LEGE nr. 414 din 26 iunie 2002 - (*actualizată*)

(1) Sunt obligate la plata impozitului pe profit, în condițiile prezentei legi, și denumite în continuare contribuabili:

a) persoanele juridice române, pentru profitul impozabil obținut din orice sursa, atât din România, cat și din străinătate;

b) persoanele juridice străine care desfășoară activități printr-un sediu permanent în România, pentru profitul impozabil aferent acelui sediu permanent;

c) persoanele juridice sau fizice nerezidente care desfășoară activități în România ca beneficiari ori parteneri împreună cu o persoană juridică română într-o asociere sau o alta entitate ce nu da naștere unei persoane juridice, pentru profitul realizat în România;

d) persoanele juridice române și persoanele fizice rezidente, pentru veniturile realizate atât în România, cat și în străinătate din asocieri care nu dau naștere unei persoane juridice. În acest caz impozitul datorat de persoana fizica se calculează, se retine și se vărsa de către persoana juridică;

e) persoanele juridice străine care obțin veniturile prevăzute la art. 16, pentru profitul impozabil aferent acestor venituri.

(2) Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit:

a) trezoreria statului;

b) instituțiile publice, pentru fondurile publice constituite, inclusiv pentru veniturile extrabugetare și disponibilitățile realizate și utilizate, potrivit Legii nr. 72/1996*) privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și Legii nr. 189/1998 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, dacă legea nu prevede altfel;

c) organizațiile de nevăzători, de invalizi și ale persoanelor cu handicap, pentru profiturile realizate de unitățile economice fără personalitate juridică ale acestora, protejate potrivit legii speciale de organizare și funcționare privind protecția specială și încadrarea în munca a persoanelor cu handicap;

d) fundațiile române constituite ca urmare a unor legate;

e) cooperativele care funcționează ca unități protejate ale persoanelor cu handicap, special organizate, potrivit legii de organizare și funcționare privind protecția specială și încadrarea în munca a persoanelor cu handicap;

f) cultele religioase, pentru veniturile obținute din producerea și valorificarea obiectelor și produselor necesare activității de cult, potrivit Legii nr. 103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult, și pentru veniturile obținute din chirii, cu condiția utilizării sumelor respective pentru întreținerea și funcționarea unităților de cult, pentru lucrările de construire, de reparatie și de consolidare a lacasurilor de cult și a clădirilor ecleziastice, pentru învățământ și pentru acțiuni specifice cultelor religioase, inclusiv veniturile din despăgubiri sub forma bănească, obținute ca urmare a măsurilor reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate;

g) instituțiile de învățământ particular acreditate, precum și cele autorizate, pentru veniturile utilizate, potrivit Legii învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 174/2001 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea finanțării învățământului superior;

h) asociațiile de proprietari constituite ca persoane juridice și asociațiile de locatari recunoscute ca asociații de proprietari, potrivit Legii locuinței nr. 114/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru veniturile obținute din activitățile economice care sunt sau vor fi utilizate pentru îmbunătățirea confortului și a eficientei clădirii, pentru întreținerea și repararea proprietății comune.

(3) Persoanele juridice române fără scop patrimonial sunt exceptate de la plata impozitului pe profit pentru următoarele categorii de venituri:

a) cotizațiile membrilor;

b) contribuțiile bănești sau în natura ale membrilor și simpatizantilor;

c) taxele de înregistrare, stabilite potrivit legislației în vigoare;

d) donațiile și sumele sau bunurile primite prin sponsorizare;

e) dobânzile și dividendele obținute din plasarea disponibilităților rezultate din asemenea venituri;

f) veniturile pentru care se datorează impozit pe spectacole;

g) resursele obținute de la bugetul de stat și/sau de la bugetele locale;

h) veniturile din acțiuni intamplatoare realizate de organizații sindicale/patronale, utilizate în scop social sau profesional, potrivit statutului de organizare și funcționare;

i) veniturile excepționale rezultate din cedarea activelor corporale aflate în proprietatea persoanelor juridice fără scop patrimonial, altele decât cele care sunt sau au fost folosite în activitatea economică.

(4) Persoanele juridice fără scop patrimonial, pentru veniturile realizate din activități economice până la nivelul echivalentului în lei de 10.000 euro, realizate într-un an fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale neimpozabile prevăzute la alin. (3), sunt exceptate de la plata impozitului pe profit.

(5) Persoanele juridice române fără scop patrimonial plătesc impozit pe profitul corespunzător veniturilor economice care exced limita prevăzută la alin. (4). Profitul impozabil se impozitează cu cota prevăzută la art. 2 alin. (1).

(1) Cota de impozit pe profit este de 25%, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege.

(2) În cazul Băncii Naționale a României cota de impozit pe profit este de 80% și se aplică asupra veniturilor rămase după scăderea cheltuielilor deductibile și a fondului de rezerva, potrivit legii.

(3) Contribuabilii care obțin venituri din activitățile desfășurate pe bază de licență în zona libera plătesc o cota de impozit pe profit de 5% pentru profitul impozabil care corespunde acestor venituri, până la data de 31 decembrie 2004.

(4) Contribuabilii care au încasat printr-un cont bancar din România venituri în valută din exportul bunurilor și/sau al prestărilor de servicii, realizate din activitatea proprie, direct sau prin contract de comision, plătesc o cota de impozit pe profit de 6% pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii acestor venituri în volumul total al veniturilor. Suma aferentă reducerii cotei de impozit pe profit de la 25% se repartizează la sfârșitul anului ca sursa proprie de finanțare, în limita profitului rămas după înregistrarea cheltuielii cu impozitul pe profit. Prestările de servicii pentru care se aplică cota de impozit redusă sunt cele pentru care beneficiarul prestării este în străinătate.

(5) Începând cu data de 1 ianuarie 2003 cota de impozit pe profit este de 12,5% pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii veniturilor încasate din export în volumul total al veniturilor. Începând cu data de 1 ianuarie 2004 cota de impozit pe profit este de 25%.

(6) Stimularea exporturilor se va face printr-un sistem de sprijin cu finanțare prin bugetele anuale, iar mecanismul de acordare va fi aprobat prin hotărâre a Guvernului.

(7) Sumele înregistrate în conturi de rezerve, reprezentând facilități fiscale, potrivit legii, nu pot fi utilizate pentru majorarea capitalului social sau pentru acoperirea pierderilor. În cazul în care nu sunt respectate prevederile acestui alineat, asupra acestor sume se recalculează impozitul pe profit și se vor calcula dobânzi, penalități și penalități de întârziere de la data aplicării facilitatii respective, potrivit legii. Nu se supun impozitării rezervele din influente de curs valutar aferente aprecierii disponibilităților în valută, constituite potrivit legii, înregistrate de bănci - persoane juridice române și sucursalele băncilor străine care își desfășoară activitatea în România.

(1) Contribuabililor care beneficiază de facilitățile prevăzute la art. 2 alin. (3)-(5) nu li se aplică dispozițiile art. 11 alin. (5). Contribuabilii își exprima opțiunea pentru una dintre cele doua facilități la începutul anului fiscal.

(2) În cazul contribuabililor care își desfășoară activitatea în zonele libere, pentru veniturile realizate din export se aplică cota cea mai favorabilă prevăzută la art. 2 alin. (3) și (4).

(3) Contribuabilii care beneficiază de facilitățile prevăzute la art. 2 alin. (3)-(5) și la art. 11 alin. (5) nu mai beneficiază de facilitățile de natura impozitului pe profit, prevăzute în alte acte normative.

(4) Contribuabilii prevăzuți la art. 35 alin. (3)-(5) nu intra sub incidența prevederilor alin. (3).

(1) Anul fiscal al fiecărui contribuabil este anul calendaristic.

(2) Când un contribuabil se înființează sau încetează sa existe în cursul unui an fiscal, perioada impozabilă este perioada din anul fiscal pentru care contribuabilul a existat.

(1) Cu excepția dispozițiilor alin. (2), în cazul asocierii sau al altor forme de organizare fără personalitate juridică, fiecare partener, asociat sau beneficiar se impozitează în limita care i se cuvine din profit.

(2) În cazul asociațiunilor în participațiune sau al asocierilor similiare, veniturile și cheltuielile sunt alocate acestora în limita cotelor de participațiune deținute de fiecare asociat. Orice plati suplimentare prevăzute în contractul de asociere, inclusiv contribuțiile suplimentare, nu sunt deductibile la calculul profitului impozabil.

(1) Profitul impozabil se calculează ca diferența între veniturile realizate din orice sursa și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și se adauga cheltuielile nedeductibile.

(2) În cazul bunurilor mobile și imobile produse de către contribuabili și valorificate în baza unui contract de vânzare cu plata în rate, contribuabilii pot opta pentru înregistrarea valorii ratelor la venituri impozabile, la termenele scadente prevăzute în contract. Cheltuielile corespunzătoare sunt deductibile la aceleași termene scadente prevăzute în contractele încheiate între părți, proporțional cu valoarea ratei înregistrate în valoarea totală a contractului. Opțiunea se exercită în momentul livrării bunurilor și nu se poate reveni asupra ei.

a) dividendele primite de către o persoană juridică română de la o altă persoană juridică română;

b) diferențele favorabile de valoare ale titlurilor de participare înregistrate ca urmare a incorporarii rezervelor, a beneficiilor sau a primelor de emisiune ori prin compensarea unor creanțe la societatea la care se dețin participatiile;

c) veniturile rezultate din anularea datoriilor care au fost considerate cheltuieli nedeductibile, precum și din anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere sau a veniturilor realizate din recuperarea unor cheltuieli nedeductibile;

d) alte venituri neimpozabile, prevăzute expres în acte normative speciale.

(1) La calculul profitului impozabil cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt aferente veniturilor impozabile.

(2) Metodele contabile stabilite prin reglementări legale în vigoare, inclusiv metoda LIFO, sunt recunoscute la calculul profitului impozabil. Metoda de evaluare aplicată trebuie să fie aceeași pe tot parcursul exercițiului financiar.

(3) La calculul profitului impozabil sunt deductibile numai următoarele sume utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor și a provizioanelor:

a) rezerva, în limita a 5% din profitul contabil, înainte de determinarea impozitului pe profit, din care se scad veniturile neimpozabile și se adauga cheltuielile aferente acestor venituri neimpozabile, până ce aceasta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris și vărsat sau din patrimoniu, după caz, potrivit legilor de organizare și funcționare. Rezerva constituită de persoanele juridice care furnizează utilități societăților comerciale care se restructureaza, se reorganizează sau se privatizează poate fi folosită pentru acoperirea pierderilor de valoare a pachetului de acțiuni obținut în urma procedurii de conversie a creanțelor, iar sumele destinate reconstituirii ulterioare a acesteia sunt deductibile la calculul profitului impozabil, începând cu anul fiscal 2003.

b) în cazul băncilor și cooperativelor de credit autorizate, provizioanele obligatorii constituite potrivit normelor Băncii Naționale a României. Același regim se aplică și fondurilor de garantare;

c) rezervele tehnice calculate de către societățile de asigurare și reasigurare, constituite potrivit prevederilor Legii nr. 32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările ulterioare. Pentru contractele de asigurare cedate în reasigurare, rezervele tehnice se diminuează prin înregistrarea la venituri, astfel încât nivelul acestora sa acopere partea de risc care rămâne în sarcina asiguratorului, după deducerea reasigurării. Sunt nedeductibile sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor pentru contractele cedate în reasigurare.

(4) Orice alte rezerve constituite în baza unor acte normative speciale nu sunt cheltuieli deductibile. Excepție fac rezervele legale constituite de Banca Naționala a României, băncile, fondurile de garantare și cooperativele de credit.

(5) Schimbarea destinației rezervelor și a fondurilor care au fost deductibile din profitul impozabil, potrivit prevederilor legale, prin distribuirea către acționari, sub orice formă, cu ocazia lichidării, divizării, fuziunii, dizolvării societății sau a retragerii unui acționar/asociat, va atrage impunerea sumelor respective cu impozit pe profit și impozit pe dividende, conform prevederilor legale în vigoare. Fac excepție sumele transferate în cazul dizolvării fără lichidare, dacă succesorul de drept al contribuabilului menține sistemul de impunere conform prezentei legi.

(6) Sunt deductibile la calculul profitului impozabil:

a) cheltuielile de sponsorizare și/sau mecenat, efectuate potrivit legii, în limita de 5% aplicată asupra diferenței dintre totalul veniturilor și totalul cheltuielilor, inclusiv accizele, mai puțin cheltuiala cu impozitul pe profit și cheltuielile cu sponsorizarea și/sau mecenatul;

b) perisabilitatile, în limitele prevăzute în normele aprobate prin hotărâre a Guvernului, care se vor elabora în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

c) cheltuielile cu primele de asigurare pentru accidente de muncă, boli profesionale și risc profesional, precum și cheltuielile cu alte prime de asigurare plătite de angajator în numele angajatului, impozabile, potrivit legii, la angajat persoana fizica;

d) cheltuielile cu cotizațiile plătite asociațiilor profesionale, recunoscute prin hotărâre a Guvernului ca fiind de utilitate publică, până la nivelul echivalentului în lei al sumei de 1.000 euro anual.

(7) Potrivit prezentei legi, cheltuielile nedeductibile sunt:

a) cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele reprezentând diferențe din anii precedenti sau din anul curent, precum și impozitele pe profit sau venit plătite în străinătate;

b) amenzile, confiscarile, majorările de întârziere și penalitățile de întârziere datorate către autoritățile române, potrivit prevederilor legale, altele decât cele prevăzute în contractele comerciale. Amenzile, penalitățile sau majorările datorate către autorități străine ori în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane nerezidente în România și/sau autorități străine sunt cheltuieli nedeductibile, cu excepția majorărilor, al căror regim este reglementat prin convențiile de evitare a dublei impuneri;

c) suma cheltuielilor cu indemnizația de deplasare acordată salariaților, pentru deplasări în țara și în străinătate, care depășește de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituțiile publice;

d) sumele utilizate pentru constituirea provizioanelor peste limitele stabilite prin hotărâre a Guvernului;

e) suma cheltuielilor sociale care depășesc limitele considerate deductibile, conform legii anuale a bugetului de stat;

f) cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsa din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, precum și taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor cheltuieli;

g) cheltuielile cu taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor acordate salariaților sub forma unor avantaje în natura, dacă valoarea acestora nu a fost impozitată prin reținere la sursa;

h) orice cheltuieli făcute în favoarea acționarilor sau a asociaților, altele decât cele generate de plati pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului la valoarea de piața;

i) cheltuielile de cercetare-dezvoltare, de conducere și de administrare înregistrate de un sediu permanent care aparține unei persoane fizice sau juridice străine, care nu s-au efectuat în România, care depășesc 10% din salariile impozabile ale salariaților sediului permanent din România;

j) cheltuielile înregistrate în contabilitate care nu au la baza un document justificativ, potrivit Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii;

k) cheltuielile înregistrate de societățile agricole constituite în baza Legii nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultura, pentru dreptul de folosință al terenului agricol adus de membrii asociați peste cota de distribuție din producția realizată din folosință acestuia, prevăzută în contractul de societate sau asociere;

l) cheltuielile înregistrate în contabilitate, determinate de diferențele nefavorabile de valoare ale titlurilor de participare, ale titlurilor imobilizate ale activității de portofoliu, cu excepția celor determinate de vânzarea acestora;

m) cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile;

n) cheltuielile reprezentând tichetele de masa acordate de angajatori, dacă nu sunt acordate în limita dispozițiilor legii anuale a bugetului de stat;

o) cheltuielile privind contribuțiile plătite la fondurile speciale peste limitele stabilite sau care nu sunt reglementate de actele normative, inclusiv contribuțiile la fonduri de pensii, altele decât cele obligatorii;

p) abrogată;

q) cheltuielile de protocol care depășesc limita de 2% aplicată asupra diferenței rezultate dintre totalul veniturilor și al cheltuielilor, inclusiv accizele, mai puțin cheltuielile cu impozitul pe profit și cheltuielile de protocol înregistrate în cursul anului;

r) alte cheltuieli salariale și/sau asimilate acestora, care nu sunt impozitate la persoana fizica, dacă legea nu prevede altfel;

s) cheltuielile cu serviciile de management, consultanța, prestări de servicii sau asistența, în situația în care nu sunt încheiate contracte în forma scrisă și pentru care beneficiarii nu pot justifica prestarea acestora pentru activitatea autorizata;

t) cheltuielile cu primele de asigurare care nu privesc activele corporale și necorporale ale contribuabilului, precum și cele care nu sunt aferente obiectului de activitate pentru care este autorizat, cu excepția celor care privesc bunurile reprezentând garanție bancară pentru creditele utilizate în desfășurarea activității pentru care contribuabilul este autorizat.

(1) Cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile în cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic decât unu.

(2) În cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este peste unu, inclusiv, cheltuielile cu dobânzile sunt deductibile până la nivelul sumei veniturilor din dobânzi plus 10% din celelalte venituri ale contribuabilului. Cheltuielile cu dobânzile rămase nedeductibile se reportează în perioada următoare, în aceleași condiții, până la deductibilitatea integrală a acestora.

(3) În cazul în care cheltuielile din diferențele de curs valutar ale contribuabilului depășesc veniturile din diferențele de curs valutar, diferența va fi tratata ca o cheltuiala cu dobânda, în sensul alin. (1) și (2), deductibilitatea acestei diferențe fiind supusă limitarilor prevăzute în aceste alineate.

(4) Dobânzile și pierderile din diferențe de curs valutar în legătură cu împrumuturile obținute direct sau indirect de la bănci internaționale de dezvoltare și organizații similare, menționate în instrucțiunile prevăzute la art. 34, și cele care sunt garantate de stat nu intra sub incidența prevederilor prezentului articol.

(5) În cazul împrumuturilor obținute de la alte entități, cu excepția băncilor, sucursalelor acestora și cooperativelor de credit, române sau străine, a societăților de leasing pentru operațiuni de leasing, a societăților de credit ipotecar, dobânzile deductibile sunt limitate la:

a) nivelul ratei dobânzii de referința a Băncii Naționale a României, corespunzătoare ultimei luni din trimestru, pentru împrumuturile în lei; și

b) nivelul ratei dobânzii anuale de 9%, respectiv 2,25% trimestrial, pentru împrumuturile în valută. Acest nivel al ratei dobânzii se aplică la determinarea profitului impozabil aferent anului fiscal 2003. Nivelul ratei dobânzii pentru împrumuturile în valută se va actualiza prin hotărâre a Guvernului.

(6) Limita prevăzută la alin. (5) se aplică pentru fiecare împrumut, înainte de aplicarea prevederilor alin. (1) și (2).

(7) Prevederile alin. (1) - (3) nu se aplică băncilor - persoane juridice române, sucursalelor băncilor străine care își desfășoară activitatea în România, societăților comerciale pentru operațiunile de leasing, societăților de credit ipotecar, precum și instituțiilor de credit.

(1) Cheltuielile privind amortizarea activelor corporale și necorporale sunt deductibile în limita prevederilor Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Pentru echipamentele tehnologice, respectiv mașini, utilaje și instalații de lucru, computere și echipamente periferice ale acestora, puse în funcțiune după data intrării în vigoare a prezentei legi, se poate utiliza regimul de amortizare accelerata fără aprobarea organului fiscal teritorial. Același regim de amortizare se poate utiliza și pentru brevetele de invenție, de la data aplicării acestora de către contribuabil.

(2) Cheltuielile cu exploatarea zăcămintelor naturale, de natura decopertarilor, explorarilor, forarilor, dezvoltarilor, care nu se finalizează în obiective economice ce pot fi exploatate, se recuperează în următorii 5 ani, în rate egale, din veniturile realizate din exploatare.

(3) Contribuabilii autorizați sa desfășoare activitate în domeniul exploatării zăcămintelor naturale sunt obligați sa înregistreze în evidența contabilă și sa deducă la calculul profitului impozabil provizioane pentru refacerea terenurilor afectate și pentru redarea acestora în circuitul economic, silvic sau agricol, în limita unei cote de până la 1% din diferența anuală dintre veniturile și cheltuielile din exploatare, înregistrate potrivit reglementărilor contabile, pe toată durata de funcționare a exploatării zăcămintelor naturale.

(4) Pentru titularii de acorduri petroliere care desfășoară operațiuni petroliere în perimetre marine ce includ zone cu adancime de apa mai mare de 100 m, cota provizionului constituit pentru dezafectarea sondelor, demobilizarea instalațiilor, a dependintelor și a anexelor, precum și pentru reabilitarea mediului este de 10% din profitul anual de exploatare, pe toată durata de funcționare a exploatării petroliere.

(5) Contribuabilii care investesc în mijloace fixe și/sau în brevete de invenție amortizabile, potrivit legii, destinate activităților pentru care aceștia sunt autorizați, și care nu au optat pentru regimul de amortizare accelerata pot deduce cheltuieli suplimentare de amortizare reprezentând 20% din valoarea de intrare a acestora. Valoarea rămasă de recuperat pe durata de viața utila se determina după scăderea din valoarea de intrare a sumei egale cu deducerea de 20%.

(6) Deducerea suplimentară de amortizare se acordă la data punerii în funcțiune a mijlocului fix, conform prevederilor Legii nr. 15/1994. Sunt exceptate de la aceasta prevedere achizițiile de animale și plantații, pentru care deducerea se acordă astfel:

a) pentru animale, la data achiziției;

b) pentru plantații, la data recepției finale de înființare a plantației.

(7) Intra sub incidența alin. (1) sau (5), după caz, și mijloacele fixe achiziționate în baza unui contract de leasing financiar cu clauza definitivă de transfer al dreptului de proprietate asupra bunului la expirarea contractului de leasing financiar.

(8) Contribuabilii care beneficiază de facilitățile prevăzute la alin. (1) și (5) au obligația sa păstreze în patrimoniu aceste mijloace fixe cel puțin o perioadă egala cu jumătate din durata lor normală de funcționare.

(9) Persoanele juridice care au beneficiat până la data intrării în vigoare a prezentei legi de facilitatea fiscală prevăzută la art. 21^2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 297/2000 pentru completarea Legii nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privati pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, aprobată și modificată prin Legea nr. 415/2001, sunt obligați sa păstreze în patrimoniu investițiile realizate cel puțin o perioadă egala cu jumătate din durata normală de funcționare a acestora.

(10) În cazul în care nu sunt respectate prevederile alin. (8) și (9), impozitul pe profit se recalculează, inclusiv pentru perioada în care s-a aplicat deducerea, și se vor calcula majorări și penalități de întârziere, conform reglementărilor legale în vigoare.

(1) Pierderea anuală, stabilită prin declarația de impozit pe profit, se recuperează din profiturile impozabile obținute în următorii 5 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării acestora.

(2) Pierderea fiscală înregistrată de contribuabilii care își încetează existenta prin divizare sau fuziune nu se recuperează de către contribuabilii nou-infiintati sau de către cei care preiau patrimoniul societății absorbite, după caz.

(3) În cazul persoanelor juridice străine prevederile alin. (1) se aplică luându-se în considerare numai activitățile economice, cotele de participare, profiturile și pierderile atribuite sediului permanent din România.

(4) Contribuabilii care au fost obligați la plata unui impozit pe venit și care anterior au realizat pierdere fiscală intra sub incidența prevederilor alin. (1) de la data la care au revenit la sistemul de impozitare reglementat de prezenta lege. Aceasta pierdere se recuperează de la data înregistrării.

(1) În situația lichidării/dizolvării unui contribuabil, pentru determinarea profitului impozabil se ia în calcul și profitul rezultat din lichidarea patrimoniului acestuia.

(2) În cazul fuziunii sau al divizării unui contribuabil care își încetează existenta sumele rezultate din evaluarile generate de aceste operațiuni se vor reflecta în conturile de rezerve ale entitatilor rezultate, fără a fi utilizate la majorarea capitalului social. În caz contrar aceste sume se supun impozitării cu cota prevăzută la art. 2 alin. (1).

(1) Persoanele juridice străine care realizează următoarele venituri se impozitează pentru profitul corespunzător acestora, potrivit prevederilor prezentei legi, cu cota prevăzută la art. 2 alin. (1):

a) veniturile obținute din sau în legătură cu proprietăți imobiliare situate în România, inclusiv închirierea în scopul utilizării unei asemenea proprietăți, și câștigul obținut prin înstrăinarea unui drept asupra unei astfel de proprietăți, inclusiv orice alte drepturi de proprietate atribuibile indirect, inclusiv prin înstrăinarea acțiunilor și a altor drepturi similare într-o societate ale carei active corporale sunt formate în principal - direct sau indirect - din proprietăți imobiliare situate în România;

b) veniturile obținute ca urmare a exploatării resurselor naturale localizate în România, inclusiv câștigul obținut din vânzarea unui drept aferent unor asemenea resurse naturale;

c) veniturile obținute din înstrăinarea unui drept de proprietate deținut la o persoană juridică română.

(2) Orice alt venit care nu este menționat la alin. (1) este venit realizat pe teritoriul României dacă este plătit de un rezident român sau este plătit de ori prin intermediul unui sediu permanent în România.

(3) În cazul persoanelor juridice străine care realizează veniturile prevăzute la alin. (1) și (2), obligația completării și depunerii declarației de impunere, în numele și în contul persoanei juridice străine, precum și a calculării, reținerii și plății impozitului revine plătitorului de venit, precum și persoanei juridice rezidente ale carei valori se tranzactioneaza sau societății de intermediere ori societății de servicii de investiții financiare, o dată cu primul termen stabilit la art. 20.

(1) În sensul prezentei legi, sediu permanent înseamnă locul prin intermediul căruia orice activitate a unei persoane fizice sau juridice străine este, în întregime sau în parte, condusă direct ori prin intermediul unui agent dependent. În cazul în care o asociere sau o alta entitate care nu are personalitate juridică desfășoară activități printr-un sediu permanent în România, părțile sau beneficiarii se considera că desfășoară activitate în România printr-un sediu permanent.

(2) Sediul permanent include: un loc de conducere, o sucursala, un birou, un sediu secundar, o fabrica, un magazin, un atelier, o mina, un put petrolier sau de gaze, o cariera sau orice alt loc de extracție a resurselor naturale.

(3) Un șantier de construcții sau un loc unde au fost aduse echipamente pentru construcții, un proiect de montaj sau de instalare, activitățile de supraveghere, consultanța și furnizarea de servicii pentru același proiect sau proiecte conexe devine sediu permanent dacă are o durată mai mare de 6 luni.

(4) Un sediu permanent nu include: folosirea de instalații în scopul depozitarii, al expunerii de produse sau de mărfuri; menținerea unui stoc de produse sau de mărfuri în scopul depozitarii sau al expunerii; menținerea unui stoc de produse sau de mărfuri numai în scopul prelucrării de către o altă persoană juridică; menținerea unui stoc de produse sau de mărfuri pentru expunerea în cadrul unui târg comercial sau al unei expoziții și care pot fi și vândute la încheierea targului sau a expoziției.

(5) Sediul permanent nu include nici un loc fix de afaceri destinat cumpărării de produse, de mărfuri sau colectării de informații, menținerea unui loc fix de afaceri în scopul desfășurării de activități cu caracter pregatitor sau auxiliar, pentru orice combinare a activităților menționate, cu condiția ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din aceasta combinare să aibă un caracter pregatitor sau auxiliar.

(6) Când o persoană fizica sau juridică, alta decât un agent cu statut independent, acționează în numele unei întreprinderi și are și exercită împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, aceasta întreprindere se considera ca are un sediu permanent în privinta oricăror activități pe care persoana le exercita pentru întreprindere, în afară de cazul în care activitățile acestei persoane sunt limitate la cele menționate la alin. (5).

(7) O întreprindere nu se considera ca are un sediu permanent numai prin faptul ca aceasta își exercită activitatea de afaceri printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiția ca aceasta persoana sa acționeze în cadrul activității ei obișnuite, înscrisă în documentele de constituire.

(8) Prin agent dependent se înțelege o persoană fizica, juridică sau alta entitate care își desfășoară activitatea în România, în numele, pe contul și sub controlul unei persoane fizice sau juridice străine, în baza unui înscris între aceștia, și încheie contracte în numele acesteia, cu excepția reprezentantelor autorizate sa funcționeze pe teritoriul României.

(9) Reprezentantul legal al sediului permanent este obligat ca înainte de începerea activității sa îl înregistreze la organul fiscal teritorial în a cărui raza urmează sa activeze.

(10) Pentru reflectarea reală a profitului impozabil al sediului permanent se scad numai cheltuielile aferente realizării veniturilor acestuia, avându-se în vedere prevederile cap. II. La determinarea profitului impozabil al sediilor permanente vor fi avute în vedere următoarele reguli:

a) relația dintre o societate comercială străină și sediul permanent al acesteia nu poate fi stabilită juridic prin convenții/contracte; în consecința, operațiunile la care acestea participa nu generează profit, iar ca urmare a derulării acestor operațiuni sediul permanent nu înregistrează pierdere;

b) tot ceea ce nu reprezintă cheltuieli sau venituri la societatea comercială străină nu poate fi cheltuiala sau venit al sediului permanent;

c) circulația bunurilor și a finantarilor între acestea, precum și cedarea bunurilor mobile și imobile nu duc la realizarea de profituri sau pierderi.

(1) Persoana juridică română are dreptul de a i se deduce din impozitul pe profit datorat în România o sumă echivalenta cu impozitul pe venitul din sursa externa, plătit direct sau prin reținere la sursa în străinătate, pe bază de documente confirmate de autoritățile străine, care atesta plata, la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naționala a României, aferent datei plății. În acest caz valoarea ce va fi luată în considerare pentru determinarea profitului impozabil este cea bruta, inclusiv impozitul plătit în afară.

(2) Suma deducerii este la nivelul prevăzut la art. 2 alin. (1), dar nu mai mult decât impozitul pe profit calculat prin aplicarea cotei impozitului pe profit, prevăzută în prezenta lege, asupra veniturilor pe fiecare sursa de venit externa, după ce s-au scăzut cheltuielile deductibile aferente acestora.

(1) Plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul următor, cu excepția Băncii Naționale a României, a băncilor române și a sucursalelor din România ale băncilor, persoane juridice străine, care efectuează plati lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se calculează impozit. În acest scop profitul și impozitul pe profit se calculează și se evidențiază trimestrial, cumulat de la începutul anului sau lunar, în cazul băncilor.

(2) Banca Naționala a României, băncile și sucursalele din România ale băncilor, persoane juridice străine, au obligația sa plătească în contul impozitului pe profit, pentru luna decembrie a fiecărui an fiscal, o sumă egala cu impozitul datorat pe luna noiembrie a aceluiași an, până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor, urmând ca regularizarea pe baza datelor din bilanțul contabil să se efectueze până la termenul prevăzut pentru depunerea situațiilor financiare.

(3) Contribuabilii, alții decât cei prevăzuți la alin. (2), au obligația sa plătească în contul impozitului pe profit pentru trimestrul IV, până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor, o sumă egala cu impozitul calculat și evidențiat pe trimestrul III, urmând ca regularizarea pe baza datelor din bilanțul contabil să se efectueze până la termenul prevăzut pentru depunerea situațiilor financiare.

(4) Persoanele juridice care încetează sa existe au obligația de a depune declarația de impunere și de a plati impozitul pe profit cu 10 zile înainte de data înregistrării încetării existenței persoanei juridice la registrul comerțului.

(5) Persoanele juridice fără scop patrimonial calculează și plătesc impozitul pe profit anual, până la data de 25 ianuarie a anului următor.

(6) Contribuabilii care obțin venituri din cultura cerealelor și a plantelor tehnice, pomicultura și viticultura plătesc impozit pe profit anual, până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor, pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii acestor venituri în volumul total al veniturilor.

(1) În cursul anului fiscal contribuabilii au obligația de a depune declarația de impunere până la termenul de plată a impozitului inclusiv, urmând ca, după definitivarea impozitului pe profit pe baza datelor din bilanțul contabil anual, să depună declarația de impunere pentru anul fiscal expirat, până la termenul prevăzut pentru depunerea situațiilor financiare.

(2) Contribuabilii sunt obligați să depună o dată cu declarația de impunere anuală și o declarație privind plățile sau angajamentele de plată către persoanele fizice și/sau juridice străine, care să cuprindă sumele, scopul plății și beneficiarul. Nu se cuprind în aceasta declarație sumele angajate sau plătite pentru operațiunile în exclusivitate de import de bunuri și transport internațional.

(3) Contribuabilii sunt răspunzători pentru calculul impozitelor declarate și pentru depunerea în termen a declarației de impunere.

(4) Declarația de impunere se semnează de către administrator sau de orice altă persoană autorizata, potrivit legii, sa îl reprezinte pe contribuabil.

(1) În vederea determinării obligațiilor fiscale, potrivit prevederilor prezentei legi, organele fiscale au dreptul de a controla și de a recalcula adecvat profitul impozabil și impozitul de plată pentru:

a) operațiunile care au ca scop evitarea sau diminuarea plății impozitelor;

b) operațiunile efectuate în numele contribuabilului, dar în favoarea asociaților, acționarilor sau persoanelor ce acționează în numele acestora;

c) datoriile asumate de contribuabili în contul unor împrumuturi făcute sau garantate de acționari, asociați ori de persoanele care acționează în numele acestora, în vederea reflectării reale a operațiunii;

d) distribuirea, împărțirea, alocarea veniturilor, deducerile, creditele sau reducerile între 2 sau mai mulți contribuabili ori acele operațiuni controlate, direct sau indirect, de persoane care au interese comune, în scopul prevenirii evaziunii fiscale și pentru reflectarea reală a operațiunilor.

(2) În cazul tranzacțiilor dintre persoane asociate valoarea recunoscută de autoritatea fiscală este valoarea de piața a tranzacțiilor.

(3) În mod particular, sunt persoane asociate:

a) persoanele fizice, ascendenții, descendenții, colateralii, soțul sau sotia acestora și afinii până la gradul al III-lea inclusiv;

b) o entitate și orice altă persoană care deține inclusiv proprietăți ale asociaților acelei persoane, în mod direct sau indirect, 20% sau mai mult din valoarea ori din numărul acțiunilor sau al drepturilor de vot din acea entitate sau controlează în mod efectiv acea entitate;

c) doua entități, dacă o terta persoana deține inclusiv proprietăți ale asociaților acelei persoane, direct sau indirect, 20% sau mai mult din valoarea sau din numărul acțiunilor ori al drepturilor de vot din fiecare entitate sau controlează în mod efectiv acele entități.

(4) La estimarea valorii de piața a tranzacțiilor vor fi utilizate următoarele metode:

a) metoda comparării prețurilor, în care prețul de vânzare al contribuabilului se compara cu prețurile practicate de alte entități independente de acesta, atunci când sunt vândute produse sau servicii comparabile;

b) metoda cost-plus, în care prețul obișnuit al pieței trebuie determinat ca valoare a costurilor principale mărite cu o rata de profit similară domeniului de activitate al contribuabilului;

c) metoda prețului de revânzare, în care prețul pieței este determinat pe baza prețului de revânzare a produselor și serviciilor către entități independente, diminuat cu cheltuielile de comercializare și o rata de profit.

(5) Dintre metodele prevăzute la alin. (4) se va utiliza cea mai adecvată metoda, de la caz la caz.

(6) Procedurile de aplicare a acestor metode se vor prezenta în instrucțiunile aprobate prin hotărâre a Guvernului, conform prevederilor art. 34.

(1) Funcționarii publici din cadrul unităților fiscale, inclusiv persoanele care nu mai dețin aceasta calitate, sunt obligați sa păstreze secretul asupra informațiilor pe care le dețin prin exercitarea atribuțiilor de serviciu, referitoare la un contribuabil.

(2) Informațiile referitoare la un contribuabil pot fi transmise numai:

a) autorităților cu atribuții fiscale, în scopul realizării unor obligații ce decurg din aplicarea unei legi fiscale;

b) autorității din domeniul muncii și protecției sociale care face plati de asigurări sociale sau alte plati similare;

c) autorităților fiscale ale altei tari, în baza unei convenții internaționale ratificate sau aprobate de Parlament;

d) autorităților judiciare competente, potrivit legii.

(3) Persoana care primește informații fiscale, potrivit prevederilor alin. (2), este obligată sa păstreze secretul fiscal asupra informațiilor primite.

(4) Informația referitoare la un contribuabil poate fi transmisă și unei alte persoane, cu consimțământul scris al contribuabilului.

(5) Nerespectarea obligației de păstrare a secretului fiscal se pedepsește potrivit legii penale.

(1) Cesionarea sau înstrăinarea sub orice alta forma a acțiunilor ori a părților sociale ale societăților comerciale, precum și transferul patrimoniului unei entități aparținând unei persoane nerezidente se pot face numai după achitarea la bugetul de stat a obligațiilor fiscale de natura impozitului pe profit și a impozitului pe dividende. Fac excepție situațiile în care urmează să se preia obligațiile fiscale restante ale contribuabilului, pe baza unui protocol încheiat cu organele administrației de stat, document din care să rezulte obligativitatea achitării acestor datorii, precum și tranzacțiile efectuate pe piața de capital.

(2) Oficiul registrului comerțului este obligat ca la operarea oricărei modificări de natura celei prevăzute la alin. (1) să solicite dovada eliberata de organele fiscale teritoriale, din care să rezulte plata obligațiilor fiscale, sau protocolul încheiat cu organele administrației de stat, în cazul în care se preiau aceste obligații fiscale.

(3) Nerespectarea prevederilor alin. (1) și (2) constituie infracțiune pentru administratorul societății sau reprezentantul legal, după caz, precum și pentru emitentul certificatului de mențiuni și se pedepsește potrivit legii penale.

(1) Obligațiile fiscale reglementate prin prezenta lege sunt venituri ale bugetului de stat.

(2) Ca excepție de la prevederile alin. (1), impozitul pe profit, dobânzile/majorările de întârziere și amenzile datorate de regiile autonome din subordinea consiliilor locale și a consiliilor județene, precum și cele datorate de societățile comerciale în care consiliile locale și/sau consiliile județene sunt acționari majoritari sunt venituri ale bugetelor locale respective.

(1) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi Guvernul va aproba, la propunerea Ministerului Finanțelor Publice, instrucțiunile privind metodologia de calcul și formularistica corespunzătoare referitoare la impozitul pe profit.

(2) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi Guvernul va aproba regimul deductibilitatii fiscale a provizioanelor agenților economici și ale băncilor, cooperativelor de credit și fondurilor de garantare.

(3) Pentru aplicarea unitară a prevederilor prezentei legi se constituie Comisia centrala fiscală a impozitelor directe, coordonata de secretarul de stat care răspunde de activitatea veniturilor statului. Componenta comisiei și regulamentul de funcționare se aproba prin ordin al ministrului finanțelor publice.

(4) Ordinele, modelele de formulare și normele de completare a acestora, referitoare la impozitul pe profit, precum și deciziile comisiei prevăzute la alin. (3) se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(1) Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 iulie 2002.

(2) Anul calendaristic 2002 va fi considerat compus din două exercitii fiscale. Primul exercițiu fiscal cuprinde perioada 1 ianuarie - 30 iunie 2002, în care se vor aplica prevederile Ordonanței Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și celelalte acte normative în vigoare, incidente. Al doilea exercițiu fiscal cuprinde perioada 1 iulie - 31 decembrie 2002, în care se vor aplica prevederile prezentei legi.

(3) În cazul persoanelor juridice care au obținut înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi certificatul permanent de investitor în zona defavorizată, se va aplica în continuare scutirea de la plata impozitului pe profit pe toată durata de existenta a zonei defavorizate.

(4) Contribuabilii care au efectuat cheltuieli cu investiții înainte de data de 30 iunie 2002, potrivit Ordonanței Guvernului nr. 27/1996 privind acordarea de facilități persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localități din Muntii Apuseni și în Rezervatia Biosferei "Delta Dunării", republicată, beneficiază în continuare de reglementările prevăzute de aceasta.

(5) Contribuabilii care își desfășoară activitatea în zona libera, pe bază de licență, și care până la data intrării în vigoare a prezentei legi au realizat investiții în zona libera, în active corporale amortizabile utilizate în industria prelucratoare, în valoare de cel puțin 1.000.000 dolari S.U.A., beneficiază, pentru o perioadă de 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, de scutirea de la plata impozitului pe profit. Aceasta prevedere nu se mai aplica de la data la care intervin modificări în structura actionariatului contribuabilului. În cazul societăților cotate se considera modificare a actionariatului, conform prevederilor prezentului articol, situația în care în cursul unui an calendaristic mai mult de 25% din actionariat se modifica.

(1) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga:

a) prevederile Ordonanței Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, aprobată cu modificări prin Legea nr. 73/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 12 martie 1997, cu modificările și completările ulterioare;

b) prevederile art. II din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 127/1999 privind instituirea unor măsuri cu caracter fiscal pentru îmbunătățirea realizării și colectării veniturilor statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 20 septembrie 1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 576/2001;

c) dispozițiile referitoare la impozitul pe profit prevăzute la art. 14 din Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 30 iulie 1992;

d) prevederile art. 6 alin. (1) lit. c) referitoare la impozitul pe profit din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate, aprobată cu modificări prin Legea nr. 20/1999, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 8 noiembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare;

e) prevederile art. 43 alin. (2) referitoare la impozitul pe profit din Legea nr. 32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 10 aprilie 2000, cu modificările și completările ulterioare;

f) prevederile art. 19 alin. (1) și (4) referitoare la impozitul pe profit din Ordonanța Guvernului nr. 78/2001 pentru modificarea Legii nr. 199/2000 privind utilizarea eficienta a energiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 1 septembrie 2001 și aprobată cu modificări prin Legea nr. 120/2002;

g) dispozițiile referitoare la impozitul pe profit prevăzute la art. 89 alin. 3 din Legea bancară nr. 58/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 23 martie 1998, cu modificările și completările ulterioare;

h) prevederile art. 21^2 și 21^3 referitoare la impozitul pe profit din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 297/2000 pentru completarea Legii nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privati pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 30 decembrie 2000 și aprobată cu modificări prin Legea nr. 415/2001;

i) reglementările art. 6 și 7 referitoare la impozitul pe venit din Ordonanța Guvernului nr. 24/2001 privind impunerea microintreprinderilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 17 august 2001;

j) prevederile art. 7 lit. b) referitoare la impozitul pe profit din Ordonanța Guvernului nr. 65/2001 privind constituirea și funcționarea parcurilor industriale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 1 septembrie 2001;

k) prevederile art. 10 referitoare la impozitul pe profit din Ordonanța Guvernului nr. 27/1996 privind acordarea de facilități persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localități din Muntii Apuseni și în Rezervatia Biosferei "Delta Dunării", aprobată cu modificări prin Legea nr. 96/1997, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 13 august 1997;

l) prevederile art. 2 și 4 din Hotărârea Guvernului nr. 335/1995*) privind regimul constituirii, utilizării și deductibilitatii fiscale a provizioanelor agenților economici și societăților bancare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 87 din 29 aprilie 1996, cu modificările ulterioare;

m) prevederile art. 68 din Legea educației fizice și sportului nr. 69/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 9 mai 2000, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Prevederile art. 13 alin. 1 și ale art. 14 din Legea nr. 332/2001 privind promovarea investițiilor directe cu impact semnificativ în economie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 3 iulie 2001, se abroga începând cu data de 1 ianuarie 2005.