Capitolul IV — Regimul instituțiilor de credit și al instituțiilor financiare din alte state membre

(1) Instituțiile de credit autorizate și supravegheate de autoritatea competentă dintr-un alt stat membru pot desfășura în România activitățile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. a)-n)^1, prin înființarea de sucursale sau prin prestarea de servicii în mod direct, dacă activitățile respective se regăsesc în autorizația acordată de autoritatea competentă din statul membru de origine și se asigură respectarea legislației românești adoptate în scopul protejării interesului general.

(2) Toate sucursalele înființate pe teritoriul României de către o instituție de credit cu sediul în alt stat membru sunt considerate o singura sucursala.

(1) Pentru înființarea unei sucursale de către o instituție de credit dintr-un stat membru nu este necesară obținerea unei autorizații din partea Băncii Naționale a României și nici asigurarea unui capital de dotare la nivelul sucursalei. Supravegherea sucursalei se realizează potrivit dispozițiilor cuprinse în Capitolul III și V din Titlul III, Partea I.

(2) Banca Națională a României efectuează înregistrarea în registrul instituțiilor de credit a sucursalelor prevăzute la alin. (1) pe baza notificării prevăzute la art. 48.

(1) O instituție de credit autorizată și supravegheată într-un alt stat membru poate înființa o sucursala în România pe baza notificării transmise Băncii Naționale a României de către autoritatea competenta din statul membru de origine. Înainte de începerea activității, în termen de 2 luni de la primirea notificării, Banca Națională a României comunica instituției de credit în cauza, dacă este cazul, lista actelor normative din România, adoptate în scopul protejării interesului general, care reglementează condiții specifice în care anumite activități pot fi desfășurate.

(2) Notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să fie însoțită de următoarele date și informații:

(3) De la data primirii comunicării Băncii Naționale a României cu privire la lista actelor normative prevăzute la alin. (1) sau, în lipsa unei comunicări, de la data expirării termenului de 2 luni prevăzut la alin. (1), sucursala poate să înceapă activitatea.

(4) Orice intenție de modificare a informațiilor prevăzute la alin. (2) lit. a) - c), se notifica în scris Băncii Naționale a României de către instituția de credit în cauza, cu cel puțin o luna înainte de data la care modificarea urmează să fie efectuată; în acest termen Banca Națională a României comunica instituției de credit, dacă este necesar, noile condiții în care activitatea urmează să fie desfășurata pe teritoriul României.

(1) Sucursalelor din România ale instituțiilor de credit din alte state membre le sunt aplicabile:

(2) Dispozițiile alin. (1) lit. a) se aplică și instituțiilor de credit din alte state membre care furnizează servicii în mod direct în România.

(1) Sucursalele instituțiilor de credit din alte state membre publică în limba română documentele contabile ale instituției de credit de care aparțin - situațiile financiare anuale, situațiile financiare anuale consolidate, raportul întocmit de organele de administrare și/sau conducere și, după caz, raportul consolidat, întocmit de organele de administrare și/sau conducere, opiniile persoanelor responsabile pentru auditarea situațiilor financiare anuale și a situațiilor financiare anuale consolidate - întocmite și auditate conform legislației din statul membru de origine.

(2) Sucursalele prevăzute la alin. (1) nu sunt obligate să publice situații financiare anuale referitoare la activitatea proprie. Totuși acestor sucursale li se poate solicita să publice anumite date și informații legate de activitatea proprie, conform reglementărilor specifice emise în domeniu.

(1) Instituțiile de credit din alte state membre notifica Băncii Naționale a României deschiderea de reprezentante în România potrivit reglementările emise de aceasta.

(2) Reprezentantele sunt obligate să-și limiteze activitatea la acte de cercetare a pieței, de reprezentare și de publicitate și nu pot efectua nici un fel de activități supuse dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență.

(1) Instituțiile financiare cu sediul într-un alt stat membru pot desfășura în România activitățile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. b)-n)^1, prin înființarea de sucursale sau prin prestarea de servicii în mod direct, dacă aceste instituții financiare sunt filiale ale uneia sau mai multor instituții de credit, dacă activitățile respective sunt prevăzute în actele lor constitutive și dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții:

(2) Dispozițiile art. 45 alin. (2), 48 și 49 se aplica în mod corespunzător și în cazul înființării unei sucursale, respectiv al furnizării de servicii în mod direct în România de către o instituție financiară dintr-un alt stat membru. Notificarea transmisă Băncii Naționale a României include în acest caz și atestarea îndeplinirii condițiilor prevăzute la alin. (1).

(3) În cazul înființării unei sucursale, prin excepție de la dispozițiile art. 48 alin. (2) lit. d), informațiile care se notifică sunt cele referitoare la nivelul și structura fondurilor proprii ale instituției financiare-filială și valoarea totală a expunerilor la risc ale instituției de credit, întreprindere-mamă, calculată potrivit art. 92 alin. (3) și (4) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(1) Instituțiile de credit din alte state membre care au deschis o sucursală pe teritoriul României trebuie să raporteze periodic Băncii Naționale a României, în scop statistic sau informativ ori în scopuri de supraveghere potrivit prezentei secțiuni, date și informații privind activitățile desfășurate în România, potrivit reglementărilor emise de aceasta. Aceste date și informații intră sub incidența dispozițiilor art. 214 referitoare la păstrarea secretului profesional*).

(1^1) Banca Națională a României poate solicita instituțiilor de credit prevăzute la alin. (1) informații și date, în special pentru a evalua dacă sucursala din România este semnificativă, potrivit art. 173^1, 210^1, 210^2 și 210^3*).

(2) Abrogat.

(1) Banca Națională a României informează autoritatea competentă din statul membru de origine în cazul în care, pe baza informațiilor primite de la această autoritate potrivit art. 210 alin. (1) și (2), constată că o instituție de credit din statul membru în cauză, care are o sucursală sau prestează servicii în mod direct în România, în legătură cu activitățile desfășurate pe teritoriul României, se află în una dintre următoarele situații:

(1^1) Dacă Banca Națională a României consideră că autoritatea competentă din statul membru de origine nu și-a îndeplinit sau nu își va îndeplini obligația de a lua fără întârziere toate măsurile necesare pentru a se asigura că instituția de credit remediază situația de nerespectare sau pentru a evita riscul de nerespectare, aceasta poate să supună cazul spre soluționare Autorității Bancare Europene și să ceară sprijinul acesteia, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010. Autoritatea Bancară Europeană va lua orice decizie, potrivit art. 19 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, în termen de 24 de ore. Banca Națională a României și autoritatea competentă implicată pot beneficia de asistența acordată, din proprie inițiativă, de Autoritatea Bancară Europeană, în temeiul art. 19 alin. (1) paragraful 2 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, în vederea ajungerii la un acord cu autoritatea competentă din statul membru de origine*).

(2) Abrogat.

(3) Abrogat.

(1) Înainte de a urma procedura prevăzută la art. 60, în situații de urgență, până la luarea unor măsuri de către autoritatea competentă din statul membru de origine sau a unor măsuri de reorganizare, Banca Națională a României poate lua orice măsuri preventive necesare protejării împotriva instabilității financiare care ar amenința grav interesele colective ale deponenților, ale investitorilor și ale celorlalți clienți din România ai instituției de credit*).

(1^1) Orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu obiectivul urmărit, de a proteja împotriva instabilității financiare care ar amenința grav interesele colective ale deponenților, investitorilor și ale celorlalți clienți ai instituției de credit*).

(1^2) Măsurile preventive pot include suspendarea plăților*).

(1^3) Măsurile preventive nu pot avea ca efect favorizarea creditorilor din România ai instituției de credit față de creditorii din alte state membre*).

(1^4) Măsurile preventive își încetează efectele la adoptarea unei măsuri de reorganizare de către autoritățile administrative sau judecătorești din statul membru de origine*).

(1^5) Banca Națională a României decide încetarea măsurilor preventive în cazul în care consideră că au devenit caduce în raport cu situațiile prevăzute la art. 60, dacă aceste măsuri nu și-au încetat efectele ca urmare a adoptării unei măsuri de reorganizare, potrivit alin. (1^4)*).

(1^6) Măsurile preventive dispuse se comunică de îndată Comisiei Europene, Autorității Bancare Europene și autorităților competente din alte state membre interesate*).

(2) Abrogat.

(1) Orice măsură adoptată potrivit prevederilor art. 61 și 63 ce implică sancțiuni sau restricții ale dreptului de liberă prestare de servicii ori a dreptului de stabilire trebuie motivată corespunzător și comunicată instituției de credit în cauză.

(2) Măsurile dispuse de Banca Națională a României potrivit alin. (1) pot fi contestate în condițiile prevăzute în cap. IX din titlul III, partea I.

(3) Măsurile luate de alte autorități române ori de Banca Națională a României, potrivit prevederilor art. 61 și 63, față de o instituție de credit din alt stat membru care desfășoară activitate în România nu pot institui un tratament discriminator sau restrictiv pe considerente legate de faptul că instituția de credit respectivă este autorizată în alt stat membru*).