Capitolul I — Calcularea cheltuielilor judiciare avansate de stat

(1) Cheltuielile judiciare se stabilesc de procuror, prin rechizitoriu sau ordonanță potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală.

(2) La stabilirea cheltuielilor judiciare se vor avea în vedere cheltuielile făcute de organul de urmărire penală și de alte organe pentru:

a) chemarea, prin serviciile poștale, prin telefon, telex sau fax, a părților din proces, a martorilor, experților, interpreților și a altor persoane;

b) plata, în cazurile și în condițiile prevăzute de Codul de procedură penală, a sumelor de bani cuvenite martorilor, experților și interpreților;

c) efectuarea constatărilor tehnico-științifice și a expertizelor;

d) ridicarea și conservarea mijloacelor materiale de probă, inclusiv costul filmelor, copertelor, suporturilor de stocare a datelor informatice, substanțelor chimice folosite, al ambalajelor, al transportului la locul de depozitare etc.;

e) efectuarea fotografiilor judiciare și a înregistrărilor audiovideo;

f) deplasarea în interesul rezolvării cauzelor: costul cazării, al diurnei, al transportului;

g) plata onorariilor apărătorilor din oficiu;

h) contravaloarea hârtiei, imprimatelor și a altor materiale ce compun dosarele penale;

i) contravaloarea altor lucrări efectuate în cursul urmăririi penale, care au necesitat plăți din fondurile bugetare.

(3) Calcularea cheltuielilor judiciare se va face, în fiecare cauză soluționată de procuror, pe baza unor documentelor justificative:

a) actele întocmite de persoanele care au efectuat lucrări, dispuse de organul de urmărire penală, în care sunt menționate, în condițiile prevăzute de lege, costurile lucrărilor;

b) actele în baza cărora martorii, experții și interpreții justifică, în condițiile prevăzute de lege, cheltuielile făcute;

c) actele emise de barourile de avocați, în care se menționează onorariile ce se plătesc apărătorilor din oficiu;

d) nota întocmită de grefierul-șef, sub îndrumarea procurorului care a efectuat urmărirea penală, privind cheltuielile făcute de Ministerul Public în cursul urmăririi penale, pentru corespondență, chemări prin telefon, telex sau fax, deplasări, consumuri de materiale etc.