Caută.ro
RO | EN

Capitolul III — Componentele procesului instructiv-educativ în domeniul educației fizice militare

Pe această pagină

Secțiunea 1 — Calități motrice

Articolul 29

(1) Calitățile motrice sunt însușiri ale organismului uman care se dezvoltă pe parcursul vieții până la o anumită vârstă și care pot fi "educate" prin procesul special de instruire.

(2) Calitățile motrice sunt în strânsă interdependență cu deprinderile motrice. În ședința/lecția de educație fizică militară fiecare calitate motrică își are un loc special de amplasare.

(3) Durata restabilirii după efortul pentru educarea calităților motrice variază de la o calitate la alta. Această durată este mai mare pentru forță și mai mică pentru îndemânare și rezistență.

Articolul 30

Calitățile motrice de bază sunt următoarele:

a) viteza;

b) îndemânarea - capacitatea coordinativă;

c) rezistența;

d) forța.

Articolul 31

(1) Viteza este capacitatea organismului de a executa acte și acțiuni motrice, cu întregul corp sau numai cu anumite segmente/părți ale acestuia, într-un timp cât mai scurt.

(2) Forme de manifestare a vitezei:

a) viteza de reacție - reacția la acțiunea unui stimul;

b) viteza de execuție - timpul consumat de la începerea efectuării unui act sau acțiuni motrice până la terminarea acestora;

c) viteza de repetiție - frecvența unei mișcări pe o unitate de timp;

d) viteza de deplasare - parcurgerea prin alergare sau alte modalități, a unui spațiu prestabilit, a unei distanțe, contratimp;

e) viteza în regimul altor calități motrice - viteza în regim de forță, de îndemânare sau rezistență.

(3) Procedee metodice pentru dezvoltarea vitezei:

a) executarea unor acte sau acțiuni motrice în tempouri maxime/cu intensitate maximă, folosindu-se condiții normale:

b) efectuarea unor acte sau acțiuni motrice cu intensitate supramaximală, folosindu-se condiții ușurate;

c) efectuarea unor acte sau acțiuni motrice cu intensitate submaximală, folosindu-se condiții ingreuiate;

d) efectuarea unor acte sau acțiuni motrice în tempouri alternative, submaximale și maximale.

Articolul 32

(1) Îndemânarea reprezintă capacitatea de coordonare a segmentelor corpului sau a acestuia în întregime pentru efectuarea unor acte sau acțiuni motrice. Ea este reprezentată prin echilibriu, precizie, orientare spațio-temporală, ritm, amplitudine, suplețe, elasticitate musculară, toate acestea determinând obținerea unei eficiențe maxime cu un consum minim de energie.

(2) Forme de manifestare a îndemânării:

a) îndemânarea generală - necesară efectuării tuturor actelor și acțiunilor motrice;

b) îndemânarea specifică, îndemânarea în regimul altor calități motrice - îndemânarea în regim de viteză, în regim de forță, în regim de rezistență.

(3) Procedee metodice pentru dezvoltarea îndemânării:

a) efectuarea actelor și acțiunilor motrice în condiții relativ constante;

b) efectuarea actelor și acțiunilor motrice în condiții îngreuiate: îndepărtarea centrului de greutate față de sol, îngustarea suprafeței de sprijin, micșorarea dimensiunilor spațiului de lucru, execuția cu segmentele "neîndemânatice";

c) efectuarea actelor și acțiunilor motrice în condiții variabile, schimbătoare: aer liber, interior, suprafețe mici, mijlocii și mari.

Articolul 33

(1) Rezistența este capacitatea organismului de a depune eforturi cu o durată relativ lungă și o intensitate relativ mare, mențînând indicii constanți de eficacitate optimă.

(2) Formele de manifestare a rezistenței în funcție de ponderea participării grupelor musculare sunt:

a) rezistența generală - efectuarea timp îndelungat a unor acte sau acțiuni motrice care angrenează principalele grupe musculare - aproximativ 70% din capacitate;

b) rezistența specifică: locală - când în efort se angrenează mai puțîn de 1/3 din musculatură; regională - când în efort se angrenează între 1/3 și 2/3 din musculatura corpului.

(3) Formele de manifestare a rezistenței, în funcție de sursele energetice și durata efortului sunt:

a) rezistența anaerobă, specifică pentru eforturile cuprinse între 45 secunde și 2 minute - eforturi de scurtă durată;

b) rezistența aerobă, specifică pentru eforturile care depășesc 8 minute - eforturi de lungă durată;

c) rezistența mixtă, specifică pentru eforturile cuprinse între 2 și 8 minute - eforturi de durată medie.

(4) Formele de manifestare a rezistenței, în funcție de modul cum se combină cu alte calități motrice, sunt: de manifestare a rezistenței, în funcție de modul cum se combină cu alte calități motrice, sunt:

a) rezistența în regim de viteză;

b) rezistența în regim de forță.

(5) Formele de manifestare a rezistenței în funcție de natura efortului sunt:

a) rezistența în efort constant;

b) rezistența în regim variabil.

(6) Procedeele metodice pentru dezvoltarea rezistenței bazate pe variația volumului efortului, sunt:

a) procedeul eforturilor uniforme - efortul își menține permanent aceeași intensitate, se modifică în sensul creșterii volumului - durata, distanța, număr de repetări;

b) procedeul eforturilor repetate - se efectuează aceeași "unitate" distanță,/repriză/serie de efort cu un număr variabil de repetări.

(7) Procedeele metodice pentru dezvoltarea rezistenței bazate pe variația intensității efortului sunt:

a) procedeul eforturilor variabile, presupune modificarea tempoului de lucru, a intensității efortului, pe parcursul repetării unei porțiuni de distanță și/sau a unei reprize;

b) procedeul eforturilor progresive, presupune variația intensității efortului, dar numai în sensul creșterii acesteia.

(8) Procedeul metodic pentru dezvoltarea rezistenței cu intervale presupune atât variația volumului - de la o ședință la alta -, cât și a intensității, în cadrul aceleiași ședințe.

Articolul 34

(1) Forța este capacitatea organismului de a învinge o "rezistență" - internă sau externă - prin intermediul contracției musculare.

(2) Formele de manifestare a forței, în funcție de participarea grupelor musculare, sunt:

a) forța generală - prin contracție participă principalele grupe musculare, pentru a învinge o "rezistență";

b) forța specifică - prin contracție participă una sau mai multe grupe musculare, pentru a învinge o "rezistență".

(3) Formele de manifestare a forței, în funcție de caracterul contracției musculare, sunt:

a) forța statică sau izometrică - prin contracție nu se modifică lungimea fibrelor musculare angajate în efort;

b) forța dinamică - prin contracție se modifică lungimea fibrelor musculare angajate în efort;

c) forța mixtă/combinată.

(4) Formele de manifestare a forței după capacitatea de efort, în relație cu "puterea" individuală, sunt:

a) forța absolută sau maximă - manifestată într-o mișcare, independent de greutatea corporală proprie; ea crește, de regulă, odată cu mărirea greutății corporale;

b) forța relativă - exprimă valoarea care revine în raport cu greutatea corporală proprie; scade de regală, odată cu mărirea greutății corporale.

(5) Formele de manifestare a forței, în funcție de modul în care se combină cu celelalte calități motrice, sunt:

a) forța în regim de viteză;

b) forța în regim de rezistență;

c) forța în regim de indemânare.

(6) Procedeele metodice pentru dezvoltarea forței sunt:

a) procedeul "ridicării de greutăti" - inclusiv propriul corp sau segmente ale acestuia;

b) procedeul "izometriei" - se folosește pentru dezvoltarea masei musculare - prin contracție musculară trebuie învinsă o "rezistență imobilă";

c) procedeul "în circuit" - pentru dezvoltarea principalelor grupe musculare, alternându-se angajarea acestora în efort;

d) procedeul eforturilor dinamice - contracții izotonice intense și rapide;

e) procedeul eforturilor repetate până la refuz - număr mare de repetări, cu greutăți medii, aproximativ 35% din greutatea maximă care se poate ridica, de către personalul începător și 60-65% din greutatea maximă care se poate ridica, de către personalul avansat.

(7) Procedeul "ridicării de greutăți", inclusiv propriul corp sau segmente ale acestuia, se realizează prin:

a) creștere continuă a încărcăturii: 60%-70%-80%-90% din greutatea maximă care se poate ridica;

b) creșterea și descreșterea continuă a încărcăturii: 60%-70%-80%-90%-80%-70%-60% din greutatea maximă care se poate ridica;

c) creșterea încărcăturii în "trepte": 60%-60%; 70%-70%; 80%-80%; 90%-90% din greutatea maximă care se poate ridica;

d) creșterea încărcăturii în "val", unde descreșterea este întotdeauna 1/2 din rata creșterii: 60%-70%-65%-75%-70%-80%-75%-85% din greutatea maximă care se poate ridica.

Articolul 35

(1) Pentru întregul personal, se planifică și organizează ședințe/lecții de educație fizică militară în funcție de obiectivele specifice ale unităților/instituțiilor de învățământ militare, armelor și specialităților militare.

(2) Cadrele militare încadrate la subunități/structuri de învățământ militare, execută cu acestea ședințele/lecțiile de educație fizică militară, planificate cu teme din calități motrice.

(3) Pentru elevii, studenții și cursanții militari, ședințele/lecțiile de educație fizică militară planificate cu teme din calități motrice se desfășoară potrivit programelor de educație fizică militară, întocmite de către instituțiile de învățământ militar.

Secțiunea a 2-a — Alergarea în teren variat, deplasarea rapidă și aruncarea grenadelor de mână de exercițiu

Articolul 36

În cadrul ședințelor/lecțiilor de alergare în teren variat, deplasare rapidă și aruncarea grenadelor de mână de exercițiu se realizează:

a) învățarea, consolidarea și perfecționarea bazelor tehnicii alergărilor - sprijin, pendulare, oscilații ale corpului - dezvoltarea rezistenței cardiorespiratorie;

b) învățarea, consolidarea și perfecționarea bazelor tehnicii săriturilor - elanul, bătaia, zborul și aterizarea;

c) învățarea, consolidarea și perfecționarea bazelor tehnicii aruncărilor - faza pregătitoare, faza de elan, faza efortului final, faza de încheiere a aruncării.

Articolul 37

(1) La alergarea în teren variat, se pune accent pe învățarea tehnicii alergării de semifond și fond care să permită militarului să realizeze o eficiență și o economie energetică cât mai mare în mișcările efectuate.

(2) Parcursurile sunt trasate, pe cât posibil pe terenuri deschise: câmp, pășuni, porțiuni mici de arătură.

(3) Traseul se stabilește în așa fel încâ să evite obstacolele foarte înalte, șanțurile adânci, urcușurile sau coborâșurile foarte abrupte și periculoase, crângurile dese.

(4) Alergarea în teren variat se caracterizează prin adaptarea pasului alergător de fond la caracteristicile terenului, în vederea asigurării unei alergări relaxate, de mare eficiență și cu un echilibru general al corpului foarte bun.

Articolul 38

Trecerea obstacolelor ivite pe parcursul alergării necesită respectarea următoarelor condiții prealabile:

a) menținerea tempoului general de alergare;

b) executarea unei accelerări ușoare, înaintea obstacolelor înalte;

c) folosirea unor tehnici specifice de trecere a obstacolelor;

d) evitarea accidentărilor.

Articolul 39

Alergarea în teren variat se execută pe distanțe cuprinse între 1000 și 3000 m.

Articolul 40

(1) Ținuta militarilor la alergarea în teren variat este cea sportivă sau ținuta de instrucție corespunzătoare anotimpului.

(2) Probele, normele, baremele și calificativele sunt prevăzute în anexa nr. 2.

Articolul 41

(1) Deplasarea rapidă constă în parcurgerea unui traseu în teren variat de către o subunitate/structură de învățământ militară, alternând mersul cu alergarea, astfel încât a zecea parte din distanță să se efectueze cu masca contra gazelor pe figură în prima jumătate a traseului.

(2) Dozarea efortului trebuie făcută în așa fel încăt, după parcurgerea traseului, subunitatea/structura de învățământ militar să fie în măsură să execute o nouă misiune de luplă.

Articolul 42

Deplasarea rapidă se execută pe distanța de: 1 km, 2 km, 3 km, 4 km, 5 km și 6 km.

Articolul 43

(1) Ținuta militarilor care execută deplasarea rapidă pe distanțele de 1 km, 2 km și 3 km este ținuta de instrucție corespunzătoare anotimpului, cu masca contra gazelor și armamentul individual din dotare.

(2) Ținuta militarilor care execută deplasarea rapidă pe distanțele de 4 km, 5 km și 6 km este ținuta de instrucție corespunzătoare anotimpului, cu cască balistică, masca contra gazelor, vestă tactică multifuncțională, armamentul individual din dotare și încărcătoare pentru armamentul individual.

(la 25-09-2024, Alineatul (2) , Articolul 43 , Sectiunea a 2-a , Capitolul III a fost modificat de Punctul 6. , Articolul I din ORDINUL nr. M.213 din 16 septembrie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 960 din 25 septembrie 2024 )

Articolul 44

(1) Evaluarea militarilor la deplasarea rapidă se face în funcție de timpul rezultat după parcurgerea traseului de către subunitatea/structura de învățământ militară, la care se aplică eventualele penalizări în funcție de respectarea sau nu, de către participanți, a regulilor stabilite pentru desfășurarea probei.

(2) Timpul realizat pe traseu se cronometrează din momentul plecării subunității/structurii de învățământ militare de la linia de start până la trecerea liniei de sosire de către ultimul militar care parcurge traseul respectând regulile stabilite pentru desfășurarea probei. Diferența dintre primul și ultimul militar din subunitatea/structura de invățământ militară, în momentul trecerii liniei de sosire, nu trebuie să fie mai mare de 1 minut.

(3) La timpul realizat după parcurgerea traseului de către subunitatea/structura de învățământ militară, se adaugă următoarele penalizări:

a) 3 minute pentru lipsa la sosire a comandantului de pluton, companie/similare;

b) 1 minut pentru lipsa la sosire a fiecărui comandant de grupă;

c) 30 secunde pentru lipsa la sosire a fiecărui militar din subunitate;

d) 15 secunde pentru lipsa la sosire a unei componente din echipamentul și armamentul individual al fiecărui membru din subunitate/structură de învățământ militară.

(4) Probele, normele, baremele și calificativele sunt prevăzute în anexa nr. 2.

Articolul 45

(1) Aruncarea grenadelor de mână de exercițiu reprezintă un complex de acțiuni motrice stilizate, de proiectare a unei grenade de mână de exercițiu/obiect complementar la precizie sau la o distanță cât mai mare. Valoarea rezultatelor este dată de nivelul calităților motrice dominante precum forța maximă, forța explozivă, viteza de execuție, îndemânarea și capacitatea de accelerare.

(2) Instruirea și antrenamentul se execută prin aruncarea grenadelor de mână de exercițiu sau folosindu-se obiecte complementare, cum ar fi mingile de oină sau cele asociate altor discipline sportive, respectându-se succesiunea distinctă a următoarelor faze:

a) pregătirea aruncării;

b) elanul;

c) efortul final;

d) încheierea aruncării.

Articolul 46

(1) Aruncarea grenadelor de mână la distanță constă în aruncarea a 3 grenade de mână, recunoscute de Consiliul Internațional al Sportului Militar sau a 3 grenade de mână defensive, de exercițiu, întru-un culoar lat de 10 m, iar aprecierea va corespunde rezultatului obținut pentru cea mai bună aruncare.

(2) Probele, normele, baremele și calificativele sunt prevăzute în anexa nr. 2.

Articolul 47

(1) Aruncarea grenadelor de mână la precizie constă în aruncarea a 5 grenade de mână, recunoscute de Consiliul Internațional al Sportului Militar sau a 5 grenade de mână ofensive, de exercițiu, într-un cerc cu diametrul de 3 m, centrul acestuia fiind situat la distanța de 25 m de aliniamentul de aruncare pentru personalul masculin, respectiv 20 m pentru personalul feminin.

(2) Probele, normele, baremele și calificativele sunt prevăzute în anexa nr. 2.

Articolul 48

Ținuta militarilor la aruncarea grenadelor de mână este cea de instrucție corespunzătoare anotimpului, cu armamentul individual din dotare.

Articolul 49

(1) Alergarea în teren variat, deplasarea rapidă și aruncarea grenadelor de mână la distanță și precizie se execută cu militarii din toate armele și specialitățile militare.

(2) Cadrele militare incadrate la subunităti/structuri de învățământ militare execută ședințele/lecțiile de alergare în teren variat, deplasarea rapidă și aruncarea grenadelor de mână, cu subunitățile/structurile de învățământ militare, la aceleași teme.

(3) Pentru elevii, studenții și cursanții militari, ședințele/lecțiile planificate de alergare în teren variat, deplasare rapidă și aruncare a grenadelor de mână se desfășoară potrivit programelor de educație fizică militară, întocmite de către instituțiile de învățământ militar.

Secțiunea a 3-a — Autoapărarea - judo, karate și taekwondo, lupta corp la corp cu armamentul individual din dotare

Articolul 50

În cadrul ședințelor/lecțiilor de educație fizică militară se realizează:

a) formarea deprinderilor de a ataca, bloca și contraataca oportun, cu mâna goală și cu armamentul din dotare;

b) formarea deprinderilor necesare executării eficiente a elementelor și procedeelor tehnice de judo, karate și taekwondo;

c) creșterea combativității prin dezvoltarea calităților motrice și psihice, de coordonare și autostăpânire în fața factorilor care provoacă durere și frică, a curajului și încrederii în forțele proprii;

d) formarea deprinderilor de luptă contra unuia sau a mai multor adversari înarmați.

Articolul 51

(1) Judo-ul se învață în următoarea succesiune: poziția fundamentală, amortizarea căderilor, prize, dezechilibrări, secerări, aruncări, lupta la sol.

(2) Pentru însușirea corectă a unui procedeu de judo, se învață la început părțile componente, după care se trece la executarea în întregime a procedeului respectiv.

(3) Învățarea procedeelor și a modalităților de a contraataca acțiunile unor procedee de bază se execută pe perechi de militari având aproximativ aceeași înălțime și greutate astfel ca fiecare dintre ei să execute procedeul de însușit sau să repete, pe rând, combinațiile de procedee și contraatacuri cunoscute.

Articolul 52

Elementele de bază din judo care se învață în cadrul ședințelor/lecțiilor de educație fizică militară sunt:

a) poziții de gardă - SHIZENTAI;

b) salutul - REI;

c) deplasările - SHINTAI;

d) prizele - KUMI-KATA;

e) dezechilibrările - KUZUSHI;

f) căderile - UKEMI.

Articolul 53

(1) Procedeele tehnice din judo care se execută în cadrul ședințelor/lecțiilor de educație fizică militară sunt:

a) procedee tehnice de picior;

b) procedee tehnice de șold;

c) procedee tehnice de umăr;

d) procedee tehnice de sacrificiu;

e) procedee tehnice de imobilizare;

f) procedee tehnice de strangulare;

g) procedee tehnice articulare;

h) procedee tehnice de brațe.

(2) Procedeele tehnice de picior sunt:

a) secerarea mare exterioară "O-SOTO-GARI";

b) secerarea mare interioară "O-UCHI-GARI";

c) secerarea mică interioară "KO-UCHI-GARI";

d) secerarea mică exterioară "KO-SOTO-GARI";

e) măturarea piciorului care înaintează "DE-ASHI-BARAI".

(3) Procedeele tehnice de șold sunt:

a) aruncarea peste șold "UCHI-GOSHI";

b) roata peste șold "KOSHI-GURUMA";

c) măturarea șoldului "HARAI-GOSHI".

(4) Procedeele tehnice de umăr sunt:

a) aruncarea peste umăr cu un braț "IPPON-SEOI-NAGE";

b) aruncarea peste umăr cu două brațe "MOROTE-SEOI-NAGE".

(5) Procedeele tehnice de sacrificiu sunt:

a) aruncarea prin cădere laterală "YOKO-OTOSHI";

b) aruncarea circulară înapoi "TOMOE-NAGE".

(6) Procedeele tehnice de imobilizare sunt:

a) imobilizarea din lateral prin fixarea capului "HON-KESA-GATAME";

b) imobilizarea laterală "YOKO-SHIHO-GATAME";

c) imobilizarea în prelungire "KAMI-SHIHO-GATAME";

d) imobilizarea deasupra "TATE-SHIHO-GATAME".

(7) Procedeele tehnice de strangulare sunt:

a) strangularea prin alunecare "OKURI-ERI-JIME";

b) strangulare prin cheia brațelor "HADAKA-JIME";

c) strangulare prin imobilizarea umărului "KATA-HA-JIME".

(8) Procedeele tehnice articulare sunt:

a) luxarea brațului în cruce "UDE-HISIGI-JUJI-GATAME";

b) luxarea cu cheia brațelor "UDE-GARAMI"'

c) luxarea cotului cu anbele mâini "UDE-HISIGI";

d) luxarea brațului cu ajutorul piciorului "ASHI-GATAME".

Articolul 54

Procedeele tehnice care se verifică și calificativele care se acordă sunt prevăzute în anexa nr. 2.

Articolul 55

Elementele de bază din karate și taekwondo care se învață în cadrul ședințelor/lecțiilor de educație fizică militară sunt:

a) pozițiile de bază;

b) deplasările;

c) întoarcerile.

Articolul 56

(1) Procedeele tehnice care se execută în karate și taekwondo sunt:

a) loviturile de pumn;

b) loviturile cu muchia palmei;

c) loviturile cu cotul;

d) loviturile de picior;

e) loviturile de genunchi;

f) blocarea loviturilor.

(2) Loviturile de pumn sunt:

a) lovitura cu brațul înainte de pe loc;

b) lovitura cu brațul de aceeași parte a piciorului, din deplasare:

c) lovitura cu pumnul opus piciorului din față;

d) lovitura de pumn dată prin întinderea brațului din față și revenirea acestuia în poziția în gardă;

e) lovitura cu dosul pumnului;

f) lovitura cu pumnul de sus în jos.

(3) Loviturile cu muchia palmei sunt:

a) lovitura circulară cu muchia cubitală a palmei de la interiorul corpului către exterior;

b) lovitura circulară cu muchia cubitală a palmei de la exteriorul corpului către interior;

c) lovitura circulară cu muchia interioară a palmei.

(4) Loviturile cu cotul sunt:

a) lovitura laterală cu cotul:

b) lovitura frontală cu cotul;

c) lovitura circulară cu cotul:

d) lovitură cu cotul înapoi.

(5) Loviturile de picior sunt:

a) lovitura de picior în față:

b) lovitura de picior laterală;

e) lovitura de picior circulară;

d) lovitura de picior înapoi.

(6) Loviturile de genunchi sunt:

a) lovitura de genunchi înainte;

b) lovitura de genunchi circulară.

(7) Blocarea loviturilor poate fi:

a) blocaj pentru zona inferioară;

b) blocaj ascendent cu antebrațul pentru nivel superior;

c) blocaj pentru zonă medie de la exteriorul corpului către interior;

d) blocaj pentru zonă medie de la interiorul corpului către exterior;

e) blocaj cu muchia palmei;

f) blocaj cu două brațe.

(8) Procedeele tehnice care se verifică și calificativele care se acordă sunt prevăzute în anexa nr. 2.

Articolul 57

(1) Lupta corp la corp se execută cu pistolul mitralieră și baioneta.

(2) Procedeele de luptă corp la corp cu pistolul mitralieră și baioneta sunt:

a) poziția "în gardă";

b) poziția "repaus";

c) deplasările: pas înainte-înapoi, săritură înainte - înapoi;

d) schimbarea frontului/întoarcerile;

e) împungerea - cu baioneta;

f) loviturile cu pistolul mitralieră de sus în jos, din lateral și parările.

(3) Procedeele de dezarmare sunt:

a) dezarmarea adversarului care atacă cu pistolul mitralieră:

b) dezarmarea adversarului care atacă cu baioneta;

c) dezarmarea adversarului care atacă cu pistolul.

(4) Elementele, procedeele tehnice și calificativele sunt prevăzute în anexa nr. 2.

Articolul 58

Ținuta militarilor este cea de instrucție corespunzătoare anotimpului sau cea sportivă specifică disciplinelor judo, karate și taekwondo.

Articolul 59

(1) Pentru personalul militar, se planifică și execută ședințe/lecții de autoapărare, în funcție de obiectivele specifice ale fiecărei arme și specialități militare.

(2) Cadrele militare încadrate la subunitățile/structurile de învățământ militare execută ședințele/lecțiile de autoapărare cu subunitățile/structurile de învățământ militare, în același timp cu acestea și la aceleași teme.

(3) Pentru elevii, studenții și cursanții militari, ședințele/lecțiile de autoapărare se planifică și desfășoară potrivit programelor de educație fizică militară, întocmite de instituțiile de învățământ militar.

(4) Modul de executare a elementelor și procedeelor tehnice se derulează conform manualelor de specialitate.

Secțiunea a 4-a — Gimnastica

Articolul 60

Prin mijloacele de care dispune, gimnastica realizează următoarele:

a) aduce contribuții importante la asigurarea dezvoltării corecte și armonioase a organismului militarilor;

b) contribuie la dezvoltarea calităților motrice de bază;

c) dezvoltă capacitatea de relaxare a diferitelor grupe musculare sau a întregului organism;

d) contribuie la însușirea tehnicii de bază a oricăror mișcări;

e) dezvoltă marile funcțiuni ale organismului uman care stau la baza sănătății și a capacității de efort;

f) formează, dezvoltă și menține o atitudine corporală corectă a militarilor;

g) asigură un suport fizic corespunzător și necesar practicării altor discipline sportive și aplicativ-militare;

h) asigură dezvoltarea curajului și a stăpânirii de sine.

Articolul 61

Mijloacele gimnasticii sunt următoarele:

a) exerciții de front și formații, executate cu subunitățile/structurile de învățământ militare și cuprind diferite acțiuni de pe loc și din deplasare, alcătuiri și desfaceri de formații;

b) complexe de dezvoltare fizică generală care pot fi realizate fară aparate, sub formă de exerciții libere simple, pentru diferite părți ale corpului și exerciții libere compuse, atunci când în același timp exercițiul respectiv acționează asupra a două sau mai multor grupe musculare, sau pot fi executare la diferite aparate sau cu diverse obiecte precum mingi, gantere, extensoare. Aparatele la care se pot executa exercițiile de dezvoltare fizică generală pot fi: bară fixă, scară fixă, bancă de gimnastică, portic de gimnastică, aparat multifuncțional, precum și aparate improvizate;

c) exerciții aplicative - mers, alergare, târâre, transport de greutăți - care prin înlănțuirea lor, sunt folosite ca mijloace specifice, de bază în instruirea și antrenarea militarilor la parcurgerea pistelor cu obstacole;

d) exerciții acrobatice, executate individual, în doi sau în grup, cu caracter static sau dinamic, pe unele aparate speciale - plasă elastică, roată acrobatică, trambulină, cadre rotative, bărci, diverse simulatoare.

Articolul 62

(1) Ținuta militarilor pentru ședințele/lecțiile de gimnastică este cea sportivă sau cea militară de instrucție adecvată sezonului.

(2) Asigurarea și ajutorul în ședințele/lecțiile de gimnastică se fac de către instructori sau militari numiți în acest scop și cuprind măsurile de prevenire a accidentelor și ușurarea însușirii exercițiilor dificile. Persoana care execută asigurarea trebuie să cunoască tehnica executării exercițiului și să urmărească pe executant de la începutul până la terminarea exercițiului, gata să intervină, dacă este nevoie, la dezechilibrări sau căderi.

(3) Exercițiile, procedeele, elementele tehnice și calificativele sunt prevăzute în anexele nr. 2 și 3.

Articolul 63

(1) Din gimnastică, se pot planifica și ședințe/lecții care să cuprindă complexe de dezvoltare fizică generală și exerciții de coordonare și acrobatice, în funcție de specificul fiecărei unități militare sau de învățământ.

(2) Cadrele militare încadrate la subunități execută ședințele/lecțiile de gimnastică cu subunitățile, în același timp cu acestea și la aceleași teme.

(3) Pentru elevii, studenții și cursanții militari, ședințele/lecțiile de gimnastică, se planifică și desfășoară potrivit programelor de educație fizică militară, întocmite de instituțiile de învățământ militar.

Secțiunea a 5-a — Pista cu obstacole pentru militarii din toate armele

Articolul 64

(1) Pista cu obstacole pentru militarii din toate armele reprezintă un ansamblu format dintr-un teren de alergare pe parcursul căruia sunt dispuse instalații, aparate, mijloace improvizate și obiecte.

(2) Parcurgerea pistei cu obstacole pentru militarii din toate armele se realizează într-o anumită succesiune prestabilită, începând cu obstacolul nr. 1.

(3) Prin ședințele/lecțiile care se execută la piste cu obstacole pentru militarii din toate armele, se realizează:

a) învățarea procedeelor de trecere a obstacolelor;

b) formarea deprinderilor de a acționa rapid și cu precizie;

c) dezvoltarea forței, îndemânării și vitezei, sub toate formele de manifestare, pe fondul rezistenței fizice la eforturi de mare intensitate și complexitate.

(4) Pista cu obstacole pentru militarii din toate armele are următoarele detalii tehnice de construcție:

a) lungime: 500 de metri măsurați de la coarda interioară, fiecare pistă având o lățime de 2 metri;

b) traseul: are 20 de obstacole fixe, puse la o distantă de cel puțîn 5 metri unul de celălalt;

c) primul obstacol este amplasat la minimum 5 metri de linia de start.

(5) Denumirea fiecărui obstacol, caracteristicile, modul și condițiile de trecere a acestora sunt prevăzute în anexa nr. 4.

Articolul 65

(1) Parcurgerea pistei cu obstacole se execută cu militarii din toate armele.

(2) Procedeele, normele, baremele și calificativele sunt prevăzute în anexa nr. 2.

(3) Cadrele militare încadrate la subunități execută ședințele/lecțiile de parcurgere a pistei cu obstacole pentru militarii din toate armele cu subunitățile, în același timp cu acestea și la aceleași teme.

(4) Pentru elevii, studenții și cursanții militari, ședințele/lecțiile de parcurgere a pistei cu obstacole pentru militarii din toate armele, se planifică și desfășoară potrivit programelor de educație fizică militară, întocmite de către instituțiile de învățământ militar.

(5) Ținuta militarilor pentru ședințele/lecțiile de parcurgere a pistei cu obstacole pentru militarii din toate armele este cea sportivă sau cea militară de instrucție adecvată sezonului, cu încălțăminte sport.

(6) Personalul militar feminin parcurge doar 16 obstacole din cadrul pistei, mai puțin obstacolele 1, 8, 12 și 16, iar trecerea obstacolelor 10, 15 și 17 se execută utilizând un dispozitiv cu înălțimea de 30 cm, lungimea de 144 cm și lățimea de 70 cm.

(la 25-09-2024, Alineatul (6) , Articolul 65 , Sectiunea a 5-a , Capitolul III a fost modificat de Punctul 7. , Articolul I din ORDINUL nr. M.213 din 16 septembrie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 960 din 25 septembrie 2024 )

Articolul 66

În cadrul ședințelor/lecțiilor de parcurgere a pistei cu obstacole pentru militarii din toate armele se pot planifica și teme care să cuprindă exerciții fizice cu materialul din înzestrare și teme care se execută la poligoane pentru călirea fizică și psihică, în funcție de specificul armei, nivelul de pregătire al militarilor, obiectivul propus și de situația tactică în care se acționează.

Secțiunea a 6-a — Instrucția pe schiuri

Articolul 67

Instrucția pe schiuri se execută în scopul învățării de către militari a procedeelor tehnice de deplasare pe zăpadă, în teren muntos, împădurit, cu diferite înclinații, pentru a executa ulterior acțiuni de luptă pe schiuri, în condiții de siguranță și cu rezultate eficiente în câmpul tactic.

Articolul 68

Prin instrucția pe schiuri se realizează:

a) învățarea, consolidarea și perfecționarea mișcărilor de front cu/pe schiuri;

b) învățarea, consolidarea și perfecționarea procedeelor de controlare a vitezei de alunecare pe pantă;

c) învățarea, consolidarea și perfecționarea procedeelor de deplasare pe schiuri;

d) învățarea, consolidarea și perfecționarea procedeelor de ocolire și de trecere a diferitelor obstacole pe schiuri;

e) antrenarea militarilor pentru executarea acțiunilor militare pe schiuri;

f) călirea fizică și întărirea sănătății prin folosirea factorilor naturali de călire, precum și adaptarea organismului la condițiile naturale în care se desfășoară activitatea.

Articolul 69

(1) Instrucția pe schiuri se planifică în cadrul ședințelor/lecțiilor de educație fizică militară și activitatea "sportul pentru toți".

(2) Ședințele/lecțiile de instrucție pe schiuri au durata de minimum 2 ore până la maximum 6 ore.

(3) Ședințele/lecțiile de instrucție pe schiuri se desfășoară sub conducerea specialistului de educație fizică militară și comandantului de subunitate/structură de învățământ militară.

(4) Ținuta militarilor la instrucția pe schiuri se alege în funcție de starea vremii, conținutul ședinței/lecției, distanța de parcurs și depărtarea unității/taberei militare față de terenul de instrucție.

Articolul 70

Pentru executarea antrenamentului la deplasarea în teren variat și a marșurilor pe schiuri, armamentul și echipamentul se ajustează și se poartă astfel:

a) pistolul mitralieră la spate;

b) mantaua/scurta în bandulieră sau îmbrăcată cu pulpanele ridicate și prinse sub centură;

c) sacul de merinde, masca contra gazelor și lopata mică de infanterie sunt fixate la spate pentru a nu împiedica mișcarea brațelor pe timpul deplasării.

Articolul 71

Poligonul de instrucție pe schiuri cuprinde:

a) terenul de instruire;

b) panta de instruire;

c) terenul cu obstacole.

Articolul 72

(1) Terenul de instruire este destinat pentru învățarea procedeelor de mers pe schiuri și se amenajează pe un teren plat de formă dreptunghiulară, pe care se marchează cu fanioane sau alte materiale, două sau mai multe pârtii închise, la distanța de 3-5 metri una de alta. Instruirea se face pe pârtia interioară, iar cea exterioară se folosește pentru corectarea personalului militar care își însușește mai greu unele procedee de mers pe schiuri.

(2) Panta de instruire se folosește pentru învățarea procedeelor de urcare, coborâre, frânare și ocolire pe schiuri și se alege pe un teren înclinat, în funcție de procedeele ce se execută și de nivelul de pregătire al militarilor.

Articolul 73

(1) Terenul cu obstacole se amenejează pe una din laturile poligonului și cuprinde unul sau mai multe din următoarele elemente:

a) 2 șanțuri cu lățimea de 0,80 metri și 2 metri;

b) gard mic sau trunchi de copac înalt de 0,60 metri;

c) gard de lemn sau nuiele, înalt de 1,10 metri;

d) porțiune de pantă abruptă pentru derapaje;

e) două trunchiuri de copac așezate peste o viroagă;

f) copac căzut.

(2) După însușirea procedeelor de trecere a obstacolelor, se execută antrenament pe trasee cu diferite obstacole naturale, introducându-se sarcini specifice de rezolvat.

Articolul 74

(1) Organizarea și desfășurarea în bune condiții a instrucției pe schiuri se realizează prin:

a) alegerea și pregătirea atentă a materialelor de schi, lungimea schiurilor, calitatea lor, elasticitatea, montarea corectă a legăturilor, fixarea bocancilor, alegerea bețelor;

b) alegerea și pregătirea corespunzătoare a terenului pe care se desfășoară activitatea;

c) respectarea unei succesiuni metodice în învățarea diferitelor procedee tehnice;

d) însușirea temeinică a fiecărui element nou;

e) schimbarea terenului de lucru, în funcție de obiectivele ședinței;

f) o bună pregătire a organismului pentru efort;

g) înlăturarea cauzelor care pot provoca greșeli ușor de evitat.

(2) Cauzele care pot provoca greșeli, sunt:

a) material necorespunzător - schiuri prea lungi, prea rigide sau strâmbe;

b) legături greșit montate, bocanci reglați necorespunzător pe schiuri;

c) teren necorespunzător ca înclinație, formă sau amenajare;

d) pregătire fizică insuficientă;

e) oboseală prea mare;

f) neînțelegere a modalității de execuție a procedeului care urmează a fi executat.

Articolul 75

(1) Mijloacele de bază folosite în ședințele/lecțiile de educație fizică militară sunt:

a) exerciții fizice pentru schiul fond;

b) exerciții fizice pentru schiul alpin.

(2) Exercițiile fizice pentru schiul fond și alpin sunt stabilite de specialiști în educație fizică militară, pentru fiecare procedeu în parte.

Articolul 76

Procedeele tehnice ce se învață la instrucția pe schiuri sunt:

a) deplasarea prin alunecare și împingere simultană;

b) mersul cu un pas și împingere simultană;

c) mersul alternativ cu doi pași;

d) mersul cu doi pași și împingere simultană;

e) căderea și ridicarea din căzătură;

f) urcările - deplasări în teren înclinat;

g) frânările - în plug și jumătate plug;

h) ocolirile prin frânare - în plug și jumătate plug;

i) coborârile - directă, oblică;

j) trecerea denivelărilor/obstacolelor din teren;

k) oprirea și ocolirea prin pășiri succesive;

l) pivotarea simplă;

m) mersul cu pas de patinaj;

n) cristiania spre vale prin rotație;

o) cristiania spre vale cu deschidere.

Articolul 77

Mișcări de front care se execută cu schiurile și pe schiuri sunt următoarele:

a) poziția "Drepți" și "Pe loc repaus" cu schiurile și pe schiuri;

b) mânuirea schiurilor de la picior pe umăr și de pe umăr la picior, de la picior sub braț și de sub braț la picior;

c) punerea schiurilor la picioare, scoaterea și prinderea lor;

d) punerea și luarea schiurilor pe și de pe zăpadă;

e) întoarcerile de pe loc;

f) onorul cu formația de pe loc și din mișcare;

g) formațiile subunităților pe schiuri.

Articolul 78

Acțiunile militare pe schiuri sunt:

a) pozițiile pentru luptă;

b) aruncarea grenadelor de pe loc și din mișcare;

c) mersul târâș și salturile;

d) deplasarea pe diferite distanțe cu masca contra gazelor pe figură.

Articolul 79

După însușirea procedeelor tehnice de deplasare pe schiuri, subunitățile/structurile de învățământ militare pot executa marșuri pe distanțe diferite, cu echipamentul pentru luptă și în condiții variate de teren și stare a vremii.

Articolul 80

Pe timpul executării marșului pe schiuri cu subunități/structuri de învățământ militare, trebuie respectate următoarele reguli:

a) subunitățile/structurile de învățământ militare se deplasează pe schiuri în coloană - câte unul câte doi sau câte trei - în funcție de dificultatea și configurația traseului:

b) când subunitatea/structura de învățământ militară parcurge un itinerar cu zăpadă mare sau nebătătorită, în față se deplasează la 50-100 metri o grupă pentru a deschide și a alege cel mai bun traseu;

c) după fiecare oră de marș, grupa care deschide traseul se schimbă cu o altă grupă;

d) după parcurgerea unei distanțe de 200-600 metri, militarii care deschid traseul se schimbă cu alți militari;

e) la fiecare subunitate/structură de învățământ militară se numesc doi-trei încheietori dintre militarii buni schiori, care sunt în măsură să intervină și să ajute pe militarii rămași în urmă;

f) deplasarea pe teren plat se execută în coloană, distanța între militari fiind de 4-6 pași, distanța între aceștia mărindu-se la coborâre direct proporțional cu înclinația pantei;

g) coborârea pe pante înclinate și periculoase, se face pe una sau mai multe direcții, în funcție de lățimea pantei, păstrându-se o distanță mai mare între militari, iar dacă panta este scurtă, militarul nu începe coborârea până când cel din fața sa nu a ajuns la piciorul pantei:

h) după trecerea porțiunilor de teren greu accesibile, după coborârea sau urcarea pantelor, se fac scurte opriri pentru regruparea subunității/structurii de învățământ militare;

i) pe timpul deplasării, militarii au în raniță lenjerie de schimb, pansamente individuale, soluții dezinfectante, iar pentru fiecare grupă se asigură o rezervă de 1-2 perechi de schiuri și bețe:

j) pentru executarea marșurilor pe distanțe mari, transportul armamentului mai greu - mitraliere, aruncătoare, muniții și diferite materiale din dotare, se face pe sănii sau schiuri;

k) dacă starea vremii se înrăutățește pe timpul marșului - temperaturi scăzute, viscol - se iau măsuri de adăpostire a militarilor în cabane, refugii, cantoane, saivane, stâne sau în locuri ferite de viscol, precum și măsuri pentru prevenirea degerăturilor;

l) pe timpul haltelor și al odihnei de noapte, se iau măsuri pentru uscarea încălțămintei și echipamentului;

m) pentru evitarea rosăturilor și a degerăturilor nu se folosește încălțăminte nouă sau strâmtă.

Articolul 81

(1) Pentru personalul militar se planifică și se execută ședințe/lecții de educație fizică militară în funcție de obiectivele specifice ale unităților/instituțiilor de învățământ militare, armelor și specialităților militare.

(2) Cadrele militare încadrate la subunități/structuri de învățământ militare execută ședințele/lecțiile de instrucție pe schiuri cu subunități/structuri de învățământ militare în același timp cu acestea și la aceleași teme.

(3) Pentru elevii, studenții și cursanții militari, ședințele/lecțiile de instrucție pe schiuri se planifică și desfășoară potrivit programelor de educație fizică militară, întocmite de instituțiile de învățământ militar.

(4) Modul de executare a elementelor și procedeelor tehnice se face conform manualelor de specialitate.

(5) Exercițiile, procedeele, elementele tehnice și calificativele sunt prevăzute în anexa nr. 2.

Secțiunea a 7-a — Înotul și trecerea înot a cursurilor de apă

Articolul 82

(1) Înotul se execută în scopul învățării personalului a procedeelor tehnice pentru trecerea cursurilor de apă, liber sau cu echipamentul din dotare, putându-se folosi în acest scop și mijloacele improvizate.

(2) Ședințele lecțiile de înot și trecerea înot a cursurilor de apă se desfășoară în orele planificate pentru educație fizică militară, activitatea "sportul pentru toți" și pe timpul taberelor de instruire la cursurile de apă.

(3) Ședințele/lecțiile de înot și trecerea înot a cursurilor de apă se execută în bazine sau în sectoare de înot amenajate pe cursuri de apă, în lacuri și la mare.

Articolul 83

În cadrul ședințelor/lecțiilor de înot și trecerea înot a cursurilor de apă se realizează următoarele:

a) învățarea, consolidarea și perfecționarea proceselor de înot;

b) învățarea, consolidarea și perfecționarea procedeelor de trecere a cursurilor de apă, echipat și/sau cu mijloace improvizate și pentru transportul armamentului și materialelor individuale din dotare;

c) antrenarea militarilor la înotul echipat;

d) învățarea procedeelor de salvare de la înec.

Articolul 84

(1) Când în garnizoană sau în unitatea/instituția de învățământ militară nu există bazine, înotul se învață în sectoare special amenajate pe cursurile de apă, lacuri și la mare.

(2) Sectoarele de înot se aleg de specialiștii în educație fizică militară și se aprobă de comandantul/șeful unității/instituției de învățământ militare.

(3) Sectorul pentru înot are forma unui dreptunghi cu latura mare paralelă cu malul/plaja apei, având dimensiuni aproximative de 25 x 10 metri, în funcție de lățimea cursului de apă, viteza curentului, adâncimea și natura fundului apei.

(4) La stabilirea și amenajarea sectorului pentru înot, se ține seama de următoarele:

a) situarea acestuia în apropierea unei plaje și într-un cadru cât mai igienic;

b) să nu fie în apropierea canalelor de scurgere;

c) adâncimea apei să crească progresiv și să nu depășească 1,50 metri, iar fundul apei să nu aibă denivelări și gropi;

d) viteza apei să nu fie mai mare de 0,50 metri/secundă și să nu aibă vârtejuri sau ochiuri;

e) pe fundul apei să nu existe rădăcini, bolovani sau diferite plante agățătoare;

f) cursurile de apă puțîn adânci se pot zăgăzui.

(5) Delimitarea sectorului pentru înot și marcarea adâncimii apei se fac astfel:

a) cu pontoane, bărci, bile din lemn;

b) cu frânghii fixate pe țăruși dacă apa este mai mică;

c) cu frânghii pe plutitori dacă apa este adâncă;

d) cu geamanduri/balize și fanioane vopsite în culori cât mai vizibile;

e) adâncimea apei se marchează cu indicatoare,

(6) Personalul care participă la ședințele-lecțiile de înot este echipat în costum de baie.

Articolul 85

Pentru învățarea înotului, se asigură următoarele materiale ajutătoare:

a) scânduri de antrenament sau plutitori;

b) colaci confecționați din plută, camere pentru pneuri, bucăți de scândură prinse între ele cu pânză sau material plastic, centuri sau veste de salvare;

c) bănci instalate pe mal pentru învățarea exercițiilor pregătitoare pe uscat.

Articolul 86

(1) Procedeele de înot care se învață sunt: craul și bras.

(2) Elementele tehnice de învățare a unui procedeu de înot sunt:

a) poziția corpului;

b) mișcarea brațelor;

c) mișcarea picioarelor;

d) coordonarea mișcărilor de brațe și picioare;

e) coordonarea mișcărilor de brațe și picioare cu respirația.

Articolul 87

(1) Trecerea cursurilor de apă se execută înotând echipat cu ținuta și arma din dotare, cu/fără mijloace improvizate, sau dezechipat, având ținuta și arma din dotare sub formă de plutitor, așezate în foaia de cort.

(2) Pentru trecerea înot a cursurilor de apă, echipat și cu mijloace improvizate se recunosc din timp adâncimea și lățimea, viteza și temperatura apei, natura fundului apei și înălțimea malurilor.

(3) Pentru trecerea înot a cursurilor de apă, echipat și cu mijloace improvizate, se folosesc procedeele de înot bras și craul.

Articolul 88

Înotul echipat și cu arma se execută cu militarii după ce și-au însușit unul dintre procedeele de înot. Pentru instruirea militarilor, se folosesc mijloace de sprijin sau de plutire speciale sau improvizate dintre cele mai sigure și înotători buni pentru asigurare. La înotul echipat și cu arma, militarii trebuie să învețe mai întâi să ajusteze corect și repede echipamentul.

Articolul 89

Ajustarea echipamentului pentru înotul echipat și cu arma se face în următoarea succesiune:

a) se scot bocancii, se desfac legăturile de jos ale pantalonilor, se descheie primul nasture de la bluză sau cămașă și nasturii de la mâneci și se întorc buzunarele pe dos;

b) se scoate cămașa din pantaloni;

c) se desface centura și se prind bocancii cu vârfurile în jos trecând centura pe sub tocuri și cu tălpile în afară iar apoi se ajustează și se închide;

d) se ajustează cureaua de la armă și se trece arma la spate - dacă se înoată pe partea stângă - cu țeava spre dreapta și invers dacă se înoată pe partea dreaptă.

Articolul 90

(1) Înotul dezechipat, având echipamentul și armamentul împachetate în foaie de cort sub formă de plutitor, se execută cu militarii care stăpânesc bine un procedeu de înot.

(2) Împachetarea echipamentului și armamentului în foaia de cort se face în următoarea succesiune:

a) foaia de cort se întinde pe pământ, se pune un strat de fân, paie sau alte materiale plutitoare;

b) se așează ranița și se pune deasupra ei masca contra gazelor;

c) lateral se așează bocancii, centura, baioneta, lopata mică de infanterie și geanta portîncărcătoare;

d) pantalonii, cămașa, bluza, boneta și obiectele personale se așează deasupra, astfel ca o parte din ele să între în cască, care se așează apoi cu gura în jos;

e) dacă mantaua se află asupra militarului, se face sul și se așează în jurul căștii, peste care se pune fân sau paie;

f) se ridică marginile foii de cort care se strâng și se leagă cu o curea/centură sau sfoară, astfel ca apa să nu pătrundă în interior;

g) deasupra plutitorului se fixează arma cu cureaua de purtare a acesteia sau cu o sfoară.

(3) În timpul înotului, plutitorul poate fi remorcat cu o frânghie sau militarul se poate sprijini cu o mână și picioarele sau numai cu picioarele pe plutitor.

Articolul 91

(1) La trecerea cursurilor de apă cu mijloace improvizate, este obligatoriu ca pe lângă un militar care nu știe să înoate să fie un militar bun înotător, în măsură să-l ajute și să conducă mijlocul de plutire.

(2) Când trecerea se execută cu mijloace improvizate, militarii se sprijină cu mâinile pe acestea sau se culcă cu pieptul pe ele, întind picioarele înapoi și execută mișcările la fel ca și la înotul pe o parte, bras sau craul. Dacă mijloacele improvizate pot fi ținute bine cu o singură mână, atunci cu mâna liberă se execută mișcări de vâslire, care ajută la deplasarea înainte.

(3) Înainte de folosirea mijloacelor improvizate, se verifică în ce măsură acestea pot suporta la plutire greutatea militarilor.

(4) Mijloacele de plutire pentru trecerea înot a cursurilor de apă se pot improviza din bârne, scânduri, fascine din nuiele uscate, baloți din paie, bidoane, frânghii/cablu cu plutitori.

(5) Folosirea și conducerea mijloacelor improvizate pe timpul înotului se face cu atenție.

(6) Pentru trecerea înot cu mijloace improvizate, militarul execută mai întâi ajustarea și împachetarea echipamentului. Ajustarea echipamentului se face ca la înotul echipat cu arma, iar așezarea și împachetarea materialelor și obiectelor individuale în raniță se face astfel:

a) se așează masca contra gazelor, iar lateral se așează lopata mică de infenterie cu coada în sus:

b) se așează centura cu geanta portîncărcătoare și baioneta, apoi bocancii;

c) obiectele personale se așează în cască, care se așează cu gura în jos;

d) în jurul căștii și în locurile libere din raniță se pun paie sau fân și se strânge bine sfoara de la gura raniței;

e) mantaua și foaia de cort se fac sul - mantaua fiind în interiorul foii de cort - și se așează pe gura raniței peste care se pune capacul care se prinde în catarama respectivă:

f) capetele sulului se leagă de o parte și de alta a raniței cu curelușe sau sfoară.

(7) Când se execută trecerea cursului de apă cu ajutorul unei frânghii/cablu, se leagă de ea plutitori la fiecare 7-10 metri. Pe timpul trecerii cursului de apă, militarii, la distanță de 6-7 metri unul de celălalt, schimbă alternativ apucarea cu mâinile de frânghie și execută mișcări de înot cu picioarele.

Articolul 92

(1) Pentru întregul personal se planifică și se execută ședințe/lecții de educație fizică militară în funcție de obiectivele specifice ale unităților/instituțiilor de învățământ militare, armelor și specialităților militare.

(2) Cadrele militare încadrate la subunități/structuri de învățământ militare execută ședințele/lecțiile de înot și trecerea înot a cursurilor de apă cu subunitățile/structurile de învățământ militare, în același timp cu acestea și la aceleași teme.

(3) Pentru elevii, studenții și cursanții militari, ședințele/lecțiile de înot și trecerea înot a cursurilor de apă, se planifică și desfășoară potrivit programelor de educație fizică militară, întocmite de instituțiile de învățământ militar.

(4) Modul de executare a elementelor și procedeelor tehnice se face conform manualelor de specialitate.

(5) Exercițiile, procedeele, elementele tehnice și calificativele sunt prevăzute în anexa nr. 2.

Sursă: legislatie.just.ro (Monitorul Oficial). Textul afișat este forma consolidată curentă.