(1) Instituțiile de credit trebuie să organizeze și să conducă contabilitatea în conformitate cu prevederile Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, și să întocmească situații financiare anuale și, după caz, situații financiare anuale consolidate, care să ofere o imagine fidelă a poziției financiare, a performantei financiare, a fluxurilor de trezorerie și a celorlalte aspecte legate de activitatea desfășurată. Evidenta contabila și situațiile financiare ale unei instituții de credit trebuie să reflecte, de asemenea, operațiunile și situația financiară a sucursalelor și a filialelor, pe baza individuală și, respectiv, pe baza consolidată.
(2) Situațiile financiare anuale ale instituțiilor de credit și, după caz, situațiile financiare anuale consolidate, trebuie să fie auditate de auditori financiari, în conformitate cu standarde și practici acceptate pe plan internațional.
(1) Fiecare instituție de credit trebuie să publice anual, pe lângă situațiile financiare, informațiile prevăzute de reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență.
(2) Reglementările prevăzute la alin. (1) vor stabili sfera de aplicare și cerințele specifice de publicare.
(1) Auditorii financiari ai instituțiilor de credit trebuie să fie aprobați de Banca Națională a României.
(2) Banca Națională a României poate respinge numirea unui auditor financiar dacă apreciază că acesta nu dispune de experiența și/sau independenta adecvate pentru îndeplinirea sarcinilor specifice sau dacă exista constatări potrivit cărora acesta nu a respectat cerințele de conduita etica și profesională specifice.
(3) Instituțiile de credit au obligația să înlocuiască periodic auditorul financiar sau să solicite auditorului financiar înlocuirea periodică a coordonatorului echipei care realizează auditul financiar, conform cerințelor Băncii Naționale a României.
(1) Auditorul financiar al unei instituții de credit-trebuie să informeze Banca Națională a României de îndată ce, în exercitarea atribuțiilor sale, a luat cunoștința despre orice fapt sau decizie în legătura cu instituția de credit care:
a) reprezintă o încălcare semnificativă a legii și/sau a reglementărilor ori a altor acte emise în aplicarea acesteia, prin care sunt stabilite condițiile de autorizare sau cerințe privind desfășurarea activității;
b) este de natura să afecteze capacitatea instituției de credit de a funcționa în continuare;
c) poate conduce la un refuz din partea auditorului financiar de a-și exprima opinia asupra situațiilor financiare sau la exprimarea de către acesta a unei opinii cu rezerve.
(2) La solicitarea Băncii Naționale a României, auditorul financiar al instituției de credit are obligația să furnizeze orice detalii, clarificări, explicații legate de activitatea de audit financiar desfășurata.
(3) Obligațiile prevăzute la alin. (1) și (2) revin auditorului financiar al instituției de credit și în situația în care exercita sarcini specifice într-o entitate care are legături strânse decurgând dintr-o relație de control cu instituția de credit.
(4) Îndeplinirea cu buna-credința de către auditorul financiar a obligației de a informa Banca Națională a României conform alin. (1) - (3) nu constituie o încălcare a obligației de păstrare a secretului profesional, care revine acestuia potrivit legii sau clauzelor contractuale, și, nu poate atrage răspunderea de orice natura a acestuia,
(4^1) Auditorul financiar informează în același timp și consiliul de administrație, și directorii sau, după caz, consiliul de supraveghere și directoratul instituției de credit, cu excepția cazului în care există motive întemeiate care îl constrâng să nu procedeze astfel.
(5) Banca Națională a României are acces la orice documente întocmite de auditorii financiari pe parcursul acțiunii de audit.