Articolul 203
Totalitatea bărcilor și șalupelor din dotarea unei nave constituie ambarcațiunile acesteia. Bărcile și șalupele sunt în gestiunea șefului de echipaj.
1. Ambarcațiunile navei
Totalitatea bărcilor și șalupelor din dotarea unei nave constituie ambarcațiunile acesteia. Bărcile și șalupele sunt în gestiunea șefului de echipaj.
Personalul unei bărci cu rame trebuie să fie următorul: un șef de barcă, un număr de marinari în funcție de numărul locurilor pentru tras la rame și un marinar la prova pentru observare, semnalizare și mânuirea căngii.
Personalul unei șalupe (bărci cu motor) trebuie să fie următorul: un șef de șalupă care îndeplinește și funcția de timonier, un electromecanic și câte un marinar semnalizator în prova și la pupa șalupei (când este necesar).
Șefii de ambarcațiuni se numesc din rândul membrilor echipajului de la bord. Admiterea la conducerea ambarcațiunilor se face pe bază de examen și se comunică prin ordin de zi/dispoziție zilnică.
La prova ambarcațiunilor, în ambele borduri, se înscriu pe bordaj numărul sau numele navei de care aparțin și numărul ambarcațiunii respective.
Plecarea ambarcațiunilor de la bord este permisă numai cu aprobarea comandantului navei sau a ofițerului secund, iar în lipsa acestora, cu aprobarea ofițerului de serviciu (cart) pe navă.
Fiecărei ambarcațiuni i se stabilește prin datele de construcție capacitatea de încărcare cu personal sau materiale, pentru vreme bună și vreme rea. Datele referitoare la capacitatea de încărcare a ambarcațiunilor se înscriu pe comanda de navigație la șalupe și pe oglinda bărcii; ele trebuie să fie cunoscute și respectate cu strictețe de către șefii de ambarcațiuni.
La plecarea de la bord a unei ambarcațiuni, ofițerul de cart verifică dacă:
a) personalul care formează echipajul ambarcațiunii este complet;
b) este respectată capacitatea de încărcare stabilită, c) plinurile de apă, alimente și combustibil sunt asigurate;
d) instalația de lumini de la șalupe funcționează normal;
e) mijloacele de navigație, semnalizare, vitalitate, salvare și materialele de inventar sunt complete și dispuse la locul lor.
Șeful ambarcațiunii răspunde de ordinea interioară, de materialele din inventarul ambarcațiunii, de ambarcarea tuturor obiectelor și de siguranță navigației. Personalul ambarcațiunii se subordonează șefului acesteia, care este obligat ca la înapoierea din misiune să informeze persoana care are în primire ambarcațiunile despre starea tehnică și defecțiunile constatate și să o predea cu inventarul complet, în ordine și curată.
(1) Pe timpul conducerii, șeful ambarcațiunii trebuie să respecte cu strictețe regulile de prevenire a abordajelor, regulile serviciului de radă, precum și uzul portului.
(2) Pe timp de noapte, toate ambarcațiunile sunt obligate să poarte luminile prevăzute de R.I.P.A.M., iar la fluviu, pe cele prevăzute de R.N.D.
(3) În toate ocaziile, oricare ar fi poziția lor față de o navă, ambarcațiunile sunt obligate să nu împiedice manevra acesteia.
(4) Șefii de ambarcațiuni sunt obligați să acorde tot ajutorul posibil ambarcațiunilor naufragiate și celor în pericol de a se scufunda, cu respectarea strictă a normelor de încărcare.
La ocolirea unei nave care staționează la ancoră, ambarcațiunile care ocolesc în sens contrar acelor de ceasornic aleg un astfel de drum și o asemenea distanță față de nava ancorată, încât ambarcațiunile întâlnite, care ocolesc nava în sensul acelor ceasornicului, să poată trece în voie printre ambarcațiunea proprie și navă, adică ambarcațiunile să se evite una pe cealaltă prin bordul babord.
Ambarcațiunile trimise la o navă nu trebuie să staționeze la scară. De regulă ele rămân la larg, cu excepția cazului în care li se permite să acosteze, să se lege la tangon sau la pupa navei, iar în barcă se lasă cel puțin un marinar, asigurat cu centură de salvare, care să asigure ambarcațiunea și să salute navele, șalupele sau bărcile care trec prin apropiere.
Ambarcațiunea trimisă la mal și care este nevoită să aștepte ancorează în apropierea malului, la adâncimea favorabilă staționării în siguranță. În caz că este surprinsă de timp nefavorabil, șeful ambarcațiunii ia măsuri care să pună în siguranță ambarcațiunea.
Ambarcațiunile se leagă la tangon sau la pupa navei cu barbeta în dublin. Pe vreme rea, legăturile ambarcațiunilor vor fi lăsate lungi. Când sunt mai multe ambarcațiuni pe apă și există pericol de a se lovi între ele, apărătorile se scot în afara bordajului.
Se interzice ridicarea ambarcațiunilor având în ele personal sau alte persoane. În ambarcațiunile remorcate poate rămâne numai un singur marinar la cârmă, care trebuie să poarte centura de salvare. Pe timpul remorcării, ambarcațiunile se supraveghează de la nava care remorchează, de către personalul de serviciu numit în acest scop.
Când sunt legate la tangon sau la pupa navei și atunci când se pregătesc pentru ridicarea la gruie, bărcile vor avea cârmele scoase. Când nava se pregătește pentru ieșirea pe mare sau fluviu, șeful de echipaj verifică fixarea ambarcațiunilor la gruie sau pe cavaleți și ia măsuri pentru lăsarea lor la apă în cel mai scurt timp.
Cheile de contact ale șalupelor și bărcilor cu motor, când acestea se află la bord, se păstrează la ofițerul de serviciu (cart) pe navă.
2. Mijloacele de salvare de la bordul navei
Mijloacele de salvare de la bordul unei nave sunt constituite din mijloace de salvare individuale (colaci, veste și centuri de salvare) și mijloace de salvare colective (bărci și plute de salvare).
(1) Mijloacele de salvare individuale se marchează și se dau în primire de către șeful de echipaj fiecărei persoane îmbarcate la bord, inclusiv celor îmbarcate temporar. Acestea se păstrează permanent la posturile de misiune, respectiv la cabine (cazărmi).
(2) Locurile unde se instalează la bord mijloacele de salvare sunt stabilite prin construcția navei sau de comandantul navei.
(3) Marcarea mijloacelor de salvare individuale și colective se face conform prevederilor regulilor internaționale privind protecția vieții umane pe mare.
(1) În marș și în staționare la ancoră, ambarcațiunile de salvare se mențin la gruie (pe cavaleți), cu cârmele la post, fără capot și cu dopurile înșurubate. Ele se leagă cu barbeta sau cu un braț fals spre prova navei, astfel ca în momentul lansării la apă să își păstreze direcția paralelă cu axul longitudinal al navei.
(2) În ambarcațiunile de salvare vor exista în permanență centuri de salvare pentru numărul de persoane stabilit, materiale de navigație și de semnalizare.
(3) În caz de urgență, mijloacele de salvare trebuie să fie disponibile imediat. Se interzice păstrarea mijloacelor de salvare individuale și a inventarului bărcilor de salvare în dulapuri sau compartimente încuiate.
Fiecare persoană îmbarcată la bord este obligată să își însușească modul de folosire a mijloacelor de salvare date în dotare și răspunde de starea de întreținere și de existența accesoriilor acestora. Mijloacele de salvare nu se folosesc în alte scopuri decât cele pentru care au fost destinate.
Mijloacele de salvare colective trebuie să poată fi lansate la apă imediat și în mod sigur și să dea posibilitatea îmbarcării rapide și în deplină ordine și siguranță a echipajului. Inventarul bărcii de salvare va fi astfel aranjat și amarat încât acesta să fie în siguranță și să nu împiedice îmbarcarea oamenilor sau manevra palancurilor bărcii.
(1) Prin grija ofițerului secund, verificarea și reviziile tuturor mijloacelor de salvare de la bord vor fi efectuate de organele autorizate, la termenele specificate în cartea tehnică a acestora.
(2) Trimestrial, fiecare barcă de salvare va fi lansată la apă, nava aflându-se în staționare în port sau la ancoră.
(3) Exercițiile și lansările la apă ale mijloacelor de salvare colective, verificările, reviziile, reparațiile și constatările făcute se înscriu în jurnalul de bord.
Prin rolurile navei, pentru fiecare barcă sau plută de salvare se numește un șef, de regulă un ofițer de punte și un înlocuitor al acestuia.
Membrii echipajului, numiți șefi de mijloace de salvare colective, trebuie să fie instruiți în manevra acestora și în cunoașterea regulilor de supraviețuire pe mare; ei se asigură că toți oamenii repartizați pe barca sau pluta de salvare respectivă cunosc îndatoririle ce le revin.
Dacă pe navă există personal îmbarcat temporar, acesta se repartizează pe mijloacele de salvare colective, iar când acestea sunt insuficiente, comandantul navei va cere suplimentarea cu mijloacele de salvare necesare.
Mijloacele de salvare colective se dau în primire șefului de echipaj care răspunde de întreținerea lor, de menținerea inventarului în bună stare și gata de a fi folosit în orice moment al marșului (misiunii). Șeful de echipaj propune ofițerului secund bărcile și plutele care trebuie verificate.
Cu aprobarea comandantului navei, ofițerul secund va executa exerciții cu întregul echipaj, ziua și noaptea, pentru a verifica capacitatea de reacție a acestuia, nivelul cunoștințelor și al deprinderilor, potrivit rolurilor navei.
Sursă: legislatie.just.ro (Monitorul Oficial). Textul afișat este forma consolidată curentă.
Folosim cookie-uri pentru analiza traficului. Vezi Politica de confidențialitate pentru detalii.