(1) În cazul apariției afecțiunilor transmisibile cu raportare nominală sau a focarelor de afecțiune transmisibilă, inițierea anchetei epidemiologice este responsabilitatea medicului locului de deținere, care realizează:
a) depistarea și diagnosticarea precoce a cazurilor de boală;
b) stabilirea caracteristicilor principale ale factorilor procesului epidemiologic, respectiv sursa agentului patogen, moduri și căi de transmitere;
c) elaborarea și aplicarea măsurilor antiepidemice de urgență, respectiv izolarea bolnavului, a suspecților de a fi infectați sau purtători ai unui agent înalt patogen, precum și a contacților direcți ai acestora, dacă sunt identificați;
d) monitorizarea, precum și supravegherea clinică și paraclinică a persoanelor private de libertate prevăzute la lit. c);
e) recomandarea dezinfecției continue și terminale în focar, a dezinsecției, deparazitării și deratizării;
f) intensificarea măsurilor de educație antiepidemică;
g) informarea imediată, prin mijloacele de comunicare disponibile, a epidemiologului coordonator zonal, a Direcției medicale și a direcției de sănătate publică județene și a municipiului București în legătură cu situația epidemiologică apărută și măsurile preliminare adoptate;
h) întocmirea fișei unice de raportare;
i) supravegherea focarului epidemiologic pe perioada maximă de incubație a bolii, de la izolarea ultimului caz din focar;
j) propunerea de măsuri pentru prevenirea și combaterea afecțiunilor transmisibile.
(2) Desfășurarea anchetei epidemiologice se realizează sub îndrumarea medicului epidemiolog desemnat de către direcția de sănătate publică județeană și a municipiului București, epidemiologul coordonator zonal sau medicul de specialitate.