Capitolul I — Ministrul justiției

(1) Conducerea ministerului se exercită de ministrul justiției.

(2) Ministrul justiției îndeplinește, în domeniile de competență ale ministerului, atribuțiile generale prevăzute de lege, în special la art. 53 din Legea nr. 90/2001, cu modificările și completările ulterioare, precum și atribuțiile specifice prevăzute de Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și de Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, cu modificările și completările ulterioare.

(1) Ministrul justiției are calitatea de ordonator principal de credite, în condițiile legii.

(2) Ministrul justiției, în calitate de ordonator principal de credite, poate delega, în condițiile legii, prin ordin, dreptul de a aproba folosirea și repartizarea creditelor bugetare secretarilor de stat sau secretarului general, precum și altor persoane împuternicite special în acest scop.