Titlul I — DESPRE DECLARAȚIUNEA DE FALIMENT ȘI DESPRE EFECTELE SALE

Comerciantul care a încetat plățile pentru datoriile sale comerciale este în starea de faliment.

Singurul refuz al unor plati, pe temei de excepțiuni pe care, în buna credința, debitorul îl socotește întemeiat, nu constituie o proba de încetarea plăților.

Tribunalul, și la tribunalele cu o secțiune specială, tribunalul de comerț, încunoștiințat din partea unuia sau mai multor creditori despre situațiunea dificila, în care se afla un comerciant relativ la comerțul sau, și care înstrăinează în condițiuni dezavantajoase avutul sau, va putea ordonă prezentarea acestuia în camera de consiliu și depunerea totodată a registrelor, a bilanțului sau comercial și a unei liste nominative de toți creditorii săi și de sumele creanțelor, cu indicarea scadentelor respective.

Tribunalul va ordonă, în același timp ca creditorul sau creditorii, care au făcut denunțarea, să depună o cauțiune, în bani sau efecte publice, a carei cuantum se va fixa de tribunal.

Aceasta cauțiune va rămîne consemnată la Casa de depuneri, consemnațiuni și economii pînă la rezolvarea definitivă a procesului de calomnie intentat de comerciantul debitor.

În cazul cînd arătările creditorilor se găsesc întemeiate sau cînd comerciantul, fără un just motiv nu se înfățișează, tribunalul va putea, dacă crede de cuviință, mai înainte de oricare dispozițiuni ar lua asupra punerii sale în stare de faliment, sa numească după importanța comerțului, pe unul sau mai mulți dinter creditorii care, în continuarea ulterioară a comerțului, sa verifice registrele și sa supravegheze regularitatea operațiunilor comerciantului.

Chemarea se va face prin scrisoare închisă din partea președintelui tribunalului respectiv și cercetarea va avea loc în camera de consiliul.

Creditorul care, cu buna știința va fi făcut denunțarea neîntemeiată, va putea fi supusă pedepselor prevăzute de codul penal pentru calomnie.

Încheierea tribunalului va trebui pronunțată cel mult în 5 zile libere de la cerere și dânsa nu va fi supusă opozițiuni.

Ea este susceptibilă de apel, în termen de trei zile de la pronunțarea ei. Tribunalul va putea însă acorda execuțiunea provizorie.

Toată procedura privitoare la modul chemării debitorului și al judecării apelului va fi aceeași ca la tribunal.

Deciziunea Curții este supusă nici opozitiunii, nici recursului.

Refuzul nejustificat din partea creditorului de a primi delegarea, atrage condamnarea lui la amenda de la 100 pînă la 500 lei.

Onorariul custodelui se fixează de tribunal și se achită de comerciant.

Aceste măsuri preventive încetează:

Falimentul se declara prin hotărîre judecătorească, pronunțată după declarațiunea falitului, sau după cererea unui, ori mai multor creditori, sau din oficiu.

Declarațiunea falimentului se pronunța de tribunalul de comerț în jurisdicțiunea căruia debitorul își are principalul sau stabiliment comercial.

Tribunalul este investit cu întreaga procedura a falimentului și ca judeca acțiunile derivând dintr-însul dacă prin natura lor nu vor fi de competența jurisdicțiunii civile.

Formele de procedura în aceasta materie se reglementează prin dispozițiunile speciale cuprinse în cartea IV și prin acele ale codului de procedura civilă.

Falitul va fi dator ca, în cele trei zile de la încetarea plăților, în care se cuprinde și ziua încetării lor să facă declarațiunea tribunalului de comerț arătat în articolul precedent.

Declarațiunea trebuie să fie însoțită de depunerea bilanțului datat, semnat și certificat de fait ca este adevărat și de registrele sale de comerț în starea în care se afla.

Bilanțul trebuie să cuprindă indicatiunea și estimatiunea aproximativă a tuturor bunurilor mobile și imobile ale falitului, starea datoriilor și a creanțelor cu numele și pronumele și domiciliul fiecărui creditor și pe cat se va putea, cauza fiecărei datorii, tabloul profitelor și pierderilor, precum și acel al cheltuielilor personale falitului și familiei sale, din tot timpul exercițiului comerțului sau pe cat se va putea.

Orice creditor, a cărui creanta are o cauza comercială, poate să ceara tribunalului competinte declarația în faliment a debitorului sau comerciant, proband încetarea părților.

Nu sînt admiși a cere declarațiunea în faliment descendenții, ascendenții și soțul debitorului.

Dacă încetarea plăților unui comerciant este notorie, sau dacă ca rezultat din alte fapte neîndoioase, tribunalul va declara falimentul din oficiu; însă va putea, de va crede necesar, sa asculte mai întîi pe falit.

În cel dintâi zi a fiecărei săptămâni portăreii și judecătorii de pace vor transmite președintelui tribunalului de comerț, în jurisdicțiunea căruia se afla, sau a tribunalului civil care îi tine locul un tablou de protestele făcute în cursul săptămânii precedente. Acest tablou trebuie să arate data fiecareui protest, numele și domiciliul persoanelor cărora s-a făcut și care au cerut protestul, scadenta obligațiunii protestate, suma datorită și motivele refuzului de plată sau de acceptare.

Un duplicat după acest tablou se va trimite Camerei de comerț respective pentru publicare.

Aceste tablouri se vor face pe formularea tipărite, trimise de minister și vor trebui să fie cusute în fascicole lunare și păstrate la grefa, pentru ca orice să poată lua cunoștința de dânsele.

Portarleul sau judecătorul de pace care nu îndeplinește aceasta înnoita obligațiune, va fi supus la o amenda de la 5 pînă la 50 lei, pe care o va pronunța completul tribunalului în camera de consiliu și fără apel.

Comerciantul care s-a retras din comerț, va putea fi declarat în faliment, însă numai în decursul a cinci ani de la acest eveniment, și numai cînd încetarea plăților a avut loc în timpul exercițiului comerțului, sau chiar în anul următor pentru datorii decurgînd din același exercițiu.

Se va putea însă declara falimentul după moartea comerciantului, însă numai în decursul anului de la acest eveniment.

Prin sentinta declarativă de faliment, tribunalul trebuie:

1. Sa arate numele judecătorului-sindic chemat a administra falimentul;

2. Sa ordone punerea sigiliilor;

3. Sa stabilească un termen, nu mai mare de 15 zile, în care creditorii trebuie să prezinte la grefa sindicatului declarațiunea creanțelor lor;

4. Sa determine ziua și ora în care se va proceda la reședința tribunalului, la verificarea creanțelor. Acest termen nu poate fi mai departat decât cel mult trei zile, bilanțul în forma stabilită prin art. 703 și registrele sale de comerț dacă nu sînt deja depuse.

Aceasta sentinta, supusă opozitiunii și apelului, este executorie provizoriu.

Cînd averea unui comerciant declarat în faliment se afla și în alte localități, sindicul va interveni prin o comisiune rogatorie către autoritatea judecătorească locală, pentru punerea sigiliilor și încheierea actelor constatatoare acestei operațiuni.

Un extract al sentinței declarative de faliment se afișează, în termen de 24 de ore, la usa tribunalului, independent de publicarea cerută de art. 943

Falitul judecat în lipsa și cel care a fost declarat din oficiu fără sa fi fost chemat, sau, deși chemat, dar judecat lipsește are dreptul să facă opozițiune în contra sentinței declarative de faliment, pînă în termen de 5 zile libere de la afișarea extractului, prevăzută de art. 710, sau de-a dreptul apel, pînă în termen de 10 zile libere de la aceeași dată.

Același drept îl au și creditorii care au cerut declararea în faliment.

Orice altă persoană interesanta are dreptul să facă opoziție contra sentinței declarative de faliment, pînă la 10 zile de la îndeplinirea aceleiași formalități.

Sentinta asupra opozitiunii se da contradictotiu cu judecătorul și este supusă apelului.

Îndată după pronunțarea sentinței declarative de faliment, procurorul tribunalului va trebui sa ia cunoștința, în orice caz de toate actele din dosar, spre a vedea dacă este loc la o acțiune penală.

În acest ca, președintele tribunalului trebuie, pînă în 24 ore, sa comunice procurorului copie de pe sentinta declarativă de faliment cu toate celelalte acte și informațiuni aflate în tribunal.

Tribunalul de comerț va ordonă deodată cu pronunțarea sentinței declarative de faliment, arestarea falitului în contra căruia se ivesc indicii suficiente de frauda, mai cu seama în cazuri de disparitiunea sau lipsa nejustificată a registrelor de comerț și nedepunerea bilanțului; va putea de asemenea sa ordone și arestarea celorlalți complici ai fraudei.

Tribunalul de comerț și mai în urma în orice stare a procedurii falimentului, va ordonă arestarea falitului contra căruia se ivesc indicii suficiente de frauda.

Ordonanța de arestare trebuie să fie comunicată imediat procurorului pentru executare; parchetul va fi obligat a deschide imediat acțiune publică. În asemenea caz, liberarea provizorie, cu sau fără cauțiune, nu poate fi acordată de judecătorul de instrucțiune însărcinat cu instruirea afacerii decât după ce va referi tribunalului care a ordonat arestarea.

Oricare ar fi avizul tribunalului judecătorul de instrucțiune este în drept sa decidă cum va crede de cuviință, rămînînd ca ministerul public să execute dreptul de opozițiune la Camera de punere în acuzatiune, dacă va crede aceasta necesar.

Judecătorul de instrucțiune va putea însă proceda la arestarea falitului; cînd sînt grave indicii de frauda, chiar dacă tribunalul nu va fi ordonat o asemenea măsura.

Procedura falimentului înaintea jurisdicțiunii comerciale și instrucțiunea sau procedura penală se vor urma independent una de alta.

Judecătorul de instrucțiune poate culege de la tribunalul de comerț, de la judecătorul sindic, orice informațiuni și orice științe de care ar avea trebuinta; poate asemenea verifica sau cere copii sau extracte de pe actele procedurii falimentului, precum și de pe registrele și hârtiile falitului, dar nu poate să le ridice de la grefa tribunalului comercial.

Completandu-se instrucțiunea, judele instructor trebuie, în orice caz, să se pronunțe dacă este sau nu caz de urmărire în contra inculpaților.

Deciziunea definitivă a instanțelor penale va trebui să fie notată pe marginea sentinței decorative de faliment și se va publică ca și acesta.

Numele și prenumele falitului se va înscrie într-un tablou afișat în sala tribunalului care a declarat falimentului și în sala burselor de comerț.

Acei a căror nume figurează pe acest tablou nu pot intră în localurile burselor. Aceasta dispozițiune trebuie să fie înscrisă pe tablou.

Pînă ce nu se termina procedura falimentului, falitul nu se poate departa de la domiciliul sau fără o permisiune a judecătorului sindic, și este dator să se prezinte înaintea acelui judecător ori de câte ori va fi chemat. Însă dacă judecătorul se va convinge ca falitul este împiedicat de a se infatisa în persoana din cauza binecuvantate poate să-l autorizeze a se infatisa prin mandatar.

Sentinta declarativă de faliment ridica de drept falitului, din ziua pronunțării sale, administrațiunea bunurilor sale și a acelor pe care le-a dobîndit în timpul falimentului.

Acțiunile care aparțin falitului nu vor putea fi exercitate decât de către judecătorul sindic, afară de acele care privesc drepturile lui exclusiv personale, sau care sînt străine falimentului.

Din ziua declaratiunii falimentului, nici o acțiune în contra falitului privitoare la bunurile sale mobile sau imobile, și nici un act de executare asupra acelorași bunuri nu va putea fi intentat sau îndreptat decât în contra judecătorului sindic. Acțiunile și executările deja începute în persoana falitului se vor continua, însă în persoana judelui sindic.

Tribunalul dacă găsește cu cale, poate permite sau ordonă ca falitul să fie citat în cauza, mai cu seama atunci cînd ar avea interese opuse cu judecătorul sindic.

Falitul are dreptul sa intervină în chestiuni din care poate să decurgă în sarcina sa o imputare de bancruta.

Sentinta declarativă de faliment suspenda numai față de masa creditorilor, curgerea dobânzilor, a creanțelor negarantate prin ipoteca, gaj sau alt privilegiu.

Dobânzile creanțelor garantate nu pot fi cerute decât asupra sumelor provenite din vînzarea bunurilor supuse privilegiului sau ipoteciil cînd însă din neajungerea acestor garanții, dreptul creditorilor se exercită asupra masei chirografare, restul creanței neacoperit se determina se determina fără a se tine în seama dobânzile posterioare datei sentinței declarative de faliment.

Datoriile cu scadența obligatorie în sarcina falitului, și acele a căror scandenta este subordonata voinței sale, sînt considerate ca ajunse la scandenta prin efectul declarațiuni falimentului.

Din momentul declarării în stare de faliment, creanțele în contra falimentului, în ceea ce privește participarea lor la deliberările falimentului, vor rămîne fixate în mâinile ultimului purtător, anterior declarării în stare de faliment; asemenea și cele care vor fi afland în circulațiune în străinătate, vor rămîne fixate în mâinile ultimului purtător din țara, anterior declarării în stare de faliment.

Pentru chiriile datorate de falit, actele de executare asupra bunurilor mobile care servesc la comerțul sau vor fi suspendate în timp de 30 de zile de la data sentinței declarative de faliment, afară de măsurile conservatoare și de dreptul pe care proprietarul îl dobandise mai dinainte pentru a reintra în posesiunea bunurilor închiriate. Cînd proprietarul a obținut acest drept, suspendarea actelor de exectiune mai sus arătate încetează de drept.

Dacă falitul este locatar de imobile pentru trebuințele comerțului sau, și dacă contractul trebuie să dureze mai mult de un an de la data declarării falimentului, judecătorul sindic cu autorizația majorității în sume a creditorilor a căror creanțe au fost verificate, poate cere desființarea acelui contract, dând proprietarului o dreapta despăgubire.

Prin sentinta declarativă de faliment, sau printr-o alta posterioară, tribunalul, din oficiu sau după cererea oricărui interesat, determina provizoriu ziua încetării plăților. În lipsa de o determinare specială, încetarea plăților se socotește ca a avut loc în ziua pronunțării sentinței care a declarat falimentul sau în ziua morții falitului, sau în aceea a retragerii sale din comerț, dacă falimentul a fost declarat în urma acestor evenimente.

În nici un caz încetarea plăților nu se va putea fixa la o epoca mai departata de trei ani de la datele menționate.

În contra sentinței care determina provizoriu data încetării plăților, se poate face contestatiune înaintea tribunalului care a pronunțat-o, sub condițiunea numai ca aceasta contestatiune să fie notificată cel mult pînă în opt zile de la verificarea creanțelor.

Toate contestațiunile în contra acestei sentințe se discuta contradictoriu cu judecătorul sindic și se rezolva prin una și aceeași hotărîre.

După expirarea acestui termen, sau cînd sentinta care s-a pronunțat asupra contestatiunii nu mai este supusă apelului, data încetării plăților rămîne irevocabilă determinata în privinta tuturor creditorilor.

Toate actele și operațiunile falitului și toate plățile făcute de dânsul, în urma sentinței declarative de faliment sînt nule de drept.

Sînt asemenea nule, fața cu masa creditorilor:

1. Toate actele și înstrăinările cu titlu gratuit cu șase luni înainte de data încetării plăților;

2. Plata datoriilor neajunse la scandenta, făcute în urma datei încetării plăților, fie în bani, fie prin cesiune, vînzarea, compensatiune sau astfel;

3. Toate înstrăinările, cu orice titlu, însă numai de bunuri mișcătoare, făcute de falit în interval de șase luni înaintea de epoca încetării plăților către soțul sau sotia falitului, către rudele sale, în linie directa și către rudele colaterale sau aliatii pînă la gradul al patrulea.

Toate actele, plățile și înstrăinările făcute în frauda creditorilor, în orice timp ar fi fost făcute, trebuiesc să fie anulate, conform dispozițiunilor art. 975 din Codul civil.

Se prezuma făcute în frauda creditorilor și în lipsa de proba contrarie, se anulează, fața cu masa creditorilor, următoarele acte, dacă sînt survenite în urma datei încetării plăților:

1. Toate actele, plățile și înstrăinările cu titlu oneros, cînd cel de al treilea cunoaște starea de încetare a plăților în care se găsesc comerciantul, cu toate ca însă nu era declarat falit;

2. Actele și contractele comutative, în care valorile date sau obligațiunile luate de falit întrec cu mult ceea ce i s-a fost dat sau promis;

3. Plățile datoriilor ajunse la scandenta și exigibile, care nu au fost efectuate în bani sau cu efecte de comerț;

4. Gajurile, anticrezele și ipotecile constituite asupra bunurilor debitorului.

Aceeași prezumtiune va avea loc și pentru actele, plățile și înstrăinările, cu orice titlu, făcute zece zile anterior declaratiunii în faliment, chiar în lipsa punctelor extreme sus enunțate.

Inscripțiunile ipotecare, luate în virtutea unui titlu recunoscut valabil, nu sînt cuprinse în dispozițiunile articolelor precedente, numai să fie anterioare sentinței declarative de faliment.

Dacă, după încetarea plăților și inaintee de pronunțarea sentinței declarative de faliment, comerciantul a plătit cambiile, acțiunea pentru restituirea banilor se va putea indrepta numai în contra ultimului obligat, pe cale de regres, care ar fi avut cunoștința de încetarea plăților în momentul cînd cambia a fost trasa sau girata.

Dacă comerciantul a fost declarat falit după moartea sa, sau dacă moare după declarațiunea în faliment, soțul, fiii și moștenitorii săi pot să se prezinte în persoana sau prin mandatar, în locul defunctului, la formarea bilanțului, la cercetarea registrelor și la procedura falimentului.