Capitolul I — Obiectul și domeniul de aplicare a regulamentului, definirea accidentelor și incidentelor

Pe această pagină

Secțiunea 1 — Obiectul și domeniul de aplicare a regulamentului

Articolul 1

Prezentul regulament stabilește modul în care se desfășoară activitatea de investigare a accidentelor și a incidentelor, de dezvoltare și îmbunătățire a siguranței feroviare în operațiunile de transport pe căile ferate sau pe rețeaua de transport cu metroul din România.

Articolul 2

(1) Prin operațiuni de transport pe căile ferate și pe rețeaua de transport cu metroul se înțelege orice deplasare de persoane și/sau bunuri realizată cu vehicule feroviare de către operatorii economici, precum și serviciile adiacente ori conexe acestora.

(2) Serviciile adiacente sunt activitățile care au ca obiect:

a) asigurarea desfășurării în siguranță a transportului pe căile ferate și pe rețeaua de transport cu metroul;

b) asigurarea condițiilor tehnice constructive, de întreținere și de exploatare a infrastructurii și instalațiilor feroviare, precum și ale vehiculelor care circulă pe căile ferate și pe rețeaua de transport cu metroul.

(3) Serviciile conexe sunt activitățile care se desfășoară în legătură nemijlocită cu sau în timpul transportului feroviar.

Articolul 3

(1) Operațiunile de transport pe căile ferate și pe rețeaua de transport cu metroul trebuie să se desfășoare în condiții de siguranță feroviară.

(2) Siguranța feroviară este conceptul potrivit căruia operațiunile de transport pe căile ferate și pe rețeaua de transport cu metroul trebuie să se desfășoare fără pericol pentru persoane, pentru bunurile și mărfurile încredințate la transport, pentru vehiculele feroviare, pentru infrastructură, precum și pentru mediul înconjurător.

Articolul 4

Personalul Autorității Feroviare Române, denumită în continuare AFER, și al operatorilor economici care desfășoară operațiuni de transport pe căile ferate și pe rețeaua de transport cu metroul este obligat să cunoască, să respecte și să aplice prevederile prezentului regulament, potrivit funcției deținute.

Articolul 5

(1) Siguranța feroviară se realizează prin aplicarea și respectarea de către toți operatorii economici care desfășoară operațiuni de transport feroviar a actelor normative și a reglementărilor specifice sistemului de transport pe căile ferate și pe rețeaua de transport cu metroul, care cuprind cerințe obligatorii de siguranță feroviară, denumite în continuare norme naționale de siguranță feroviară. Nivelurile de siguranță care trebuie atinse sunt exprimate prin criterii de acceptare a riscului și sunt definite de obiectivele de siguranță comune.

(2) Normele naționale de siguranță feroviară cuprind prevederi referitoare la:

a) obiectivele și metodele de siguranță feroviară naționale cuprinse în reglementările specifice;

b) cerințele aplicabile sistemelor de management al siguranței feroviare, certificării și autorizării de siguranță;

c) cerințele privind construirea, autorizarea punerii în funcțiune, repararea și întreținerea elementelor infrastructurii specifice căii ferate și transportului cu metroul;

d) cerințele privind construirea, autorizarea punerii în funcțiune și introducerea în circulație, repararea și întreținerea vehiculelor, noi sau modificate, după caz;

e) cerințele referitoare la personalul cu responsabilități în siguranța circulației privind calificarea, instruirea, autorizarea, verificarea periodică din punct de vedere profesional și examinarea medicală și psihologică, potrivit reglementărilor specifice;

f) cerințele privind schimbul de vehicule feroviare între operatorii economici pe care aceștia le dețin, sistemele de înregistrare a respectivelor vehicule feroviare și cerințele aplicabile procedurilor de încercare pentru acestea;

g) modul de exploatare a rețelei feroviare, inclusiv regulile referitoare la sistemele de semnalizare și gestionare a traficului cuprinse în reglementările specifice;

h) cerințele aplicabile personalului cu responsabilități în siguranța feroviară, inclusiv criteriile de selecție, autorizare și atestare, dacă este cazul;

i) prevenirea și investigarea accidentelor și incidentelor;

j) normele de stabilire a unor cerințe privind normele interne suplimentare de exploatare care trebuie stabilite de operatorii economici.

Secțiunea a 2-a — Definiții

Articolul 6

În sensul prezentului regulament, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a) accident - un eveniment neprevăzut, nedorit sau neintenționat ori un lanț specific de asemenea evenimente, care are consecințe dăunătoare. Accidentele se împart în următoarele categorii distincte: coliziuni, deraieri, accidente la treceri de nivel, accidentări ale persoanelor produse de materialul rulant în mișcare, incendii și altele;

b) accident grav - orice coliziune sau deraiere de trenuri ducând la decesul a cel puțin o persoană ori la vătămarea gravă a 5 sau mai multe persoane ori producând pagube importante ale materialului rulant, infrastructurii sau mediului și orice alt accident similar cu un impact evident asupra reglementării siguranței feroviare ori asupra gestionării siguranței;

c) pagube importante - pagubele care pot fi evaluate de îndată de organismul de investigare la un total de cel puțin 2 milioane euro;

d) incident - orice eveniment, altul decât un accident sau un accident grav, asociat cu exploatarea trenurilor și afectând siguranța în exploatare;

e) decedat - persoană la care a survenit decesul ca urmare a vătămării sale în accident, cu excepția sinuciderii*1);

_________

*1) Sinuciderea, numită și suicid, este actul prin care cineva își ia singur viața.

f) vătămare gravă - afecțiune a stării de sănătate suferită de o persoană în cursul unui accident/incident și care:

în intervalul de 7 zile de la data accidentului/incidentului a necesitat spitalizarea pentru o perioadă mai mare sau egală cu 3 zile;

are ca rezultat o fractură de os;

implică ruperi sau sfâșieri ale țesuturilor, care au ca urmări hemoragii grave, leziuni ale nervilor, mușchilor sau tendoanelor;

implică leziunea oricărui organ intern;

implică arsuri de gradul 2 sau 3 sau orice alte arsuri care acoperă mai mult de 5% din suprafața corpului;

rezultă din expunerea la material biologic infecțios, materii toxice, corozive sau la radiații periculoase.

g) investigație - un proces desfășurat în scopul prevenirii accidentelor și incidentelor, care include strângerea și analizarea informațiilor, stabilirea condițiilor, inclusiv determinarea cauzelor și, dacă este cazul, emiterea unor recomandări de siguranță. Investigația are statutul juridic de act administrativ, permițând investigatorilor principali să își îndeplinească sarcinile în modul cel mai eficient și în timpul cel mai scurt cu putință. Investigația este realizată independent de orice anchetă judiciară. Investigația nu se ocupă în niciun caz cu stabilirea vinovăției sau a răspunderii;

h) investigator principal - o persoană responsabilă de organizarea, conducerea și controlul desfășurării unei investigații;

i) avizare - proces de înștiințare a personalului cu funcții de conducere și a celui cu atribuții de instruire, îndrumare și control cu privire la producerea unui accident sau a unui incident pe infrastructura feroviară publică și/sau privată specifică transportului pe calea ferată, respectiv pe rețeaua de transport cu metroul.

Sursă: legislatie.just.ro (Monitorul Oficial). Textul afișat este forma consolidată curentă.