(1) În cazul utilizării țevilor nemetalice și metaloplastice, respectiv țevile prevăzute la art. 41 alin. (3), proiectarea acestora se efectuează în conformitate cu standardele specifice pentru fiecare tip de material, luând în considerare caracteristicile fizico-mecanice specificate de producătorul materialului tubular.
(3) Utilizarea țevilor nemetalice și metaloplastice este admisă, dacă sunt îndeplinite simultan următoarele cerințe:
a) producătorul materialului tubular garantează toate caracteristicile tehnice prevăzute în proiectul conductei privind rezistența la presiunea gazelor naturale transportate, rigiditatea la încovoiere, raza minimă a curbelor de pe traseu etc.;
b) producătorul materialului tubular livrează toate componentele de interconectare/cuplare a conductei realizate din țeavă flexibilă cu conductele sistemului existent situate în amonte, precum și tehnologiile de montare ale acestora;
c) garanția producătorului materialului tubular trebuie să acopere durata de funcționare a conductei, respectiv pentru țeavă și elementele de asamblare (fitingurile) livrate împreună cu aceasta;
d) proiectantul a prevăzut verificările și încercările la care trebuie supusă conducta realizată din țeavă flexibilă pentru a se garanta operarea în condiții de siguranță a acesteia.
(4) Pentru utilizarea țevilor nemetalice și metaloplastice, respectiv țevilor prevăzute la art. 41 alin. (3), producătorul acestora are obligația de a pune la dispoziția proiectantului următoarele informații:
a) compatibilitatea chimică a materialului conductei cu fluidele vehiculate;
b) dimensiunile țevii și ale fitingurilor oferite în condițiile hidrostatice solicitate;
c) garantarea presiunii de calcul și a rezistenței admisibile;
e) specificațiile privind sistemul de îmbinare;
f) flexibilitatea la montare;
g) cerințele pentru suportare;
h) cerințele privind izolarea de protecție;
i) modul de conectare la capete și ramificații;
j) specificațiile privind coeficientul de dilatare termică;
k) specificațiile privind comportarea la radiațiile ultraviolete și condițiile de mediu;
l) riscul asumat la montare și în timpul serviciului;
n) posibilitățile privind controlul încărcării cu sarcini electrice;
o) cerințe privind testul de rezistență și etanșeitate;
p) instrucțiuni de instalare, verificare, acceptare;
q) modalități de reparare;
r) garantarea duratei de serviciu;
s) lista de inspecții, verificări, documente, certificate.
(5) Pentru reabilitarea sau protejarea interioară a conductelor:
a) se pot utiliza materiale nemetalice sau metalo-plastice, flexibile care oferă posibilitatea de a reabilita o conductă prin introducerea conductei flexibile în conducta existentă, cu reducerea diametrului interior al acesteia;
b) se pot avea în vedere metodele prevăzute în standardele specifice.
(6) Pentru reabilitarea unei conducte este necesară parcurgerea următoarele etape, după caz:
a) investigarea performanțelor funcționale ale conductei existente;
b) evaluarea performanțelor actuale ale conductei și stabilirea noilor cerințe de funcționare;
c) analiza de evaluare a riscurilor existente în reabilitarea conductei, elaborată de personal autorizat, în acest sens, care a dobândit competențele profesionale necesare;
d) preselecția metodelor potrivite de reabilitare;
e) specificații de proiect;
f) selectarea tehnicii de lucru adecvate și a metodei de instalare;
g) aplicarea tehnicii de reabilitare;
i) documentația procesului de reabilitare.