Articolul 244
Navele aparținând Ministerului Afacerilor Interne desfășoară misiuni specifice, în baza Planului de acțiune zilnică stabilit la nivelul structurii care are în dotare navele și a dispozițiilor/ordinelor de misiune sau la intervenție.
1. Pregătirea navei pentru marș și misiune
Navele aparținând Ministerului Afacerilor Interne desfășoară misiuni specifice, în baza Planului de acțiune zilnică stabilit la nivelul structurii care are în dotare navele și a dispozițiilor/ordinelor de misiune sau la intervenție.
După primirea dispoziției/ordinului de misiune, comandanții de nave înscriu în jurnalul de bord prevederile acestuia.
După primirea și însușirea dispoziției/ordinului, comandantul aduce la cunoștința membrilor echipajului principalele prevederi ale acestuia, în părțile ce-i privesc, și ordonă măsuri preliminare de pregătire.
Înainte de plecarea navei se verifică modul în care s-a realizat pregătirea acesteia pentru marș, starea tehnică de funcționare a instalației de propulsie, armamentului, aparaturii și instalațiilor, existența și starea materialelor de vitalitate, stins incendiul și salvare. Verificarea se poate executa și printr-un exercițiu de pregătire a navei pentru marș și misiune sau specific misiunii primite (în funcție de timpul avut la dispoziție).
Pregătirea marșului începe cu documentarea de navigație care se execută de comandantul navei, comandantul secund și ofițerul secund împreună cu șeful componentei de specialitate navigație și constă în studiul zonelor de navigație, însușirea particularităților geografice și hidrometeorologice, identificarea pericolelor de navigație, trasarea preliminară a marșului ținându-se cont de drumurile recomandate, alegerea hărților și a documentelor nautice pentru marș.
Înainte de plecarea navei din port, ofițerul secund verifică prezența echipajului și a persoanelor îmbarcate temporar.
Stările de pregătire pentru marș ale unei nave pot fi:
a) starea de pregătire pentru marș nr. 1 (gata imediat pentru virarea ancorei, plecarea de la geamandură sau de la cheu);
b) starea de pregătire pentru marș nr. 2 (gata de marș într-un timp stabilit prin instrucțiuni, în funcție de clasa și tipul navei).
Despre terminarea operațiunilor de pregătire a navei pentru marș și misiune, șefii componentelor de specialitate raportează, la postul principal de comandă, ofițerului secund, iar acesta comandantului navei.
(1) Înainte de începerea virării ancorei (dezlegarea de la geamandură, plecarea de la cheu), la ordinul comandantului navei, secundul transmite semnalul: "La posturile de manevră.", iar echipajul își ocupă locurile conform rolului de manevră.
(2) În cadrul acestei activități se face gata de virat ancora, se reduc legăturile, se întrerupe legătura telefonică cu malul și pe timp de noapte se aprind luminile de manevră.
Pentru întreaga durată a marșului, serviciul de cart, precum și activitățile ce se desfășoară la bord se planifică de ofițerul secund și se aprobă de comandantul navei, apoi sunt aduse la cunoștința membrilor echipajului în părțile ce îi privesc. Pe timpul marșului, ofițerul secund raportează comandantului navei despre îndeplinirea activităților prevăzute.
2. Ieșirea (intrarea) navei din (în) port. Plecarea de la ancoră
(1) Manevra de plecare (acostare) a navei cheu, geamandură sau ancoră se execută sub comanda directă a comandantului.
(2) Pe timpul manevrei de ieșire (intrare) a navei din (în) port, echipajul se află la posturile de manevră.
(3) Pentru evitarea unor situații neprevăzute se menține o ancoră "în gardă" gata de fundarisit, care se pune la post după ieșirea navei din port (radă) sau după acostare.
Manevra trebuie astfel executată încât să nu stânjenească manevra altor nave care intră sau ies din port. Pentru marcarea intențiilor de manevră și a acțiunilor navei proprii, în scopul evitării abordajelor, se vor transmite din timp semnale regulamentare.
(1) Navele, la manevra de plecare de la cheu (de acostare), pot fi asistate de remorchere sau șalupe de remorcaj. Folosirea remorcherelor trebuie considerată ca o măsură de siguranță pentru nava proprie și pentru navele vecine.
(2) Sunt interzise concursurile între nave privind rapiditatea executării manevrelor de orice fel.
(1) Manevra de ieșire din port începe în momentul când nava a terminat manevra de plecare de la cheu sau ancoră și durează până în momentul în care, navigând pe drumul recomandat (pasa de ieșire), are la travers geamandura ce marchează extremitatea de larg a digului.
(2) Manevra de intrare începe în momentul când nava s-a înscris pe drumul recomandat (pasa de acces) pentru intrarea în port, având la travers geamandura ce marchează extremitatea de larg a digului, și se termină în momentul începerii manevrei de acostare a navei la cheu sau a manevrei de ancorare.
(3) Navigația pe timpul apropierii de punctul de începere a manevrei în port se va executa cu precizie, folosind toate mijloacele de semnalizare maritimă și reperele de navigație din zonă, mijloacele radiotehnice și oricare alte mijloace și informații posibile.
La terminarea manevrei de acostare se pun mecanismele în stare de repaus, iar la ordinul comandantului se trece de la serviciul de cart la serviciul de zi în staționare; ora respectivă se menționează în jurnalul de bord.
Pe timpul intrării (ieșirii) în (din) port, comandantul navei are următoarele obligații:
a) să execute manevra navei ținând cont de situația hidrometeorologică din zonă și de influența acesteia asupra manevrabilității navei;
b) să manevreze în permanență cu viteză de siguranță suficientă pentru ca nava să asculte de cârmă;
c) să evite, pe cât posibil, întâlnirea sau depășirea altei nave între farurile de intrare (ieșire) în (din) port; dacă se impune depășirea altei nave, manevra se va executa luându-se toate măsurile de siguranță și fără a stânjeni manevra navei depășite;
d) pe timp de vizibilitate redusă să micșoreze viteza sau chiar să stopeze, iar la nevoie, dacă locul permite, să ancoreze pe cât posibil în afara șenalului navigabil;
e) să urmărească continuu indicațiile sondei ultrason; iar atunci când consideră necesar să ordone măsurarea adâncimii și cu sonda de mână;
f) să respecte cu strictețe sistemul de balizaj și oricare modificare a acestuia constatată pe timpul manevrei, să o consemneze în jurnalul de bord;
g) să folosească toate mijloacele de observare de la bord pentru descoperirea pericolelor de navigație;
h) să urmărească continuu și să cunoască poziția navei față de mal (diguri);
i) să ordone darea tuturor semnalelor vizuale și acustice conform R.I.P.A.M. (R.N.D.);
j) să aibă în permanență cel puțin o stație de radiolocație în funcțiune, indiferent de vizibilitate;
k) să urmărească manevra altor nave care intră sau ies din port și să ia măsuri pentru evitarea coliziunii;
l) să ordone ca pe timpul manevrei, echipajul de pe punte să poarte vestele de salvare;
m) înainte de începerea manevrei, să verifice funcționarea mijloacelor de semnalizare acustică și luminoasă și să pregătească pentru folosire imediată instalația de guvernare de rezervă;
n) pe timpul manevrei de intrare, să acorde prioritate navelor care ies din port, cu excepția cazurilor de forță majoră (nava în pericol, accidente la bord);
o) să raporteze imediat orice accident de navigație, luând măsuri pentru remedierea avariei și pentru salvarea navei;
p) să acorde ajutor altor nave în cazul creării unor situații deosebite, la solicitarea acestora;
r) pe timpul manevrei, să ordone punerea în funcțiune numai a aparaturii și instalațiilor necesare pentru manevră, conform rolurilor;
s) să respecte întocmai regulile locale specifice de navigație în porturi;
ș) să urmărească înscrierea în jurnalul de bord a tuturor ordinelor și comenzilor pe care le dă, precum și a evenimentelor deosebite;
t) să ordone indicarea numirii și transmiterea semnalelor de recunoaștere când nava ajunge în raza de vizibilitate a postului de observare radă;
ț) dacă nu se permite intrarea navei în port, să execute manevra pentru ancorarea navei în raioanele stabilite.
Intrarea sau ieșirea navelor în (din) porturile altor state, precum și trecerea prin zone cu pilotaj obligatoriu se execută numai cu pilot.
Pentru primirea pilotului la bord se iau următoarele măsuri:
a) se ridică pavilionul "G" ("Am nevoie de pilot") din Codul internațional de semnale;
b) se pregătește cabina pentru pilot în apropierea comenzii de navigație;
c) se pregătește și se asigură scara de pilot;
d) la sosirea pilotului, după ce i se controlează documentele de pilotaj, acesta este condus în comanda navigației și se schimbă pavilionul "G" cu "H" ("Am pilot la bord") din Codul internațional de semnale;
e) sosirea pilotului la bord se consemnează în jurnalul de bord;
f) comandantul și pilotul vor schimba reciproc informații referitoare la condițiile locale, caracteristicile de manevră a navei și modul de executare a manevrei.
(1) Pe timpul cât se află la bord, pilotul nu îl înlocuiește pe comandant la comanda navei, ci doar îl asistă la manevră.
(2) Comandantul continuă să aibă toate obligațiile și atribuțiile privind conducerea navei în siguranță, precum și răspunderea pentru orice daune rezultate din manevra navei sale.
3. Marșul navei
Marșul constituie deplasarea unei nave sub acțiunea mijloacelor de propulsie și guvernare. Nava stopată (în derivă) se consideră în marș și trebuie să respecte toate regulile de navigație și prevenirea abordajelor.
Orice navă poate executa navigație izolată sau în formație. Când se navighează în formație, elementele de mișcare (drumul și viteza) se stabilesc de nava comandant, celorlalte nave revenindu-le obligația să respecte comenzile navei comandant.
Deplasarea navei se face pe drumul și cu viteza stabilite de comandant. Nimeni nu are dreptul să schimbe drumul și viteza navei fără aprobarea comandantului, cu o singură excepție: când situația de navigație impune, iar comandantul nu se află în postul de comandă. Pentru evitarea abordajelor, a eșuărilor sau a altor pericole, ofițerul de cart manevrează nava din timp, hotărât și în conformitate cu practica marinărească, schimbând drumul și viteza în mod corespunzător. După trecerea sau evitarea pericolului, revine la drumul și viteza inițială, raportând comandantului despre manevra executată.
La pregătirea preliminară a marșului, comandantul navei are următoarele obligații:
a) să studieze documentele nautice (hărți, cartea pilot, cartea farurilor și radiofarurilor, avizele pentru navigatori, reglementările în vigoare existente în porturi etc.) pentru a se informa asupra condițiilor specifice din zonă, în special a pericolelor de navigație;
b) să pregătească membrii echipajului care au atribuții privind siguranța manevrei, asupra cunoașterii ieșirii/(intrării) din (în) porturile de staționare și sistemului de semnalizare al acestora;
c) să verifice actualizarea hărților și planurilor porturilor, pe baza avizelor pentru navigatori emise până la data ieșirii și marcarea pozițiilor geografice ale stațiilor de radiolocație și ale posturilor de observare radiotehnică;
d) să cunoască situația de semnalizare maritimă conform ultimului aviz pentru navigatori:
e) să controleze starea mijloacelor de salvare individuale și colective și gradul de pregătire a echipajului pentru folosirea lor;
f) să conducă verificarea funcționării tehnicii și aparaturii de la bord;
g) să revadă situația cu datele evolutive ale navei (diametrul de girație, inerția, gamele de viteze în funcție de numărul de rotații etc.) și situația compensării și etalonării aparaturii de navigație, a stațiilor de radiolocație;
h) să se informeze asupra condițiilor hidrometeorologice din zona porturilor în care urmează să între.
În timpul marșului, la bord se execută serviciul de cart. Personalul care nu este inclus în serviciul de cart execută programul ordonat.
Pe tot timpul marșului, indiferent de zona sau raionul de navigație, comandantul navei și ofițerul de cart trebuie să respecte prevederile R.I.P.A.M. sau ale R.N.D., precum și dispozițiile de separare a traficului maritim cu ocazia intrării, trecerii sau ieșirii din zonele de separare a traficului.
În marș, comandantul navei se va afla obligatoriu la postul său, pe puntea de comandă, și va prelua în mod efectiv responsabilitatea conducerii în siguranță a navigației în următoarele situații:
a) în timpul executării manevrelor cu nava [ancorare și plecare de la ancoră; intrare și ieșire în/din port, pasă, canal, bazin, ecluză, doc; acostare și plecare de la cheu; legare și plecare la (de la) geamandură; ridicare și coborâre de pe doc sau cală];
b) la trecerea prin strâmtori, canale, zone înguste sau cu adâncimi mici ori necunoscute, în zone cu trafic intens sau cu pericole de navigație;
c) pe timp de vizibilitate redusă și pe vreme rea;
d) atunci când este solicitat de ofițerul de cart pe comandă.
Cu excepția acestor situații, în marș, comandantul navei poate pleca temporar de pe comandă, lăsându-l ca înlocuitor pe ofițerul de cart, care va conduce nava și va răspunde de siguranță acesteia.
Când nava desfășoară activități de pregătire pentru misiune într-un sector fluvial, frontieră comună cu alte state, navigația se va executa în apele naționale, iar când nu este posibil, navigația se va face și în apele statelor riverane numai după obținerea aprobărilor prevăzute în acordurile internaționale în vigoare.
Când se navighează pe canale, pe fluviu sau în porturi, viteza navei trebuie adaptată spre a nu produce avarii instalațiilor sau construcțiilor de la mal, ambarcațiunilor și navelor legate sau în marș.
La nava care se află în marș pe mare sau pe fluviu se organizează, sub conducerea șefului componentei de specialitate navigație, urmărirea situației hidrometeorologice și, în funcție de datele de observare proprii și de previziuni, se iau măsuri pentru siguranța navei în caz de furtună.
În caz de furtună sau alte situații grele de navigație se intensifică observarea tehnică și vizuală, se reduce viteza în funcție de starea mării, se obturează și se etanșează nava; se limitează circulația pe punțile exterioare, se instalează "țin-te bine", iar personalul care acționează pe punțile exterioare îmbracă vestele (centurile) de salvare. La inițiativa comandantului, nava poate intra la adăpostul coastei, în radă sau în port. Dacă intrarea la adăpost nu este posibilă, nava trebuie să țină la capă în alura care solicită cel mai puțin corpul navei și echipajul.
Pentru siguranța navigației se verifică continuu poziția navei, cu toate mijloacele existente la bord. Comandantul este obligat să verifice și să determine personal punctul navei, făcând corecturile necesare.
Pe timpul navigației în apropierea litoralului, la trecerea prin strâmtori, prin zone cu adâncimi mici sau cu pericole de navigație se iau următoarele măsuri:
a) întărirea observării vizuale;
b) micșorarea vitezei, iar la nevoie stoparea mașinilor;
c) determinarea punctului navei la intervale scurte de timp prin toate procedeele posibile;
d) măsurarea continuă a adâncimii;
e) urmărirea permanentă a poziției față de mal;
f) pregătirea ancorelor pentru fundarisit;
g) abaterea navei către larg, atunci când situația o impune;
h) verificarea închiderii hublourilor, tambuchiurilor, ușilor și porților etanșe;
i) respectarea întocmai a regulilor locale (specifice) de navigație prin zonă;
j) îmbarcarea la bord a unor persoane competente dintre localnici (navigatori sau pescari), pentru a se folosi informațiile acestora.
Pentru siguranța navigației, o importanță deosebită o are cunoașterea zonelor cu curenți. În acest sens, șeful componentei de specialitate navigație calculează drumurile la compas din oră în oră, pe baza indicațiilor hărților privind viteza și direcția curentului, ținând seama de punctul navei, ora fusului și portul de referință.
Pe timpul remorcajului unei nave (unor nave) pe mare sau pe fluviu, comandantul remorcherului (navei care remorchează) poartă răspunderea pentru siguranța privind navigația navei (navelor) remorcate, iar pentru siguranța interioară a acestora răspunderea o poartă comandanții lor.
4. Navigația în formație
(1) Navigația în comun a navelor reprezintă deplasarea în același timp a două sau mai multe nave sub comandă unică și se execută în formația de marș ordonată.
(2) Elementele de dispunere în formație, precum și tipul de formație sunt stabilite în coduri speciale ce se folosesc la instrucția pe mare, în aplicații comune cu navele proprii sau cu alte nave. Elementele de marș (drum și viteză) se ordonă de comandantul formației.
Pe timpul marșului în formație, răspunderea revine comandantului formației, iar pentru activitățile ce se desfășoară la bordul fiecărei nave, comandanților de nave. Pe timpul marșului, fiecare navă are obligația să țină navigația în mod independent.
Ieșirea (intrarea) din (în) formație, plecarea de la ancoră sau ancorarea, sectoarele de observare, precum și starea de pregătire pentru misiune se ordonă de către comandantul formației.
5. Navigația în ape internaționale
Orice navă aflată în marș este obligată să respecte regulile și convențiile internaționale privind securitatea navigației maritime și fluviale.
(1) Trecerea unei nave românești prin apele naționale maritime sau fluviale ale altor state sau prin strâmtori se face numai după o notificare prealabilă pe linie diplomatică. Prin aceasta se stabilesc perioada de trecere și tipul navei.
(2) În caz de furtună sau avarii grave, navele pot intră în apele teritoriale ale altor state pentru adăpost. Pentru acesta, în mod obligatoriu se vor anunța autoritățile de coastă ale statului respectiv. Când coasta nu oferă adăpost și este necesar să se ancoreze într-o radă interioară sau în port, se va cere aprobarea prealabilă a autorităților portuare.
6. Asistența și salvarea pe mare
Navele Ministerului Afacerilor Interne sunt obligate să acorde ajutor cu toate mijloacele de care dispun oricărei nave (indiferent sub ce pavilion se află) care a suferit un sinistru pe mare.
Comandantul unei nave aflate pe mare, care primește un semnal, din orice sursă, că o navă, o aeronavă, ambarcațiunile sau plutele lor se află în pericol, este obligat să se îndrepte cu toată viteza în ajutorul persoanelor aflate în pericol, informându-le, dacă este posibil, despre aceasta. În caz de imposibilitate sau când comandantul consideră că nu este rațional și nici necesar să se îndrepte în ajutorul lor, trebuie să înscrie în jurnalul de bord motivul pentru care nu poate să se îndrepte în ajutorul persoanelor aflate în pericol.
Comandantul navei este absolvit de obligația de a se îndrepta spre nava în pericol dacă este informat că una sau mai multe nave, altele decât nava lui, sunt chemate în ajutor și au dat curs cererii. De asemenea, acesta este absolvit dacă este informat de către persoanele aflate în pericol sau de comandantul altei nave care ajunge la aceste persoane că ajutorul nu mai este necesar.
(1) În situația în care o navă este implicată într-o acțiune colectivă de căutare și salvare, comandantul acesteia este obligat să se conformeze dispozițiilor date de coordonatorul căutării. Devierea navei de la drumul inițial, pentru căutare, asistență și salvare, se menționează în jurnalul de bord.
(2) În cazurile în care o navă participă alături de alte nave ale companiilor și societăților de navigație la acordarea asistenței și salvarea unei nave sau a bunurilor și echipajului acesteia, ea execută măsurile hotărâte de căpitănia portului care coordonează toate operațiunile de salvare.
(1) După acordarea ajutorului, comandantul navei înaintează eșalonului superior raportul său, în care precizează următoarele: locul și împrejurările care au dus la necesitatea de intervenție; starea în care se găseau nava aflată în pericol și încărcătura transportată; timpul cât a durat acțiunea de ajutorare și mijloacele întrebuințate; valoarea navei și a încărcăturii; numele navei, al comandantului și domiciliul acestuia, portul de reședință sau înmatriculare, pavilionul, portul din care a plecat nava și cel către care se deplasează; felul și cantitatea materialelor întrebuințate pe timpul acordării ajutorului sau proviziile date; ce acte s-au încheiat pentru plata ulterioară a materialelor consumate și a proviziilor date.
(2) Când nava în ajutorul căreia s-a acționat s-a scufundat sau când se salvează un echipaj care a părăsit nava, la raport se anexează un tabel cu datele celor salvați.
Comandantul unei nave a Ministerului Afacerilor Interne aflate în pericol, după ce i-a consultat, pe cât posibil, pe comandanții navelor care i-au răspuns la apelul de ajutor, are dreptul de a chema acele nave pe care le consideră capabile să îi dea ajutor.
În cazul căderii unui om în apă, comandantul navei va lua toate măsurile pentru căutarea și salvarea acestuia. Părăsirea raionului în care s-a produs acest eveniment este permisă numai după ce au fost epuizate toate posibilitățile de căutare și salvare. Despre căderea unui om în apă se informează și navele din zonă.
Bunurile găsite în apele naționale sau internaționale se predau la sosirea în port.
7. Abordaje și accidente de navigație
În caz de abordaj, incendiu, punere pe uscat sau avarii grave suferite de nava proprie, comandantul și echipajul sunt obligați să ia măsuri pentru salvarea navei, pentru limitarea avariilor și diminuarea pagubelor. Ei trebuie să folosească toate materialele de vitalitate și să aplice procedeele cele mai adecvate de manevră în ceea ce privește nava avariată, pentru salvarea ei și a echipajului.
Comandantul navei, precum și orice altă persoană aflată la bord, care din vina sa cauzează o coliziune, punerea pe uscat a navei cu urmări grave, avarierea gravă a mecanismelor ei vitale sau provoacă un incendiu, răspund material ori penal, în conformitate cu legile în vigoare.
În urma unui abordaj cu altă navă, dacă starea sa tehnică permite, nava proprie este obligată să acorde asistență și salvare celeilalte nave. Părăsirea navei abordate aflate în pericol este interzisă, dacă acest lucru nu pune în pericol nava proprie.
(1) În urma abordajului, comandanții celor două nave întocmesc un act care va conține următoarele date:
a) timpul și locul abordajului, denumirea navei cu care s-a produs abordajul, pavilionul, numele comandantului și proprietarul;
b) direcția și forța vântului, presiunea atmosferică, starea mării, condițiile de vizibilitate în momentul abordajului;
c) punctul de plecare al navei proprii, destinația, viteza, luminile de navigație, starea mijloacelor de observare, poziția cârmei și alte date asupra navei proprii;
d) momentul descoperirii celeilalte nave, mijloacele de descoperire, poziția reciprocă, distanța, lumini observate, semnale recepționate;
e) drumul și viteza probabile ale navei întâlnite, semnale folosite și alte date dinaintea abordajului;
f) măsurile luate pentru evitarea abordajului (comenzi date la mașini și cârmă, semnale);
g) caracterul abordajului la ambele nave (cu ce părți s-au lovit, sub ce unghi) și poziția după abordaj;
h) avariile survenite la ambele nave (se vor anexa schițe și fotografii);
i) prezența sau absența piloților pe ambele nave;
j) alte acte apreciate ca necesare.
(2) La sosirea navei în port, comandantul navei înaintează ierarhic concluziile sale, la care se anexează actul de constatare întocmit de comandanții celor două nave.
8. Abandonarea navei
(1) În cazul în care, cu toate măsurile luate, nava se află în pericol de a se scufunda, comandantul dispune abandonarea navei și conduce operațiunile de abandonare.
(2) Niciuna dintre persoanele îmbarcate nu are dreptul să înceteze activitatea la bord sau să părăsească nava fără dispoziția comandantului.
(3) Abandonarea navei se face în următoarea ordine: bolnavii, pasagerii (cei îmbarcați temporar), echipajul.
(4) Comandantul va părăsi nava ultimul, după ce s-a convins că la bord nu au mai rămas alte persoane care pot fi salvate.
Comandantul ia hotărârea de abandonare a navei după ce s-a convins că salvarea acesteia este imposibilă. El este obligat să ia măsuri pentru salvarea pavilionului navei, jurnalelor de bord, de mașini, documentelor secrete, ștampilelor și a hărților.
Dacă abandonul navei survine în urma misiunilor, pavilionul navei rămâne arborat la loc vizibil, în funcție de situație comandantul navei putând dispune părăsirea navei de către o parte sau întregul echipaj.
Dacă echipajul navei a fost salvat de nave străine, comandantul trebuie să ia toate măsurile ca echipajul să respecte ordinea stabilită pe navele salvatoare, fără a li se știrbi demnitatea de cetățeni ai României, și să păstreze secretul acțiunilor proprii. După abandonarea navei, comandantul acesteia își păstrează prerogativele asupra echipajului până la desărcinarea sa de către eșaloanele superioare.
Dacă echipajul salvat se află în afara granițelor României, el se bucură de imunitate de jurisdicție. Comandantul navei este obligat să ia legătura cu oficialitățile românești/autoritățile din statul respectiv, care pot facilita demersurile de repatriere, după caz, în vederea luării măsurilor pentru a aduce cât mai repede posibil echipajul în cel mai apropiat port sau în cea mai apropiată localitate a României.
Sursă: legislatie.just.ro (Monitorul Oficial). Textul afișat este forma consolidată curentă.
Folosim cookie-uri pentru analiza traficului. Vezi Politica de confidențialitate pentru detalii.