Capitolul IV — Măsuri de cunoaștere a clientelei

(1) Entitățile raportoare au obligația de a aplica măsurile standard de cunoaștere a clientelei în următoarele situații:

(2) Entitățile raportoare prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. d) au obligația de a aplica măsurile standard de cunoaștere a clientelei în momentul colectării câștigurilor, la cumpărarea sau schimbarea de jetoane atunci când se efectuează tranzacții a căror valoare minimă reprezintă echivalentul în lei a minimum 2.000 euro, printr-o singură operațiune.

(2^1) Casele de schimb valutar au obligația de a aplica măsurile standard de cunoaștere a clientelei atunci când se efectuează tranzacții a căror valoare minimă reprezintă echivalentul în lei a minimum 2.000 euro, indiferent dacă tranzacția se efectuează printr-o singură operațiune sau prin mai multe operațiuni care au o legătură între ele.

(2^2) Furnizorii de servicii de criptoactive au obligația de a aplica măsurile standard de cunoaștere a clientelei atunci când se efectuează tranzacții a căror valoare minimă reprezintă echivalentul în lei a minimum 1.000 euro, indiferent dacă tranzacția se efectuează printr-o singură operațiune sau prin mai multe operațiuni care au o legătură între ele.

(3) Când suma nu este cunoscută în momentul acceptării tranzacției, entitatea raportoare aplică măsurile standard de cunoaștere a clientelei atunci când este informată despre valoarea tranzacției și când a stabilit că a fost atinsă limita minimă aplicabilă.

(4) În cazul asigurărilor de viață sau al altor tipuri de asigurări care includ o componentă investițională, instituțiile de credit și instituțiile financiare aplică, în plus față de măsurile standard de cunoaștere a clientelei impuse în ceea ce privește clientul și beneficiarul real, următoarele măsuri de cunoaștere, de îndată ce beneficiarii acestor tipuri de asigurări sunt identificați sau desemnați:

(5) Măsurile prevăzute la alin. (4) se adoptă cel mai târziu la momentul plății sau la momentul atribuirii, totale sau parțiale, a poliței.

(6) În caz de atribuire, totală sau parțială, a unei asigurări de viață sau a unui alt tip de asigurare legată de investiții către un terț, instituțiile de credit și instituțiile financiare care au cunoștință de atribuirea respectivă identifică beneficiarul real la momentul atribuirii către persoana fizică sau juridică sau către construcția juridică care primește, pentru beneficiul propriu, valoarea poliței cedate.

(7) În cazul beneficiarilor de fiducii sau de construcții juridice similare care sunt desemnați în funcție de caracteristici particulare sau de categorie, entitățile raportoare sunt obligate să obțină informații suficiente cu privire la beneficiar, astfel încât să se asigure că vor fi în măsură să stabilească identitatea beneficiarului la momentul plății sau al exercitării de către beneficiar a drepturilor sale dobândite.

(8) Abrogat.

(9) Abrogat.

(1) Identificarea clienților și a beneficiarilor reali cuprinde cel puțin:

(1^1) În cazul persoanelor juridice, entitățile raportoare solicită informații despre sediul real dacă este diferit de sediul social.

(2) În cazul persoanelor juridice străine va fi solicitată și o traducere în limba română a documentelor prevăzute la alin. (1) lit. b), legalizată în condițiile legii.

(1) Entitățile raportoare pot aplica măsurile simplificate de cunoaștere a clientelei exclusiv pentru clienții încadrați la un grad de risc redus.

(2) Încadrarea într-un grad de risc redus se realizează prin evaluarea globală a tuturor factorilor de risc identificați, potrivit prevederilor art. 11 alin. (6) și luând în considerare cel puțin următorii factori caracteristici:

(3) Înainte de a aplica măsurile simplificate de cunoaștere a clientelei, entitățile raportoare au obligația de a se asigura că relația de afaceri sau tranzacția ocazională prezintă un grad de risc redus, determinat cel puțin pe baza factorilor de la alin. (2).

(4) Entitățile raportoare efectuează, în toate cazurile, identificarea și verificarea identității clientului și a beneficiarului real și monitorizarea adecvată, documentată și formalizată a tranzacțiilor și relațiilor de afaceri, pentru a permite depistarea tranzacțiilor neobișnuite sau suspecte.

(5) Se interzice entităților raportoare să aplice măsuri simplificate de cunoaștere a clientelei ori de câte ori există suspiciuni de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului.

(1) Entitățile raportoare aplică, în plus față de măsurile standard de cunoaștere a clientelei, măsurile suplimentare de cunoaștere a clientelei în toate situațiile care, prin natura lor, pot prezenta un risc sporit de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului, inclusiv în următoarele situații:

(2) Entitățile raportoare au obligația să examineze contextul și scopul tuturor tranzacțiilor care îndeplinesc cel puțin una dintre următoarele condiții:

(3) Entitățile raportoare au obligația să crească gradul și natura monitorizării relației de afaceri în scopul de a stabili dacă respectivele tranzacții sau activități sunt suspecte.

(4) Oficiul va informa autoritățile de supraveghere și control competente cu privire la vulnerabilitățile sistemelor de prevenire și combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului din alte țări și publică pe site-ul propriu lista țărilor care prezintă vulnerabilități în sistemele de prevenire și combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului și care nu aplică sau aplică insuficient standardele internaționale în domeniu, în conformitate cu comunicările publice ale organismelor internaționale din domeniu.

(5) Autoritățile de supraveghere și control, precum și organismele de autoreglementare, prin dispoziții specifice, vor dezvolta cerințe și mecanisme aplicabile referitoare la informarea entităților raportoare, cu privire la vulnerabilitățile sistemelor de prevenire și combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului din alte țări.

(6) În baza dispozițiilor specifice reglementate de autoritățile de supraveghere și control, precum și organismele de autoreglementare, entitățile raportoare vor examina circumstanțele și scopul tranzacțiilor care implică persoane din țări care prezintă vulnerabilități în sistemele de prevenire și combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului și care nu aplică sau aplică insuficient standardele internaționale în domeniu și vor pune la dispoziția autorităților cu atribuții de control sau organismelor de autoreglementare, la cererea acestora, constatările consemnate în scris.

(7) În cazul relațiilor transfrontaliere de corespondent cu instituții respondente din alte state membre și țări terțe, care implică executarea de operațiuni de plată pentru clienții instituției respondente, instituțiile de credit și instituțiile financiare corespondente aplică, în plus față de măsurile standard de cunoaștere a clientelei, următoarele măsuri, înainte de stabilirea unei relații de afaceri:

(8) În aplicarea alin. (1), instituțiile de credit și instituțiile financiare corespondente pot considera îndeplinite obligațiile de la alin. (7) lit. b), c) și f) în cazul instituțiilor de credit și instituțiilor financiare respondente din state membre care sunt entități obligate potrivit art. 2 alin. (1) din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei, cu modificările și completările ulterioare.

(9) În cazul tranzacțiilor ocazionale sau al relațiilor de afaceri cu persoane expuse public sau care au ca beneficiar real persoane expuse public, entitățile raportoare aplică, în plus față de măsurile standard de cunoaștere a clientelei, următoarele măsuri:

(10) Măsurile prevăzute la alin. (9) și (11)-(13) se aplică și membrilor de familie sau persoanelor cunoscute ca fiind asociați apropiați ai persoanelor expuse public.

(11) Entitățile raportoare sunt obligate să aplice măsuri rezonabile pentru a stabili dacă beneficiarii unei polițe de asigurare de viață sau ai unei alte polițe de asigurare legate de investiții și/sau, după caz, beneficiarul real al beneficiarului poliței sunt persoane expuse public.

(12) Măsurile prevăzute la alin. (11) se adoptă cel mai târziu la momentul plății sau la momentul atribuirii, totale sau parțiale, a poliței.

(13) În cazul în care s-au identificat riscuri mărite, entitățile raportoare aplică, în plus față de măsurile standard de cunoaștere a clientelei, următoarele măsuri:

(14) La evaluarea riscurilor de spălare de bani și de finanțare a terorismului se vor lua în considerare și următorii factori caracteristici situațiilor cu risc potențial mărit:

(1) În cazul relațiilor de afaceri sau tranzacțiilor care implică țări terțe cu grad înalt de risc identificate potrivit art. 17 alin. (1) lit. d), entitățile raportoare aplică următoarele măsuri suplimentare de cunoaștere a clientelei:

(2) În plus față de măsurile prevăzute la alin. (1), ca măsură de atenuare suplimentară, entitățile raportoare aplică, la solicitarea autorităților competente, clienților lor care desfășoară tranzacții ce implică țări terțe cu grad înalt de risc identificate prin actele delegate de către Comisia Europeană limitarea tranzacțiilor cu acestea sau a relației de afaceri, după caz, în conformitate cu obligațiile internaționale ale Uniunii Europene.

(3) În plus față de măsurile prevăzute la alin. (1), în ceea ce privește țările terțe cu grad înalt de risc identificate prin actele delegate de către Comisia Europeană, autoritățile cu atribuții de supraveghere, reglementare, autorizare și/sau înregistrare a entităților raportoare aplică una sau mai multe dintre următoarele măsuri, cu respectarea obligațiilor internaționale ale Uniunii Europene:

(4) Aplicarea măsurilor prevăzute la alin. (2) și (3) se decide sub coordonarea Oficiului, pentru toate entitățile raportoare care au sau pot avea relații de afaceri sau tranzacții care implică țări terțe cu grad înalt de risc identificate potrivit art. 17 alin. (1) lit. d).

(5) În cazul în care adoptă sau aplică măsurile prevăzute la alin. (2) și (3), autoritățile cu atribuții de supraveghere, reglementare, autorizare și/sau înregistrare a entităților raportoare iau în considerare evaluările sau rapoartele relevante, după caz, elaborate de organizații internaționale și de organisme de standardizare cu competențe în domeniul prevenirii spălării banilor și al combaterii finanțării terorismului, în ceea ce privește riscurile prezentate de anumite țări terțe.

(6) Oficiul transmite o notificare Comisiei Europene înainte de adoptarea sau de aplicarea măsurilor prevăzute la alin. (2) și (3).

(1) Prin excepție de la art. 17 alin. (7), în cazul relațiilor transfrontaliere de corespondent care implică executarea de servicii de criptoactive, în sensul definiției de la art. 3 alin. (1) pct. 16 din Regulamentul (UE) 2023/1.114, cu excepția lit. (h) de la punctul menționat, cu o entitate respondentă care nu este stabilită în Uniunea Europeană și care furnizează servicii similare, inclusiv transferuri de criptoactive, furnizorii de servicii de criptoactive au obligația să aplice, în plus față de măsurile standard de cunoaștere a clientelei, următoarele măsuri, înainte de stabilirea unei relații de afaceri:

(2) În cazul în care furnizorii de servicii de criptoactive decid să înceteze relațiile de corespondent din motive legate de politica de administrare a riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului, aceștia își documentează și înregistrează decizia.

(3) Furnizorii de servicii de criptoactive actualizează periodic informațiile privind cunoașterea clientelei referitoare la relația de corespondent sau atunci când apar noi riscuri în ceea ce privește entitatea respondentă.

(4) Pe baza informațiilor prevăzute la alin. (1), furnizorii de servicii de criptoactive stabilesc, în funcție de riscul asociat, măsurile adecvate care trebuie luate pentru a atenua și a gestiona riscurile asociate entității respondente.

(1) În înțelesul prezentei secțiuni, prin terțe părți se înțeleg entitățile raportoare prevăzute la art. 5, precum și alte instituții sau persoane situate într-un stat membru sau într-o țară terță care:

(2) Entitățile raportoare nu pot utiliza terțe părți situate în state terțe cu grad înalt de risc.

(3) Autoritățile și organismele prevăzute la art. 26 alin. (1) pot stabili prin reglementări sectoriale și alte categorii de entități care nu pot fi utilizate ca terțe părți de către entitățile pe care le supraveghează.

(4) Entitățile raportoare pot utiliza, în scopul aplicării măsurilor standard de cunoaștere a clientelei prevăzute la art. 11 alin. (1) lit. a)-c), informațiile referitoare la client obținute de la terțe părți, chiar dacă respectivele informații se obțin pe baza unor documente a căror formă diferă de cea folosită la nivel intern.

(5) În situația prevăzută la alin. (4), responsabilitatea pentru îndeplinirea tuturor cerințelor privind cunoașterea clientelei aparține persoanelor care utilizează informațiile obținute de la terța parte.

(6) Entitățile raportoare care utilizează terțe părți se asigură că obțin de la acestea, de îndată:

(7) Autoritățile și organismele prevăzute la art. 26 alin. (1) pot considera că o entitate raportoare, care aplică procedurile stabilite potrivit prevederilor art. 24 alin. (7) la nivelul grupului din care face parte, respectă cerințele prevăzute la alin. (1), (4) și (5), dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(8) Entitățile raportoare pot aplica, prin intermediul entităților către care s-au externalizat activități, măsuri de cunoaștere a clientelei ce decurg din activitățile externalizate, numai dacă le impun contractual conformarea la obligațiile legale în materie de prevenire și combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului și stabilesc mecanismele prin care se asigură de conformare. În aceste cazuri, entitățile raportoare rămân responsabile pentru îndeplinirea obligațiilor ce le revin potrivit prezentei legi și în cazurile în care nu aplică în mod direct măsuri de cunoaștere a clientelei.

(1) Persoanele juridice de drept privat, fiduciile și orice construcție juridică similară fiduciilor sunt obligate să obțină și să dețină informații adecvate, corecte și actualizate cu privire la beneficiarul lor real, inclusiv cu privire la modalitatea prin care se concretizează această calitate, și să le pună la dispoziția organelor de control și a autorităților de supraveghere, la solicitarea acestora.

(1^1) Beneficiarii reali ai persoanelor juridice de drept privat și ai fiduciilor și construcțiilor juridice similare au obligația să le furnizeze acestora toate informațiile și documentele necesare pentru ca acestea să îndeplinească cerințele prevăzute la alin. (1), inclusiv detaliile intereselor generatoare de beneficii deținute.

(2) Persoanele juridice, fiduciarii sau persoanele ce dețin poziții echivalente în cadrul construcțiilor juridice similare fiduciilor, astfel cum se menționează la art. 4 alin. (2), lit. b), dezvăluie statutul pe care îl au și furnizează în timp util entităților raportoare informațiile prevăzute la alin. (1) și art. 4 alin. (2) atunci când, în calitatea lor de fiduciari sau persoane ce dețin poziții echivalente în cadrul construcțiilor juridice similare fiduciilor, acestea stabilesc o relație de afaceri sau efectuează o tranzacție ocazională cu o valoare care depășește pragurile prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. b) și c) și alin. (2).

(3) Persoanele juridice și fiduciarii înregistrați pe teritoriul României au obligația de a furniza entităților raportoare, în timp util, pe lângă informațiile privind proprietarul lor de drept, informații privind beneficiarul real, atunci când entitățile raportoare aplică măsurile de cunoaștere a clientelei.

(4) Entitățile raportoare țin evidența documentată a măsurilor luate în vederea identificării beneficiarilor reali în conformitate cu prevederile legii.

(5) Informațiile prevăzute la alin. (1) sunt înregistrate:

(5^1) În cazul în care sediul sau locul de reședință al fiduciarului sau al persoanei care deține o poziție echivalentă în construcția juridică similară se află în afara Uniunii Europene, informațiile menționate la art. 4 alin. (2) lit. b) sunt păstrate în registrul central prevăzut la alin. (5) lit. c), dacă fiduciarul sau persoana care deține o poziție echivalentă într-o construcție juridică similară se angajează într-o relație de afaceri sau achiziționează bunuri imobiliare în numele fiduciei sau al construcției juridice similare.

(5^2) În cazul în care fiduciarii sau persoanele care dețin poziții echivalente într-o construcție juridică similară sunt stabilite sau își au reședința în state membre diferite sau în cazul în care fiduciarul sau persoana care deține o poziție echivalentă în construcția juridică similară se angajează în relații de afaceri multiple în numele fiduciei sau al construcției juridice similare în diferite state membre, un certificat de dovadă a înregistrării sau un extras al informațiilor privind beneficiarii reali păstrate într-un registru de unul dintre statele membre poate fi considerat suficient pentru a considera îndeplinită obligația de înregistrare.

(5^3) Registrele centrale menționate la alin. (5) sunt interconectate prin intermediul platformei centrale europene instituite prin art. 22 alin. (1) din Directiva (UE) 2017/1.132 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2017 privind anumite aspecte ale dreptului societăților comerciale.

(5^4) Informațiile înregistrate în registrele prevăzute la alin. (5) sunt disponibile prin intermediul registrelor naționale și prin sistemul de interconectare a registrelor timp de 10 ani după ce persoana juridică a fost radiată, respectiv după ce motivele de înregistrare a informațiilor privind beneficiarul real al fiduciilor/construcțiilor juridice similare au încetat să existe.

(5^5) Autoritățile prevăzute la alin. (5) cooperează cu autoritățile care gestionează registre similare din alte state membre și cu Comisia Europeană în scopul punerii în aplicare a diferitelor tipuri de acces la registrele prevăzute la alin. (5) în conformitate cu prevederile alin. (5^3).

(6) Oficiul va informa Comisia Europeană cu privire la caracteristicile respectivelor mecanisme, în baza informațiilor primite de la autoritățile prevăzute la alin. (5).

(7) Informațiile cuprinse în registrele prevăzute la alin. (5) trebuie să fie adecvate, corecte și actualizate. Autoritățile prevăzute la alin. (5) verifică aceste aspecte și actualizează propriile registre. Autoritățile care au acces la registrele beneficiarilor reali, în măsura în care această cerință nu interferează nejustificat cu atribuțiile lor legale, informează Oficiul și autoritățile care gestionează aceste registre cu privire la orice neconcordanță între informațiile disponibile în registrele centrale privind beneficiarii reali și informațiile privind beneficiarii reali pe care le dețin.

(7^1) Entitățile raportoare, după consultarea registrelor centrale prevăzute la alin. (5), informează autoritățile care gestionează aceste registre cu privire la orice neconcordanță între informațiile disponibile în registrele centrale privind beneficiarii reali și informațiile privind beneficiarii reali pe care le dețin. În situația în care entitățile raportoare prevăzute la art. 5 suspectează sau au motive rezonabile să suspecteze că anumite tranzacții, operațiuni sau activități al căror obiect îl constituie bunuri ce provin din săvârșirea de infracțiuni sau au legătură cu finanțarea terorismului și implică persoane cu privire la care există o neconcordanță, transmit un raport pentru tranzacții suspecte exclusiv Oficiului, în condițiile art. 6 alin. (1) lit. a).

(7^2) Pe baza informațiilor transmise de entitățile raportoare, autoritățile care gestionează registrele beneficiarilor reali înscriu în respectivele registre, de îndată, o mențiune provizorie cu privire la existența unei neconcordanțe și iau măsurile corespunzătoare pentru soluționarea acesteia în timp util. După soluționarea neconcordanței, autoritățile care gestionează registrele beneficiarilor reali radiază mențiunile provizorii. Procedura privind înscrierea/radierea mențiunilor în/din registrele beneficiarilor reali și de soluționare a neconcordanțelor se aprobă prin ordin al ministrului justiției sau prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, după caz.

(8) Accesul la registrele prevăzute la alin. (5) lit. a) și b) este asigurat, în conformitate cu normele privind protecția datelor cu caracter personal:

(8^1) Accesul la registrul prevăzut la alin. (5) lit. c) este asigurat, în conformitate cu normele privind protecția datelor cu caracter personal:

(8^2) Accesul la registrele prevăzute la alin. (5) este asigurat, în conformitate cu normele privind protecția datelor cu caracter personal, persoanelor fizice sau juridice îndreptățite conform alin. (8) lit. c) și alin. (8^1) lit. c), după caz, cu condiția înregistrării online și plății unei taxe/unui tarif administrativ(e) stabilit(e) de autoritățile prevăzute la alin. (5), care nu trebuie să depășească costurile administrative asociate punerii la dispoziție a informațiilor, inclusiv costurile de întreținere și dezvoltare a registrului. Procedura privind înregistrarea online și cuantumul taxei/tarifului se aprobă prin ordin al ministrului justiției sau prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, după caz.

(9) Persoanele fizice și juridice prevăzute la alin. (8) lit. c) și la alin. (8^1) lit. c) au drept de acces la numele și prenumele, luna și anul nașterii, cetățenia și țara de reședință ale beneficiarului real, precum și la informațiile privind natura și amploarea interesului generator de beneficii deținut.

(10) În vederea îndeplinirii cerințelor referitoare la aplicarea măsurilor de cunoaștere a clientelei referitoare la beneficiarul real, entitățile raportoare nu se vor baza exclusiv pe registrul central prevăzut la alin. (5). Aceste cerințe sunt considerate ca fiind îndeplinite prin utilizarea unei abordări bazate pe riscuri.

(11) În cazul beneficiarilor de fiducii sau de construcții juridice similare care sunt desemnați în funcție de caracteristici particulare sau de categorie, entitățile raportoare au obligația să obțină informații adecvate, corecte și actualizate cu privire la beneficiar, astfel încât să se asigure că vor fi în măsură să stabilească identitatea beneficiarului la momentul plății sau al exercitării de către beneficiar a drepturilor sale dobândite.

(12) Autoritățile competente prevăzute la alin. (5) și Oficiul furnizează informațiile prevăzute la alin. (1) și (5) autorităților competente și unităților de informații financiare din alte state membre în timp util și în mod gratuit.

(13) Măsurile prevăzute în prezentul articol se aplică tuturor tipurilor de construcții juridice cu o structură sau funcții similare fiduciilor.

(1) Entitățile raportoare, atunci când aplică măsurile de cunoaștere a clientelei, au obligația de a păstra în format letric sau în format electronic, într-o formă admisă în procedurile judiciare, toate înregistrările obținute prin aplicarea acestor măsuri, cum ar fi copii ale documentelor de identificare, ale monitorizărilor și verificărilor efectuate, inclusiv, dacă sunt disponibile, ale informațiilor obținute prin mijloacele de identificare electronică, servicii de încredere relevante prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă și de abrogare a Directivei 1999/93/CE sau orice alt proces de identificare sigur, la distanță sau electronic, reglementat, recunoscut, aprobat sau acceptat de către Autoritatea pentru Digitalizarea României necesare pentru respectarea cerințelor de cunoaștere privind clientela, pentru o perioadă de 5 ani de la data încetării relației de afaceri cu clientul ori de la data efectuării tranzacției ocazionale.

(2) Entitățile raportoare păstrează documente justificative și evidențe ale tranzacțiilor, constând în fișe de cont sau corespondență comercială, necesare pentru identificarea și reconstituirea tranzacțiilor, inclusiv rezultatele oricărei analize efectuate în legătură cu clientul, de exemplu, solicitările pentru a stabili istoricul și scopul tranzacțiilor complexe, neobișnuit de mari. Aceste documente pot fi originale sau copii admise în procedurile judiciare și trebuie păstrate pentru o perioadă de 5 ani de la data încetării relației de afaceri cu clientul ori de la data efectuării tranzacției ocazionale.

(3) Atunci când se impune extinderea perioadei de păstrare a documentelor în scopul de a preveni, depista sau investiga activitățile de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului, entitățile raportoare sunt obligate să prelungească termenele prevăzute la alin. (1) și (2) cu perioada indicată de autoritățile competente, fără ca această prelungire să poată depăși 5 ani.

(4) La expirarea perioadei de păstrare, entitățile raportoare au obligația de a șterge datele cu caracter personal, cu excepția situațiilor în care alte dispoziții legale impun păstrarea în continuare a datelor.

(1) Datele cu caracter personal sunt prelucrate de entitățile raportoare pe baza prezentei legi și cu respectarea legislației în vigoare privind prelucrarea datelor cu caracter personal doar în scopul prevenirii spălării banilor și a finanțării terorismului și nu sunt prelucrate ulterior într-un mod incompatibil cu acest scop. Este interzisă prelucrarea datelor cu caracter personal în alte scopuri, cum ar fi cele comerciale.

(2) Entitățile raportoare furnizează clienților noi, înainte de a stabili o relație de afaceri sau de a efectua o tranzacție ocazională, cel puțin informațiile prevăzute mai jos, cu excepția cazului în care persoana este deja informată cu privire la aceste date:

(3) Informațiile prevăzute la alin. (2) includ o informare generală cu privire la obligațiile legale care le revin entităților raportoare în temeiul prezentei legi atunci când prelucrează date cu caracter personal în scopul prevenirii spălării banilor și a finanțării terorismului.

(4) Prelucrarea datelor cu caracter personal în contextul alin. (1) este considerată ca fiind necesară în vederea ducerii la îndeplinire a unor măsuri de interes public, în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) și ale Regulamentului (UE) 2018/1.725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1.247/2002/CE.