Capitolul II — Activitatea sectorului medical

(1) Asistența medicală se acordă cu respectarea standardelor terapeutice stabilite prin ghiduri de practică în specialitatea respectivă, aprobate la nivel național, a standardelor recunoscute de comunitatea medicală a specialității respective, a recomandărilor referitoare la regulile europene și internaționale pentru penitenciare specifice domeniului medical și a legislației execuțional-penale în vigoare.

(2) Pentru asigurarea activității medicale la nivelul unui loc de deținere din subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor sunt necesare următoarele spații:

(3) Spațiile prevăzute la alin. (2) sunt organizate în vederea acordării asistenței medicale generale, profilactice și curative, precum și a altor măsuri medicale.

(4) Penitenciarele-spital au în structura organizatorică spații similare unei unități sanitare spitalicești, inclusiv cabinete medicale pentru consultații.

(1) Asigurarea dreptului la asistență medicală, tratament și îngrijiri, conform legislației execuțional-penale, legislației naționale și recomandărilor europene pentru penitenciare, aferente domeniului medical, se realizează prin intermediul medicilor cu drept de liberă practică, precum și prin intermediul unui număr corespunzător de asistenți medicali cu drept de liberă practică, pentru continuitatea programului prin tură de cel mult 12 ore și pentru asigurarea activității medicale în program de 8 ore.

(2) Pentru realizarea atribuțiilor și activităților prevăzute în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, medicii cu drept de liberă practică pot furniza servicii medicale decontate din asigurările sociale de sănătate, în condițiile stabilite în Contractul-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, prin intrarea în relație contractuală cu CASAOPSNAJ.

(3) Durata normală a timpului de muncă pentru medicii de medicină generală, medicină de familie sau medicii de alte specialități clinice care își desfășoară activitatea într-un penitenciar, centru educativ sau de detenție este de 7 ore/zi, în zile lucrătoare. Programul de lucru al medicului-șef este de 8 ore/zi, acesta îndeplinind și activități administrative. Programul de lucru pentru personalul de specialitate medico-sanitar din cadrul penitenciarelor-spital se stabilește în conformitate cu legislația sanitară națională privind timpul de muncă, organizarea și efectuarea gărzilor.

(4) Programul de activitate al personalului de specialitate medico-sanitar care își desfășoară activitatea în cadrul unui penitenciar, centru educativ sau de detenție este întocmit de către medicul-șef. Directorul adjunct pe probleme medicale întocmește programul de activitate al personalului de specialitate medico-sanitar din cadrul penitenciarelor-spital.

(5) În penitenciarele, centrele educative și centrele de detenție unde își desfășoară activitatea cel puțin 2 medici de medicină generală sau medicină de familie, asistența medicală se asigură în program alternativ, dimineața și după-amiaza.

(6) Asistența medicală este asigurată în funcție de necesități, inclusiv de medicul-șef sau directorul adjunct pe probleme medicale, potrivit legii, conform programului de activitate.

(7) Serviciile de asistență medicală acordate de către asistenții medicali se efectuează numai la recomandarea medicului, în limita competențelor profesionale.

(8) În cazuri excepționale determinate de deficitul de personal de specialitate medico-sanitar, pentru asigurarea continuității îndeplinirii atribuțiilor specifice, tura de noapte poate fi asigurată și prin permanență la domiciliu.

(9) Standardul de personal de specialitate medico-sanitar este stabilit prin decizie a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor. Standardul de personal stabilește cel puțin un post de medic în specialitatea medicină generală sau medicină de familie, cu funcție de execuție, la maximum 200 de persoane private de libertate.

(1) Examenul medical se realizează la primirea în locul de deținere a următoarelor categorii de persoane:

(2) Persoanele private de libertate prevăzute la alin. (1) sunt supuse unui examen clinic general, cu scopul depistării bolilor infectocontagioase și parazitare, bolilor acute sau cronice, prin aplicarea unor teste rapide, a semnelor evidente de agresiune, adicțiilor, tulburărilor psihice, riscului de suicid, precum și în scopul obținerii de date rezultate pe baza anamnezei efectuate în cadrul examenului medical, luându-se măsurile medicale care se impun, inclusiv internarea într-o unitate sanitară, după caz. Rezultatele examenului medical se consemnează în fișa medicală.

(3) În Registrul de consultații pentru persoane nou-depuse se înscriu datele de identificare și diagnosticul prezumtiv, persoana nou-depusă semnând de luare la cunoștință. În cazul în care persoana privată de libertate refuză sau se află în imposibilitatea de a semna, personalul de specialitate medico-sanitar întocmește un proces-verbal în acest sens, care cuprinde inclusiv ora și motivele refuzului și este semnat de persoana care l-a întocmit și agentul însoțitor al persoanei private de libertate.

(1) Mențiunile privind leziunile traumatice observate în urma examenului medical prevăzut la art. 10 alin. (1) se consemnează atât în fișa medicală, cât și în registrul tipizat denumit Registrul privind marca traumatică, conform recomandărilor Biroului Națiunilor Unite privind documentarea asupra torturii și a altor tratamente crude, inumane sau degradante. Se consemnează anul, luna, ziua și ora examenului medical, datele de identificare ale persoanei private de libertate, descrierea detaliată a urmelor de violență, conform competențelor profesionale, proveniența acestora, conform afirmațiilor persoanei private de libertate, și recomandările medicale.

(2) În cazul constatării urmelor de violență la o persoană arestată preventiv în cursul judecății, care urmează a fi primită în locul de deținere, sau dacă persoana în cauză acuză în mod scris sau verbal existența unor astfel de urme, medicul și directorul locului de deținere solicită organului de poliție care face transferul persoanei private de libertate întreprinderea demersurilor pentru efectuarea examinării sau expertizei medico-legale, după caz, la serviciul de medicină legală, înainte de preluarea persoanei în cauză în custodia unității penitenciare. Stabilirea naturii leziunilor traumatice și a legăturii de cauzalitate este de competența medicului legist.

(3) În cazul primirii în locul de deținere a persoanelor condamnate sau internate, demersurile de prezentare la serviciul de medicină legală și de sesizare a organelor competente sunt realizate de medicul care a constatat urmele de violență și de administrația locului de deținere.

(1) Pentru protejarea sănătății publice se efectuează, în mod obligatoriu, examenul radiologic pulmonar și consultul pneumoftiziologic al persoanelor arestate preventiv în cursul judecății, înainte de transferul acestora de către organele de poliție în locurile de deținere.

(2) În caz de refuz al efectuării examenului radiologic pulmonar sau a consultului pneumoftiziologic prevăzute la alin. (1), medicul pneumoftiziolog din rețeaua sanitară publică consemnează în fișa medicală conduita terapeutică și aduce la cunoștința persoanei private de libertate, sub semnătură, că nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea tuberculozei pulmonare, ca boală infectocontagioasă, poate avea ca urmare răspândirea bolii și poate intra sub incidența prevederilor Codului penal, putând constitui infracțiunea de zădărnicire a combaterii bolilor. În cazul în care persoana privată de libertate refuză sau se află în imposibilitatea de a semna, personalul de specialitate medico-sanitar întocmește un proces-verbal în acest sens, care cuprinde inclusiv ora și motivele refuzului și este semnat de persoana care l-a întocmit și agentul însoțitor al persoanei private de libertate.

(3) În situația prevăzută la alin. (2), organele de poliție solicită sprijin penitenciarelor-spital cu secții de pneumoftiziologie pentru internarea celor în cauză.

(4) Prevederile alin. (2) și (3) se aplică în mod corespunzător și în cazul persoanelor arestate preventiv în cursul judecății care refuză în continuare efectuarea examenului radiologic pulmonar sau alte investigații necesare depistării tuberculozei pulmonare.

(5) Persoanei arestate preventiv în cursul judecății i se comunică, sub semnătură, consecințele posibile ale refuzului său. În cazul în care persoana privată de libertate refuză sau se află în imposibilitatea de a semna, personalul de specialitate medico-sanitar întocmește un proces-verbal în acest sens, care cuprinde inclusiv ora și motivele refuzului și este semnat de persoana care l-a întocmit și agentul însoțitor al persoanei private de libertate.

(6) La primirea în locul de deținere a unei persoane private de libertate arestate preventiv în cursul judecății care necesită internare în spital sau examinări medicale suplimentare, medicul și directorul locului de deținere dispun de urgență realizarea demersurilor medicale necesare.

(7) În cazul prevăzut la alin. (6), personalul de specialitate medico-sanitar consemnează recomandarea în fișa medicală și în Registrul de consultații pentru persoane nou-depuse.

(8) Persoanele minore și majore de sex feminin arestate preventiv în cursul judecății sunt prezentate la depunere cu examen ginecologic efectuat și cu statusul obstetrical constatat, nu mai vechi de 7 zile de la momentul depunerii.

(9) Responsabilitatea efectuării în mod obligatoriu a examenului radiologic pulmonar, a consultului pneumoftiziologic, a altor investigații sau consulturi medicale ale persoanei condamnate revine locului de deținere.

(10) În situații de risc epidemiologic, pentru prevenirea răspândirii unei boli infectocontagioase, dacă o persoană privată de libertate cu privire la care există suspiciunea sau este confirmată cu o boală infectocontagioasă respiratorie este depusă, în mod excepțional, într-un penitenciar-spital care nu are secție de pneumoftiziologie sau de boli infecțioase, organele de poliție sunt redirecționate către un penitenciar-spital cu secții destinate gestionării persoanelor private de libertate cu boală infectocontagioasă respiratorie, primind instruire și materiale de protecție din partea primului penitenciar-spital.

(11) În situațiile excepționale de refuz al examenului radiologic pulmonar de către o persoană privată de libertate, personalul de specialitate medico-sanitar aplică procedurile prevăzute la alin. (2) și (4).

(12) Personalul de specialitate medico-sanitar sprijină personalul de supraveghere și organele de poliție în activitatea de prelevare a probelor biologice, potrivit legii, în vederea introducerii profilurilor genetice în Sistemul național de date genetice judiciare.

(1) În termen de 72 de ore de la primire, medicul locului de deținere efectuează examenul clinic complet, iar medicul stomatolog stabilește formula dentară pentru persoanele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. a), b), e) și g).

(2) Pentru efectuarea examinărilor medicale prevăzute la alin. (1) nu este necesară intrarea în relație contractuală cu casa de asigurări sociale de sănătate.

(1) La recomandarea medicului se efectuează recoltări pentru analize de laborator, teste de screening și teste diagnostic, vaccinări, examinări medicale de specialitate clinice și paraclinice, astfel încât în cel mult 21 de zile de la depunere să se stabilească starea de sănătate și nevoile de asistență medicală și de regim alimentar, precum și capacitatea de muncă.

(2) Dacă persoana privată de libertate refuză recomandările prevăzute la alin. (1), personalul de specialitate medico-sanitar îi explică consecințele refuzului asupra stării de sănătate, întocmindu-se în acest sens un proces-verbal, care este semnat de către cel care l-a întocmit și persoana în cauză. Dacă persoana privată de libertate refuză sau se află în imposibilitatea de a semna, procesul-verbal cuprinde inclusiv ora și motivele refuzului sau constatarea imposibilității și este semnat de către persoana care l-a întocmit și agentul însoțitor.

(3) Capacitatea de muncă se stabilește conform Baremului afecțiunilor medicale, precum și a altor stări și condiții medicale pentru stabilirea capacității de muncă la finalul perioadei de carantină și observare, prevăzut în anexa nr. 1 la prezentul ordin.

(4) Personalul de specialitate medico-sanitar consemnează în Registrul de consultații și tratament și în fișa medicală consultațiile efectuate la nivelul locului de deținere în perioada de carantină și observare.

(5) Constatările privind capacitatea de muncă se consemnează și în documentele operative stabilite prin Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013.

(1) În cazul persoanelor private de libertate implicate în activități lucrative, avizul medicului de medicina muncii este obligatoriu, conform legislației în vigoare.

(2) Medicul de medicina muncii, în baza fișei de solicitare a examenului medical, a fișei de identificare a factorilor de risc profesional, a dosarului medical și a examenelor medicale efectuate, completează fișa de aptitudine cu concluzia examenului medical: apt, apt condiționat sau inapt pentru locul de muncă respectiv.

(3) Prin excepție de la prevederile alin. (1), pentru activitățile și locurile de muncă care nu presupun risc asupra sănătății, risc evidențiat în fișa de identificare a factorilor de risc profesional, nu este necesară emiterea fișei de aptitudini, în acest caz aplicându-se prevederile art. 14. Persoana privată de libertate își exprimă, în scris, acordul de voință în acest sens.

(4) Fotocopii ale fișei în care este consemnat rezultatul examenului medical efectuat de medicul de medicina muncii și ale fișei de aptitudini se anexează la fișa medicală a persoanei private de libertate.

(5) Cheltuielile generate de efectuarea examenelor de medicina muncii în vederea stabilirii aptitudinii de muncă sunt suportate de administrația locului de deținere.

(1) În perioada de carantină și observare, personalul de specialitate medico-sanitar supraveghează starea de sănătate a persoanelor private de libertate și modul în care sunt respectate regulile de igienă individuală și colectivă.

(2) În perioada de carantină și observare sunt desfășurate activități de educație pentru sănătate, inclusiv cu privire la transmiterea bolilor infectocontagioase. Aceste activități sunt consemnate în mod obligatoriu în anexele fișei medicale, care vor fi semnate de persoana privată de libertate pentru luare la cunoștință. În cazul în care persoana privată de libertate refuză sau se află în imposibilitatea de a semna cu privire la informările realizate, personalul de specialitate medico-sanitar întocmește un proces-verbal în acest sens, care cuprinde inclusiv ora și motivele refuzului și este semnat de persoana care l-a întocmit și agentul însoțitor al persoanei private de libertate.

(1) Principalele activități medicale derulate în sistemul penitenciar pe perioada arestării preventive în faza judecății, măsurii educative privative de libertate și a executării pedepsei privative de libertate sunt următoarele:

(2) În cadrul activităților medicale prevăzute la alin. (1) lit. b)-d) și g) se regăsesc și servicii medicale suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, denumit în continuare FNUASS, conform prevederilor legale privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, pentru care este necesară intrarea în relație contractuală sau încheierea unei convenții cu CASAOPSNAJ.

(3) În cadrul locurilor de deținere se poate organiza acordarea de servicii medicale prin telemedicină persoanelor private de libertate, în condițiile legislației sanitare naționale.

(1) Intervențiile de primă necesitate prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. a) sunt intervenții de prim contact pentru asigurarea asistenței medicale, a tratamentului și îngrijirilor curente, acordate la cererea persoanelor private de libertate sau ori de câte ori este necesar. Asistența medicală, tratamentul și îngrijirile medicale se asigură de către medici sau asistenți medicali cu drept de liberă practică și de alt personal de specialitate medico-sanitar cu drept de liberă practică, la indicația și sub supravegherea medicului. Pentru asigurarea acestei activități medicale nu este necesară intrarea în relație contractuală cu casa de asigurări sociale de sănătate.

(2) Persoanele private de libertate aflate în situații de urgență medico-chirurgicale sunt prezentate de îndată la cabinetul medical, iar medicul sau, după caz, asistentul medical ia măsurile necesare conform competențelor profesionale, fără a fi necesară intrarea în relație contractuală cu casa de asigurări sociale de sănătate.

(3) În cazul urgențelor medico-chirurgicale care nu pot fi rezolvate în cadrul locului de deținere se apelează la sistemul național unic pentru apeluri de urgență 112 sau, după caz, se prezintă la unități specializate de urgență ori unități care au structuri de primire a urgențelor, organizate în acest scop. În acest sens, conducerea locului de deținere este înștiințată cu privire la situația ivită, în vederea asigurării mijlocului de transport și a escortei necesare. În caz de urgențe medico-chirurgicale înregistrate în afara locului de deținere se apelează, în primul rând, sistemul național unic pentru apeluri de urgență 112.

(4) În cazul prevăzut de alin. (3), dacă deplasarea se efectuează cu mijloacele de transport ale locului de deținere, persoana privată de libertate este însoțită întotdeauna de către un asistent medical. În situația în care deplasarea se efectuează prin intermediul mijloacelor de transport aparținând sistemului național unic pentru apeluri de urgență 112, nu se mai impune prezența asistentului medical al locului de deținere.

(5) Pentru reducerea timpului de intervenție în cazul unei urgențe medico-chirurgicale, prin grija directorului și a medicului-șef, personalul din sectorul operativ este instruit să acorde primul ajutor până la sosirea personalului de specialitate medico-sanitar.

(6) În vederea acordării primului ajutor în caz de urgență medico-chirurgicală apărută la locurile de muncă și în mijloacele de transport spre sau de la punctul de lucru este necesară dotarea locului de muncă și a mijloacelor de transport cu truse de prim ajutor, asigurate din bugetul locului de deținere.

(7) În cazul punctelor de lucru din exteriorul sistemului penitenciar și al mijloacelor de transport care nu aparțin administrației locului de deținere, trusele de prim ajutor sunt asigurate de beneficiarul forței de muncă și se află în gestiunea personalului de pază, escortare și supraveghere.

(8) Mijloacele de transport care aparțin sistemului penitenciar sunt dotate cu truse de prim ajutor. Dacă se folosesc mijloace operative de transport persoane, altele decât cele anume destinate transportului persoanelor private de libertate, în condițiile prevăzute de lege, transportul acestora se aprobă doar după verificarea dotării mijlocului de transport cu trusă de prim ajutor.

(1) În vederea promovării și îmbunătățirii stării de sănătate a persoanelor private de libertate, Direcția medicală întocmește programe de sănătate pentru afecțiunile cu prevalență crescută în sistemul administrației penitenciare.

(2) Planurile de măsuri aferente programelor de sănătate prevăzute la alin. (1) se aprobă prin decizie a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

(1) Pentru minorii aflați în executarea unei măsuri educative privative de libertate se organizează la începutul lunii septembrie sau în primul trimestru al anului școlar un examen medical preventiv privind starea de sănătate a minorului, conform reglementărilor în vigoare.

(2) Examenul medical prevăzut la alin. (1) se efectuează de personalul de specialitate medico-sanitar, în baza unui grafic de prezentare la cabinetul medical, pe zile și camere, și constă în:

(3) Dacă medicul apreciază ca fiind necesar, se efectuează prin rețeaua sanitară publică analize de laborator, examene de specialitate și explorări funcționale pentru depistarea unor eventuale afecțiuni medicale sau deficiențe motorii, senzoriale ori neuropsihice.

(4) Contravaloarea examinărilor și investigațiilor prevăzute la alin. (3) este suportată din FNUASS, dacă acestea sunt prevăzute în Contractul-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și în normele metodologice de aplicare a acestuia. Partea de contribuție personală pentru aceste servicii sau, după caz, contravaloarea serviciilor neacoperite de FNUASS este asigurată de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deținere.

(5) Consulturile medicale și conduita terapeutică se consemnează în fișa medicală.

(1) În cazul persoanelor private de libertate majore se realizează în trimestrul al patrulea bilanțul medical periodic.

(2) Bilanțul medical prevăzut la alin. (1) se efectuează de personalul de specialitate medico-sanitar, în baza unui grafic de prezentare la cabinetul medical, pe zile și camere, și constă în examen clinic general, examen antropometric, măsurarea valorilor tensiunii arteriale, programarea pentru efectuarea unor examene de specialitate și analize de laborator sau teste de screening pentru precizarea diagnosticului, reevaluarea stării de sănătate și a aptitudinii de muncă, atât în rețeaua sanitară proprie Administrației Naționale a Penitenciarelor, cât și, după caz, în rețeaua sanitară publică.

(3) Contravaloarea examinărilor și investigațiilor prevăzute la alin. (2) este suportată din FNUASS, dacă acestea sunt prevăzute în Contractul-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și în normele metodologice de aplicare a acestuia. Partea de contribuție personală pentru aceste servicii sau, după caz, contravaloarea serviciilor neacoperite de FNUASS este asigurată de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deținere.

(4) Persoanele private de libertate pot solicita în scris efectuarea de investigații și consulturi medicale suplimentare față de cele prevăzute la alin. (2). Pentru realizarea acestora trebuie avute în vedere recomandările atât ale medicului curant, cât și ale unității sanitare care realizează investigațiile și consulturile suplimentare. Dacă persoana privată de libertate nu știe sau se află în imposibilitatea de a scrie, personalul de specialitate medico-sanitar întocmește un proces-verbal în acest sens, care cuprinde inclusiv ora solicitării și este semnat de persoana care l-a întocmit și de medicul-șef.

(5) Contravaloarea investigațiilor și a consulturilor medicale prevăzute la alin. (4) se suportă din fondurile bănești ale persoanelor private de libertate.

(1) Vaccinarea în vederea prevenirii patologiilor cu caracter infecțios se efectuează cu respectarea strictă a regulilor de asepsie și antisepsie, a modului de administrare, a contraindicațiilor, a modului de asociere cu alte vaccinuri, a păstrării corecte și, după caz, în funcție de prevederile sanitare naționale privind vaccinarea.

(2) Evidența vaccinărilor persoanelor private de libertate se realizează în registrul unic de vaccinări.

(3) Vaccinarea impusă de existența unor focare sau de alte situații epidemiologice cu risc se realizează la indicația medicilor epidemiologi, în conformitate cu legislația sanitară în vigoare.

(4) Alte vaccinări se realizează în campaniile organizate conform Programului național de vaccinare al Ministerului Sănătății.

(1) Serviciile medicale curative se asigură în programul stabilit de medicul-șef, cu excepția cazurilor care reprezintă urgențe medico-chirurgicale, când asistența medicală se acordă de îndată.

(2) Consultațiile se acordă de către medici de medicină generală sau medicină de familie. În lipsa acestora, personalul de specialitate medico-sanitar cu pregătire medie aflat în serviciu acordă asistență medicală, în limita competențelor profesionale, cu respectarea dreptului la asistență medicală al persoanelor private de libertate, conform legislației execuțional-penale, precum și normelor și recomandărilor privind regulile europene și internaționale în materie, finanțarea acestora fiind asigurată de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deținere.

(3) În cazul acordării serviciilor medicale curative ale căror costuri sunt suportate din FNUASS, modalitățile de decontare a acestora se stabilesc prin Contractul-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și în normele metodologice de aplicare a acestuia.

(1) Persoanele private de libertate se prezintă la cabinetul medical, după cum urmează:

(2) Stabilirea programului zilnic de consultații se face de către personalul de specialitate medico-sanitar aflat în serviciu, în funcție de activitățile care trebuie desfășurate, iar prezentarea se realizează respectându-se criteriile de separațiune.

(3) Se pot realiza și evaluări ale situației medicale la camera de deținere sau la camerele de infirmerie, în cazul în care persoanele private de libertate au afecțiuni apărute subit ca urmare a unui eveniment medico-chirurgical imprevizibil, a bolilor cronice sau cronice acutizate care fac imposibilă prezentarea la cabinetul medical sau în situații deosebite specifice sistemului administrației penitenciare, în vederea inițierii sau, după caz, dispunerii unor măsuri medicale.

(4) Persoanele private de libertate cu boli cronice netransmisibile depistate cu ocazia primirii, inclusiv prin transfer, în urma bilanțului medical periodic sau prin examinări curente sunt luate în evidență de cabinetul medical și li se asigură tratamentul și regimul alimentar recomandate. Recomandarea de regim alimentar poate fi făcută de medicul curant din locul de deținere sau, pentru o perioadă determinată, de medicul specialist din ambulatoriu sau din cadrul unității sanitare cu paturi.

(5) Persoanele private de libertate cu boli cronice netransmisibile sau transmisibile, acute și/sau cronice, care au recomandare de regim alimentar sunt înscrise în ordine alfabetică într-un tabel avizat de medicul locului de deținere și aprobat de directorul locului de deținere, care cuprinde datele de identificare, regimul alimentar pe care acestea îl primesc și perioada de timp pentru care este recomandat.

(6) Tabelul prevăzut la alin. (5) se întocmește și se actualizează lunar, precum și ori de câte ori este nevoie.

(7) Cazurile în care față de persoanele private de libertate s-a dispus prin hotărâre judecătorească definitivă măsura de siguranță a obligării la tratament medical sunt aduse la cunoștința personalului de specialitate medico-sanitar prin grija structurii evidență deținuți. După încunoștințare, personalul de specialitate medico-sanitar ia măsurile necesare pentru luarea în evidență și dispensarizarea acestor persoane.

(8) Medicul-șef programează examinarea bolnavilor cronici, completând în mod corespunzător orarul lunar de consultații.

(1) Fiecare consultație se înscrie în ordine cronologică în Registrul de consultații și tratament, menționându-se numele, prenumele, vârsta, camera de deținere, diagnosticul stabilit sau, după caz, precizarea simptomatologiei când examinarea medicală este realizată de asistenții medicali, precum și recomandările formulate. Persoana privată de libertate este informată de personalul de specialitate medico-sanitar, sub semnătură, cu privire la aspectele menționate în registru în urma consultației și semnează pentru primirea tratamentului. În cazul în care persoana privată de libertate refuză sau se află în imposibilitatea de a semna, personalul de specialitate medico-sanitar întocmește un proces-verbal în acest sens, care cuprinde inclusiv ora și motivele refuzului și este semnat de persoana care l-a întocmit și agentul însoțitor al persoanei private de libertate.

(2) În cazul în care se constată că persoana privată de libertate nu poate desfășura activități lucrative din cauza situației sale medicale, personalul de specialitate medico-sanitar poate recomanda efectuarea unor analize sau examene de specialitate, internare în infirmerie, într-un penitenciar-spital sau, după caz, spital aparținând rețelei sanitare publice. Aceste aspecte sunt consemnate în registrul prevăzut la alin. (1). Scutirile medicale sunt consemnate de către medic în fișa medicală și în registrul prevăzut la alin. (1).

(3) Cu prilejul consultației, persoanele private de libertate sunt informate cu privire la starea personală de sănătate, prognosticul evolutiv, investigațiile necesare, precum și cu privire la condițiile terapeutice.

(4) Persoanele private de libertate au dreptul să refuze o intervenție medicală sau continuarea actului medical, asumându-și în scris răspunderea pentru această decizie. Persoana privată de libertate este informată cu privire la consecințele medicale ale refuzului intervenției sau întreruperii actului medical, aspect consemnat în fișa medicală sau, după caz, în procesul-verbal întocmit în cazul refuzului de semnătură.

(5) Refuzul prevăzut la alin. (4) este consemnat, sub semnătura persoanei private de libertate, în Registrul de consultații și tratament. În cazul în care persoana privată de libertate refuză sau se află în imposibilitatea de a semna, personalul de specialitate medico-sanitar întocmește un proces-verbal în acest sens, care cuprinde inclusiv ora și motivele refuzului. Procesul-verbal se semnează de personalul de specialitate medico-sanitar și de agentul însoțitor al persoanei private de libertate și se atașează la fișa medicală.

(1) Se înscriu obligatoriu în fișa medicală cazurile noi de îmbolnăvire, incapacitatea temporară de muncă, regimurile alimentare acordate, fiecare prescriere a tratamentului conform prescripțiilor medicale, electronice, cu regim special pentru substanțele și preparatele psihotrope și stupefiante sau orice altă formă de prescripție medicală, modificările apărute în starea de sănătate sau în ceea ce privește capacitatea de muncă, internările în infirmerie și internările în spitale.

(2) Codificarea cazurilor de îmbolnăvire se realizează potrivit sistemelor de codificare utilizate de Ministerul Sănătății, numai în situațiile când se precizează diagnosticul unei noi îmbolnăviri. Dacă se constată mai multe afecțiuni, se codifică fiecare în parte.

(3) Evidența tuturor bolnavilor cronic se ține în Registrul evidență bolnavi cronic, care cuprinde informații referitoare la bolnavii cronic care necesită supraveghere medicală, în ordinea luării în evidență, cu consemnarea diagnosticului pe grupe de afecțiuni medicale, ritmicitatea controalelor periodice, aptitudinea de muncă, data luării în evidență, data și motivul scoaterii din evidență.

(4) În anexa la registrul prevăzut la alin. (3) se centralizează numeric și defalcat afecțiunile medicale cronice ale bolnavilor cronic pentru statistica tipurilor de afecțiuni medicale cronice existente în locul de deținere.

(1) Efectuarea tratamentelor injectabile și a pansamentelor este evidențiată în Registrul de tratamente injectabile și pansament, în care persoanele private de libertate semnează pentru fiecare procedură medicală efectuată. Persoanele private de libertate au dreptul să refuze un tratament injectabil și efectuarea unui pansament, dar personalul de specialitate medico-sanitar are obligația de a aduce la cunoștința persoanei private de libertate consecințele unui asemenea refuz asupra stării de sănătate.

(2) Refuzul prevăzut la alin. (1) și informarea privind consecințele refuzului sunt consemnate, sub semnătura persoanei private de libertate, în Registrul de tratamente injectabile și pansament. În cazul în care persoana privată de libertate refuză sau se află în imposibilitatea de a semna, personalul de specialitate medico-sanitar întocmește un proces-verbal în acest sens, care cuprinde inclusiv ora și motivele refuzului și este semnat de persoana care l-a întocmit și agentul însoțitor al persoanei private de libertate. Procesul-verbal se atașează la fișa medicală.

(1) La nivelul cabinetului medical al locului de deținere, inclusiv în cazul cabinetelor din penitenciarele-spital, există două tipuri de aparate cu produse farmaceutice, necesare asigurării asistenței medicale persoanelor private de libertate, după cum urmează:

(2) Medicamentele și materialele sanitare din aparatul pentru cazuri de urgență se asigură de către penitenciarul-spital coordonator din veniturile proprii încasate ca urmare a furnizării de servicii medicale de asistență primară, în baza contractului încheiat de penitenciarul-spital coordonator cu CASAOPSNAJ, fiind transferate cabinetului medical, pe bază de aviz, sub coordonarea medicului-șef sau a înlocuitorului acestuia. Completarea acestui aparat cu medicamente și materiale sanitare se realizează din oficina locală de distribuție, în baza condicii de prescripție aparat, întocmită de asistentul medical aflat în serviciu, cu avizul medicului locului de deținere. În cazul imposibilității asigurării aparatului din venituri proprii, necesarul de medicamente și materiale sanitare se asigură cu fonduri de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deținere.

(3) Lista medicamentelor și materialelor sanitare din aparatul de medicamente și materiale sanitare necesare cabinetului medical de la locurile de deținere este întocmită de medicul-șef sau, după caz, de directorul adjunct pe probleme medicale pentru cabinetele din penitenciarul-spital, împreună cu personalul de specialitate medico-sanitar implicat, pornind de la aparatul de medicamente și materiale sanitare necesare prevăzut în anexa nr. 3, cantitățile fiind stabilite în funcție de consumul zilnic, cazuistică, adresabilitate, numărul persoanelor private de libertate de la nivelul fiecărui loc de deținere, și se actualizează anual, precum și ori de câte ori este nevoie.

(4) Medicamentele și materialele sanitare din aparatul de medicamente și materiale sanitare necesare cabinetului medical se asigură din fondurile aprobate cu această destinație de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deținere. Completarea medicației și a materialelor sanitare din acest aparat se realizează în funcție de consumul zilnic, pe baza condicii de prescripție medicală, întocmită de către asistentul medical aflat în serviciu, cu avizul medicului locului de deținere sau, după caz, cu avizul medicului șef secție.

(5) În situații de risc epidemiologic, epidemii, pandemii sau când asigurarea imediată a medicației în condițiile sistemului de asigurări sociale de sănătate este imposibilă, iar viața sau sănătatea persoanelor private de libertate este pusă în pericol, se asigură, prin fonduri de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deținere, tratamentul necesar, inclusiv vitamine sau suplimente alimentare, dacă acestea sunt recomandate în schemele de tratament sau în protocoalele terapeutice.

(6) Persoana privată de libertate semnează pentru primirea medicației în Registrul de consultații și tratament, iar în cazul în care medicația aflată în dotarea aparatelor prevăzute la alin. (1) nu acoperă necesitățile asigurării asistenței medicale sau nu intră în categoria medicamentelor care se acordă în baza prescripției medicale electronice pentru medicamente cu și fără contribuție personală, medicul locului de deținere întocmește o prescripție și un referat de necesitate pentru asigurarea schemei de tratament necesar afecțiunilor medicale ale pacientului. Schema de tratament solicitată reprezintă medicație personală pacient și este eliberată de farmacia comunitară care se află în relație contractuală cu administrația locului de deținere, iar contravaloarea acesteia se asigură de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deținere.

(7) În cazul persoanelor private de libertate cu afecțiuni cronice, medicul locului de deținere sau, după caz, medicul care realizează consultul prescrie o medicație conform normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și a protocoalelor terapeutice, care se eliberează de farmacia comunitară care se află în relație contractuală cu administrația locului de deținere. Contravaloarea consultației și a medicației prescrise pentru bolnavii cronic care nu poate fi asigurată prin sistemul de asigurări sociale de sănătate se asigură cu fonduri de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deținere.

(8) Medicația prevăzută la alin. (7) se eliberează pentru maximum o lună, prin intermediul cabinetului medical, persoanelor în cauză. Persoanele private de libertate semnează pentru primirea tratamentului în Registrul de administrare tratamente prescrise pe rețete.

(9) Prescrierea, eliberarea, păstrarea și administrarea medicamentelor care conțin substanțe stupefiante, sedative sau narcotice se realizează cu respectarea legislației în vigoare. Administrarea acestor medicamente se face numai sub directă observare de către personalul de specialitate medico-sanitar în cabinetul medical sau în locuri special destinate.

(10) Dacă există indicii temeinice că unele persoane private de libertate nu respectă conduita terapeutică recomandată, folosind medicația primită pentru a-și pune viața în pericol sau în alte scopuri, se recomandă administrarea tratamentului sub strictă supraveghere.

(11) În cazurile de nerespectare a conduitei terapeutice prevăzute la alin. (10), se dispune de urgență reevaluarea de specialitate, în vederea stabilirii necesității tratamentului, sau reevaluarea schemei de tratament. Reluarea administrării tratamentului de orice natură se realizează numai sub strictă supraveghere.

(1) Rezultatele investigațiilor de laborator, paraclinice sau de înaltă performanță, precum și ale examenelor de specialitate efectuate pentru stabilirea diagnosticului se înscriu în fișa medicală sau, după caz, se anexează la aceasta. În toate cazurile se face mențiune despre data și unitatea sanitară în cadrul căreia au fost efectuate.

(2) În urma rezultatelor investigațiilor și examenelor de specialitate prevăzute la alin. (1), persoanele private de libertate primesc, la indicația medicului, regim alimentar corespunzător afecțiunilor medicale, iar durata acestuia este stabilită de medicul locului de deținere sau, după caz, de medicii specialiști, prin recomandare medicală, în funcție de evoluția stării de sănătate și de reevaluările medicale.

(3) Persoana privată de libertate poate solicita, contra cost, examinarea la locul de deținere de către un alt medic din afara sistemului administrației penitenciare. Medicul trebuie să prezinte documente din care să reiasă că este membru al Colegiului Medicilor din România și deține aviz pentru exercitarea profesiei de medic valabil în anul curent. Tratamentul și investigațiile recomandate în cadrul acestui consult se asigură contra cost. Cheltuielile necesare asigurării tratamentului și efectuării investigațiilor recomandate în cadrul acestui consult sunt suportate de către persoana privată de libertate.

(4) Consultul și recomandările medicului prevăzute la alin. (3) sunt consemnate în fișa medicală, împreună cu semnătura și parafa proprie a medicului consultant și cu mențiunea „consultație contra cost“.

(5) Dacă la examenul medical se constată că persoana privată de libertate prezintă semne de violență sau declară că a fost supusă la rele tratamente, personalul de specialitate medico-sanitar consemnează în fișa medicală și în Registrul de marcă traumatică cele constatate sau cele declarate, informând în scris directorul locului de deținere și procurorul, pentru dispunerea efectuării examinării sau expertizei medico-legale, după caz.

(6) În cazul prevăzut la alin. (5), persoana privată de libertate are dreptul să solicite în scris să fie sau să nu fie examinată de către un medic legist sau, contra cost, de un alt medic cu drept de liberă practică din afara sistemului penitenciar. În situația în care persoana privată de libertate nu știe să scrie sau se află în imposibilitate de a scrie, personalul administrației penitenciarului oferă sprijin în acest sens.

(7) Stabilirea naturii leziunilor traumatice și a legăturii de cauzalitate este de competența medicului legist.

(1) Personalul de specialitate medico-sanitar are obligația de a informa verbal agentul responsabil pentru însoțirea persoanelor private de libertate la cabinetul medical cu privire la acordarea unei scutiri medicale sau despre situația incapacității temporare de muncă.

(2) În situația prevăzută la alin. (1), agentul raportează de îndată șefului secției în cadrul căreia este cazată persoana privată de libertate despre situațiile de scutire medicală sau incapacitate temporară de muncă a persoanelor private de libertate prezentate la cabinet.

(1) La primirea în locul de deținere, cu ocazia efectuării triajului epidemiologic, persoana privată de libertate este informată cu privire la modul de acordare a asistenței medicale curative, profilactice și de urgență, precum și cu privire la asistența specifică disponibilă în cazul persoanelor private de libertate cu istoric de consum de droguri. Aceste informații sunt furnizate pe tot parcursul privării de libertate, cu ocazia activităților de educație pentru sănătate.

(2) Dacă la primirea în locul de deținere persoana privată de libertate cu istoric de consum de droguri declară că este inclusă într-un program de asistență medicală cu tratament substitutiv al dependenței de opiacee, personalul de specialitate medico-sanitar solicită transferul acesteia la un penitenciar-spital cu structură specializată, în vederea internării și asigurării continuității tratamentului.

(1) Când persoana privată de libertate inclusă într-un program de asistență cu tratament substitutiv al dependenței de opiacee este transferată într-un alt loc de deținere sau este pusă în libertate, se fac demersuri în vederea asigurării continuării tratamentului, prin colaborare între locurile de deținere, respectiv între locurile de deținere și rețeaua națională de centre de prevenire, evaluare și consiliere antidrog.

(2) Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile și în cazul minorilor. În cazul în care minorul este pus în libertate, este notificată de urgență direcția județeană de asistență socială și protecție a copilului de la domiciliul minorului.

(1) La solicitarea scrisă a persoanei private de libertate, în măsura în care este susținută de documentație specifică, personalul de specialitate medico-sanitar în colaborare cu serviciul de asistență psihosocială efectuează demersuri în vederea întocmirii:

(2) În situația în care persoana privată de libertate nu știe sau se află în imposibilitate de a scrie, personalul administrației penitenciarului oferă sprijin în acest sens.

(1) Procurarea dispozitivelor medicale se realizează în baza recomandării medicului specialist și în conformitate cu prevederile Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și ale normelor metodologice de aplicare a acestuia.

(2) Contravaloarea contribuției personale pentru dispozitivele medicale este suportată de către beneficiar.

(3) Ochelarii de vedere și bateriile pentru protezele auditive nu sunt suportate din FNUASS, contravaloarea acestora fiind suportată integral de solicitant. În caz de afectare gravă a stării de sănătate ce determină invaliditate, dacă persoanele private de libertate nu dispun de mijloacele bănești necesare, în înțelesul Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările și completările ulterioare, cheltuielile sunt suportate de către administrația locului de deținere sau din alte surse, conform legii.

(4) În cazul în care persoana privată de libertate suferă un accident de muncă din culpa dovedită a personalului din sistemul administrației penitenciare ori din culpa dovedită a beneficiarului forței de muncă, în urma cercetării accidentului de muncă, contravaloarea dispozitivelor medicale este suportată, după caz, de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deținere, al beneficiarului forței de muncă ori de către persoana privată de libertate, dacă aceasta este vinovată de producerea accidentului de muncă.

(1) Asistența medicală de specialitate clinică se acordă:

(2) În locurile de deținere, în funcție de cazuistica locală, se pot efectua consultații de specialitate de către medici de diferite specialități clinice cu drept de liberă practică, în baza unor protocoale de colaborare sau contracte de prestări servicii medicale.

(1) Serviciile de medicină dentară sunt acordate prin cabinetele de medicină dentară din cadrul locurilor de deținere. În situația în care cazul medical excedează competenței medicului stomatolog sau dacă în cadrul locului de deținere nu poate fi asigurată asistența medicală dentară, se apelează la unități sanitare de profil aflate în relații contractuale cu casele de asigurări de sănătate, unde, în condițiile existenței contractului de furnizare de servicii de medicină dentară cu casa de asigurări de sănătate, persoanele private de libertate pot beneficia de serviciile de medicină dentară preventivă și tratamentele stomatologice stabilite în pachetul de servicii medicale de bază pentru medicina dentară, conform prevederilor Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și normelor metodologice de aplicare a acestuia. Finanțarea acestora se realizează în conformitate cu prevederile privind modalitățile de plată pentru specialitatea medicină dentară, stipulate în normele metodologice de aplicare a contractului-cadru, partea de contribuție personală nedecontată de FNUASS fiind suportată de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deținere.

(2) În cazul în care unitățile sanitare prevăzute la alin. (1) constată că persoana privată de libertate are afectată grav funcția masticatorie și este necesară prestarea serviciilor de medicină dentară care depășesc valoarea de contract stabilită la nivel național pentru medicii de medicină dentară, precum și a serviciilor care nu sunt asigurate prin pachetul de servicii medicale de bază pentru medicina dentară, conform prevederilor Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și normelor metodologice de aplicare, cheltuielile necesare prestării acestor servicii se suportă de la bugetul de stat din bugetul locului de deținere.

(3) În cazul în care asistența medicală dentară nu poate fi acordată potrivit dispozițiilor alin. (1), pentru asigurarea asistenței stomatologice persoanelor private de libertate, directorul locului de deținere poate încheia contracte de prestări servicii cu medici stomatologi, în condițiile stabilite prin decizie a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

(4) În cabinetele de medicină dentară din locurile de deținere își pot desfășura activitatea sub îndrumarea și coordonarea medicului stomatolog și asistenți de medicină generală cu competențe, atestate sau cursuri de perfecționare în stomatologie.

(5) În locurile de deținere se pot organiza, pe lângă cabinetele de medicină dentară, laboratoare de tehnică dentară încadrate cu tehnician dentar sau se pot încheia contracte de colaborare cu laboratoare de tehnică dentară din afara sistemului administrației penitenciare, cu respectarea legislației în vigoare.

(6) Orice alt tratament de medicină dentară suplimentar față de cele asigurate prin grija locului de deținere, solicitat de persoanele private de libertate, se efectuează contra cost.

(7) Pe durata privării de libertate se desfășoară activități de educație sanitară, consemnate într-un registru special înființat în care persoana privată de libertate ia cunoștință despre acestea sub semnătură proprie. În cazul în care persoana privată de libertate se află în imposibilitatea de a semna, personalul de specialitate medico-sanitar întocmește un proces-verbal în acest sens care se atașează la fișa medicală.

(1) Persoanele private de libertate care au nevoie de efectuarea unor lucrări protetice decontate parțial din FNUASS pot solicita să fie transferate, pe baza unei programări prealabile, într-un loc de deținere dotat cu laborator de tehnică dentară.

(2) În vederea asigurării accesului persoanelor private de libertate la servicii de tehnică dentară, locurile de deținere în cadrul cărora nu sunt organizate laboratoare de tehnică dentară pot încheia, în condițiile legii, contracte de colaborare cu laboratoare de tehnică dentară din afara sistemului penitenciar. Contravaloarea contribuției personale pentru tratamentele protetice se suportă de către persoana privată de libertate.

(3) În cazul persoanelor private de libertate fără mijloace bănești, în înțelesul Legii nr. 254/2013, cu modificările și completările ulterioare, pentru acoperirea contravalorii tratamentului protetic și numai atunci când un medic stomatolog din sistemul penitenciar sau, după caz, din rețeaua sanitară publică constată că persoana privată de libertate are afectată grav funcția masticatorie în perioada detenției, locul de deținere, în funcție de prevederile legale în vigoare, suportă acoperirea contravalorii de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deținere, în limita fondurilor alocate în acest scop, sau din alte surse, potrivit legii.

(4) În cazul în care tratamentul protetic este necesar ca urmare a unui accident de muncă într-o activitate la care a fost repartizată persoana privată de libertate sau din culpa dovedită a personalului locului de deținere, contravaloarea acestuia se suportă de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deținere.

(1) Prezentarea la consultație se face conform programării întocmite de medicul stomatolog, cu excepția cazurilor urgente, când asistența de specialitate se acordă de îndată.

(2) La nivelul fiecărui cabinet de medicină dentară se înființează câte un barem minimal de urgență, conform deciziei Consiliului Național al Colegiului Medicilor Stomatologi din România, și un barem specific, în funcție de cazuistică și de specificul medicinei dentare acordate în sistemul penitenciar, având ca reper și anexele aferente baremelor de medicamente din prezentul ordin.

(3) Medicii stomatologi care au încheiat contract cu casa de asigurări de sănătate prescriu pentru afecțiunile stomatologice ale persoanelor private de libertate prescripții medicale pentru medicamente cu sau fără contribuție personală, în condițiile stabilite în Contractul-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și în normele de aplicare a acestuia.

(4) Dotarea cu aparatură și echipamente medicale și cu necesarul de produse pentru asigurarea asistenței stomatologice se asigură atât din venituri proprii obținute de la casa de asigurări de sănătate, cât și prin completare sau ca sursă principală de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deținere sau din alte surse.

(5) Persoanele aflate în situația de urgență chirurgicală oro-maxilo-facială sunt transportate la cea mai apropiată unitate sanitară cu serviciu în specialitatea chirurgie orală și maxilo-facială.

(1) Persoanele private de libertate beneficiază gratuit de medicamente și materiale sanitare, necesare în funcție de patologia și adresabilitatea acestora la cabinetul medical, după cum urmează:

(2) În cazul modalității de prescriere a medicamentelor cu și fără contribuție personală, medicii prescriu medicamentele sub forma denumirii comune internaționale, iar în cazurile justificate medical, precum și în cazul produselor biologice și al medicamentelor ce fac obiectul contractelor cost-volum/cost-volum-rezultat prescrierea se face pe denumirea comercială, cu precizarea pe prescripție și a denumirii comune internaționale corespunzătoare.

(3) La recomandarea medicilor din alte specialități a unui tratament cu produse ce nu se află în listele de medicamente compensate din FNUASS sau produse care sunt prevăzute în legislația Ministerului Sănătății în categoria suplimentelor alimentare, medicul locului de deținere are obligația efectuării demersurilor necesare în vederea respectării acestor recomandări. Procurarea tratamentului se realizează în baza unui referat de necesitate înaintat sectorului economico-administrativ pentru achiziție, iar cheltuielile aferente sunt asigurate de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deținere.

(4) Tratamentul prescris fiecărei persoane private de libertate de medicul locului de deținere și eliberat de farmacia comunitară este introdus, după verificarea și recepția medicamentelor, direct în cabinetul locului de deținere, cu statut de medicație prin prescripție individuală pentru tratarea afecțiunilor cronice. Tratamentul se păstrează, defalcat pentru fiecare pacient în parte, într-un dulap de medicamente, anume destinat în cadrul cabinetului medical, de unde se va administra potrivit orarului stabilit, în baza recomandărilor medicului locului de deținere.

(1) Asistenții medicali sunt obligați să efectueze recapitulațiile zilnice sau, în caz de consum, ale cantităților de produse necesare consulturilor medicale, în vederea predării produselor farmaceutice de la o tură la alta și a completării ulterioare a baremelor stabilite în anexele la prezentul ordin.

(2) Completarea baremelor cu medicamente se face în funcție de consumul acestora, ca urmare a administrării medicației în timpul consultațiilor acordate persoanelor private de libertate, în baza condicii de prescripții medicale, întocmită de asistentul medical aflat în serviciu și contrasemnată de medicul locului de deținere, fiind prezentată asistentului de farmacie.

(1) Medicamentele cu prescripție medicală sunt gestionate și eliberate de farmacist, respectiv de medicul-șef al locului de deținere sau de înlocuitorul acestuia.

(2) Farmacistul sau, după caz, asistentul de farmacie preia condica de prescripții medicale și eliberează medicamentele, în condițiile legii, conform necesarului menționat.

(3) Asistentul medical în serviciu semnează condica pentru primirea medicației eliberate de asistentul de farmacie.

(4) Farmacistul sau, după caz, asistentul de farmacie sprijină activitatea cabinetului medical în gestionarea produselor farmaceutice, verifică starea și valabilitatea stocurilor, informează medicul-șef despre situația stocurilor de medicamente în vederea întocmirii necesarului de produse și a demarării demersurilor pentru achiziția de medicamente și materiale sanitare prin colaborare cu departamentele responsabile.