Capitolul V — Solvabilitatea

(1) Societățile constituie rezerve tehnice pentru a acoperi toate obligațiile care le revin față de contractanți și de beneficiarii contractelor.

(2) Valoarea rezervelor tehnice corespunde cuantumului actual pe care societățile l-ar plăti altor societăți dacă și-ar transfera imediat obligațiile către acestea.

(3) Calcularea rezervelor tehnice, realizată prudențial, fiabil și obiectiv, se bazează pe informațiile furnizate de piețele financiare și pe datele disponibile în general cu privire la riscul de subscriere, conform abordării realiste.

(4) Societățile calculează rezervele tehnice conform art. 54, respectând condițiile prevăzute la alin. (2) și (3) și la art. 52.

(1) Valoarea rezervelor tehnice este egală cu suma dintre cea mai bună estimare și marja de risc, prevăzute la alin. (2)-(5), respectiv la alin. (6).

(2) Cea mai bună estimare corespunde mediei ponderate cu probabilități a fluxurilor de trezorerie viitoare, luându-se în considerare valoarea în timp a banilor și utilizându-se structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc; valoarea în timp a banilor este înțeleasă ca fiind valoarea actualizată estimată a fluxurilor de trezorerie viitoare.

(3) Calcularea celei mai bune estimări se realizează prin metode actuariale și statistice relevante și adecvate, pe baza unor informații credibile și de actualitate și pe baza unor ipoteze realiste.

(4) Proiecția fluxurilor de trezorerie utilizată la calcularea celei mai bune estimări ține cont de toate fluxurile de intrare și de ieșire necesare acoperirii obligațiilor pe toată durata de viață a acestora.

(5) Cea mai bună estimare se calculează la valoare brută, fără deducerea creanțelor din reasigurare sau de la vehicule investiționale care se calculează separat, conform prevederilor art. 58.

(6) Marja de risc se calculează astfel încât să garanteze o valoare suficientă a rezervelor tehnice, de care ar avea nevoie societățile pentru a-și putea asuma și acoperi obligațiile.

(7) Cea mai bună estimare și marja de risc se calculează separat, cu excepția cazului în care fluxurile de trezorerie asociate obligațiilor pot fi replicate adecvat prin utilizarea unor instrumente financiare cu valoare de piață observabilă și fiabilă, astfel încât valoarea rezervelor tehnice să se calculeze pe baza valorii de piață a instrumentelor respective.

(8) În cazul în care marja de risc este calculată separat, aceasta se bazează pe costul capitalului egal cu SCR necesar pentru a acoperi obligațiile pe toată durata de viață a acestora.

(9) Rata utilizată de către societăți pentru determinarea costului capitalului menționat la alin. (8) este rata suplimentară, revizuită periodic, față de rata relevantă a dobânzilor fără risc, necesară menținerii fondurilor proprii eligibile care acoperă SCR.

(1) Structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc este derivată din instrumente financiare și obligațiuni ale căror scadențe se materializează pe o piață diversificată, lichidă și transparentă; în caz contrar, structura respectivă se extrapolează astfel:

(2) Societățile pot aplica, în condițiile menționate la art. 166 alin. (1) lit. h), o primă de echilibrare structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc pentru a calcula cea mai bună estimare pentru un portofoliu de obligații aferente asigurărilor sau reasigurărilor de viață, inclusiv anuităților care derivă din asigurări sau reasigurări generale, și în următoarele condiții:

(3) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (2) lit. h), societățile care aplică o primă de echilibrare pot utiliza active cu fluxuri de trezorerie variabile:

(4) Societățile care aplică o primă de echilibrare nu pot utiliza altă metodă, iar în cazul în care condițiile menționate la alin. (2) nu mai sunt îndeplinite, informează de îndată A.S.F. despre măsurile adoptate pentru a remedia situația în maximum două luni de la data constatării, iar în cazul în care acest lucru nu este posibil, nu mai utilizează o primă de echilibrare pentru o perioadă de 24 de luni.

(5) Societățile nu utilizează o primă de echilibrare în cazul în care aplică prima de volatilitate menționată la alin. (8)-(16) sau măsura tranzitorie menționată la art. 167.

(6) Pentru fiecare monedă, societățile calculează prima de echilibrare în conformitate cu următoarele principii:

(7) Marja de credit istorică menționată la alin. (6) lit. c):

(8) Prima de volatilitate aplicată structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc pentru a calcula cea mai bună estimare, în conformitate cu art. 166 alin. (1) lit. i), este determinată pe baza marjei dintre rata dobânzilor generate de activele dintr-un portofoliu de referință și ratele structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc pentru fiecare monedă.

(9) Portofoliul de active menționat la alin. (8) este reprezentativ pentru fiecare monedă și pentru activele denominate în moneda respectivă și în care societățile investesc pentru a acoperi cea mai bună estimare a obligațiilor deținute în aceeași monedă.

(10) Valoarea primei de volatilitate menționate la alin. (8) este de 65% din marja de monedă corectată în funcție de risc și calculată ca diferența dintre marja menționată la același alineat și procentul din marja respectivă atribuit evaluării realiste a pierderilor estimate, a riscului de credit neașteptat sau a altor riscuri inerente activelor.

(11) Prima de volatilitate menționată la alin. (8) se aplică numai pentru punctele de rată de dobândă pentru care nu se aplică extrapolarea menționată la alin. (1); extrapolarea se realizează pe baza punctelor de dobândă ajustate.

(12) Majorarea menționată la alin. (13) se realizează înainte de a se aplica procentul de 65% menționat la alin. (10).

(13) Pentru fiecare jurisdicție relevantă, prima de volatilitate este majorată cu diferența dintre marja de jurisdicție corectată în funcție de risc și dublul marjei de monedă corectate în funcție de risc, în cazul în care diferența respectivă este pozitivă și marja de jurisdicție corectată în funcție de risc depășește 85 de puncte de bază.

(14) Prima de volatilitate majorată în conformitate cu prevederile alin. (13) se aplică numai pentru produsele comercializate în jurisdicția respectivă.

(15) Marja de jurisdicție corectată în funcție de risc se calculează în același mod ca marja de monedă corectată în funcție de risc, conform alin. (10), portofoliul de referință fiind reprezentativ pentru activele care sunt denominate în moneda jurisdicției respective și care acoperă cea mai bună estimare a obligațiilor legate de produsele comercializate în jurisdicția în cauză.

(16) Prin excepție de la prevederile art. 72, SCR nu acoperă pierderile înregistrate de fondurile proprii de bază în urma modificărilor primei de volatilitate.

(17) Societățile utilizează următoarele informații tehnice publicate trimestrial de EIOPA și solicitate de Comisia Europeană, pentru fiecare monedă relevantă:

(1) La calcularea rezervelor tehnice, pe lângă elementele prevăzute la art. 54, se ține cont și de următoarele:

(2) Ipotezele utilizate pentru determinarea probabilității prevăzute la alin. (1) lit. e) sunt realiste, se bazează pe informații credibile și de actualitate și sunt stabilite luând în considerare, explicit sau implicit, impactul pe care eventualele schimbări ale condițiilor financiare și nefinanciare îl pot avea asupra exercitării opțiunilor respective.

(1) Societățile calculează creanțele din reasigurare sau de la vehiculele investiționale în conformitate cu prevederile art. 53-57 și ținând cont de intervalul dintre momentul plății directe și momentul recuperării efective a creanțelor respective.

(2) Rezultatul obținut conform alin. (1) se ajustează pe baza evaluării probabilității de neîncasare a creanțelor și a pierderilor medii astfel rezultate.

(1) Societățile instituie proceduri și procese în aplicarea acestora pentru a asigura adecvarea, integralitatea și exactitatea datelor utilizate pentru calcularea rezervelor tehnice.

(2) Societățile pot utiliza aproximări adecvate pentru calcularea celei mai bune estimări în situația în care nu dispun de un volum suficient de date de calitate adecvată pentru a aplica o metodă actuarială adecvată unor seturi sau subseturi de obligații de asigurare și reasigurare ori creanțelor din reasigurare sau de la vehiculele investiționale.

(1) A.S.F. solicită societăților să documenteze:

(2) În cazul în care, la calcularea rezervelor tehnice, nu se respectă prevederile art. 53-60, A.S.F. solicită societăților să majoreze valoarea acestora până la nivelul minim acceptat în sensul respectării prevederilor respective.

(1) Fondurile proprii auxiliare includ elemente diferite de fondurile proprii de bază, care pot fi apelate pentru a acoperi pierderile, precum:

(2) În cazul societăților mutuale cu contribuții variabile, fondurile proprii auxiliare pot cuprinde solicitări suplimentare de capital de la membri, realizate în următoarele 12 luni.

(3) În cazul în care un element al fondurilor proprii auxiliare este vărsat sau apelat, atunci acesta este tratat ca un element de activ și nu mai este element de fonduri proprii auxiliare.

(1) A.S.F. aprobă, conform art. 166 alin. (1) lit. a), valoarea elementelor fondurilor proprii auxiliare, inclusă în valoarea totală a fondurilor proprii.

(2) Valoarea elementelor fondurilor proprii auxiliare se determină utilizând estimări prudente și realiste, iar dacă elementele au valoare nominală fixă, aceasta se ia în considerare numai în măsura în care reflectă adecvat capacitatea elementelor respective de a acoperi pierderile.

(3) A.S.F. aprobă una dintre următoarele:

(4) În vederea aprobării menționate la alin. (3), A.S.F. evaluează, pentru fiecare element al fondurilor proprii auxiliare, următoarele aspecte:

(1) În clasificarea elementelor fondurilor proprii, în conformitate cu prevederile art. 68, se ține seama de următoarele caracteristici:

(2) Pentru a evalua măsura în care elementele fondurilor proprii îndeplinesc caracteristicile menționate la alin. (1), se ține cont de următoarele aspecte:

(1) Societățile clasifică elementele fondurilor proprii ținând cont de criteriile menționate la art. 68 și de lista de elemente de fonduri proprii cuprinsă în prevederile legale.

(2) În cazul în care există elemente de fonduri proprii care nu sunt prevăzute în lista de elemente prevăzută la alin. (1), societățile solicită A.S.F., conform art. 166 alin. (1) lit. b), aprobarea evaluării și a clasificării acestora efectuate conform art. 68.

(1) Societățile dețin elemente de fonduri proprii eligibile pentru respectarea SCR, astfel:

(2) Valoarea elementelor eligibile ale fondurilor proprii care acoperă SCR este egală cu suma valorii elementelor de rangul 1 și a valorii elementelor eligibile de rangul 2 și 3 prevăzute la alin. (1).

(3) Societățile dețin elemente de fonduri proprii de bază eligibile pentru respectarea MCR, astfel:

(4) Valoarea elementelor eligibile ale fondurilor proprii de bază care acoperă MCR este egală cu suma valorii elementelor de rangul 1 și a valorii elementelor eligibile de rangul 2, prevăzute la alin. (3).

(1) Societățile au obligația să dețină fonduri proprii eligibile pentru a acoperi SCR, calculată prin formula standard sau printr-un model intern, în conformitate cu subsecțiunea 4.2, respectiv subsecțiunea 4.3.

(2) SCR se calculează având în vedere principiul continuității activității societăților și se calibrează astfel încât să fie luate în calcul toate riscurile cuantificabile la care acestea sunt expuse.

(3) La realizarea calibrării prevăzute la alin. (2) se au în vedere pierderile neprevăzute din activitățile curente și toate contractele noi care urmează a fi subscrise în următoarele 12 luni.

(4) Calibrarea menționată la alin. (2) se bazează pe valoarea la risc a fondurilor proprii de bază, la un nivel de încredere de 99,5%, pe o perioadă de un an.

(5) SCR acoperă cel puțin următoarele riscuri:

(6) La calcularea SCR, societățile țin cont de efectul tehnicilor de minimizare a riscurilor, cu condiția ca riscul de credit și alte riscuri aferente acestor tehnici să fie reflectate corespunzător în SCR.

(7) SCR poate fi ajustată numai în conformitate cu art. 35, 79, art. 150-152 și art. 155 alin. (1) și (2).

(1) Societățile calculează SCR cel puțin o dată pe an și transmit A.S.F. rezultatul obținut.

(2) Societățile dețin fonduri proprii eligibile care acoperă SCR raportată și monitorizează valoarea acestora și nivelul SCR.

(3) În cazul în care profilul de risc al unei societăți se abate semnificativ de la ipotezele care stau la baza calculării SCR raportate, SCR este recalculată și rezultatul obținut este transmis A.S.F.

(4) A.S.F. solicită societăților să recalculeze SCR, dacă profilul de risc al acestora se modifică semnificativ de la data ultimei raportări.

(1) SCR de bază este formată din module individuale de risc, agregate conform anexei nr. 2, și cuprinde cel puțin următoarele:

(2) În cazul modulelor menționate la alin. (1) lit. a)-c), operațiunile de asigurare și reasigurare se alocă modulului care reflectă cel mai bine natura tehnică a riscurilor captate.

(3) SCR globală se determină în conformitate cu art. 72 prin calibrarea cerințelor de capital pentru fiecare modul de risc și agregarea modulelor respective prin coeficienți de corelație.

(4) Modulele de risc menționate la alin. (1) se calibrează conform art. 72 alin. (2)-(4) și, dacă este cazul, în structura fiecărui modul se ține cont de efectele diversificării.

(5) Structura și specificațiile privind modulele de risc se utilizează atât pentru calcularea SCR de bază, cât și pentru calculele simplificate prevăzute la art. 80.

(6) Pentru riscul de catastrofă aferent modulelor prevăzute la alin. (1) lit. a)-c), se utilizează specificații geografice, dacă este cazul.

(7) Pentru modulele prevăzute la alin. (1) lit. a)-c), în condițiile specificate de prevederile legale și de art. 166 alin. (1) lit. c), societățile pot utiliza parametri specifici în locul unui subset de parametri din structura formulei standard, calibrați prin metode standardizate și pe baza datelor interne sau a celor cu relevanță directă pentru operațiunile desfășurate.

(8) În vederea utilizării parametrilor specifici, societățile solicită aprobarea A.S.F., care verifică integralitatea, exactitatea și adecvarea datelor respective.

(1) Modulul risc de subscriere asigurări generale reflectă riscul care decurge din obligațiile de asigurări generale, în funcție de:

(2) Modulul risc de subscriere asigurări generale se calculează în conformitate cu anexa nr. 2, ca o combinație de cerințe de capital, cel puțin pentru riscurile de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligațiilor din asigurare, rezultate astfel:

(3) Modulul risc de subscriere asigurări de viață reflectă riscul care decurge din obligațiile de asigurări de viață, în funcție de evenimentele asigurate și de modul în care se desfășoară activitatea.

(4) Modulul risc de subscriere asigurări de viață se calculează în conformitate cu anexa nr. 2, ca o combinație de cerințe de capital, cel puțin pentru riscurile de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligațiilor din asigurare, rezultate astfel:

(5) Modulul risc de subscriere asigurări de sănătate reflectă riscul care decurge din obligațiile de asigurări de sănătate, indiferent dacă subscrierea se realizează sau nu pe baze tehnice similare cu cele ale asigurărilor de viață, în funcție de evenimentele asigurate și de modul în care se desfășoară activitatea.

(6) Modulul risc de subscriere asigurări de sănătate include, cel puțin, riscurile de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligațiilor din asigurare, rezultate astfel:

(7) Modulul risc de piață reflectă riscul care decurge din volatilitatea prețurilor de piață ale instrumentelor financiare, care influențează valoarea activelor și a obligațiilor societăților și, de asemenea, reflectă în mod adecvat neconcordanța structurală dintre active și obligații, în special în ceea ce privește durata de viață a acestora.

(8) Modulul risc de piață se calculează în conformitate cu anexa nr. 2, ca o combinație de cerințe de capital, cel puțin pentru riscurile date de senzitivitatea valorii activelor, a obligațiilor și a instrumentelor financiare la următoarele elemente:

(9) Pe lângă submodulele menționate la alin. (8), modulul risc de piață mai cuprinde și submodulul risc de concentrare a riscului de piață, care acoperă riscurile suplimentare generate fie de insuficienta diversificare a portofoliului de active, fie de expunerea semnificativă la riscul de contrapartidă prin investirea majoră în titlurile de valoare ale unui singur emitent sau ale unui grup de emitenți afiliați.

(10) Modulul risc de contrapartidă reflectă pierderile posibile cauzate de:

(11) Modulul risc de contrapartidă include:

(12) Asigurătorii care subscriu asigurări de viață solicită A.S.F. aprobare să calculeze SCR pentru submodulul risc de devalorizare acțiuni în funcție de durată în cazul în care desfășoară și una dintre următoarele activități:

(13) Activitățile prevăzute la alin. (12) se desfășoară în următoarele condiții:

(14) Calcularea SCR pentru submodulul prevăzut la alin. (12) este calibrată pentru elementele menționate la alin. (13) lit. a) cu valoarea la risc pentru o perioadă care corespunde perioadei obișnuite pentru asigurători de deținere a investițiilor în acțiuni, la un nivel de încredere de 99,5%, care asigură un nivel de protecție adecvat pentru contractanți și beneficiari.

(15) Elementele prevăzute la alin. (13) lit. a) sunt luate în considerare integral pentru evaluarea efectelor diversificării, fără a afecta respectarea intereselor contractanților și ale beneficiarilor din alte state membre.

(16) Calcularea SCR pentru submodulul prevăzut la alin. (12) se realizează numai în cazul în care poziția de lichiditate și de solvabilitate, strategiile, procesele și procedurile de raportare în ceea ce privește managementul active - obligații asigură deținerea investițiilor în acțiuni pentru o perioadă care corespunde perioadei obișnuite pentru asigurători de deținere a investițiilor respective.

(17) Asigurătorii documentează A.S.F. respectarea prevederilor alin. (13)-(16).

(18) Asigurătorii solicită aprobarea A.S.F. pentru a reveni la calcularea SCR în conformitate cu alin. (1)-(11), numai în circumstanțe documentate.

(1) Submodulul risc de devalorizare acțiuni calculat cu formula standard include o ajustare simetrică a costului capitalului aferent investițiilor în acțiuni, calibrată conform art. 72 alin. (4), aplicată pentru a acoperi riscurile generate de variația prețurilor acțiunilor.

(2) Ajustarea menționată la alin. (1) aplicată costului capitalului standard se bazează pe o funcție a nivelului actual al unui indice adecvat al acțiunilor și pe media ponderată a acelui indice, calculată pe o perioadă de timp adecvată, identică pentru toate societățile.

(3) În urma ajustării menționate la alin. (1), costul capitalului obținut nu depășește 10 puncte procentuale față de costul capitalului standard, în sens crescător sau descrescător.

(1) Cerința de capital pentru riscul operațional reflectă riscurile care nu au fost incluse în modulele de risc prevăzute la art. 75 și se calibrează conform art. 72 alin. (2)-(4).

(2) La calcularea SCR pentru riscul operațional aferent contractelor de asigurări de viață la care riscul investițiilor revine contractanților se ține seama de valoarea cheltuielilor anuale aferente obligațiilor de asigurare respective.

(3) La calcularea SCR pentru riscul operațional aferent activității de asigurare și reasigurare, cu excepția celei menționate la alin. (2), se ține seama de volumul primelor câștigate, al rezervelor tehnice deținute pentru obligațiile de asigurare și reasigurare respective și de faptul că cerința respectivă are o limită maximă de 30% din SCR de bază aferentă acestei activități.

(1) Ajustarea reflectă posibila compensare a pierderilor neprevăzute prin diminuarea simultană a rezervelor tehnice, a impozitelor amânate sau a amândurora, ținându-se seama de efectul de minimizare a riscurilor asociat beneficiilor discreționare viitoare incluse în contractele de asigurare, dacă societățile pot demonstra că diminuarea respectivă acoperă pierderile neprevăzute; efectul de minimizare a riscurilor asociate beneficiilor discreționare viitoare nu depășește suma rezervelor tehnice și a impozitelor amânate aferente respectivelor beneficii.

(2) În sensul alin. (1), valoarea beneficiilor discreționare viitoare, în circumstanțe nefavorabile, se compară cu valoarea acelorași beneficii conform ipotezelor pe baza cărora se calculează cea mai bună estimare.

(1) Societățile care intenționează să utilizeze un model intern, integral sau parțial, pot solicita A.S.F. demararea unui proces de analizare prealabilă.

(2) Societățile pot utiliza un model intern integral sau parțial, supus aprobării A.S.F. conform art. 166 alin. (1) lit. d), pentru calcularea următoarelor elemente:

(3) Societățile pot utiliza un model intern parțial pentru întreaga activitate sau doar pentru una sau mai multe unități operaționale majore.

(4) Cererea de aprobare a modelului intern cuprinde documentația care demonstrează respectarea cerințelor prevăzute la art. 88, 89 și subsecțiunea 4.4; în cazul unui model intern parțial, documentația este adaptată sferei de acoperire a modelului respectiv.

(5) A.S.F. decide asupra aprobării sau respingerii cererii de utilizare a unui model intern în decurs de 6 luni de la primirea documentației complete.

(6) A.S.F. aprobă utilizarea unui model intern cu condiția ca din documentația depusă de societăți să reiasă că sistemele de identificare, măsurare, monitorizare, gestionare și raportare a riscurilor sunt adecvate și, în special, că modelul intern respectă cerințele menționate la alin. (4).

(7) În cazul în care nu aprobă cererea de utilizare a modelului intern, A.S.F. transmite societăților o decizie motivată temeinic.

(8) După aprobarea utilizării unui model intern, A.S.F. poate solicita societăților, prin decizie motivată, să calculeze SCR și prin formula standard prevăzută la subsecțiunea 4.2.

(1) A.S.F. aprobă cererea societăților de utilizare a unui model intern parțial în condițiile prevăzute la art. 82 și cu respectarea următoarelor:

(2) A.S.F. solicită societăților care doresc să utilizeze un model intern parțial să prezinte un plan tranzitoriu realist prin care să explice modul în care acestea intenționează să extindă sfera de aplicare a modelului la alte submodule de risc și/sau unități operaționale majore pentru un anumit modul, astfel încât modelul să acopere o parte predominantă din operațiunile de asigurare în ceea ce privește modulul de risc respectiv.

(1) În cadrul procesului de aprobare inițială a modelului intern, societățile transmit A.S.F. politica adoptată privind modificările majore sau minore aduse modelului intern, care trebuie să fie respectată ulterior.

(2) Modificările majore ale modelului intern și modificările aduse politicii de modificare prevăzute la alin. (1) se supun aprobării A.S.F., conform art. 82; modificările minore nu se supun aprobării A.S.F., atât timp cât sunt efectuate în concordanță cu politica adoptată.

(1) În cazul în care, ulterior aprobării solicitate în conformitate cu art. 82, cerințele prevăzute la art. 88, 89 și subsecțiunea 4.4 nu mai sunt respectate, societățile prezintă de îndată A.S.F. un plan de restabilire a conformității cu cerințele respective într-un termen rezonabil sau demonstrează că nerespectarea acestora nu are efecte semnificative.

(2) În cazul în care prin aplicarea planului menționat la alin. (1) societățile nu remediază situația, A.S.F. solicită acestora să calculeze SCR cu formula standard.

(1) Societățile documentează importanța și gradul de utilizare a modelului intern în sistemul de guvernanță, în special în:

(2) Societățile documentează faptul că stabilirea frecvenței calculării SCR cu modelul intern este în concordanță cu frecvența utilizării acestuia în conformitate cu prevederile alin. (1).

(1) Metodele utilizate în calcularea prognozei distribuției probabilităților sunt compatibile cu metodele utilizate în calcularea rezervelor tehnice și se bazează pe:

(2) Societățile justifică documentat în fața A.S.F. modul de stabilire a ipotezelor care stau la baza modelului intern.

(3) Datele utilizate de modelul intern sunt integrale, exacte și adecvate, iar seriile de date utilizate în calculul prognozei distribuției probabilităților sunt actualizate cel puțin anual.

(4) Indiferent de metoda de calculare a prognozei distribuției probabilităților, capacitatea modelului intern de a ierarhiza riscurile este suficientă pentru respectarea prevederilor art. 88.

(5) Modelul intern acoperă toate riscurile semnificative la care sunt expuse societățile, dar cel puțin riscurile prevăzute la art. 72 alin. (5).

(6) Societățile pot lua în considerare în modelul intern:

(7) Societățile evaluează adecvat în modelul intern, atunci când acestea sunt semnificative, riscurile aferente garanțiilor financiare, opțiunilor oferite contractanților și opțiunilor contractuale proprii, ținând cont de impactul eventualelor modificări ale condițiilor financiare și nefinanciare asupra exercitării opțiunilor respective.

(1) Societățile pot utiliza o altă perioadă sau o altă măsură de risc decât cea prevăzută la art. 72 alin. (4), dacă din calculele modelului intern rezultă un cuantum al SCR care oferă contractanților și beneficiarilor același nivel de protecție ca cel menționat la art. 72.

(2) În măsura în care este posibil, societățile deduc SCR direct din prognoza distribuției probabilităților generată de modelul intern, pe baza valorii la risc prevăzute la art. 72 alin. (4); dacă acest lucru nu este posibil, A.S.F. permite utilizarea unor aproximări în calcularea SCR, atâta timp cât societățile documentează asigurarea aceluiași nivel de protecție ca cel prevăzut la art. 72.

(3) A.S.F. poate solicita societăților să aplice modelul intern la portofolii de referință, utilizând ipoteze stabilite mai mult pe baza datelor externe decât pe baza datelor interne, astfel încât să verifice calibrarea modelului intern și dacă specificațiile tehnice corespund practicilor de piață general acceptate.

(1) Societățile validează periodic modelul intern, urmărind:

(2) În cadrul procesului de validare a modelului intern, societățile includ:

(1) Societățile dețin fonduri proprii de bază eligibile care să acopere MCR calculată astfel:

(2) Fără a aduce atingere alin. (3), MCR se calculează ca funcție liniară a unui set sau subset al următoarelor variabile, net de reasigurare:

(3) Fără a se aduce atingere alin. (1) lit. d), MCR nu scade sub 25% din SCR și nu depășește 45% din SCR care poate include o eventuală majorare de capital de solvabilitate; până la 31 decembrie 2017, MCR respectă intervalul procentual prevăzut aplicat la SCR calculată cu formula standard.

(1) Societățile transmit A.S.F. valoarea MCR, cel puțin trimestrial.

(2) În cazul în care MCR atinge una dintre limitele procentuale menționate la art. 95 alin. (3), societățile transmit A.S.F. informații privind motivele care au condus la această situație.

(1) Societățile investesc numai în active și instrumente ale căror riscuri pot fi identificate, măsurate, monitorizate, gestionate, controlate și raportate în mod adecvat și care pot fi luate în considerare la acoperirea necesităților globale de solvabilitate, determinate conform ORSA.

(2) Toate investițiile, în special cele care constituie active care acoperă SCR și MCR, se realizează astfel încât să se asigure siguranța, calitatea, lichiditatea, profitabilitatea și accesibilitatea întregului portofoliu de investiții.

(3) Investițiile care reprezintă active care acoperă rezervele tehnice sunt realizate de către societățile sau entitățile care le administrează portofoliul de investiții, corespunzător naturii și duratei obligațiilor și în interesul contractanților și beneficiarilor, conform condițiilor contractuale, inclusiv în cazul unui conflict de interese.

(4) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1)-(3), în ceea ce privește investițiile care constituie active corespunzătoare activității de asigurări de viață în care riscul de investire este asumat de contractanți, se ține cont de următoarele:

(5) Fără a aduce atingere alin. (1)-(3), în cazul în care beneficiile menționate la alin. (4) lit. b) includ garanții privind performanța investițiilor sau alte beneficii garantate, se ține cont de următoarele:

(6) Activele corespunzătoare creanțelor din reasigurare de la societăți autorizate într-un stat terț al cărui regim de solvabilitate nu este considerat echivalent conform prevederilor legale sunt localizate într-un stat membru.