Capitolul I — Dispoziții generale

(1) Institutul Național al Patrimoniului, denumit în continuare Institutul, este o instituție publică de cultură de importanță națională, cu personalitate juridică, cu activitate în domeniul protejării, restaurării, cercetării și promovării patrimoniului cultural, aflată în subordinea Ministerului Culturii și Identității Naționale, finanțată din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat.

(2) Sediul Institutului este situat în municipiul București, str. Ienăchiță Văcărescu nr. 16, sectorul 4.

(3) Institutul își desfășoară activitatea în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 593/2011 privind organizarea și funcționarea Institutului Național al Patrimoniului, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale celorlalte prevederi legale incidente, ale Legii nr. 6/2008 privind regimul juridic al patrimoniului tehnic și industrial, ale Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 26/2008 privind protejarea patrimoniului cultural imaterial, ale Ordonanței Guvernului nr. 43/2000 privind protecția patrimoniului arheologic și declararea unor situri arheologice ca zone de interes național, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(4) Toate actele, facturile, anunțurile, publicațiile etc. vor conține denumirea completă a instituției, alături de indicarea sediului, sigla instituției, precum și denumirea autorității publice centrale în a cărei subordine funcționează.

(5) Finanțarea Institutului se asigură din venituri proprii și din subvenții acordate de la bugetul de stat prin intermediul bugetului Ministerului Culturii și Identității Naționale.