Pe această pagină
(1) Instituția de credit este obligată să păstreze confidențialitatea asupra tuturor faptelor, datelor și informațiilor referitoare la activitatea desfășurata, precum și asupra oricărui fapt, data sau informație, aflate la dispoziția sa, care privesc persoana, proprietatea, activitatea, afacerea, relațiile personale sau de afaceri ale clienților ori informații referitoare la conturile clienților - solduri, rulaje, operațiuni derulate -, la serviciile prestate sau la contractele încheiate cu clienții,
(2) În înțelesul prezentului capitol se considera client al unei instituții de credit, orice persoana cu care, în desfășurarea activităților prevăzute la art. 18 și la art. 20, instituția de credit a negociat o tranzacție, chiar dacă respectiva tranzacție nu, s-a finalizat și orice persoana care beneficiază de serviciile unei instituții de credit, inclusiv persoanele care au beneficiat în trecut de serviciile unei instituții de'credit,
(1) Orice persoana care exercita responsabilități de administrare și/sau conducere ori care participa la activitatea unei instituții de credit are obligația să păstreze confidențialitatea asupra oricărui fapt, date sau informații la care se referă art. 111, de care a luat cunoștința în cursul exercitării responsabilităților ei în legătura cu instituția de credit.
(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) nu au dreptul de a folosi sau de a dezvălui nici în timpul activității și nici după încetarea acesteia, fapte sau date care, dacă ar deveni publice, ar dăuna intereselor ori prestigiului unei instituții de credit sau ale unui client al acesteia.
(3) Prevederile alin. (1) și (2) se aplică și persoanelor care obțin informații de natura celor arătate, din rapoarte ori alte documente ale instituției de credit.
(1) Obligația de păstrare a secretului profesional în domeniul bancar nu poate fi opusă unei autorități competente în exercitarea atribuțiilor sale de supraveghere la nivel individual sau, după caz, consolidat ori subconsolidat.
(2) Informații de natura secretului bancar pot fi furnizate, în măsura în care acestea sunt justificate de scopul pentru care sunt cerute ori furnizate, în următoarele situații:
a) la solicitarea titularului de cont sau a moștenitorilor acestuia, inclusiv a reprezentanților legali și/sau statutari, ori cu acordul expres al acestora;
Notă Decizie de admitere: RIL nr. 9/2024 , publicată în Monitorul Oficial nr. 637 din 4 iulie 2024: Moștenitorii titularului de cont decedat au dreptul să obțină furnizarea, de către instituțiile bancare, a informațiilor protejate de secretul bancar, pentru perioada anterioară decesului, numai în măsura în care justifică scopul pentru care le pretind.
b) în cazurile în care instituția de credit justifica un interes legitim;
c) la solicitarea scrisă a altor autorități sau instituții ori din oficiu, dacă prin lege specială aceste autorități sau instituții sunt îndrituite, în scopul îndeplinirii atribuțiilor lor specifice, să solicite și/sau să primească astfel de informații și sunt identificate clar informațiile care pot fi furnizate de către instituțiile de credit în acest scop;
d) la solicitarea scrisă a soțului titularului de cont, atunci când face dovada că a introdus în instanță o cerere de împărțire a bunurilor comune, sau la solicitarea instanței.
e) la solicitarea instanței, în scopul soluționării diferitelor cauze deduse judecății.
f) la solicitarea executorului judecătoresc, în scopul realizării executării silite, pentru existența conturilor debitorilor urmăriți.
g) la solicitarea notarului, în cadrul procedurii succesorale notariale.
(la 13-06-2011, Litera g) a alin. (2) al art. 113 a fost introdusă de pct. 1 al art. 100 din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011. )
(3) În cererea scrisă adresată instituției de credit, conform alin. (2) lit. c), trebuie să se precizeze temeiul legal al solicitării de informații, identitatea clientului la care se referă informațiile confidențiale care se solicita, categoria informațiilor solicitate și scopul pentru care se solicita acestea.
(4) Personalul instituției de credit nu poate utiliza în folos personal sau în folosul altuia, direct ori indirect, informații confidențiale de natura celor prevăzute la art. 111, pe care le deține sau de care a luat cunoștința în orice mod.
Instituțiile de credit sunt obligate să furnizeze procurorului sau instanței de judecată, la solicitarea acestora, informații de natura secretului bancar, dispozițiile privind metodele speciale de supraveghere sau cercetare din Codul de procedură penală aplicându-se în mod corespunzător.
Nu se considera încălcări ale obligației de păstrare a secretului bancar:
a) furnizarea de date agregate, astfel încât identitatea și informațiile privind activitatea fiecărui client nu pot fi identificate;
b) furnizarea de date structurilor constituite sub forma centralei riscurilor bancare, centralei incidentelor de plata sau fondului de garantare a depozitelor, organizate în condițiile legii;
c) furnizarea de date auditorului financiar al instituției de credit;
d) furnizarea de informații la cererea instituțiilor de credit corespondente, dacă aceste informații au legătura cu operațiunile derulate prin conturile de corespondent;
e) furnizarea de date și informații entităților aparținând grupului din care face parte instituția de credit, necesare pentru organizarea supravegherii pe baza consolidată și pentru combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului;
f) transmiterea de către Centrala riscurilor bancare a Băncii Naționale a României a informațiilor existente în baza sa de date instituțiilor de credit.
Persoanele abilitate să solicite și/sau să primească informații de natura secretului bancar potrivit prezentului capitol, sunt obligate să păstreze confidențialitatea acestora și le pot utiliza numai în scopul pentru care le-au solicitat sau le-au fost furnizate, potrivit legii.
În vederea aplicării prevederilor art. 1.049 din Codul civil, condițiile de formă necesare pentru valabilitatea dispozițiilor testamentare privind sumele de bani, valorile sau titlurile de valoare depuse de clienții instituțiilor de credit se vor stabili prin ordin al ministrului justiției, după consultarea Băncii Naționale a României.
(la 13-06-2011, Art. 117^1 a fost introdus de pct. 2 al art. 100 din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011. )
(1) Instituțiile de credit pot derula tranzacții cu clienții doar pe baze contractuale, acționând într-o manieră prudentă și cu respectarea legislației specifice în domeniul protecției consumatorului.
(2) Documentele contractuale trebuie să fie redactate astfel încât să permită clienților înțelegerea tuturor termenilor și condițiilor contractuale, în special a prestațiilor la care aceștia se obligă potrivit contractului încheiat. Instituțiile de credit nu pot pretinde clientului dobânzi, penalități, comisioane ori alte costuri și speze bancare, dacă plata acestora nu este stipulată în contract.
Instituțiile de credit nu pot condiționa acordarea de credite sau furnizarea altor produse/servicii clienților de vânzarea ori cumpărarea acțiunilor sau a altor titluri de capital/instrumentelor financiare emise de instituția de credit ori de o altă entitate aparținând grupului din care face parte instituția de credit sau de acceptarea de către client a altor produse/servicii oferite de instituția de credit ori de o entitate aparținând grupului acesteia, care nu au legătură cu operațiunea de creditare sau cu produsul/serviciul solicitat.
Contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii.
Notă Decizie de admitere: RIL nr. 23/2019 , publicată în Monitorul Oficial nr. 142 din 21 februarie 2020: În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 3 lit. a) , b) , e) și f) și art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 85/2004 raportat la art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 sau, după caz, art. 52 alin. (1) din Legea nr. 93/2009 , art. 632 alin. (2) și art. 272 din Codul de procedură civilă ori, după caz, art. 5 din Legea nr. 455/2001 , contractul privind serviciile financiare încheiat la distanță în conformitate cu dispozițiile art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 85/2004 constituie titlu executoriu în lipsa semnăturii olografe sau a semnăturii electronice extinse, cu excepția situației în care părțile impun semnătura drept condiție de validitate a contractului.
Notă Decizie de admitere: HP nr. 43/2021 , publicată în Monitorul Oficial nr. 1051 din 3 noiembrie 2021: În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 2.279 și ale art. 2.321 din Codul civil , coroborate cu art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, scrisoarea de garanție emisă de o instituție de credit constituie titlu executoriu numai dacă aceasta este emisă în garantarea unui contract de credit.
Notă Decizie de admitere: RIL nr. 13/2022 , publicată în Monitorul Oficial nr. 907 din 15 septembrie 2022: 1. Regimul juridic aplicabil prescripției dreptului de a obține executarea silită a ipotecii este guvernat de normele de drept substanțial în vigoare la momentul nașterii dreptului creditorului ipotecar de a obține executarea creanței garantate, fiind lipsită de relevanță norma procesuală aplicabilă procedurii de executare silită. 2. Dreptul de a obține executarea silită în temeiul contractului de ipotecă se stinge, pe cale accesorie, prin efectul prescripției executării silite a creanței întemeiate pe contractul de credit, dacă aceasta din urmă începe să curgă anterior datei de 1 octombrie 2011. 3. În cazul în care prescripția dreptului de a obține executarea silită a creanței garantate începe să curgă după 1 octombrie 2011 (inclusiv), executarea silită a ipotecii nu se stinge, pe cale accesorie, chiar dacă dreptul de a obține executarea silită a creanței principale este prescris, situație în care termenul de prescripție aplicabil este de: – 3 ani, potrivit art. 405 alin. 1 teza I din Codul de procedură civilă din 1865 , dacă prescripția dreptului creditorului ipotecar de a obține executarea silită în temeiul contractului de credit a început să curgă în intervalul 1 octombrie 2011-14 februarie 2013; – 10 ani, potrivit art. 706 alin. (1) teza a II-a din Codul de procedură civilă , dacă prescripția dreptului creditorului ipotecar de a obține executarea silită în temeiul contractului de credit a început să curgă după 15 februarie 2013 (inclusiv).
(1) Fiecare instituție de credit întocmește și păstrează la sediul social sau la sucursalele acesteia un exemplar al documentelor contractuale, documentația interna aferentă tranzacțiilor derulate, evidenta zilnica a înregistrărilor pentru fiecare client din care să rezulte cel puțin caracteristicile tranzacțiilor derulate și soldul datorat clientului sau instituției de credit și orice informații privitoare la relațiile sale de afaceri cu clienții și cu alte persoane pe care Banca Națională a României le poate prevedea prin reglementări.
(2) Instituțiile de credit, persoane juridice române, înregistrează toate tranzacțiile și formalizează toate sistemele și procesele prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și de reglementările emise în aplicarea acestora, astfel încât Banca Națională a României să poată realiza verificarea conformității cu respectivele cerințe prudențiale.