Capitolul V — Solvabilitatea

Pe această pagină

Secțiunea 1 — Evaluarea activelor și a obligațiilor

Articolul 52

Evaluarea activelor și a obligațiilor

Societățile își evaluează activele și obligațiile, astfel:

a) activele, la valoarea la care ar putea fi tranzacționate între contrapartide în cadrul unei tranzacții obiective;

b) obligațiile, la valoarea la care ar putea fi transferate sau decontate între contrapartide în cadrul unei tranzacții obiective, fără a se realiza o ajustare în funcție de deteriorarea creditului.

Secțiunea a 2-a — Rezervele tehnice

Articolul 53

Prevederi generale

(1) Societățile constituie rezerve tehnice pentru a acoperi toate obligațiile care le revin față de contractanți și de beneficiarii contractelor.

(2) Valoarea rezervelor tehnice corespunde cuantumului actual pe care societățile l-ar plăti altor societăți dacă și-ar transfera imediat obligațiile către acestea.

(3) Calcularea rezervelor tehnice, realizată prudențial, fiabil și obiectiv, se bazează pe informațiile furnizate de piețele financiare și pe datele disponibile în general cu privire la riscul de subscriere, conform abordării realiste.

(4) Societățile calculează rezervele tehnice conform art. 54, respectând condițiile prevăzute la alin. (2) și (3) și la art. 52.

Articolul 54

Calcularea rezervelor tehnice

(1) Valoarea rezervelor tehnice este egală cu suma dintre cea mai bună estimare și marja de risc, prevăzute la alin. (2)-(5), respectiv la alin. (6).

(2) Cea mai bună estimare corespunde mediei ponderate cu probabilități a fluxurilor de trezorerie viitoare, luându-se în considerare valoarea în timp a banilor și utilizându-se structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc; valoarea în timp a banilor este înțeleasă ca fiind valoarea actualizată estimată a fluxurilor de trezorerie viitoare.

(3) Calcularea celei mai bune estimări se realizează prin metode actuariale și statistice relevante și adecvate, pe baza unor informații credibile și de actualitate și pe baza unor ipoteze realiste.

(4) Proiecția fluxurilor de trezorerie utilizată la calcularea celei mai bune estimări ține cont de toate fluxurile de intrare și de ieșire necesare acoperirii obligațiilor pe toată durata de viață a acestora.

(5) Cea mai bună estimare se calculează la valoare brută, fără deducerea creanțelor din reasigurare sau de la vehicule investiționale care se calculează separat, conform prevederilor art. 58.

(6) Marja de risc se calculează astfel încât să garanteze o valoare suficientă a rezervelor tehnice, de care ar avea nevoie societățile pentru a-și putea asuma și acoperi obligațiile.

(7) Cea mai bună estimare și marja de risc se calculează separat, cu excepția cazului în care fluxurile de trezorerie asociate obligațiilor pot fi replicate adecvat prin utilizarea unor instrumente financiare cu valoare de piață observabilă și fiabilă, astfel încât valoarea rezervelor tehnice să se calculeze pe baza valorii de piață a instrumentelor respective.

(8) În cazul în care marja de risc este calculată separat, aceasta se bazează pe costul capitalului egal cu SCR necesar pentru a acoperi obligațiile pe toată durata de viață a acestora.

(9) Rata utilizată de către societăți pentru determinarea costului capitalului menționat la alin. (8) este rata suplimentară, revizuită periodic, față de rata relevantă a dobânzilor fără risc, necesară menținerii fondurilor proprii eligibile care acoperă SCR.

Articolul 55

Garanțiile pe termen lung

(1) Structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc este derivată din instrumente financiare și obligațiuni ale căror scadențe se materializează pe o piață diversificată, lichidă și transparentă; în caz contrar, structura respectivă se extrapolează astfel:

a) pe baza ratelor forward ale celor mai lungi scadențe pentru instrumente financiare și obligațiuni observabile într-o piață diversificată, lichidă și transparentă, care reies uniform dintr-un set de rate forward și care converg către ultima rată forward;

b) pe baza ratelor dobânzilor fără risc ajustate.

(2) Societățile pot aplica, în condițiile menționate la art. 166 alin. (1) lit. h), o primă de echilibrare structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc pentru a calcula cea mai bună estimare pentru un portofoliu de obligații aferente asigurărilor sau reasigurărilor de viață, inclusiv anuităților care derivă din asigurări sau reasigurări generale, și în următoarele condiții:

a) societățile alocă un portofoliu de active alcătuit din obligațiuni și alte active cu caracteristici similare în ceea ce privește fluxurile de trezorerie pentru a acoperi cea mai bună estimare a portofoliului de obligații de asigurare sau reasigurare și a menține alocarea respectivă pe toată durata de viață a obligațiilor, cu excepția scopului de a menține echivalența fluxurilor de trezorerie estimate, aferente activelor și obligațiilor, în cazul în care fluxurile de trezorerie au suferit modificări semnificative;

b) portofoliile de active și de obligații de asigurare sau reasigurare menționate la lit. a) sunt identificate, organizate și administrate separat de alte activități ale societății, iar portofoliul de active nu poate fi utilizat pentru acoperirea pierderilor rezultate din alte activități;

c) activele sunt menținute în aceeași monedă în care sunt înregistrate obligațiile de asigurare sau reasigurare pe care le acoperă și neconcordanțele care pot apărea nu generează riscuri semnificative adăugate riscurilor inerente activității căreia i se aplică prima de echilibrare;

d) contractele care formează portofoliul de obligații de asigurare sau reasigurare nu generează plăți viitoare de prime;

e) singurele riscuri de subscriere aferente portofoliului de obligații de asigurare sau reasigurare sunt riscul de mortalitate, riscul de cheltuieli, riscul de revizuire și riscul de longevitate;

f) în cazul riscului de mortalitate, cea mai bună estimare se majorează cu până la 5% în condiții de stres, calibrarea fiind în conformitate cu prevederile art. 72 alin. (2)-(4);

g) contractele care formează portofoliul de obligații de asigurare sau reasigurare nu includ opțiuni pentru contractanți sau includ doar opțiunea de răscumpărare cu o valoare de până la valoarea activelor aferente obligației respective la momentul răscumpărării;

h) fluxurile de trezorerie aferente activelor sunt fixe și nu pot fi modificate de emitenți sau de terți;

i) portofoliul de obligații de asigurare sau reasigurare include toate obligațiile aferente contractelor acoperite, acestea neputând fi divizate.

(3) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (2) lit. h), societățile care aplică o primă de echilibrare pot utiliza active cu fluxuri de trezorerie variabile:

a) dacă sunt dependente de inflație în mod similar obligațiilor;

b) în cazul în care emitentul sau contrapartida modifică fluxurile de trezorerie, compensațiile primite de societăți le permit acestora să reinvestească în active admise să acopere portofoliul de obligații și cu o calitate a creditului echivalentă sau superioară.

(4) Societățile care aplică o primă de echilibrare nu pot utiliza altă metodă, iar în cazul în care condițiile menționate la alin. (2) nu mai sunt îndeplinite, informează de îndată A.S.F. despre măsurile adoptate pentru a remedia situația în maximum două luni de la data constatării, iar în cazul în care acest lucru nu este posibil, nu mai utilizează o primă de echilibrare pentru o perioadă de 24 de luni.

(5) Societățile nu utilizează o primă de echilibrare în cazul în care aplică prima de volatilitate menționată la alin. (8)-(16) sau măsura tranzitorie menționată la art. 167.

(6) Pentru fiecare monedă, societățile calculează prima de echilibrare în conformitate cu următoarele principii:

a) prima de echilibrare este strict egală cu diferența dintre următoarele elemente:

(i) rata anuală acumulată, calculată ca rată unică de actualizare care, atunci când se aplică fluxurilor de trezorerie ale portofoliului de obligații, are drept rezultat o valoare egală cu valoarea portofoliului de active alocat;

(ii) rata anuală acumulată, calculată ca rată unică de actualizare care, atunci când se aplică fluxurilor de trezorerie ale portofoliului de obligații, are drept rezultat o valoare egală cu cea mai bună estimare care ține cont de valoarea în timp a banilor prin utilizarea structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc;

b) prima de echilibrare nu include marja de credit istorică ce reflectă riscurile reținute de societăți;

c) fără a aduce atingere lit. a), marja de credit istorică se majorează atunci când este necesar pentru ca prima de echilibrare aplicată activelor cu o calitate a creditului inferioară să nu depășească prima de echilibrare aplicată activelor cu o calitate a creditului superioară, ambele categorii de active având aceeași durată și fiind încadrate în aceeași clasă;

d) utilizarea evaluărilor externe ale creditului la calcularea primei de echilibrare se realizează în conformitate cu prevederile legale.

(7) Marja de credit istorică menționată la alin. (6) lit. c):

a) este egală cu suma următoarelor elemente:

(i) marja de credit care corespunde probabilității de neîncasare a creanțelor aferente activelor determinată pe baza datelor statistice pe termen lung privind active cu aceeași durată, calitate a creditului și încadrate în aceeași clasă;

(ii) marja de credit care corespunde pierderii estimate în urma diminuării calității activelor;

b) în cazul expunerilor față de administrațiile și băncile centrale ale statelor membre, este egală cu cel puțin 30% din media pe termen lung a marjei de credit peste rata dobânzilor fără risc ale activelor cu aceeași durată, calitate a creditului și încadrate în aceeași clasă, observabile în piețele financiare;

c) în cazul altor active decât expunerile menționate la lit. b), este egală cu cel puțin 35% din media pe termen lung a marjei de credit peste rata dobânzilor fără risc ale activelor cu aceeași durată, calitate a creditului și încadrate în aceeași clasă, observabile în piețele financiare;

d) corespunde procentelor menționate la lit. b) și c) în cazul în care nu se poate determina o marjă de credit credibilă din datele statistice menționate la lit. a) pct. (i).

(8) Prima de volatilitate aplicată structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc pentru a calcula cea mai bună estimare, în conformitate cu art. 166 alin. (1) lit. i), este determinată pe baza marjei dintre rata dobânzilor generate de activele dintr-un portofoliu de referință și ratele structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc pentru fiecare monedă.

(9) Portofoliul de active menționat la alin. (8) este reprezentativ pentru fiecare monedă și pentru activele denominate în moneda respectivă și în care societățile investesc pentru a acoperi cea mai bună estimare a obligațiilor deținute în aceeași monedă.

(10) Valoarea primei de volatilitate menționate la alin. (8) este de 65% din marja de monedă corectată în funcție de risc și calculată ca diferența dintre marja menționată la același alineat și procentul din marja respectivă atribuit evaluării realiste a pierderilor estimate, a riscului de credit neașteptat sau a altor riscuri inerente activelor.

(11) Prima de volatilitate menționată la alin. (8) se aplică numai pentru punctele de rată de dobândă pentru care nu se aplică extrapolarea menționată la alin. (1); extrapolarea se realizează pe baza punctelor de dobândă ajustate.

(12) Majorarea menționată la alin. (13) se realizează înainte de a se aplica procentul de 65% menționat la alin. (10).

(13) Pentru fiecare jurisdicție relevantă, prima de volatilitate este majorată cu diferența dintre marja de jurisdicție corectată în funcție de risc și dublul marjei de monedă corectate în funcție de risc, în cazul în care diferența respectivă este pozitivă și marja de jurisdicție corectată în funcție de risc depășește 85 de puncte de bază.

(la 28-08-2020, Alineatul (13) din Articolul 55 , Sectiunea a 2-a , Capitolul V , Titlul I , Partea I a fost modificat de Punctul 10, Articolul VI, Capitolul IV din LEGEA nr. 158 din 27 iulie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 673 din 29 iulie 2020 )

(14) Prima de volatilitate majorată în conformitate cu prevederile alin. (13) se aplică numai pentru produsele comercializate în jurisdicția respectivă.

(15) Marja de jurisdicție corectată în funcție de risc se calculează în același mod ca marja de monedă corectată în funcție de risc, conform alin. (10), portofoliul de referință fiind reprezentativ pentru activele care sunt denominate în moneda jurisdicției respective și care acoperă cea mai bună estimare a obligațiilor legate de produsele comercializate în jurisdicția în cauză.

(16) Prin excepție de la prevederile art. 72, SCR nu acoperă pierderile înregistrate de fondurile proprii de bază în urma modificărilor primei de volatilitate.

(17) Societățile utilizează următoarele informații tehnice publicate trimestrial de EIOPA și solicitate de Comisia Europeană, pentru fiecare monedă relevantă:

a) structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc;

b) marja de credit istorică pentru durata, calitatea creditului și clasele de active relevante;

c) prima de volatilitate pentru fiecare piață de asigurări națională relevantă; societățile pot aplica prima de volatilitate numai în ceea ce privește monedele și piețele naționale pentru care actele normative de directă aplicabilitate emise de Comisia Europeană dispun cu privire la aceasta.

(la 28-08-2020, Litera c) din Alineatul (17) , Articolul 55 , Sectiunea a 2-a , Capitolul V , Titlul I , Partea I a fost modificată de Punctul 11, Articolul VI, Capitolul IV din LEGEA nr. 158 din 27 iulie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 673 din 29 iulie 2020 )

Articolul 56

Alte elemente pentru calcularea rezervelor tehnice

(1) La calcularea rezervelor tehnice, pe lângă elementele prevăzute la art. 54, se ține cont și de următoarele:

a) toate cheltuielile aferente administrării obligațiilor din asigurare și reasigurare;

b) inflație, inclusiv pentru cheltuieli și daune;

c) plățile către contractanți și beneficiari, inclusiv beneficiile discreționare viitoare estimate, garantate sau nu contractual, cu excepția cazului în care plățile cad sub incidența art. 66;

d) valoarea garanțiilor financiare și toate opțiunile contractuale incluse în contractele de asigurare și de reasigurare;

e) probabilitatea de exercitare de către contractanți a opțiunilor contractuale.

(2) Ipotezele utilizate pentru determinarea probabilității prevăzute la alin. (1) lit. e) sunt realiste, se bazează pe informații credibile și de actualitate și sunt stabilite luând în considerare, explicit sau implicit, impactul pe care eventualele schimbări ale condițiilor financiare și nefinanciare îl pot avea asupra exercitării opțiunilor respective.

Articolul 57

Segmentarea

În vederea calculării rezervelor tehnice, societățile segmentează obligațiile de asigurare și reasigurare în grupe de riscuri omogene și, cel puțin, pe linii de afaceri.

Articolul 58

Creanțele din reasigurare sau de la vehicule investiționale

(1) Societățile calculează creanțele din reasigurare sau de la vehiculele investiționale în conformitate cu prevederile art. 53-57 și ținând cont de intervalul dintre momentul plății directe și momentul recuperării efective a creanțelor respective.

(2) Rezultatul obținut conform alin. (1) se ajustează pe baza evaluării probabilității de neîncasare a creanțelor și a pierderilor medii astfel rezultate.

Articolul 59

Calitatea datelor și aproximările utilizate

(1) Societățile instituie proceduri și procese în aplicarea acestora pentru a asigura adecvarea, integralitatea și exactitatea datelor utilizate pentru calcularea rezervelor tehnice.

(2) Societățile pot utiliza aproximări adecvate pentru calcularea celei mai bune estimări în situația în care nu dispun de un volum suficient de date de calitate adecvată pentru a aplica o metodă actuarială adecvată unor seturi sau subseturi de obligații de asigurare și reasigurare ori creanțelor din reasigurare sau de la vehiculele investiționale.

Articolul 60

Rezultatele obținute și experiența anterioară

Societățile instituie proceduri și procese în aplicarea acestora care să permită compararea permanentă a valorilor celei mai bune estimări și a ipotezelor stabilite cu cele obținute și stabilite anterior și, în cazul identificării unor diferențe sistematice, realizează ajustări ale metodelor actuariale utilizate și/sau ale ipotezelor stabilite.

Articolul 61

Adecvarea și majorarea rezervelor tehnice

(1) A.S.F. solicită societăților să documenteze:

a) adecvarea nivelului rezervelor tehnice;

b) adecvarea și relevanța metodelor și datelor statistice utilizate.

(2) În cazul în care, la calcularea rezervelor tehnice, nu se respectă prevederile art. 53-60, A.S.F. solicită societăților să majoreze valoarea acestora până la nivelul minim acceptat în sensul respectării prevederilor respective.

Secțiunea a 3-a — Fondurile proprii

Articolul 62

Prevederi generale

Fondurile proprii reprezintă suma fondurilor proprii de bază prevăzute la art. 63 și a fondurilor proprii auxiliare prevăzute la art. 64.

Articolul 63

Fondurile proprii de bază

Fondurile proprii de bază includ următoarele elemente:

a) excedentul de active față de obligații, evaluate în conformitate cu art. 52, din care se scade valoarea acțiunilor proprii deținute;

b) datoriile subordonate.

Articolul 64

Fondurile proprii auxiliare

(1) Fondurile proprii auxiliare includ elemente diferite de fondurile proprii de bază, care pot fi apelate pentru a acoperi pierderile, precum:

a) capitalul social sau fondul inițial, nevărsat și neapelat;

b) acreditive și garanții;

c) alte instrumente cu obligativitate contractuală aflate la dispoziția societăților.

(2) În cazul societăților mutuale cu contribuții variabile, fondurile proprii auxiliare pot cuprinde solicitări suplimentare de capital de la membri, realizate în următoarele 12 luni.

(3) În cazul în care un element al fondurilor proprii auxiliare este vărsat sau apelat, atunci acesta este tratat ca un element de activ și nu mai este element de fonduri proprii auxiliare.

Articolul 65

Aprobarea fondurilor proprii auxiliare

(1) A.S.F. aprobă, conform art. 166 alin. (1) lit. a), valoarea elementelor fondurilor proprii auxiliare, inclusă în valoarea totală a fondurilor proprii.

(2) Valoarea elementelor fondurilor proprii auxiliare se determină utilizând estimări prudente și realiste, iar dacă elementele au valoare nominală fixă, aceasta se ia în considerare numai în măsura în care reflectă adecvat capacitatea elementelor respective de a acoperi pierderile.

(3) A.S.F. aprobă una dintre următoarele:

a) valoarea monetară a fiecărui element al fondurilor proprii auxiliare;

b) metoda de calculare a valorii fiecărui element al fondurilor proprii auxiliare, pentru o perioadă de timp determinată.

(4) În vederea aprobării menționate la alin. (3), A.S.F. evaluează, pentru fiecare element al fondurilor proprii auxiliare, următoarele aspecte:

a) capacitatea și disponibilitatea contrapartidelor de a onora obligațiile;

b) recuperabilitatea fondurilor proprii auxiliare, în funcție de forma juridică și de toate condițiile care determină imposibilitatea vărsării sau apelării elementelor respective;

c) toate informațiile privind apelările anterioare, dacă acestea facilitează evaluarea rezultatului apelărilor viitoare.

Articolul 66

Fondurile surplus

Fondurile surplus reprezintă profituri acumulate nedistribuite contractanților și beneficiarilor și nu sunt considerate obligații din asigurare și din reasigurare dacă îndeplinesc criteriile prevăzute la art. 68.

Articolul 67

Caracteristici

(1) În clasificarea elementelor fondurilor proprii, în conformitate cu prevederile art. 68, se ține seama de următoarele caracteristici:

a) elementul este disponibil sau poate fi apelat pentru a acoperi integral pierderile, astfel încât să se asigure continuarea activității;

b) în caz de lichidare a societăților, elementul este disponibil integral pentru a acoperi pierderile, rambursarea către deținătorii acestuia făcându-se numai după decontarea tuturor obligațiilor, inclusiv a celor de asigurare sau de reasigurare.

(2) Pentru a evalua măsura în care elementele fondurilor proprii îndeplinesc caracteristicile menționate la alin. (1), se ține cont de următoarele aspecte:

a) durata de viață;

b) durata relativă de viață comparativ cu durata obligațiilor de asigurare și de reasigurare, în cazul existenței unei scadențe;

c) nu sunt obiectul unor obligații sau stimulente de rambursare a valorii nominale;

d) nu sunt obiectul unor taxe fixe obligatorii de administrare;

e) sunt libere de sarcini.

Articolul 68

Criteriile principale de clasificare pe ranguri

Elementele fondurilor proprii se clasifică pe 3 ranguri, astfel:

a) rangul 1: elemente ale fondurilor proprii de bază, în cazul în care prezintă în mare măsură caracteristicile prevăzute la art. 67;

b) rangul 2:

(i) elemente ale fondurilor proprii de bază, în cazul în care prezintă în mare măsură caracteristicile prevăzute la art. 67 alin. (1) lit. b) și alin. (2);

(ii) elemente ale fondurilor proprii auxiliare, în cazul în care prezintă în mare măsură caracteristicile prevăzute la art. 67;

c) rangul 3: toate elementele fondurilor proprii de bază și auxiliare care nu intră sub incidența lit. a) și b).

Articolul 69

Clasificarea pe ranguri

(1) Societățile clasifică elementele fondurilor proprii ținând cont de criteriile menționate la art. 68 și de lista de elemente de fonduri proprii cuprinsă în prevederile legale.

(2) În cazul în care există elemente de fonduri proprii care nu sunt prevăzute în lista de elemente prevăzută la alin. (1), societățile solicită A.S.F., conform art. 166 alin. (1) lit. b), aprobarea evaluării și a clasificării acestora efectuate conform art. 68.

Articolul 70

Clasificarea elementelor fondurilor proprii specifice asigurărilor

Fără a aduce atingere prevederilor art. 68, fondurile proprii specifice asigurărilor se clasifică astfel:

a) rangul 1: fondurile surplus, menționate la art. 66;

b) rangul 2:

(i) acreditivele și garanțiile, aflate în custodia unui mandatar independent în beneficiul contractanților și furnizate de instituții de credit autorizate conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare;

(ii) solicitările de contribuții suplimentare, în următoarele 12 luni, ale societăților mutuale de reasigurare care acoperă riscurile din clasele 6, 12, 17 din anexa nr. 1 secțiunea A;

(iii) solicitările de contribuții suplimentare, în următoarele 12 luni, ale societăților mutuale de reasigurare care acoperă alte riscuri decât cele menționate la pct. (ii).

Articolul 71

Eligibilitatea elementelor și limitele aplicabile rangurilor

(1) Societățile dețin elemente de fonduri proprii eligibile pentru respectarea SCR, astfel:

a) elemente de rangul 1: peste o treime din valoarea totală a fondurilor proprii eligibile;

b) elemente de rangul 2: conform limitelor cantitative menționate de prevederile legale;

c) elemente de rangul 3: conform limitelor cantitative menționate de prevederile legale și mai puțin de o treime din valoarea totală a fondurilor proprii eligibile.

(2) Valoarea elementelor eligibile ale fondurilor proprii care acoperă SCR este egală cu suma valorii elementelor de rangul 1 și a valorii elementelor eligibile de rangul 2 și 3 prevăzute la alin. (1).

(3) Societățile dețin elemente de fonduri proprii de bază eligibile pentru respectarea MCR, astfel:

a) elemente de rangul 1: peste jumătate din valoarea totală a fondurilor proprii de bază eligibile;

b) elemente de rangul 2: conform limitelor cantitative menționate de prevederile legale.

(4) Valoarea elementelor eligibile ale fondurilor proprii de bază care acoperă MCR este egală cu suma valorii elementelor de rangul 1 și a valorii elementelor eligibile de rangul 2, prevăzute la alin. (3).

Secțiunea a 4-a — Cerința de capital de solvabilitate

Articolul 72

Calcularea SCR

(1) Societățile au obligația să dețină fonduri proprii eligibile pentru a acoperi SCR, calculată prin formula standard sau printr-un model intern, în conformitate cu subsecțiunea 4.2, respectiv subsecțiunea 4.3.

(2) SCR se calculează având în vedere principiul continuității activității societăților și se calibrează astfel încât să fie luate în calcul toate riscurile cuantificabile la care acestea sunt expuse.

(3) La realizarea calibrării prevăzute la alin. (2) se au în vedere pierderile neprevăzute din activitățile curente și toate contractele noi care urmează a fi subscrise în următoarele 12 luni.

(4) Calibrarea menționată la alin. (2) se bazează pe valoarea la risc a fondurilor proprii de bază, la un nivel de încredere de 99,5%, pe o perioadă de un an.

(5) SCR acoperă cel puțin următoarele riscuri:

a) riscul de subscriere pentru activitatea de asigurări generale;

b) riscul de subscriere pentru activitatea de asigurări de viață;

c) riscul de subscriere pentru activitatea de asigurări de sănătate;

d) riscul de piață;

e) riscul de credit;

f) riscul operațional, care include riscul juridic, dar exclude riscul reputațional și riscul decizional.

(6) La calcularea SCR, societățile țin cont de efectul tehnicilor de minimizare a riscurilor, cu condiția ca riscul de credit și alte riscuri aferente acestor tehnici să fie reflectate corespunzător în SCR.

(7) SCR poate fi ajustată numai în conformitate cu art. 35, 79, art. 150-152 și art. 155 alin. (1) și (2).

Articolul 73

Frecvența calculării

(1) Societățile calculează SCR cel puțin o dată pe an și transmit A.S.F. rezultatul obținut.

(2) Societățile dețin fonduri proprii eligibile care acoperă SCR raportată și monitorizează valoarea acestora și nivelul SCR.

(3) În cazul în care profilul de risc al unei societăți se abate semnificativ de la ipotezele care stau la baza calculării SCR raportate, SCR este recalculată și rezultatul obținut este transmis A.S.F.

(4) A.S.F. solicită societăților să recalculeze SCR, dacă profilul de risc al acestora se modifică semnificativ de la data ultimei raportări.

Articolul 74

Structura formulei standard

SCR calculată cu formula standard este egală cu suma următoarelor elemente:

a) SCR de bază, prevăzută la art. 75;

b) cerința de capital pentru riscul operațional, prevăzută la art. 78;

c) ajustarea în funcție de capacitatea rezervelor tehnice și a impozitelor amânate de a acoperi pierderile, prevăzută la art. 79.

Articolul 75

Structura SCR de bază

(1) SCR de bază este formată din module individuale de risc, agregate conform anexei nr. 2, și cuprinde cel puțin următoarele:

a) riscul de subscriere pentru activitatea de asigurări generale;

b) riscul de subscriere pentru activitatea de asigurări de viață;

c) riscul de subscriere pentru activitatea de asigurări de sănătate;

d) riscul de piață;

e) riscul de contrapartidă.

(2) În cazul modulelor menționate la alin. (1) lit. a)-c), operațiunile de asigurare și reasigurare se alocă modulului care reflectă cel mai bine natura tehnică a riscurilor captate.

(3) SCR globală se determină în conformitate cu art. 72 prin calibrarea cerințelor de capital pentru fiecare modul de risc și agregarea modulelor respective prin coeficienți de corelație.

(4) Modulele de risc menționate la alin. (1) se calibrează conform art. 72 alin. (2)-(4) și, dacă este cazul, în structura fiecărui modul se ține cont de efectele diversificării.

(5) Structura și specificațiile privind modulele de risc se utilizează atât pentru calcularea SCR de bază, cât și pentru calculele simplificate prevăzute la art. 80.

(6) Pentru riscul de catastrofă aferent modulelor prevăzute la alin. (1) lit. a)-c), se utilizează specificații geografice, dacă este cazul.

(7) Pentru modulele prevăzute la alin. (1) lit. a)-c), în condițiile specificate de prevederile legale și de art. 166 alin. (1) lit. c), societățile pot utiliza parametri specifici în locul unui subset de parametri din structura formulei standard, calibrați prin metode standardizate și pe baza datelor interne sau a celor cu relevanță directă pentru operațiunile desfășurate.

(8) În vederea utilizării parametrilor specifici, societățile solicită aprobarea A.S.F., care verifică integralitatea, exactitatea și adecvarea datelor respective.

Articolul 76

Calcularea SCR de bază

(1) Modulul risc de subscriere asigurări generale reflectă riscul care decurge din obligațiile de asigurări generale, în funcție de:

a) evenimentele asigurate;

b) modul în care se desfășoară activitatea;

c) caracterul incert al rezultatelor activității în raport cu obligațiile aferente;

d) contractele noi, preconizate a fi subscrise în următoarele 12 luni.

(2) Modulul risc de subscriere asigurări generale se calculează în conformitate cu anexa nr. 2, ca o combinație de cerințe de capital, cel puțin pentru riscurile de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligațiilor din asigurare, rezultate astfel:

a) pentru submodulul risc de prime și rezerve, în urma fluctuațiilor înregistrate între momentul producerii, frecvența și severitatea evenimentelor asigurate și valoarea daunelor și momentul plății acestora;

b) pentru submodulul risc de catastrofă, în urma înregistrării unui nivel semnificativ de incertitudine a ipotezelor utilizate la stabilirea tarifelor și a cuantumului rezervelor pentru evenimente extreme sau excepționale.

(3) Modulul risc de subscriere asigurări de viață reflectă riscul care decurge din obligațiile de asigurări de viață, în funcție de evenimentele asigurate și de modul în care se desfășoară activitatea.

(4) Modulul risc de subscriere asigurări de viață se calculează în conformitate cu anexa nr. 2, ca o combinație de cerințe de capital, cel puțin pentru riscurile de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligațiilor din asigurare, rezultate astfel:

a) pentru submodulul risc de mortalitate, în urma variației nivelului, tendințelor sau volatilității ratei mortalității, în cazul în care o creștere a acesteia generează o majorare a valorii obligațiilor;

b) pentru submodulul risc de longevitate, în urma variației nivelului, tendințelor sau volatilității ratei mortalității, în cazul în care o scădere a acesteia generează o majorare a valorii obligațiilor;

c) pentru submodulul risc de invaliditate - morbiditate, în urma variației nivelului, tendințelor sau volatilității ratelor de invaliditate, boală sau morbiditate;

d) pentru submodulul risc de cheltuieli cu asigurările de viață, în urma variației nivelului, tendințelor sau volatilității cheltuielilor legate de administrarea contractelor;

e) pentru submodulul risc de revizuire, în urma variației nivelului, tendințelor sau volatilității ratei de revizuire a anuităților, cauzată de modificări ale cadrului legal sau ale stării de sănătate a asiguraților;

f) pentru submodulul risc de reziliere, în urma variației nivelului sau a volatilității ratelor de reziliere, reînnoire sau răscumpărare a polițelor de asigurare;

g) pentru submodulul risc de catastrofă, în urma gradului semnificativ de incertitudine a ipotezelor utilizate la stabilirea tarifelor și a cuantumului rezervelor pentru evenimente extreme sau cu caracter neregulat.

(5) Modulul risc de subscriere asigurări de sănătate reflectă riscul care decurge din obligațiile de asigurări de sănătate, indiferent dacă subscrierea se realizează sau nu pe baze tehnice similare cu cele ale asigurărilor de viață, în funcție de evenimentele asigurate și de modul în care se desfășoară activitatea.

(6) Modulul risc de subscriere asigurări de sănătate include, cel puțin, riscurile de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligațiilor din asigurare, rezultate astfel:

a) pentru submodulul risc de cheltuieli cu asigurările de sănătate, în urma variației nivelului, tendințelor sau a volatilității cheltuielilor de administrare a contractelor;

b) pentru submodulul risc de prime și rezerve, în urma fluctuațiilor, la constituirea rezervelor, dintre momentul producerii, frecvența și severitatea evenimentelor asigurate și momentul plății și valoarea daunelor;

c) pentru submodulul risc de catastrofă, în funcție de gradul semnificativ de incertitudine a ipotezelor utilizate la stabilirea tarifelor și a cuantumului rezervelor pentru evenimente generate de epidemii și de acumularea riscurilor.

(7) Modulul risc de piață reflectă riscul care decurge din volatilitatea prețurilor de piață ale instrumentelor financiare, care influențează valoarea activelor și a obligațiilor societăților și, de asemenea, reflectă în mod adecvat neconcordanța structurală dintre active și obligații, în special în ceea ce privește durata de viață a acestora.

(8) Modulul risc de piață se calculează în conformitate cu anexa nr. 2, ca o combinație de cerințe de capital, cel puțin pentru riscurile date de senzitivitatea valorii activelor, a obligațiilor și a instrumentelor financiare la următoarele elemente:

a) pentru submodulul risc de rata dobânzii, la variațiile structurii temporale a ratei dobânzilor fără risc sau la variațiile volatilității ratelor dobânzii;

b) pentru submodulul risc de devalorizare acțiuni, la variațiile nivelului sau volatilității prețurilor de piață ale acțiunilor;

c) pentru submodulul risc de investiții imobiliare, la variațiile nivelului sau volatilității prețurilor de piață ale bunurilor imobiliare;

d) pentru submodulul risc de marjă de credit, la variațiile nivelului sau volatilității marjelor de credit care depășesc structura temporală a ratei dobânzilor fără risc;

e) pentru submodulul risc de rată de schimb valutar, la variațiile nivelului sau volatilității cursurilor de schimb valutar.

(9) Pe lângă submodulele menționate la alin. (8), modulul risc de piață mai cuprinde și submodulul risc de concentrare a riscului de piață, care acoperă riscurile suplimentare generate fie de insuficienta diversificare a portofoliului de active, fie de expunerea semnificativă la riscul de contrapartidă prin investirea majoră în titlurile de valoare ale unui singur emitent sau ale unui grup de emitenți afiliați.

(10) Modulul risc de contrapartidă reflectă pierderile posibile cauzate de:

a) incapacitatea de plată a contrapartidelor și a debitorilor societăților;

b) deteriorarea creditului contrapartidelor și al debitorilor, în următorul an.

(11) Modulul risc de contrapartidă include:

a) contractele de minimizare a riscurilor, cum ar fi contractele de reasigurare, securitizările și instrumentele derivate;

b) creanțele de la intermediari;

c) expunerile neacoperite de submodulul risc de marjă de credit;

d) garanțiile reale sau de altă natură, deținute de sau în numele societăților și riscurile asociate acestora;

e) expunerea globală la riscul de contrapartidă, indiferent de forma juridică a obligațiilor contractuale ale contrapartidelor.

(12) Asigurătorii care subscriu asigurări de viață solicită A.S.F. aprobare să calculeze SCR pentru submodulul risc de devalorizare acțiuni în funcție de durată în cazul în care desfășoară și una dintre următoarele activități:

a) pensii ocupaționale în conformitate cu Legea nr. 1/2020 privind pensiile ocupaționale, cu completările ulterioare;

b) furnizarea de beneficii pentru pensie, plătite cu referire la atingerea vârstei de pensionare sau la speranța de a atinge vârsta de pensionare, în cazul în care legislația în vigoare prevede deducerea fiscală a primelor.

(la 15-07-2022, Articolul 76 din Subsectiunea 4.2 , Sectiunea a 4-a , Capitolul V , Titlul I , Partea I a fost completat de Punctul 15, Articolul I din LEGEA nr. 209 din 11 iulie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 693 din 12 iulie 2022 )

(13) Activitățile prevăzute la alin. (12) se desfășoară în următoarele condiții:

a) activele și obligațiile aferente reprezintă fonduri dedicate, gestionate și organizate separat, fără posibilitate de transferare;

b) sunt desfășurate numai în România;

c) durata medie a obligațiilor este mai mare de 12 ani.

(la 15-07-2022, Articolul 76 din Subsectiunea 4.2 , Sectiunea a 4-a , Capitolul V , Titlul I , Partea I a fost completat de Punctul 15, Articolul I din LEGEA nr. 209 din 11 iulie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 693 din 12 iulie 2022 )

(14) Calcularea SCR pentru submodulul prevăzut la alin. (12) este calibrată pentru elementele menționate la alin. (13) lit. a) cu valoarea la risc pentru o perioadă care corespunde perioadei obișnuite pentru asigurători de deținere a investițiilor în acțiuni, la un nivel de încredere de 99,5%, care asigură un nivel de protecție adecvat pentru contractanți și beneficiari.

(la 15-07-2022, Articolul 76 din Subsectiunea 4.2 , Sectiunea a 4-a , Capitolul V , Titlul I , Partea I a fost completat de Punctul 15, Articolul I din LEGEA nr. 209 din 11 iulie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 693 din 12 iulie 2022 )

(15) Elementele prevăzute la alin. (13) lit. a) sunt luate în considerare integral pentru evaluarea efectelor diversificării, fără a afecta respectarea intereselor contractanților și ale beneficiarilor din alte state membre.

(la 15-07-2022, Articolul 76 din Subsectiunea 4.2 , Sectiunea a 4-a , Capitolul V , Titlul I , Partea I a fost completat de Punctul 15, Articolul I din LEGEA nr. 209 din 11 iulie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 693 din 12 iulie 2022 )

(16) Calcularea SCR pentru submodulul prevăzut la alin. (12) se realizează numai în cazul în care poziția de lichiditate și de solvabilitate, strategiile, procesele și procedurile de raportare în ceea ce privește managementul active - obligații asigură deținerea investițiilor în acțiuni pentru o perioadă care corespunde perioadei obișnuite pentru asigurători de deținere a investițiilor respective.

(la 15-07-2022, Articolul 76 din Subsectiunea 4.2 , Sectiunea a 4-a , Capitolul V , Titlul I , Partea I a fost completat de Punctul 15, Articolul I din LEGEA nr. 209 din 11 iulie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 693 din 12 iulie 2022 )

(17) Asigurătorii documentează A.S.F. respectarea prevederilor alin. (13)-(16).

(la 15-07-2022, Articolul 76 din Subsectiunea 4.2 , Sectiunea a 4-a , Capitolul V , Titlul I , Partea I a fost completat de Punctul 15, Articolul I din LEGEA nr. 209 din 11 iulie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 693 din 12 iulie 2022 )

(18) Asigurătorii solicită aprobarea A.S.F. pentru a reveni la calcularea SCR în conformitate cu alin. (1)-(11), numai în circumstanțe documentate.

(la 15-07-2022, Articolul 76 din Subsectiunea 4.2 , Sectiunea a 4-a , Capitolul V , Titlul I , Partea I a fost completat de Punctul 15, Articolul I din LEGEA nr. 209 din 11 iulie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 693 din 12 iulie 2022 )

Articolul 77

Calcularea submodulului risc de devalorizare acțiuni: mecanismul de ajustare simetrică

(1) Submodulul risc de devalorizare acțiuni calculat cu formula standard include o ajustare simetrică a costului capitalului aferent investițiilor în acțiuni, calibrată conform art. 72 alin. (4), aplicată pentru a acoperi riscurile generate de variația prețurilor acțiunilor.

(2) Ajustarea menționată la alin. (1) aplicată costului capitalului standard se bazează pe o funcție a nivelului actual al unui indice adecvat al acțiunilor și pe media ponderată a acelui indice, calculată pe o perioadă de timp adecvată, identică pentru toate societățile.

(3) În urma ajustării menționate la alin. (1), costul capitalului obținut nu depășește 10 puncte procentuale față de costul capitalului standard, în sens crescător sau descrescător.

Articolul 78

SCR pentru riscul operațional

(1) Cerința de capital pentru riscul operațional reflectă riscurile care nu au fost incluse în modulele de risc prevăzute la art. 75 și se calibrează conform art. 72 alin. (2)-(4).

(2) La calcularea SCR pentru riscul operațional aferent contractelor de asigurări de viață la care riscul investițiilor revine contractanților se ține seama de valoarea cheltuielilor anuale aferente obligațiilor de asigurare respective.

(3) La calcularea SCR pentru riscul operațional aferent activității de asigurare și reasigurare, cu excepția celei menționate la alin. (2), se ține seama de volumul primelor câștigate, al rezervelor tehnice deținute pentru obligațiile de asigurare și reasigurare respective și de faptul că cerința respectivă are o limită maximă de 30% din SCR de bază aferentă acestei activități.

Articolul 79

Ajustarea în funcție de capacitatea rezervelor tehnice și a impozitelor amânate de a acoperi pierderile

(1) Ajustarea reflectă posibila compensare a pierderilor neprevăzute prin diminuarea simultană a rezervelor tehnice, a impozitelor amânate sau a amândurora, ținându-se seama de efectul de minimizare a riscurilor asociat beneficiilor discreționare viitoare incluse în contractele de asigurare, dacă societățile pot demonstra că diminuarea respectivă acoperă pierderile neprevăzute; efectul de minimizare a riscurilor asociate beneficiilor discreționare viitoare nu depășește suma rezervelor tehnice și a impozitelor amânate aferente respectivelor beneficii.

(2) În sensul alin. (1), valoarea beneficiilor discreționare viitoare, în circumstanțe nefavorabile, se compară cu valoarea acelorași beneficii conform ipotezelor pe baza cărora se calculează cea mai bună estimare.

Articolul 80

Simplificările formulei standard

Societățile pot efectua, conform prevederilor legale și principiului proporționalității, calcule simplificate pentru module sau submodule de risc specifice, calibrate în conformitate cu prevederile art. 72 alin. (2)-(4).

Articolul 81

Utilizarea parametrilor specifici

În cazul în care profilul de risc al societăților se abate semnificativ de la ipotezele care stau la baza calculului SCR cu formula standard, A.S.F. solicită acestora, prin decizie motivată, să înlocuiască un subset de parametri cu parametri specifici calibrați în conformitate cu art. 75 alin. (7) și (8) și să îi utilizeze astfel încât să respecte prevederile art. 72 alin. (2)-(4).

Articolul 82

Prevederi generale referitoare la procesul de aprobare

(1) Societățile care intenționează să utilizeze un model intern, integral sau parțial, pot solicita A.S.F. demararea unui proces de analizare prealabilă.

(2) Societățile pot utiliza un model intern integral sau parțial, supus aprobării A.S.F. conform art. 166 alin. (1) lit. d), pentru calcularea următoarelor elemente:

a) unul sau mai multe dintre modulele sau submodulele menționate la art. 75 și 76;

b) SCR pentru riscul operațional în conformitate cu art. 78;

c) ajustarea prevăzută la art. 79.

(3) Societățile pot utiliza un model intern parțial pentru întreaga activitate sau doar pentru una sau mai multe unități operaționale majore.

(4) Cererea de aprobare a modelului intern cuprinde documentația care demonstrează respectarea cerințelor prevăzute la art. 88, 89 și subsecțiunea 4.4; în cazul unui model intern parțial, documentația este adaptată sferei de acoperire a modelului respectiv.

(5) A.S.F. decide asupra aprobării sau respingerii cererii de utilizare a unui model intern în decurs de 6 luni de la primirea documentației complete.

(6) A.S.F. aprobă utilizarea unui model intern cu condiția ca din documentația depusă de societăți să reiasă că sistemele de identificare, măsurare, monitorizare, gestionare și raportare a riscurilor sunt adecvate și, în special, că modelul intern respectă cerințele menționate la alin. (4).

(7) În cazul în care nu aprobă cererea de utilizare a modelului intern, A.S.F. transmite societăților o decizie motivată temeinic.

(8) După aprobarea utilizării unui model intern, A.S.F. poate solicita societăților, prin decizie motivată, să calculeze SCR și prin formula standard prevăzută la subsecțiunea 4.2.

Articolul 83

Prevederi specifice referitoare la procesul de aprobare a modelului intern parțial

(1) A.S.F. aprobă cererea societăților de utilizare a unui model intern parțial în condițiile prevăzute la art. 82 și cu respectarea următoarelor:

a) societățile demonstrează în mod adecvat sfera limitată de aplicare a modelului respectiv;

b) valoarea SCR obținute prin utilizarea modelului respectiv, cu respectarea principiilor enunțate la subsecțiunea 4.1, reflectă mai bine profilul de risc;

c) structura SCR obținute respectă principiile enunțate la subsecțiunea 4.1, ceea ce permite integrarea deplină a modelului respectiv în formula standard.

(2) A.S.F. solicită societăților care doresc să utilizeze un model intern parțial să prezinte un plan tranzitoriu realist prin care să explice modul în care acestea intenționează să extindă sfera de aplicare a modelului la alte submodule de risc și/sau unități operaționale majore pentru un anumit modul, astfel încât modelul să acopere o parte predominantă din operațiunile de asigurare în ceea ce privește modulul de risc respectiv.

Articolul 84

Politica privind modificarea modelului intern

(1) În cadrul procesului de aprobare inițială a modelului intern, societățile transmit A.S.F. politica adoptată privind modificările majore sau minore aduse modelului intern, care trebuie să fie respectată ulterior.

(2) Modificările majore ale modelului intern și modificările aduse politicii de modificare prevăzute la alin. (1) se supun aprobării A.S.F., conform art. 82; modificările minore nu se supun aprobării A.S.F., atât timp cât sunt efectuate în concordanță cu politica adoptată.

Articolul 85

Reutilizarea formulei standard

Societățile revin la calcularea integrală sau parțială a SCR cu formula standard, ulterior aprobării solicitate în conformitate cu art. 82, numai în circumstanțe documentate și numai cu aprobarea A.S.F.

Articolul 86

Nerespectarea cerințelor privind modelul intern

(1) În cazul în care, ulterior aprobării solicitate în conformitate cu art. 82, cerințele prevăzute la art. 88, 89 și subsecțiunea 4.4 nu mai sunt respectate, societățile prezintă de îndată A.S.F. un plan de restabilire a conformității cu cerințele respective într-un termen rezonabil sau demonstrează că nerespectarea acestora nu are efecte semnificative.

(2) În cazul în care prin aplicarea planului menționat la alin. (1) societățile nu remediază situația, A.S.F. solicită acestora să calculeze SCR cu formula standard.

Articolul 87

Abaterile semnificative ale profilului de risc

În cazul în care calcularea SCR cu formula standard este neadecvată, deoarece profilul de risc al societăților se abate semnificativ de la ipotezele care stau la baza formulei standard, A.S.F. solicită societăților respective, prin decizie motivată, să utilizeze un model intern integral sau parțial.

Articolul 88

Testul de utilizare

(1) Societățile documentează importanța și gradul de utilizare a modelului intern în sistemul de guvernanță, în special în:

a) procesul decizional;

b) sistemul de management al riscului;

c) procesele de evaluare și alocare a capitalului economic și de solvabilitate;

d) ORSA.

(2) Societățile documentează faptul că stabilirea frecvenței calculării SCR cu modelul intern este în concordanță cu frecvența utilizării acestuia în conformitate cu prevederile alin. (1).

Articolul 89

Atribuirea profiturilor și a pierderilor

În ceea ce privește atribuirea profiturilor și a pierderilor, societățile:

a) analizează, cel puțin anual, sursele și cauzele acestora, pe unități operaționale majore;

b) demonstrează modul în care clasificarea riscurilor utilizată în modelul intern explică sursele și cauzele menționate la lit. a);

c) clasifică riscurile și atribuie profiturile și pierderile astfel încât să reflecte profilul de risc.

Articolul 90

Datele și modelele externe

Prevederile art. 88, 89 și ale subsecțiunii 4.4 se aplică și în cazul utilizării unui model sau a unor date obținute de la terți.

Articolul 91

Datele statistice

(1) Metodele utilizate în calcularea prognozei distribuției probabilităților sunt compatibile cu metodele utilizate în calcularea rezervelor tehnice și se bazează pe:

a) tehnici actuariale și statistice adecvate, aplicabile și relevante;

b) ipoteze realiste;

c) informații credibile și de actualitate.

(2) Societățile justifică documentat în fața A.S.F. modul de stabilire a ipotezelor care stau la baza modelului intern.

(3) Datele utilizate de modelul intern sunt integrale, exacte și adecvate, iar seriile de date utilizate în calculul prognozei distribuției probabilităților sunt actualizate cel puțin anual.

(4) Indiferent de metoda de calculare a prognozei distribuției probabilităților, capacitatea modelului intern de a ierarhiza riscurile este suficientă pentru respectarea prevederilor art. 88.

(5) Modelul intern acoperă toate riscurile semnificative la care sunt expuse societățile, dar cel puțin riscurile prevăzute la art. 72 alin. (5).

(6) Societățile pot lua în considerare în modelul intern:

a) efectele diversificării date de dependențele dintre diferitele categorii de riscuri și dintre riscurile din cadrul fiecărei categorii, numai dacă A.S.F. consideră că sistemul utilizat pentru măsurarea efectelor respective este adecvat;

b) efectul tehnicilor de minimizare a riscurilor, în cazul în care riscul de credit și riscurile care decurg din utilizarea acestor tehnici sunt reflectate adecvat de modelul intern;

c) acțiunile viitoare ale managementului efectuate în circumstanțe speciale și perioada necesară punerii în aplicare a acestora;

d) plățile estimate către contractanți și beneficiari, garantate contractual sau nu.

(7) Societățile evaluează adecvat în modelul intern, atunci când acestea sunt semnificative, riscurile aferente garanțiilor financiare, opțiunilor oferite contractanților și opțiunilor contractuale proprii, ținând cont de impactul eventualelor modificări ale condițiilor financiare și nefinanciare asupra exercitării opțiunilor respective.

Articolul 92

Calibrarea

(1) Societățile pot utiliza o altă perioadă sau o altă măsură de risc decât cea prevăzută la art. 72 alin. (4), dacă din calculele modelului intern rezultă un cuantum al SCR care oferă contractanților și beneficiarilor același nivel de protecție ca cel menționat la art. 72.

(2) În măsura în care este posibil, societățile deduc SCR direct din prognoza distribuției probabilităților generată de modelul intern, pe baza valorii la risc prevăzute la art. 72 alin. (4); dacă acest lucru nu este posibil, A.S.F. permite utilizarea unor aproximări în calcularea SCR, atâta timp cât societățile documentează asigurarea aceluiași nivel de protecție ca cel prevăzut la art. 72.

(3) A.S.F. poate solicita societăților să aplice modelul intern la portofolii de referință, utilizând ipoteze stabilite mai mult pe baza datelor externe decât pe baza datelor interne, astfel încât să verifice calibrarea modelului intern și dacă specificațiile tehnice corespund practicilor de piață general acceptate.

Articolul 93

Validarea

(1) Societățile validează periodic modelul intern, urmărind:

a) monitorizarea funcționării corespunzătoare a acestuia;

b) reexaminarea specificațiilor tehnice ale modelului, astfel încât acestea să fie adecvate în permanență;

c) compararea rezultatelor modelului cu datele istorice.

(2) În cadrul procesului de validare a modelului intern, societățile includ:

a) aplicarea de metode statistice eficiente pentru:

(i) a demonstra că valoarea cerințelor de capital obținute este adecvată;

(ii) a testa adecvarea prognozei distribuției probabilităților, atât în raport cu datele istorice, cât și în raport cu date și informații relevante, de actualitate și semnificative;

b) analizarea stabilității modelului, în special testarea senzitivității rezultatelor la modificările ipotezelor importante;

c) evaluarea integralității, exactității și adecvării datelor utilizate.

Articolul 94

Documentarea

Societățile elaborează documentația aferentă modelului intern care demonstrează respectarea prevederilor prezentei subsecțiuni, ale art. 88 și 89 și prezintă detaliat:

a) structura și funcționalitatea modelului intern;

b) teoriile, ipotezele și bazele matematice și empirice care fundamentează modelul intern;

c) eventualele circumstanțe în care modelul intern nu funcționează adecvat și eficient;

d) modificările semnificative ale modelului intern, în conformitate cu art. 84.

Secțiunea a 5-a — Cerința de capital minim (MCR)

Articolul 95

Calcularea MCR

(1) Societățile dețin fonduri proprii de bază eligibile care să acopere MCR calculată astfel:

a) în mod clar, simplu și pentru a se asigura auditarea calculării respective;

b) să corespundă unei valori minime a fondurilor proprii de bază eligibile, astfel încât contractanții și beneficiarii să nu fie expuși unui risc inacceptabil;

c) funcția liniară, menționată la alin. (2), se calibrează în funcție de valoarea la risc a fondurilor proprii de bază, la un nivel de încredere de 85% pentru o perioadă de un an;

d) să înregistreze un prag absolut de:

(i) echivalentul în lei a 2.500.000 euro, pentru asigurătorii care practică asigurări generale, inclusiv pentru cei captivi;

(ii) echivalentul în lei a 3.700.000 euro, pentru asigurătorii care practică asigurări generale, inclusiv pentru cei captivi, care subscriu, integral sau parțial, și riscuri din clasele 10-15 prevăzute la anexa nr. 1 secțiunea A;

(iii) echivalentul în lei a 3.700.000 euro, pentru asigurătorii care practică asigurări de viață, inclusiv pentru cei captivi;

(iv) echivalentul în lei a 6.200.000 euro, pentru asigurătorii compoziți;

(v) echivalentul în lei a 7.400.000 euro, pentru asigurătorii compoziți care subscriu, integral sau parțial, și riscuri din clasele 10-15 prevăzute în anexa nr. 1 secțiunea A;

(vi) echivalentul în lei a 3.600.000 euro, pentru reasigurători;

(vii) echivalentul în lei a 1.200.000 euro, pentru reasigurătorii captivi.

(2) Fără a aduce atingere alin. (3), MCR se calculează ca funcție liniară a unui set sau subset al următoarelor variabile, net de reasigurare:

a) rezerve tehnice;

b) prime subscrise;

c) capital la risc;

d) impozite amânate;

e) cheltuieli administrative.

(3) Fără a se aduce atingere alin. (1) lit. d), MCR nu scade sub 25% din SCR și nu depășește 45% din SCR care poate include o eventuală majorare de capital de solvabilitate; până la 31 decembrie 2017, MCR respectă intervalul procentual prevăzut aplicat la SCR calculată cu formula standard.

Articolul 96

Informațiile transmise A.S.F.

(1) Societățile transmit A.S.F. valoarea MCR, cel puțin trimestrial.

(2) În cazul în care MCR atinge una dintre limitele procentuale menționate la art. 95 alin. (3), societățile transmit A.S.F. informații privind motivele care au condus la această situație.

Secțiunea a 6-a — Investiții

Articolul 97

Principiul persoana prudentă

(1) Societățile investesc numai în active și instrumente ale căror riscuri pot fi identificate, măsurate, monitorizate, gestionate, controlate și raportate în mod adecvat și care pot fi luate în considerare la acoperirea necesităților globale de solvabilitate, determinate conform ORSA.

(2) Toate investițiile, în special cele care constituie active care acoperă SCR și MCR, se realizează astfel încât să se asigure siguranța, calitatea, lichiditatea, profitabilitatea și accesibilitatea întregului portofoliu de investiții.

(3) Investițiile care reprezintă active care acoperă rezervele tehnice sunt realizate de către societățile sau entitățile care le administrează portofoliul de investiții, corespunzător naturii și duratei obligațiilor și în interesul contractanților și beneficiarilor, conform condițiilor contractuale, inclusiv în cazul unui conflict de interese.

(4) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1)-(3), în ceea ce privește investițiile care constituie active corespunzătoare activității de asigurări de viață în care riscul de investire este asumat de contractanți, se ține cont de următoarele:

a) rezervele tehnice corespunzătoare beneficiilor aferente contractelor care prevăd beneficii legate direct de valoarea unităților dintr-un organism de plasament colectiv în valori mobiliare sau de valoarea unui fond intern divizat în unități sunt reprezentate cât mai exact posibil de unitățile respective sau, în cazul în care unitățile nu sunt stabilite, rezervele tehnice sunt reprezentate de valoarea fondului respectiv;

b) rezervele tehnice, aferente contractelor care prevăd beneficii legate direct de un indice al acțiunilor sau de altă valoare de referință diferită de cele menționate la lit. a), sunt reprezentate cât mai exact posibil de unitățile care reprezintă valoarea de referință respectivă sau, în cazul în care unitățile nu sunt stabilite, rezervele tehnice sunt reprezentate de valoarea unor active cu tranzacționabilitate și siguranță cât mai apropiate posibil de cele pe care se bazează valoarea de referință.

(5) Fără a aduce atingere alin. (1)-(3), în cazul în care beneficiile menționate la alin. (4) lit. b) includ garanții privind performanța investițiilor sau alte beneficii garantate, se ține cont de următoarele:

a) utilizarea instrumentelor derivate se realizează în măsura în care contribuie la reducerea riscurilor sau facilitează un management eficient al portofoliului de investiții;

b) investițiile și activele care nu sunt admise la tranzacționare pe o piață financiară reglementată sunt menținute la un nivel prudent;

c) investițiile sunt suficient de diversificate astfel încât să se evite dependența excesivă de un anumit activ, emitent, grup de societăți sau de o anumită arie geografică și să se evite acumularea excesivă a riscurilor în portofoliu în ansamblul său;

d) investițiile în activele emise de aceeași entitate sau de entități aparținând aceluiași grup se realizează în așa fel încât să se evite concentrarea excesivă a riscurilor.

(6) Activele corespunzătoare creanțelor din reasigurare de la societăți autorizate într-un stat terț al cărui regim de solvabilitate nu este considerat echivalent conform prevederilor legale sunt localizate într-un stat membru.

Sursă: legislatie.just.ro (Monitorul Oficial). Textul afișat este forma consolidată curentă.