Capitolul I — Dispoziții generale

(1) Dreptul persoanelor private de libertate la asistență medicală, tratament și îngrijiri este asigurat cu personal de specialitate medico-sanitar, în mod gratuit, potrivit legii.

(2) Pentru asigurarea activității de acordare a asistenței medicale, a tratamentului și îngrijirilor, în cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor funcționează o rețea sanitară proprie.

(3) Rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor are încadrat personal de specialitate medico-sanitar cu studii superioare și medii cu drept de liberă practică, membri ai organizațiilor profesionale medicale naționale, precum și personal auxiliar sanitar și personal din alte specialități din domeniul sănătății, potrivit normativelor de personal sanitar naționale și ale Administrației Naționale a Penitenciarelor.

(4) În caz de deficit al personalului prevăzut la alin. (3), pentru acoperirea necesarului de personal se pot încheia contracte de prestări servicii cu personal de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din rețeaua sanitară publică, în condițiile stabilite prin decizie a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

(5) Cabinetele medicale, farmaciile de circuit închis, respectiv oficinele locale de distribuție, infirmeriile, laboratoarele de tehnică dentară și penitenciarele-spital funcționează și se dotează potrivit normelor în vigoare ale Ministerului Sănătății, ale sistemului de apărare, ordine publică și securitate națională și ale Administrației Naționale a Penitenciarelor.

(1) Direcția medicală din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor, denumită în continuare Direcția medicală, ca unitate sanitară ce coordonează, monitorizează și verifică activitatea medicală din sistemul administrației penitenciare, colaborează atât cu Ministerul Sănătății și unitățile descentralizate ale acestuia, cu celelalte ministere și instituții cu rețea sanitară proprie, cu unități sanitare sau instituții de învățământ și formare profesională în domeniul medical, casele de asigurări de sănătate, organizațiile profesionale naționale, cât și cu asociații și organizații neguvernamentale din domeniul sănătății.

(2) Personalul de specialitate medico-sanitar din cadrul Direcției medicale poate acorda, în caz de necesitate cauzată de deficitul de personal de specialitate medico-sanitar sau în cadrul unor misiuni operative dispuse, asistență medicală în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor, cu respectarea legislației în vigoare și în limita competențelor.

(1) Independența profesională a personalului de specialitate medico-sanitar este garantată.

(2) Întreaga activitate profesională a personalului prevăzut la alin. (1) este dedicată exclusiv apărării vieții, sănătății și integrității fizice și psihice a ființei umane.

(3) Medicul este dator să stăruie și să își apere deciziile medicale, fiind interzisă orice determinare a actului medical ori a deciziei profesionale de rațiuni de rentabilitate economică, de ordin administrativ sau oricare alte motive decât cele medicale.