Capitolul 2 — DESPRE COMISION

Comisionul are de obiect tratarea de afaceri comerciale de către comisionar în socoteala comitentului.

Între comitent și comisionar exista aceleași drepturi și obligațiuni între mandant și mandatar, cu deosebirile stabilite prin articolele următoare.

Comisionarul este direct obligat, către persoana cu care a contractat, ca și cum afacerea ar fi fost a sa proprie.

Comitentul nu are acțiune în contra persoanelor cu care a contractat comisionarul și nici acestea nu au vreo acțiune în contra comitentului.

Comisionarul trebuie să țină, deosebite între dânsele și chiar de ale sale proprii, lucrările diferiților comitenți și să aibă în registrele sale partida deosebită pentru fiecare operațiune.

Dacă comisionarul are în contra aceleași persoane creanțe provenind din diferite operațiuni făcute în contul comitentilor săi, sau din o operațiune a sa proprie și a altuia, el este dator a cere de la acel debitor un înscris deosebit pentru fiecare afacere și în caz de plată sa arate în registrele sale persoana pentru care plata s-a făcut.

În lipsa de asemenea arătare plata se va împărți proporțional între fiecare creanta.

Operațiunile făcute de comisionar cu violarea mandatului sau peste limitele sale rămîn în sarcina sa și prin urmare:

1. Dacă a vândut cu preț mai mic decât cel hotărât sau, în lipsa, mai mic decât cel curent, el este dator sa plătească comitentului diferența, afară numai, dacă nu ar proba ca vînzarea cu prețul hotărît nu se putea face și ca, vînzarea astfel, comitentului a fost scutit de paguba;

2. Dacă a cumpărat cu un preț mai mare decât cel hotărât, comitentul poate refuza operațiunea și a o considera ca facuta în socoteala comisionarului, dacă acesta nu ar oferi sa plătească diferența prețului;

3. Dacă lucrul cumpărat nu corespunde cu calitatea convenită, comitentul îl poate refuza.

Comisionarul care fără autorizațiunea comitentului face înaintări de bani, vânzări sau alte operațiuni pe credit își ia asupra-și orice răspundere și comitentul îi poate cere plata intarziata a creditelor făcute cerandu-i interesele și foloasele ce ar rezultă din aceasta.

Comisionarul care vinde pe datorie este dator sa arate comitentului, în scrisoarea de aviz, persoana cumpărătorului și termenul acordat; altminteri operațiunea se presupune ca s-a făcut pe bani gata; proba contrarie nu e admisă.

Cînd comisionarul este însărcinat sa vândă sau sa cumpere cambii, obligațiuni sau efecte ale statului ori alte titluri de credit circulând în comerț sau mărfuri avînd preț la bursa ori în piața, dacă comitentul nu a dispus într-alt fel, el însuși poate să-i procure pe prețul cerut ca vînzător, lucrurile ce trebuia sa cumpere, sau sa retina pentru sine, după prețul curent, ca cumpărător, lucrurile ce trebuia sa vândă în socoteala comitentului, deosebit de dreptul sau la proviziune.

Dacă în cazurile mai sus arătate, comisionarul, după indeplinirtea însărcinării sale, nu face cunoscut comitentului persoana cu care a contractat, comitentul are dreptul sa considere ca cumpărarea sau vînzarea s-a făcut pe contul sau și sa ceara de la comisionar executarea contractului.

Comisionarul nu este răspunzător pentru îndeplinirea obligațiunilor luate de către persoanele care au contractat, afară de convențiune contrarie.

Cînd comisionarul ia o asemenea răspundere, el este obligat personal fața cu comitentul, pentru îndeplinirea obligațiunilor rezultând din contract.

În acest caz, el are dreptul la proviziunea specială numita "pentru garanție", "pentru credit". Aceasta proviziune se stabilește de părți prin convențiunea lor, iar în lipsa este lăsată, la aprecierea judecații.