(1) În situația în care condițiile din teren nu permit respectarea distanței minime de siguranță între conductă și clădiri, în cazul în care prin conductă sunt vehiculate gaze naturale la presiune mai mare de 6 x 10^5 Pa (6 bar), respectiv P > 6 x 10^5 Pa (6 bar), în baza unei analize de evaluare a riscului efectuate de personal autorizat, în acest sens, care a dobândit competențele profesionale necesare, distanța poate fi redusă până la minimum 6,00 m, cu condiția implementării mențiunilor prevăzute în analiză și, după caz, a unor măsuri compensatorii, respectiv:
a) coeficient de siguranță S = 2,5;
b) țeavă fără sudură controlată integral cu radiații penetrante;
c) sudurile circulare, pentru formarea firului conductei, să fie controlate integral prin gamagrafiere^11 sau ultrasunete;
^11 Gamagrafiere - radiografie cu radiații gama.
d) proba de rezistență, pentru tronsonul de conductă, să se realizeze la P=1,5 x P_MAOP;
e) izolația exterioară a țevii să fie de tip foarte întărit;
f) protecția suplimentară prin anozi de sacrificiu;
g) protecție catodic, după caz.
(2) Pentru conductele din oțel, prin care sunt vehiculate gaze naturale la presiune egală sau mai mică cu 6 x 10^5 Pa (6 bar), respectiv P ≤ 6 x 10^5 Pa (6 bar), ca distanțe de siguranță pot fi utilizate cele prevăzute în Normele tehnice pentru proiectarea, executarea și exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale, aprobate prin Ordinul președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 89/2018, cu modificările și completările ulterioare.