Capitolul IV — Competența în caz de conexitate, indivizibilitate și concurs real de infractiuni

Competența este determinata de conexitatea infracțiunilor în urmatoarele cazuri:

1. Cînd infractiunile sînt comise de unul sau mai mulți infractori împreună, în acelasi timp și în acelasi loc;

2. Cînd sînt comise de infractori deosebiti în timp și în locuri diferite, însă după o prealabila înțelegere;

3. Cînd infractiunea este comisa pentru a pregati, inlesni sau a ascunde executarea altei infractiuni sau pentru a obtine sau a asigura nepedepsirea faptuitorilor ei;

4. Cînd între doua sau mai multe infractiuni exista legaturi și conexarea lor se impune spre o mai buna administrare a justiției.

Conexarea se poate cere și în apel, cînd toate cauzele se gasesc inaintea instanțelor de apel și acestea sînt de acelasi grad.

În toate cazurile de conexitate, judecatile incepute sau care ar urma sa inceapa la diferite instante, trebuiesc intrunite în fața aceleeasi instante, după regulele stabilite mai jos, spre a se da o singura hotărîre.

Competența pentru toate infractiunile conexe, care, după materie sînt de competența unor instante de grad egal, aparține instanței care a fost mai întîi sezisata, iar dacă sînt de competența unor instante de grad diferit, instanței superioare în grad.

Cînd dintre infractiunile conexe unele apartin competentei instanțelor judecătorești ordinare, iar altele sînt de competența unei jurisdictiuni speciale, judecarea tuturor infracțiunilor aparține jurisdictiilor ordinare.

Cu toate acestea, cînd o instanța cu competența speciala este superioara în grad instanței cu competența ordinara, competența aparține instanței cu competența speciala.

În cazurile de conexitate instantele pot dispune, fie după cererea părților, fie din oficiu, spre a evita intarzieri sau spre a nu prelungi detinerea unui arestat, ca unele fapte să fie judecate separat.

Conexitatea sau disjungerea nu pot forma obiectul unui osebit recurs în casatie.

Competența este determinata de indivizibilitate în urmatoarele cazuri:

1. Cînd o singura infractiune a fost comisa de mai mulți infractori;

2. Cînd un singur fapt constitue mai multe infractiuni;

3. Cînd existenta unei infractiuni este condiționată de existenta altei infractiuni și ele sînt în acelasi timp urmarite.

În cazurile de mai sus, judecarea de către aceeasi instanța este obligatorie.

Instanța competența de a judeca pe autorii principali a unei infractiuni este singura competența de a judeca și pe instigatori, complici, favorizatori și tainuitori, dacă sînt în acelasi timp urmariti. Dacă sînt mai mulți autori principali, justițiabili de instante din circumscriptii diferite, competența aparține instanței întîi sezisate, iar cînd din cauza calității sale, vreunul din participanti este justițiabil de o instanța speciala, competența se determina conform art. 31.

Infractiunile savarsite de aceeasi persoana se judeca deodata și de aceeasi instanța, după normele prevăzute de art. 30 și 31 și dacă instanța careia îi revine competența, socoteste aceasta necesar pentru o buna administrare a justiției.