Titlul U X — Pentru asigurări

Contractului de asigurare este o tocmela înscrisă prin care o parte se indatoreda, pentru un pretiu hotaratu prin învoire, a respunde unei alte părți pagubile și stricăciunile ce i se potu pricinui de intemplarile de pre mare prin vătămarea sau peirea unoru lucruri supuse primejdiiloru plutirei: - asiguratoru, se numesce celu ce se indatoreda a respunde la intemplare de primejdie; asiguratu, acela către care se face o asemenea îndatorire, și prima ori costulu de asigurare, pretulu tocmitu între asiguratu și asiguratoru pentru o asemenea răspundere din partea acestui din urma.

Contractului de asigurare se face prin inscrisu, are data sa din dioa în care se iscalesce, se arata într`insulu de s'a facutu înainte sau după amiada.

- Se poate face sub-iscalitura împarte, - nu se poate lasă în coprinderea lui nici unn locu deschisu.

- Într'acestu contractu se arata: - unmele și loculu locuinței aceluia pe sema căruia se face asigurarea, calitatea sa de proprietaru ori de comisionaru, - numele și felurimea corabiei, - numele eapitanului, loculu unde s'au incarcatu, sau unde au să se încarce mărfurile, - portulu de unde a trebuitu, ori trebuie să purceda corabia, porturile ori vadurile, unde are sa descarce sau se încarce, - acelea unde trebuie se între, - firea și pretulu sau prețuirea, mărfurilor, ori a lucruriloru ce se asigureda, - vremile în carii au sa incepa și să se sfirsesca primejduirile, - suma asigurata, prima asigurări , - îndatorirea de a se supune părțile la judecători aleși, la intemplare de prigoniri între dinsele, de se voru fi invoitu într'acestu chipu; - și de obște, tote cele-l-alte condiții ce s'au asedatu între tocmitorele părți.

Într'unulu și același contractu se potu coprinde mai multe asigurări, sau despre feliurimea marfuriloru sau despre deosebirea tacsei primei pentru fie-care dintr'însele, sau despre osebitii asiguratori pentru fie-care dintr'însele.

Obiectulu asigurări poate fi: trupulu corabiei, desarta ori încărcată, înarmată sau nu, singura sau însoțită cu alte corăbii, sculele și uneltele, - inarmarile, provisiile, - sumele date imprurmutu ala grosa, - mărfurile din povara, și ori ce alte lucruri carii se potu prețui în bani, și sînt supuse la primejdiile calaloriei pe mare.

Asigurarea poate să se facă pe tote sau numai pe o parte din mai susu disele lucruri, împreună sau deosebi.

- Poate să se facă în vreme de pace sau în vreme de resboiu, înaintea sau în cursulu călătoriei vasului.

- Poate să se facă pentru ducatore și viitore, sau numai pentru una din aceste doue, pentru călătoria intrega sau pentru o vreme marginita.

- Pentru tote călătoriile și transporturile pe mare, riuri și canaluri plutitore.

Intemplandu-se viclesugu și înșelăciune la prețuirea lucruriloru celoru asigurate, sau facendu-se arătare de mărfuri, ori neinfiintate, ori în catatime mai mica, ori neasemenate eu cele trecute în cartulia de încărcare, atunci asiguratorulu poate cere a se face cercetare asupra ființei adeverului și a pretuirei lucruriloru, fără a perde pentru acesta cele-l-alte drepturi de a'și cauta prin canalulu civilu ori criminalu.

Poverile cele încărcate la schelele Levantului, la termurile Africei, și la alte părți ale lumei pentru Europa, potu se fie asigurate, ori în ce corabie se voru incarca, fără a se arata numele corabiei nici alu căpitanului.

- Chiaru mărfurile, la o asemenea intemplare, potu să se asigurede fără arătarea firei și a feliului loru.

- Daru în contractului de asigurare trebuie să se arate la cine sa tramitu sau la cine au să se predea, de nu va fi însă în contractu vre o tocmela împotriva.

Ori-ce lucru, alu căruia pretu s'a pusu în contractului de asigurare în moneda streina, sa platesce după pretulu ce are acea moneda în România (tera Romanesca), după cursulu ei în vremea iscalirei contractului.

De nu s'a hotaratu prin contractu pretulu marfuriloru, atunci se poate dovedi prin facturi sau prin catastise. În lipsa acestora, prețuirea loru se face după pretulu curgatoru la vremea și la loculu iocarcarei, cuprindendu-se într'acesta tote drepturile ce s'au platitu, și chieltuelile ce s'au facutu pînă la încărcarea marfuriloru în corabie.

De s'a facutu asigurarea pentru intorcerea dintr'unu locu, unde se face negotiulu namai prin schimbu, și de nu s'a facutu prin contractului de asigurare prețuirea marfuriloru, atunci se va hotărî după pretulu celoru ce s'au datu în schimbu, adaogendu-se și chieltuelile transportului.

De nu se hotarasce în contractului de asigurare vremea în care asiguratorulu se face respundatoru pentru primejdiile ce se potu întîmplă lucruriloru asigurate, atunci primejdiile incepu și se sfirsescu la vremea hotarita de Art. 485, pentru contractele ala-grosa.

Asiguratorulu poate se facă a se reasigura de altulu lucrurile asigurate de dinsulu.

- Asiguratulu poate să supuie la asigurare prin alu doilea contractu, și pretulu asigurări ce a datu pentru mărfurile sale.

- Prima reasigurarei poate să fia mai mica sau mai mare de catu aceea a asigurări .

Adaosulu de prima ce se va fi tocmitu în vreme de pace pentru vreme de resboiu ce s'aru putea intempla mai pe urma, și a caria catatime nu se va fi hotaratu prin contractele de asigurare, se hotarasce de către tribunale, care voru lua în bagare de sema primejdiile, împrejurările, și tocmelile ce se coprindu în fie-care contractu de asigurare.

Intemplandu-se a se perde mărfurile cele asigurate și încărcate pe socotela căpitanului în vasului de sub comanda sa, atunci capitanulu este datoru sa dovedesca asiguratoriloru cumparatorea marfuriloru, și sa arate o cartulie de încărcare iscălită de doui din fruntasii echipajului .

Ori-care din omenii echipajului , și ori-ce pasageru aduce din teri streine mărfuri asigurate în România, este datoru a lasă o cartulie de încărcare, prin locurile unde se sevirsasce încărcarea, la agentulu terei, sau nefiindu, la unu negutatoru român mai insemnatu, sau la dregatoria locală.

Facendu falimentu asiguratorulu pînă a nu se sfisi încă primejdia, asiguratulu poate să cera chedasie, sau desființarea contractului.

- Totu același dreptu are și asiguratorulu, la întâmplare de falimentu alu asiguratului.

Contractului de asigurare remane desputernicitu candu are de obiectul: - chiria marfuriloru ce se afla în corabie, - cascigulu nadejduitu din mărfuri, - simbriile marinariloru, - sumele luate inprumumutu ala-grosa, folosurile de mare a sumeloru date cu inprumutare ala-grosa.

Ori ce tainuire, ori-ce viclena arătare din partea asiguratului, ori ce osebire între contractului de asigurare și între cartulia do încărcare, prin care se micsoreda părerea ce 'și aru putea inchipui asiguratorulu despre primejdie, ori se schimbe firea și pricina primejdiei, desfiinteda asigurarea.

- Se strica și se desputernicesce asigurarea, și chiaru candu tăinuirea, viclena arătare ori osebirea n'aru fi avutu nici o ingaduire asupra pagubei ori a perderei lucrului asiguratu.

De remane caletoria mai nainte de plecarea corabiei, chiaru din pricina asiguratului, atunci asigurarea se desputernicesce, iar asiguratorulu priimesce, cu cuventu de despăgubire, o jumetate la suta din suma asigurata.

Se primejduescu pe sema asiguratoriloru tote perdaniile și pagubile ce se intempla lucruriloru asigurate: din furtuna, din naufrangere, din cadere pe prunturi ori sdrobire de stînci, din loviri intemplatore cu alta corabie, din silite schimbări de drumu, de călătorie, sau de vasu, din aruncarea lucruriloru în mare, din focu, din prindere de către vrajmasi, jafuire de către corsari, din oprirea corabiei prin porunca vre unei Puteri, din declarație de resboiu, din resbunari, și de obște, din tote intemplarile de pre mare.

Ori ce schimbare de drumu, de călătorie sau de vasu, și tote perdaniile și pagubile ce vinu din pricina asiguratului, nu sînt în sarcina asiguratorului, ci încă acesta dobandesce cu desevirsire dreptu asupra primei, dacă, prin purcederea corabiei, s'a socotitu începută primejduirea ei.

Scadaminturile, lipsele și perdaniile ce vinu din însuși metehna lucrului și pagubile ce se pricinuescu din fapta și greșeală proprietariloru, a chiriasiloru sau a incarcatoriloru, nu sînt în sarcina asiguratoriloru.

Asiguratorulu nu este respundatoru pentru viclenele abateri din datorii și pentru gresalele căpitanului și a omeniloru echipajului , afară numai de va fi vre o împotriva tocmela.

Asiguratorulu nu este supusu la plata drepturiloru de carma, de tragere la edecu, de calauzie, nici la ori-ce alta felurime de tacse puse asupra corabiiloru și a poveriloru.

În contractului de asigurare se voru arata mărfurile cele supuse, din firea loru, la vre o osebită stricăciune, ori imputinare, precumn grâu ori sare, ori mărfuri supuse la scurgere; iaru nearatandu-se aceste împrejurări, asiguratorii nu voru fi respundetori pentru pagubile ori perdaniile ce s'aru putea intampla acestoru producte, afară numai candu asiguratulu nu scia firea poverei candu s'a facutu și s'a iscalitu contractului de asigurare.

De s'a facutu asigurarea pe mărfuri pentru ducatore și viitore, și ajungendu vasulu la loculu seu celu oranduitu, se intorce golu, ori neincarcatu de plinu, atunci asiguratorulu ia numai doue a treia părți din prima hotărâtă prin învoire de nu se va fi facutu însă vre o alta tocmela.

Unu contractu de asigurare sau de reasigurare facutu pentru o sumă mai mare de catu pretulu lucruriloru celoru încărcate, n'are nici o tărie numai despre asiguratu, dacă se dovedesce ca a mijlocitu viclesugu ori înșelăciune din partea lui.

Nefiindu la mijlocu nici viclesugu, nici înșelăciune, atunci contractului este cu tărie pînă la suma prețului lucruriloru celoru încărcate, după prețuirea ce li s'a facutu, ori s'a tocmitu.

- Intemplandu se perdanii, asiguratorii sînt datori a contribui fia-care după analogia sumeloru asigurate de către dinsii. Ei nu iau prima pentru prisosulu prețului, ci numai o despăgubire de jumătate la suta.

De s'a facutu fără viclesugu mai multe contracte de asigurare asupra aceleiași poveri și prin contractului celu d'anteiu se asigureda totu pretulu lucruriloru celoru încărcate, atunci numai acelu contractu se va tenea în sema.

- Asiguratorii ce au iscalitu contractele urmatore, scapa cu acesta de îndatoririle loru și priimescu numai jumătate la suta din suma cea asigurata; de nu s'a asiguratu prin contractului celu d'anteiu tote suma prețului lucruriloru încărcate, atunci asiguratorii ce au iscalitu contractele urmatore, respundu pentru prisosu, urmandu după randulu datei contracteloru.

De se afla lucruri încărcate pînă la catatimea sumeloru celoru asigurate intemplandu-se a se perde o parte dintr'însele, o voru plati toți asiguratorii acestoru lucruri după analogia partei asigurate de fia-care dintrinsii.

De se face asigurarea deosebită pentru mărfuri ce au se se încarce în mai multe corăbii arătate anume, cu numirea sumei asigurate în fie-care, și de se incarca tote povara numai într'o corabie, ori într'unu numeru mai putinu de corăbii de catu celu insemnatu în contractu, atunci asiguratorulu este datoru numai pentru suma ce a asiguratu în corabia sa în corabiile, în cari s'a pusu povara, de și s'a perde tote corabiile cele însemnate anume, și cu tote aceste elu va priimi jumătate la suta pentru sumele acele ale caroru asigurări se afla desputernicite.

Dacă capitanulu are slobodenie de a intră în deosebite porturi spre a împlini ori a preschimba povara sa, atunci primejdiile lucruriloru celoru asigurate privescu pe sema asiguratorului numai în câtă vreme se afla în corabie, de nu va fi vre-o alta împotriva tocmela.

De s'a facutu asigurarea pe o vreme margimita, atunci asiguratorulu este slobodu de ori ce răspundere după trecerea acelei vremi, și asiguratulu poate să facă alta asigurare pentru primejdiile cele nuoi.

Asiguratorulu scapa, de respunderea primejdiiloru, și are a'și priimi prima sa, dacă asiguratulu trimite vasulu la unu locu mai departatu de catu celu hotaratu anume în contractu, de și va fi totu pe același drumu.

- Asigurarea are totu cuviinciosa sa putere, dacă se scurteda călătoria.

Ori-ce asigurare s'a facutu după ce s'au perdutu ori au ajunsu la loculu loru lurcrurile cele asigurate, n'are nici o tărie, de se da temeinica banuiala și înțelegere ca, mai nainte de a se iscăli contractului de asigurare, asiguratulu a pututu se aibă sciinta ca s'au perdutu, iar asiguratorulu ca au ajunsu lucrurile cele asigurate la loculu loru.

Banuiala este înființată, dacă, socotindu câte trei sferturi de miriametru (o lega și jumătate) pe cesu, este dovedită ca, din loculu unde a ajunsu ori s'a perdutu vasulu, sau din loculu unde a venitu cea d'anteiu veste pentru acesta; a pututu să se aducă acea veste în loculu unde s'a incheiatu contractului de asigurare, mai înainte de a se iscăli; cu acesta însă nu se poate opri de a se aduce și alte dovedi.

Dacă asigurarea s'a facutu după bune sau rele vestiri, atunci banuiala pomenita în articolile de mai susu nu este priimita.

- Contractului se desputernicesce numai prin dovada ca asiguratulu scia ca s'a perdutu, iaru asiguratorulu ca a ajunsu corabia, mai înainte de a se slobobodi contractului.

Aducendu-se dovada improtriva asigaratului, atunci elu va plati asiguratorului o primă indoita.

- Iar gasindu-se dovada împotriva asiguratorului acesta platesce asiguratului o sumă indoita de catu prima cea tocmita. Ori care dintr'înșii se va dovedi ca a intrebuintatu viclesugu, va cădea sub judecata corecțională.

Părăsirea maritima este actulu prin care asiguratul, la unele intemplari hotărîte de pravila, parasesce pe sema asiguratorului proprietatea lucruriloru asigurate, și cere tota suma tocmita pentru asigurare.

Lucrurile asigurate se potu părăsi candu cadu în manile vrajmasiloru, - candu se naufrange corabia, candu se isbesce corabia de stînci sau se inomolesce pe renii, sau prunturi și se sparge, - candu corabia, din intemplari de mare, a ajunsu în stare de a nu mai putea pluti, - candu se intempla a se opri corabia de catra vre o putere streina, candu se intempla să se perda sau să se strice lucrurile cele asigurate, dacă însă stricăciunea sau perdania loru se urca celu putinu pînă la trei sferturi din pretulu loru.

- Se potu părăsi în sfirsitu, candu se intempla a se opri corabia de catra stapanire, după ce 'și a inceputu caletoria sa.

Nu se poate face parasire înainte de începerea călătoriei.

Tote cele-l-alte pagube se socotescu stricăciuni, și sa reguleda între asiguratori și asigurați, potrivitu cu stricăciunea ce va privi pe sema fia-căruia.

Părăsirea lucruriloru asigurate nu se poate face nici pe parte dintr'însele, nici cu condiție, nici se poate întinde la lucruri ce nu s'au asiguratu despre a loru primejduire.

Părăsirea trebuie să se facă conoscutu asiguratoriloru în sorocu de sese luni, socotindu-se din diua în care s'a priimitu vestea pentru perdania ce se va fi intemplatu în porturile sau în termurile Europei sau în acellea ale Asiei, și Africei, în marea Mediterana sau încă, intemplandu-se a se lua corabia de vrajmasi, de candu s'a priimitu vestea ca s'a dusu corabia într'unulu din porturile sau din locurile ce se afla termurile mai susu dise; - în sorocu de unu anu, după ce s'a priimitu vestea ori pentru perderea intemplata ori pentru prinderea și aducerea ei la coloniele lndiiloru despre apusu, la ostrovele Asore, Canare, la Madera, și alta ostove și termuri despre apusu ale Africei, și despre resaritu ale Americei, - în sorocu de doui ani, după priimirea vestirei de perdaniile intemplate sau de prinderea și de ducerea corabiei la tote cele-l-alte părți ale lumei. Trecendu aceste soroce, asigurații nu voru mai fi priimiti a face parasire.

La impregiurarile în cari este iertatu de pravila a se face parasire, și la ori-ce alte intemplari primejduitore pentru asiguratori, asiguratulu este datoru sa incunosciinteze formalu asiguratorului vestirile ce a priimitu în sorocu de trei dile de la priimirea vestirei.

Dacă, după trecerea unui anu socotindu-se de la plecarea corabiei, sau din diua în care a priimitu cele mai din urma vestiri pentru obicinuitele caletorii, - după doui ani, pentru călătoriile cele depărtate, - asiguratulu arata ca n'a priimitu nici o veste pentru corabia sa, atunci elu poate se facă părăsirea către asiguratoru, și se cera plata asigurări , fără a mai fi trebuinta sa aducă dovada pentru perdanie. - După trecerea de unulu sau de doi ani, asiguratulu are sorocele randuite de Art. 532, spre a face parasirile sale.

La intemplare de asigurare facuta pe vreme marginita, după trecerea soroceloru cuprinse în Art. de mai susu pentru călătoriile cele obișnuite cum și cele depărtate, perdania corabiei se înțelege intemplata în vremea asigurări .

Călătorii depărtate se socotescu acelea ce se făcut spre Indiile de resaritu și de apusu, spre marea Pacinica, spre Canada, spre Tera-Nova, spre Groenland, și spre cele-l-alte termuri, și ostrove ale Americei despre miadadi și despre miada nopte, spre ostrovele Asore, Canaare, spze Madera, și spre cele-l-alte termuri și locuri ce suntu pe oceanu, dincolo de strimtorea Gibraltarului și a Sundului.

Asiguratulu, prin formala incunosciintare cuprinsă în Art. 533, poate ori se facă părăsirea cu somație catra asiguratoru de a plati suma asigurata în soroculu hotaratu prin contractu, ori sa'și pestrede dreptulu de a face părăsirea la sorocele hotărâte de pravila.

Asiguratulu, facendu părăsirea, este datoru a arata tote asiguraile ce a facutu sau elu însuși, sau prin alții cumu și pe cele ce însuși a poruncitu a se face, și banii ce s'a inprumutatu ala-grosa sau pe sema corabiei, sau pe a marfuriloru; nefacendu-se acesta, soroculu platei, care trebuie să incepa a curge din diua parasirei, se va amana pînă în dioa în care va face cunoscutu mai susu disa arătare, fără însă a isvori dintr'acesta vre o prelungire la sorocului hotaratu pentru pornirea jalbei de parasire.

Intemplandu-se a fi arătarea viclena, asiguratulu este lipsitu de folosurile isvorite din asigurare, și este datoru a plati tote sumele luate imprumutu, macaru de și se va fi perdutu sau se va fi luatu corabia de către vrajmasi, ori corsari.

Intemplandu-se a se naufrange corabia, sau a se inomoli pe prunturi și a se sfarama, asiguratulu este datoru a pune tota silinta spre scoterea și stringerea lucruriloru inecate, fără însă a perde dreptulu de a putea face părăsirea la vreme și la locu cuviinciosu. - După încredințarea ce va face asiguratulu înaintea judecatei, cheltuelile ce va fi facutu elu pentru scoterea și stringerea lucruriloru, i se tenu în seama pînă la suma prețului lucruriloru scapate.

De nu s'a hotaratu în contractu vremea platei, asiguratorulu este datoru sa platesca asigurarea în sorocu de trei luni după formala incunosciintare a parasirei.

Actele doveditore de povara și de perdanie, se făcut cunoscute asiguratorului mai nainte de a fi trasu în judecata pentru plata sumeloru asigurate.

Asiguratorulu este priimitu a dovedi faptele impotrivitore la cele ce se cuprindu în inscrisele mărturii ce va aduce. - Priimirea de a face asemene dovada nu opresce osindirea asiguratorului la vremelnicesca plata a sumei asigurata, indatorandu-se însă asiguratulu a da chedasie; - îndatorirea chedasiei se stinge după trecerea de patru ani, de nu se va fi facutu vre-o pornire judecatoresca.

După ce se va face părăsirea cunoscută formalicesce, și se va priimi ori se va hotărî de judecată ca este bine cuventata, lucrurile asigurate remanu a le asiguratorului din diua în care s'a facutu părăsirea.

- Asiguratorulu nu se poate apara de plată sumei asigurate, sub pricinuire ca s'a intorsu corabia.

Chiria pentru mărfurile scapate, și chiaru candu se va fi platitu înainte, se cuprinde în părăsirea corabiei, și este totu a asiguratorului fără a vătăma drepturile imprumutatoriloru ala-grosa, drepturile marinariloru pentru simbria loru și cheltuelile ce s'a facutu în vremea călătoriei.

Intemplandu-se a se opri corabia din partea vre unei puteri, asiguratulu este datoru a face acesta asiguratorului cunoscută formalicesce, în sorocu de trei dile de la priimirea vestirei.

- Părăsirea lucruriloru oprite se poate face numai după unu sorocu de sese luni, după formala incunosciintare a oprirei, de s'a facutu pe marile Europei pe marea Mediterana, sau pe marea Baltica; - după soroculu de unu anu, de sa sevirsitu oprirea în teri mai depărtate;

- aceste soroce incepu a se socoti din diua în care s'a facutu cunoscută oprirea.

- Dacă mărfurile cele oprite voru fi supuse la stricacaciune, sorocele mai susu dise se scadu la o luna și jumătate pentru intemplarea cea d'anteiu, și la trei luni pentru cea a de a doua.

În curgerea soroceloru însemnate în art. de mai susu, asigurații suntu datori a pune tota silinta ce le e prin putinta ca sa dobandesca slobodirea lucruriloru oprite.

- Iar asiguratorii voru putea, ori dinpreuna cu asigurații ori deosebitu impartele, sa intrebuintede tote midilocele spre același sfirsitu.

Părăsirea cu cuventu ca corabia nu este în stare plutire, nu se poate face, candu corabia inomolita pe prunturi și sfaramata se poate radica, drege, și aduce în stare de a'și urma drumului seu către loculu o randuitu ei.

- La acesta întîmplare, asiguratulu pastreda dreptulu de a se porni împotriva asiguratoriloru spre a cere cheltuelile și stricăciunile pricinuite din inomolirea corabiei.

Dacă corabia s'a declaratu în stare de neplutire, asiguratulu pe povara e datoru a face acesta cunoscută asiguratoriloru în sorocu de trei dile de la priimirea acestii vestiri.

Capitanulu e datoru, la o asemenea intemplare, a'și pune tota silinta, spre a găsi o alta corabie ca sa transportede mărfurile la loculu celu hotaratu.

Primejdiile marfilriloru încărcate în alta corabie suntu pe sema asiguratorului la intemplarea pomenita în art. de mai susu, pînă la sosirea și descărcarea loru.

Asiguratorulu, osebitu de acesta, este datoru a plati stricăciunile, cheltuelile descarcarei, ale magasinarei, ale reincarcarei, adaosulu chiriei, și tote cele-l-alte cheltuieli ce se voru fi facutu pentru scăparea marfuriloru, pînă la împlinirea sumei asigurate.

Candu, în sorocele hotărâte prin art. 546, capitanulu n'a pututu găsi alta corabie ca sa reincarce mărfurile și să le aducă la loculu oranduirei loru, atunci asiguratulu poate să facă parasire.

Intimplandu-se a sa prinde corabia, asiguratulu, de n'a pututu insciinta de acesta pe asiguratoru, poate să rescumpere lncrurile fără a mai accepta ordinulu seu.

- Asiguratulu este datoru a incunosciinta formalu asiguratorului învoirea ce va fi facutu pentru rescumparare, îndată ce va avea mijloace.

Asiguratorulu poate alege de a priimi, pe sema sa, învoirea ce va fi facutu, sau de a se lepada de dinsa, și se indatoreda a face asiguratului cunoscută alegerea sa în sorocu de doua-deci și patru cesuri după formala incunosciintare a invoirei.

- De va declara ca primesce învoirea pe sema sa, e datoru a contribui, fără zabava, la plata rescumpararei după cuprinderea înscrisului de învoiala, și după analogia partei asigurate de dinsulu, neincetandu de a fi respundatoru pentru urmatorele primejduiri ale călătoriei, întocmai după cuprinderea contractului de asigurare.

- Iar de va declara ca se lepada de folosulu invoielei, e datoru a plati suma asigurata, fără a putea să facă vre o pretentie asupra lucruriloru rescumparate.

- Cînd asiguratorulu, în soroculu de mai susu, n'a facutu cunoscută alegerea sa, se socotesce ca s'a lepadatu de folosulu invoielei.