ORDONANTA nr. 36 din 30 ianuarie 2002 - (*actualizată*) (**republicată**)

(1) Impozitele și taxele locale constituie venituri ale bugetelor locale ale unităților administrativ-teritoriale și sunt reglementate prin prezenta ordonanță.

(2) Informațiile referitoare la impozitele și taxele locale sunt de interes public, autoritățile administrației publice locale având obligația să asigure accesul liber și neingradit la acestea.

(1) Persoanele fizice și persoanele juridice, denumite în continuare contribuabili, datorează impozitele și taxele locale reglementate prin prezenta ordonanță.

(2) Sunt asimilați persoanelor fizice, în sensul prezentei ordonanțe, contribuabilii care desfășoară activități economice pe baza liberei inițiative ori exercita în mod individual sau prin asociere orice profesie libera.

(3) Prin persoane juridice, în sensul prezentei ordonanțe, se înțelege acele entități reprezentate de persoanele fizice, înregistrate legal, ce au un patrimoniu distinct, în scopul desfășurării unei activități, precum:

a) comercianții și filialele acestora, definiți astfel de Codul comercial, inclusiv unitățile economice ale persoanelor juridice de drept public, precum și cele ale organizațiilor politice, sindicale, patronale și cooperatiste, instituțiilor publice, asociațiilor și fundațiilor, cultelor religioase și altora asemenea, cu excepția celor menționate la alin. (2);

b) cultele religioase și unitățile locale ale acestora, cu personalitate juridică.

(4) Sunt asimilate persoanelor juridice, în sensul prezentei ordonanțe, și sucursalele și reprezentantele autorizate sa funcționeze pe teritoriul României, aparținând persoanelor fizice sau juridice străine, și altele asemenea.

(5) Sunt exceptate instituțiile și unitățile care funcționează în subordinea sau în coordonarea Ministerului Educației și Cercetării.

(1) Impozitul pe clădiri este anual și se datorează de către contribuabili pentru clădirile aflate în proprietatea lor, indiferent de locul unde sunt situate și de destinația acestora.

(2) În cazul clădirilor proprietate publică și privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, aflate în administrarea sau în folosință, după caz, a contribuabililor, impozitul pe clădiri se datorează de către cei care le au în administrare sau în folosință.

(3) În sensul prezentei ordonanțe, prin clădire se înțelege orice construcție care servește la adăpostirea de oameni, de animale, de obiecte, de produse, de materiale, de instalații și de altele asemenea.

(4) Pentru stabilirea impozitului pe clădiri datorat de persoanele fizice, la dimensionarea unei clădiri se are în vedere suprafața construită desfășurată care se determina prin însumarea suprafețelor secțiunilor tuturor nivelurilor sale, inclusiv a celor situate la subsol. În calcul nu se cuprind suprafețele podurilor, cu excepția mansardelor, precum și cele ale treptelor și teraselor neacoperite.

(1) Impozitul pe clădiri, în cazul persoanelor fizice, se calculează prin aplicarea cotei de 0,2% în mediul urban și de 0,1% în mediul rural asupra valorii impozabile a clădirii, determinata potrivit criteriilor și normelor de evaluare prevăzute în anexa nr. 1.

(2) În cazul contribuabililor menționați la alin. (1), care dețin mai multe clădiri cu destinația de locuinta, altele decât cele închiriate, impozitul pe clădiri se majorează după cum urmează:

a) cu 15% pentru prima clădire, în afară celei de la adresa de domiciliu;

b) cu 50% pentru cea de a doua clădire, în afară celei de la adresa de domiciliu;

c) cu 75% pentru cea de a treia clădire, în afară celei de la adresa de domiciliu;

d) cu 100% pentru cea de a patra clădire și următoarele, în afară celei de la adresa de domiciliu.

(3) Ordinea numerică a proprietăților se determina în raport de anul dobândirii clădirii, indiferent sub ce forma, rezultat din documentele care atesta calitatea de proprietar.

(4) Contribuabilii care intra sub incidența alin. (2) au obligația să depună o declarație specială la compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale în a căror rază teritorială asi au domiciliul, precum și la cele în a căror rază teritorială sunt situate clădirile respective.

(5) Modelul declarației speciale menționate la alin. (4) se aproba prin normele metodologice referitoare la impozitele și taxele locale.

(1) Impozitul pe clădiri, în cazul contribuabililor prevăzuți la art. 3 alin. (3), se calculează prin aplicarea cotei stabilite de consiliile locale, care poate fi cuprinsă între 0,5% și 1,5% asupra valorii de inventar a clădirii, înregistrată în contabilitatea acestora, conform prevederilor legale în vigoare.

(2) Dacă persoanele juridice nu au efectuat nici o reevaluare a clădirilor începând cu anul 1998 până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, cota impozitului pe clădiri este între 3% și 5%, aplicată la valoarea de inventar a clădirii, până la data primei reevaluari, înregistrată în contabilitatea acestora.

(3) Pentru clădirile ce fac obiectul contractelor de leasing financiar impozitul pe clădiri se determina asupra valorii negociate între părți și înscrise în contract și se datorează de către proprietar.

(4) Începând cu data transferului de proprietate către beneficiar a clădirilor ce fac obiectul contractelor de leasing financiar impozitul se determina prin aplicarea cotelor prevăzute la alin. (2), până la data primei reevaluari înregistrate în contabilitate.

(1) La determinarea impozitului pe clădiri, în cazul contribuabililor prevăzuți la art. 3 alin. (3), se au în vedere atât clădirile aflate în funcțiune, cat și cele în rezerva sau în conservare.

(2) Clădirile aflate în funcțiune și a căror valoare a fost recuperată integral pe calea amortizarii sunt supuse în continuare impozitului pe clădiri, calculat pe baza valorii de inventar înregistrate în contabilitate.

(1) Scăderea de la impunere, în cursul anului, pentru situațiile de dezafectare, demolare, dezmembrare sau distrugere a clădirilor, precum și de transfer al dreptului de proprietate ori locațiune asupra clădirilor, după caz, se face cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a produs una dintre aceste situații. Scăderea se acordă proporțional cu partea de clădire supusă unei astfel de situații, precum și cu perioada rămasă până la sfârșitul anului fiscal.

(2) Lista cuprinzând clădirile care nu sunt supuse impozitului pe clădiri este redata în anexa nr. 2.

(3) Avizarea de către consiliile locale a construcțiilor speciale prevăzute la subpunctul 20 al pct. 7 din anexa nr. 2 se va face anual, în cursul lunii noiembrie, și se aplică în anul fiscal următor.

(1) Impozitul pe teren se stabilește anual, în suma fixa pe metru patrat de teren, în mod diferențiat, în intravilanul localităților, pe ranguri de localități și zone, iar în extravilanul localităților, pe ranguri de localități și categorii de folosință a terenurilor, pe zone, potrivit anexei nr. 3 și, respectiv, anexei nr. 4.

(2) În cazurile în care terenurile situate în intravilanul localităților sunt înregistrate în registrul agricol la alta categorie de folosință decât cea de terenuri cu construcții, acestea se vor supune impozitului pe teren conform anexei nr. 4.

(1) Pentru terenurile dobândite în cursul anului, indiferent sub ce forma, impozitul pe teren se datorează de la data de întâi a lunii următoare celei în care acestea au fost dobândite, proporțional cu perioada rămasă până la sfârșitul anului fiscal.

(2) Dispozițiile prevăzute la alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în cazul terenurilor a căror încadrare se modifica în cursul anului fiscal.

(1) Impozitul pe teren nu se aplică asupra terenurilor pentru care se plătește taxa pe teren datorată potrivit art. 17 din prezenta ordonanță.

(2) Scăderea de la impunere, în cursul anului, pentru oricare dintre situațiile care corespund dispozițiilor legale în vigoare, se face cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a produs acea situație, proporțional cu perioada rămasă până la sfârșitul anului fiscal.

(3) Lista cuprinzând terenurile pentru care nu se datorează impozitul și taxa este redata în anexa nr. 5.

(1) Pentru terenurile ocupate de drumuri și cai ferate contribuabilii prevăzuți la art. 17 datorează taxa pe teren ce se stabilește anual, în lei/km, diferențiată după cum urmează:

a) pentru drumuri 200.000 lei/km;

b) pentru cai ferate normale 390.000 lei/km;

c) pentru cai ferate inguste 200.000 lei/km.

(2) Taxa se datorează numai pentru liniile ferate și drumurile până la accesul în incinta unității.

(1) Contribuabilii care dețin mijloace de transport cu tracțiune mecanică datorează o taxa anuală stabilită în funcție de capacitatea cilindrică a acestora, pentru fiecare 500 cmc sau fracțiune din aceștia, conform anexei nr. 6 lit. A pct. I.

(2) Pentru autovehiculele de transport marfa cu masa totală maxima autorizata de peste 12 tone, precum și pentru combinatiile acestora, taxa este cea prevăzută în anexa nr. 6 lit. A pct. II și III.

(3) Resursele financiare provenite din taxa asupra mijloacelor de transport prevăzută în anexa nr. 6 lit. A pct. II și III se vor utiliza în exclusivitate pentru lucrări de întreținere, modernizare, reabilitare și construcție a drumurilor de interes local și județean și constituie venit în proporție de 60% la bugetul local și, respectiv, de 40% la bugetul județean. Pentru municipiul București taxa constituie venit în proporție de 60% la bugetele sectoarelor și, respectiv, de 40% la bugetul municipiului București.

(4) Pentru remorci, semiremorci și rulote taxele anuale se stabilesc în funcție de capacitatea acestora, conform anexei nr. 6 lit. B.

(5) Sunt scutite de taxa autoturismele, motocicletele cu atas și mototriciclurile care aparțin persoanelor cu handicap locomotor și care sunt adaptate handicapului acestora.

(1) Taxa asupra mijloacelor de transport pe apa, care aparțin contribuabililor, se stabilește anual, pentru fiecare mijloc de transport, conform anexei nr. 6 lit. C.

(2) Navele fluviale de pasageri, barcile și luntrele, folosite pentru transportul persoanelor fizice cu domiciliul în Delta Dunării, Insula Mare a Brailei și Insula Balta Ialomitei, nu sunt supuse taxei asupra mijloacelor de transport.

(1) Taxa asupra mijloacelor de transport se datorează începând cu data de întâi a lunii în care au fost dobândite, iar în cazul înstrăinării sau radierii în timpul anului din evidentele autorităților la care sunt înmatriculate, taxa se da la scădere începând cu data de întâi a lunii în care a apărut una dintre aceste situații.

(2) Pentru mijloacele de transport ce fac obiectul contractelor de leasing taxa se datorează de către proprietar.

(1) Instituțiile publice, precum și persoanele juridice care au ca profil de activitate transportul de călători în comun în regim urban și suburban sunt scutite de plată taxei asupra mijloacelor de transport.

(2) Transportul de călători în comun în regim urban și suburban se referă și la cel care parcurge o distanta în afară localității, dacă se practica tarife stabilite în condițiile transportului în comun.

(1) Taxa asupra mijloacelor de transport se plătește trimestrial, în patru rate egale, astfel: până la 15 martie, până la 15 iunie, până la 15 septembrie și până la 15 noiembrie.

(2) Pentru mijloacele de transport dobândite în cursul anului taxa datorată se repartizează în sume egale, la termenele de plată rămase până la sfârșitul anului.

(3) Persoanele fizice sau juridice străine, care solicită înmatricularea temporară a mijloacelor de transport, au obligația de a achită integral taxa datorată, la data luării în evidenta de către compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale.

(1) Taxa pentru eliberarea autorizației de construire se calculează pe baza valorii de proiect declarate de solicitant în cererea pentru eliberarea autorizației de construire, în conformitate cu proiectul prezentat.

(2) La terminarea lucrărilor beneficiarii autorizației de construire, în termen de 15 zile de la data expirării termenului de executare stabilit prin aceasta, sunt obligați sa declare structurilor specializate în domeniul amenajării teritoriului și al urbanismului ale autorităților administrației publice locale valoarea reală a lucrărilor, în vederea regularizării taxei pentru autorizația de construire.

(3) Structurile specializate menționate la alin. (2) vor regulariza taxa pentru autorizația de construire pe baza valorii reale a lucrărilor declarate de către solicitant, în termen de 15 zile de la data expirării termenului de executare stabilit prin autorizația de construire.

(4) Pentru persoanele fizice, în cazul în care valoarea lucrărilor declarate de către solicitant este mai mica decât valoarea determinata potrivit anexei nr. 1, regularizarea taxei se va face pe baza valorii astfel calculate.

(1) Cuantumul taxelor prevăzute în anexa nr. 7 se stabilește între aceste limite de către consiliile locale sau județene, după caz.

(2) Taxele prevăzute la acest capitol se plătesc prealabil eliberării sau vizarii, după caz, a certificatelor, avizelor și autorizațiilor.

(3) Pentru eliberarea certificatelor de urbanism și a autorizațiilor de construire de către președinții consiliilor județene, cu avizul primarilor comunelor, taxele datorate constituie venit în proporție de 50% la bugetul local și de 50% la bugetul județean.

(4) Pentru municipiul București taxele datorate pentru eliberarea certificatelor de urbanism și a autorizațiilor de construire se fac venit la bugetul municipiului București sau ale sectoarelor acestuia, după caz, potrivit atribuțiilor stabilite prin lege primarului general, respectiv primarilor de sectoare.

(5) Dovada plății taxei se păstrează la structura specializată a autorității administrației publice locale care a eliberat documentele respective.

(1) Contribuabilii care beneficiază sub diverse forme de serviciul de reclama și publicitate, cu excepția celui realizat prin mijloacele de informare în masa scrise și audiovizuale, sunt obligați sa încheie contracte în acest sens și datorează bugetelor locale pe raza cărora se efectuează publicitatea o taxa de reclama și publicitate care poate fi cuprinsă între 1% și 3% din valoarea contractului, exclusiv taxa pe valoarea adăugată aferentă.

(2) Pentru folosirea mijloacelor de publicitate prin afisaj, panouri sau alte asemenea mijloace publicitare beneficiarii datorează o taxa care poate fi cuprinsă între 65.000 lei/an/mp și 130.000 lei/an/mp sau fracțiune de mp.

(3) Pentru firmele instalate la locul exercitării activității taxa anuală se stabilește în funcție de dimensiune și poate fi cuprinsă între 120.000 lei/an/mp și 200.000 lei/an/mp sau fracțiune de mp.

(4) Cota procentuală și cuantumul taxei prevăzut în suma fixa se stabilesc de către consiliile locale în a căror rază teritorială se realizează publicitatea, în limitele prevăzute mai sus.

(1) Taxa datorată potrivit prevederilor art. 31 alin. (1) se plătește lunar de către cel care efectuează reclama și publicitatea la bugetul local al unității administrativ-teritoriale în a carei raza se realizează serviciul, până la data de 10 a lunii următoare, pe toată perioada desfășurării contractului, începând cu luna în care taxa a devenit exigibilă.

(2) Taxa devine exigibilă la data intrării în vigoare a contractului de prestare a serviciului de reclama și publicitate.

(3) Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclama și publicitate datorată potrivit art. 31 alin. (2) se plătește anticipat de către beneficiarul publicității, proporțional cu numărul de luni de utilizare, la bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a carei raza este expus afisul publicitar. În situațiile în care mijloacele de reclama și publicitate au o durată mai mare de un în, taxa se plătește până la data de 31 ianuarie a fiecărui an.

(4) Contribuabilii care datorează taxa potrivit art. 31 alin. (3) au obligația sa o achite trimestrial la bugetul local al unității administrativ-teritoriale în a carei raza teritorială își desfășoară activitatea, în patru rate egale, astfel: până la 15 martie, până la 15 iunie, până la 15 septembrie și până la 15 noiembrie.

(5) Instituțiile publice nu datorează taxa pentru folosirea mijloacelor de reclama și publicitate.

(6) Taxa prevăzută la art. 31 alin. (3) nu se datorează pentru panourile de identificare și avertizare a instalațiilor energetice.

(1) Contribuabilii care organizează manifestări artistice, competitii sportive, activități artistice și distractive de videoteca și discoteca, denumite în continuare spectacole, datorează impozit pe spectacole, calculat în cote procentuale asupra încasărilor din vânzarea biletelor de intrare și a abonamentelor sau în suma fixa pe metru patrat, în funcție de suprafața incintei unde se desfășoară spectacolul, mai puțin valoarea timbrelor instituite, potrivit legii.

(2) Instituțiile publice nu datorează impozitul pe spectacole.

a) 2% pentru manifestările artistice de teatru, de opera, de opereta, de filarmonica, cinematografice, muzicale, de circ, precum și pentru competitiile sportive interne și internaționale;

b) 5% pentru manifestările artistice de genul: festivaluri, concursuri, cenacluri, serate, recitaluri sau alte asemenea manifestări artistice ori distractive care au un caracter ocazional.

(1) Pentru activitățile artistice și distractive de videoteca și discoteca impozitul pe spectacole se stabilește în funcție de suprafața incintei în care se desfășoară spectacolul, pe zi de funcționare, după cum urmează:

a) în cazul videotecilor, de la 500 lei/mp/zi la 1.000 lei/mp/zi;

b) în cazul discotecilor, de la 1.000 lei/mp/zi la 2.000 lei/mp/zi.

(2) Cuantumul impozitului se stabilește de către consiliile locale în a căror rază administrativ-teritorială se realizează activitățile artistice și distractive, în limitele prevăzute la alin. (1).

(3) Pentru determinarea impozitului pe spectacole, asupra nivelurilor menționate la alin. (1) se aplică coeficienții de corectie menționați la nota din anexa nr. 4.

(1) Plătitorii de impozit pe spectacole, pentru manifestările prevăzute la art. 34, au obligația de a inregistra abonamentele și biletele de intrare la compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale în a căror rază teritorială asi au sediul și de a afișa tarifele la casele de vânzare a biletelor și la locul de desfășurare a spectacolelor.

(2) Pentru spectacolele organizate în deplasare sau în turneu este obligatorie vizarea biletelor de intrare și a abonamentelor la compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale în a căror rază teritorială se desfășoară spectacolele.

(1) Impozitul pe spectacole se plătește lunar până la data de 15 inclusiv a lunii următoare celei în care se realizează venitul la bugetul local al unității administrativ-teritoriale în a carei raza se desfășoară spectacolul.

(2) Plătitorii de impozit pe spectacole răspund de exactitatea calculului și de vărsarea la timp a impozitului.

a) să respecte normele tehnice privind tipărirea, înregistrarea, vizarea, evidenta și gestionarea, după caz, a abonamentelor și a biletelor de intrare la spectacole;

b) sa elibereze bilete de intrare la spectacole pentru toate sumele încasate și sa nu practice tarife mai mari decât cele înscrise pe bilete;

c) sa pună la dispoziție organelor de control documentele care atesta calculul și plata impozitului pe spectacole.

(1) Încălcarea normelor tehnice privind tipărirea, înregistrarea, vizarea, evidenta și gestionarea, după caz, a abonamentelor și a biletelor de intrare la spectacole constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 2.000.000 lei la 10.000.000 lei

(2) Cuantumul amenzilor prevăzute la alin. (1) se va actualiza în condițiile prezentei ordonanțe.

(3) Sancțiunea se aplică plătitorilor de impozit pe spectacole.

(1) Pentru șederea în municipii, orașe sau comune consiliile locale pot hotara instituirea taxei hoteliere datorate de persoanele fizice în vârsta de peste 18 ani.

(2) Taxa se determina pe baza cotei stabilite de consiliile locale între 0,5% și 5%, aplicată la tarifele de cazare practicate de unitățile hoteliere.

(3) Pentru șederea în stațiunile turistice, declarate conform legii, taxa se determina pe baza cotei stabilite de consiliile locale, între 0,5% și 5%, la tarifele practicate de unitățile hoteliere pentru o noapte de cazare, indiferent de durata sejurului.

(1) În exercitarea atribuțiilor ce le revin în administrarea domeniului public și privat al unităților administrativ-teritoriale, consiliile locale sau județene, după caz, pot institui taxe zilnice cuprinse între 1.000 lei și 100.000 lei pentru utilizarea temporară a locurilor publice și pentru vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor istorice, de arhitectura și arheologice.

(2) Consiliile locale pot institui taxe zilnice, cuprinse între limitele prevăzute la alin. (1), pentru deținerea în proprietate sau în folosință, după caz, de utilaje destinate sa funcționeze în scopul obținerii de venit. Categoriile de utilaje se stabilesc de către consiliile locale.

(3) Consiliile locale pot institui taxe pentru vehiculele lente prevăzute în anexa nr. 8, în suma fixa, pentru fiecare vehicul, ce pot fi cuprinse între 26.000 lei/an și 260.000 lei/an.

(4) Sumele provenite din taxele prevăzute la alin. (1)-(3) constituie venituri proprii ale bugetelor locale și se plătesc anticipat.

(5) Pentru stabilirea taxelor locale menționate la alin. (1)-(3) consiliile locale vor avea în vedere criteriile prevăzute în normele metodologice menționate la art. 76 din prezenta ordonanță.

(1) Pentru locuinta de domiciliu, precum și pentru terenul aferent acesteia consiliile locale pot adopta în timpul anului hotărâri privind reducerea sau scutirea de impozit pe clădiri și de impozit pe teren, stabilite în sarcina persoanelor fizice, în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță.

(2) Pentru persoanele cu handicap de gradul I și II, persoanele fizice nevazatoare, pentru cazurile în care într-un an persoanele fizice beneficiază numai de indemnizații de șomaj și/sau ajutor social și alocație de sprijin se poate acorda reducere sau scutire de impozit pe clădiri și de impozit pe teren.

(3) Sunt scutiți de taxa hoteliera persoanele cu handicap de gradul I și II, pensionării, elevii, studenții și militarii în termen.

(4) Procedura de acordare a facilitatii fiscale de scutire, respectiv reducere, potrivit alin. (2), se stabilește prin hotărâre a consiliului local.

(5) În cazul calamităților naturale consiliile locale pot adopta hotărâri privind scutirea de impozite și taxe locale, stabilite în sarcina contribuabililor prevăzuți la art. 3.

(6) Scutirea sau reducerea se acordă proporțional cu perioada rămasă până la sfârșitul anului și operează începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care persoanele în cauza atesta situațiile prevăzute la alin. (1), (2) și (5).

(7) Pentru plata cu anticipatie a impozitului pe clădiri și a impozitului pe teren, datorate pentru întregul an de către persoanele fizice, până la data de 15 martie a anului fiscal se acordă o bonificație de până la 10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local.

(1) Scutirea de impozite și taxe locale se acordă pe baza cererii beneficiarilor, proporțional cu perioada rămasă până la sfârșitul anului, începând cu luna următoare celei în care persoanele în cauza prezintă actele doveditoare prin care se atesta situația respectiva.

(2) În cazul impozitului pe clădiri și al impozitului pe teren scutirea se acordă numai pentru locuinta situata la adresa de domiciliu a contribuabilului.

(1) Sunt scutite de impozitele și taxele locale reglementate prin prezenta ordonanță fundațiile testamentare constituite potrivit legii, cu scopul de a întemeia, întreține, dezvolta și ajuta instituții de cultura naționala, precum și de a susține acțiuni cu caracter umanitar, social și cultural.

(2) Pot fi, de asemenea, scutite la cazare de la plata impozitelor și taxelor locale fundațiile și asociațiile cu caracter umanitar care au ca unica activitate întreținerea și funcționarea căminelor de bătrâni și a caselor pentru ocrotirea copiilor orfani și a copiilor strazii.

(1) Contribuabilii, persoane fizice, sunt scutiți de plată impozitului pe clădiri timp de 10 ani de la data dobândirii acesteia, după cum urmează:

a) pentru locuintele noi, în condițiile Legii locuinței nr. 114/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

b) pentru clădirile realizate pe bază de credite, în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 19/1994 privind stimularea investițiilor pentru realizarea unor lucrări publice și construcții de locuințe, cu modificările și completările ulterioare.

(2) În cazul înstrăinării clădirilor prevăzute la alin. (1), noii proprietari nu mai beneficiază de aceste scutiri.

(3) Sunt scutiți de la plata taxei pentru eliberarea autorizației de construire contribuabilii-concesionari, pentru autostrazile și tronsoanele de cale ferată concesionate, în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 30/1995 privind regimul de concesionare a construirii și exploatării unor tronsoane de cai de comunicație terestre - autostrăzi și cai ferate, cu modificările și completările ulterioare.

(4) Persoanele fizice care au domiciliul și care locuiesc efectiv în localitățile prevăzute în hotărârile Guvernului nr. 323/1996 privind aprobarea Programului special pentru sprijinirea dezvoltării economico-sociale a unor localități din Muntii Apuseni, cu modificările ulterioare, și nr. 395/1996 pentru aprobarea Programului special privind unele măsuri și acțiuni pentru sprijinirea dezvoltării economico-sociale a județului Tulcea și a Rezervatiei Biosferei "Delta Dunării", cu modificările ulterioare, beneficiază de reducere cu 50% a impozitelor și taxelor locale, în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 27/1996 privind acordarea de facilități persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localități din Muntii Apuseni și în Rezervatia Biosferei "Delta Dunării", republicată.

(1) Stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea și încasarea impozitelor și taxelor locale, a majorărilor de întârziere, a penalitatilor, a amenzilor și a oricăror alte venituri proprii ale bugetelor locale, soluționarea obiectiilor și contestațiilor formulate împotriva actelor de control și de impunere având ca obiect constatarea și stabilirea acestor venituri, precum și executarea creanțelor bugetare locale se efectuează de către autoritățile administrației publice locale sau prin compartimentele de specialitate ale acestora, după caz, în funcție de atribuțiile specifice, potrivit legii.

(2) Taxele cuvenite bugetelor locale în condițiile art. 74 sunt asimilate impozitelor și taxelor locale.

(1) Contribuabilii sunt obligați să depună declarațiile de impunere la compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale pe a căror rază teritorială se afla bunurile impozabile sau taxabile, după caz, în termen de 30 de zile de la data dobândirii acestora, în vederea determinării valorilor impozabile, precum și a impozitelor sau taxelor aferente.

(2) Verificarea datelor înscrise în declarația de impunere se face prin confruntare cu cele existente în registrele agricole sau în orice alte evidente specifice cadastrului imobiliar-edilitar, precum și cu cele din evidența contabilă a contribuabililor, după caz.

(3) În cazurile contribuabililor care nu depun declarația de impunere potrivit dispozițiilor legale, impozitul pe clădiri se poate stabili din oficiu pe baza evidentelor prevăzute la alin. (2).

(4) Pentru mijloacele de transport declarațiile se depun, în termen de 30 de zile de la data dobândirii acestora, la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale pe a carei raza teritorială contribuabilii asi au domiciliul, sediul sau punctele de lucru, după caz.

(5) Dacă au intervenit schimbări care conduc la modificarea impozitului sau a taxei datorate, declarațiile de impunere se depun în termen de 30 de zile.

(6) Contribuabilii, persoane juridice, calculează impozitul sau taxa datorată anual și depun declarația de impunere până la data de 31 ianuarie a anului fiscal la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale pe a carei raza teritorială se afla clădirea, terenul sau orice alte bunuri impozabile ori taxabile, după caz.

(1) Contribuabilii, persoane fizice și juridice străine, plătesc impozitele și taxele locale, majorările aferente și amenzile contravenționale, stabilite potrivit prezentei ordonanțe, în lei.

(2) Plata obligațiilor prevăzute la alin. (1) este în sarcina persoanelor fizice sau juridice străine și se achită de către acestea sau de către reprezentantul lor autorizat.

(1) Constituie contravenții la prezenta ordonanță următoarele fapte:

a) depunerea peste termen a declarațiilor de impunere prevăzute la art. 10, art. 29 alin. (2), art. 37 și la art. 62 alin. (1), (4)-(6);

b) nedepunerea declarațiilor de impunere prevăzute la art. 10, art. 29 alin. (2), art. 37 și la art. 62 alin. (1), (4)-(6).

(2) Contravenția prevăzută la lit. a) se sancționează cu amendă de la 500.000 lei la 1.000.000 lei, iar cea de la lit. b), cu amendă de la 1.000.000 lei la 3.000.000 lei.

(3) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către primari și persoanele împuternicite din cadrul compartimentelor de specialitate ale autorității administrației publice locale.

(4) În cazul persoanelor juridice limitele minime și maxime ale amenzilor prevăzute la alin. (2) se majorează cu 300%.

(5) Limitele amenzilor prevăzute la art. 43 și la alin. (1) și (2) din prezentul articol se actualizează prin hotărâre a Guvernului.

(6) Contravențiilor prevăzute la art. 43 și la alin. (1) și (2) din prezentul articol li se aplică dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor*), cu excepția art. 28.

(1) Pentru neplata la termen a impozitelor și taxelor locale se datorează majorări de întârziere, conform dispozițiilor legale.

(2) În cazul în care ultima zi a termenului de plată este zi nelucrătoare, potrivit legii, plata impozitului sau a taxei, după caz, se face fără majorări de întârziere în ziua lucrătoare imediat următoare.

(3) În situațiile în care impozitele și taxele locale datorate nu au fost stabilite ca urmare a nedepunerii declarației ori datele declarate nu corespund realității, stabilirea sau modificarea impozitului ori a taxei, după caz, se poate face pe 5 ani anteriori celui în care s-a efectuat constatarea.

(4) Termenul de prescripție pentru dreptul de a cere executarea silită este de 5 ani.

(5) La diferențele de impozit sau de taxe stabilite se calculează majorări de întârziere de la data când impozitul sau taxa era datorată.

(6) Funcționarul public vinovat de nestabilirea la timp a impozitelor și taxelor locale reglementate prin prezenta ordonanță răspunde civil, în limita majorărilor de întârziere calculate.

(7) Majorările și penalitățile de întârziere pentru venituri nevărsate la termen se înregistrează la capitolul și subcapitolul corespunzătoare impozitului sau taxei la care se referă.

(1) Consiliile locale și consiliile județene adopta hotărâri privind stabilirea de impozite și taxe locale, între limitele și în condițiile prezentei ordonanțe, în cursul lunii mai a fiecărui în pentru anul fiscal următor.

(2) Impozitele și taxele locale se calculează prin rotunjire, în sensul că fracțiunile sub 500 lei inclusiv se neglijează, iar ceea ce depășește 500 lei se majorează la 1.000 lei.

(3) Primării și președinții consiliilor județene sunt obligați să asigure publicitatea hotărârilor menționate la alin. (1), în condițiile Legii administrației publice locale nr. 215/2001.

(1) Constituie integral venituri proprii ale bugetelor locale următoarele resurse bănești:

a) penalitățile de întârziere aferente veniturilor proprii ale bugetelor locale, ca excepție de la dispozițiile art. 13^1 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996*) privind executarea creanțelor bugetare, cu modificările și completările ulterioare;

b) taxele judiciare de timbru prevăzute de Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, iar actualizarea periodică în funcție de rata inflației și majorarea anuală a acestor taxe se supun reglementărilor prevăzute de prezenta ordonanță;

c) taxele de timbru prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarială, cu modificările și completările ulterioare, iar actualizarea periodică în funcție de rata inflației și majorarea anuală a acestor taxe se supun reglementărilor prevăzute de prezenta ordonanță;

d) taxa pentru eliberarea titlurilor de proprietate asupra terenurilor dobândite în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevăzută la cap. V din anexa la Legea nr. 117/1999 privind taxele extrajudiciare de timbru. Procedurile privind actualizarea periodică în funcție de rata inflației și majorarea anuală pentru taxele menționate la cap. I-IV, precum și la cap. V din anexa la această lege se supun reglementărilor prevăzute de prezenta ordonanță.

(2) Prin normele metodologice referitoare la impozitele și taxele locale se vor detalia procedurile menționate la alin. (1), precum și cele specifice preluării la bugetele locale a acestor resurse financiare.

a) Legea nr. 69/1993 privind instituirea taxei pentru folosirea terenurilor proprietate de stat în alte scopuri decât pentru agricultura sau silvicultura, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 21 octombrie 1993, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la indexarea nivelului taxei anuale;

b) Ordinul ministrului finanțelor nr. 113/1994 pentru aprobarea Instrucțiunilor de aplicare a Legii nr. 69/1993 privind instituirea taxei pentru folosirea terenurilor proprietate de stat în alte scopuri decât pentru agricultura sau silvicultura, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 21 februarie 1994;

c) Legea nr. 34/1994 privind impozitul pe terenul agricol, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 2 iunie 1994, cu modificările și completările ulterioare;

d) Hotărârea Guvernului nr. 506/1994 pentru aprobarea Normelor privind metodologia de calcul și formularistica corespunzătoare referitoare la așezarea și urmărirea impozitelor și taxelor locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 254 din 9 septembrie 1994;

e) Hotărârea Guvernului nr. 507/1994 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind metodologia de calcul și de regularizare a impozitului pe venitul agricol, formularistica referitoare la așezarea și urmărirea impozitului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 19 septembrie 1994;

f) Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 44/1997 privind suspendarea impozitului pe venitul agricol, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 14 iulie 1997, cu modificările și completările ulterioare;

g) Legea nr. 147/1998 privind impozitul pe spectacole, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 14 iulie 1998;

h) Legea nr. 27/1994 privind impozitele și taxele locale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 22 iulie 1998, cu modificările și completările ulterioare;

i) Hotărârea Guvernului nr. 718/1998 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 147/1998 privind impozitul pe spectacole și formularistica corespunzătoare, precum și a Normelor privind tipărirea, înregistrarea, vizarea, gestionarea și utilizarea biletelor de intrare și a abonamentelor la spectacole, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 27 octombrie 1998;

j) pct. 2 al cap. I din anexa la Legea nr. 117/1999 privind taxele extrajudiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 6 iulie 1999;

k) art. 6 alin. (15) și art. 32 alin. (3) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 13 ianuarie 1997, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 453/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 1 august 2001;

l) Ordinul comun al ministrului finanțelor și al secretarului de stat, șeful Departamentului pentru Administrație Publică Locală, privind formularele tipizate pentru impozite și taxe locale nr. 805/19a/6.283/1999, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 și 482 bis din 5 octombrie 1999;

m) orice alte dispoziții contrare prezentei ordonanțe.