pe aceste sloiuri.

(1) Lucrările de distrugere a zăpoarelor trebuie executate în timp cât mai scurt.

(2) Pe timpul lucrului se iau măsuri preventive pentru evitarea accidentelor sau rămânerea unor militari pe sloiurile desprinse și antrenate de curent.

(3) Deplasarea pe zăpor și pe o gheață mai nesigură se va face cu multă atenție, militarii respectivi fiind neapărat dotați cu căngi (jaloane, prăjini etc.), pentru a fi utilizate la controlul rezistenței gheții și, ca mijloc de salvare, pirotehnicienii vor purta veste de salvare și vor fi asigurați cu o coardă de pe mal.

(4) În locurile mai periculoase se aștern scânduri de consolidare, iar pirotehnicienii care lucrează în astfel de locuri (numărul lor fiind redus la minim) trebuie să fie, în mod obligatoriu, legați de o frânghie rezistentă, al cărei capăt să fie ținut de pirotehnicienii aflați pe mal sau pe o porțiune rezistentă a gheții.

(1) În aval de zăpor trebuie să existe pe tot timpul lucrului, organizate pe schimburi, echipe de salvare, care să intervină eficient în orice moment.

(2) Echipele de salvare, îmbarcate în bărci rezistente și stabile, trebuie să fie dotate cu mijloacele de salvare necesare (colaci de salvare, frânghii, căngi, scânduri etc.), precum și cu mijloace de prim ajutor.

(3) Acestor echipe, în afară de misiunea de salvare a militarilor căzuți în apă sau duși de sloiuri, le revine și supravegherea scurgerii libere a sloiurilor duse de curent.

(4) Întreruperea lucrărilor de distrugere a zăpoarelor poate avea loc numai în cazul scăderii evidente a nivelului apei în amonte de zăpor sau atunci când presiunea exercitată de zăpor nu mai prezintă un pericol pentru pod.