Capitolul II — Caile de atac contra hotărîrilor instanțelor de judecată

Partea față de care hotărîrea s'a dat în lipsa, poate face opozitie în urmatoarele cazuri:

1. În contra ordonantelor date de judecatorie, conform art. 341;

2. În contra sentintelor tribunalelor date conform art. 346;

3. În contra deciziilor Curtilor de Apel date conform art. 580;

4. În contra deciziilor Curtilor cu Jurați date conform art. 605.

Oponentul nu este tinut să justifice cauzele care l-au împiedicat de a veni la judecata.

Opozitia are ca efect de a repune în discutie cauza în ceea ce priveste pe partea oponenta.

Dacă după citatia facuta în urma opozitiei, oponentul nu se infatiseaza, instanța e obligata sa tina seama de orice mijloc de aparare intemeiat, invocat prin cererea de opozitie și sa ridice din oficiu orice chestiune referitoare la existenta faptelor, stingerea actiunii penale, calificarea infractiunii și aplicarea pedepsei, pronuntand admiterea ori respingerea opozitiei.

În contra hotărîrilor date asupra opozitiei nu se mai poate face opozitie.

Cheltuielile facute cu ocazia opozitiei se pun în sarcina oponentului.

Hotărîrea pronunțată în prima instanța de judecatorie sau tribunal, poate fi atacata cu apel.

Nu se poate apela decizia Curtii cu Jurați.

În contra incheierilor date de prima instanța, nu se poate face apel decat odata cu fondul, cu excepția cazului cînd instanța s'a pronuntat asupra unei cereri de liberare sau cînd instanța a hotarit intreruperea procesului.

Cînd instanța de fond se pronunță asupra unei cereri de liberare, apelul Ministerului public nu suspenda liberarea prevenitului.

Judecatoria este datoare ca îndată după redactarea cartii de judecată sa trimita o copie parchetului tribunalului. Termenul de apel pentru Ministerul public curge dela comunicarea copiei cartii de judecată.

În infractiunile de competența judecatoriei, apelul declarat evoca inaintea tribunalului, în ce priveste partea apelanta, întreaga cauza, chiar actiunea penala, investind tribunalul cu dreptul de a se pronunță și asupra, pedepsei.

Ministerul public poate face apel și în cazurile cînd crede că nu trebuia aplicata o pedeapsă sau ca pedeapsa data nu este individualizata sau proportionata cu gravitatea faptei.

Ministerul public poate face apel în cazurile stabilite de lege, oricare ar fi fost concluziile reprezentantului sau în instanța.

Apelul Ministerului public, chiar dacă e limitat la anumite motive, investeste instanța de apel cu dreptul de a judeca întreaga cauza.

Inculpatul poate face apel atît contra condamnarii cat și contra despăgubirilor la care a fost obligat.

El poate face apel chiar în caz de achitare, cînd motivele hotărîrii l-ar prejudicia,

Partea civilmente responsabila nu poate face apel decat referitor la despăgubiri.

Partea civila chiar dacă nu s'a prezentat la prima instanța, poate declara apel în ceea ce priveste interesele sale civile.

Apelul părții civile contra hotărîrilor de achitare, pronuntate de tribunale, în urma unei acțiuni directe, și cînd concluziile Ministerului public au fost pentru achitare, investeste Curtea cu dreptul de a se pronunță și asupra pedepsei.

Cînd hotărîrea a fost data pentru infractiuni conexe, dintre care unele nu erau de competența instanței, ea se poate apela și în ce priveste acele infractiuni.

Apelurile pot fi motivate și în scris, printr'un memoriu, depus, la instanța de apel, pînă la ziua judecatii.

Dacă hotărîrea apelata este privitoare la un inculpat arestat, acesta este stramutat după ordinul Ministerului public, la penitenciarul locului unde se afla instanța de apel, odata cu inaintarea dosarului la acea instanța.

Aceste procese se sorocesc de urgenta și se judeca cu precadere.

La tribunale în procesele complicate, odata cu fixarea termenului de judecată, președintele insarcineaza pe unul din judecatori sa faca un raport scris.

Raportul trebuie să conțină o expunere completa a faptelor și probelor care au servit de baza hotărîrii primei instante, a chestiunilor de drept, precum și a motivelor de apel, fără ca raportorul să-și dea parerea.

La curtea de Apel, raportul este obligatoriu.

Raportul se citește în sedinta publică înainte de începerea desbaterilor.

Magistratul raportor face parte în mod obligator din completul de judecată, iar în caz de împiedicare se numeste un nou raportor, cu cel puțin 24 ore înainte de judecată.

De asemenea, cînd în cursul judecatii apelului a intervenit un act judiciar sau vreo noua circumstanta, ori s'au admis noi mijloace de probatiune, se face un supliment de raport.

Cînd Curtea judeca ca instanța de trimetere, se face un nou raport.

Dacă hotărîrea este reformata pe vreunul din temeiurile aratate la art. 4, punctele I, II și III, instanța de apel pronunță achitarea, sau încetarea, sau anularea urmaririi și statueaza, dacă este cazul, asupra despăgubirilor.

Dacă instanța de apel găsește ca faptul judecat de prima instanța trebuie să primeasca o alta calificare, pune aceasta în vederea părților spre a formula concluzii.

Dacă hotărîrea este reformata pentru motivul ca faptul ar constitui numai o infractiune de competența judecatoriei și niciuna din părți nu a cerut trimiterea procesului inaintea instanței competente, instanța de apel judeca fondul și statueaza, dacă este cazul, și asupra despăgubirilor.

Dacă hotărîrea este reformata pentru motivul ca faptul constitue o crima, instanța de apel își declina competența și dispune, în cazul cînd o instructie nu a fost facuta, trimiterea cauzei la parchet spre a sezisa pe judecatorul de instructie competent, iar în cazul cînd cauza a fost instruita, își declina competența, Curtea de Casatie rămîne în acest caz sa pronunte un regulament de competența.

Dacă hotărîrea este reformata pentru o violare sau omisiune a vreunei dispozitii din cele prescrisa de lege sub pedeapsa de nulitate, instanța de apel statueaza ea insati asupra fondului.

Dispozitiile art. 326, al. 2 și 3, se aplică și în apel.

Apelurile contra hotărîrilor pronuntate după procedura de judecată a flagrantelor delicte, se judeca de urgenta și cu precadere, în termen de 20 zile dela primirea apelului, dacă inculpatul e liber și în termen de 10 zile dacă este arestat.

Hotărîrile date în ultima instanța, precum și deciziunile Camerei de acuzare pot fi atacate cu recurs.

Incheierile premergatoare date chiar asupra competentei nu pot fi atacate cu recurs decat odata cu hotărîrea data asupra fondului, cu excepția incheierilor de desinvestire în instanța de apel.

Dacă instanța hotaraste intreruperea cursului judecatii, incheierea poate fi atacata cu recurs.

Nu pot fi atacate cu recurs hotărîrile în privinta cărora părțile nu au uzat de calea opozițiunei sau apelului, dacă legea prevede aceste cai de atac.

Recursul este suspensiv de executare a condamnarii penale cat și a despăgubirii.

Hotărîrile sînt supuse casării în urmatoarele cazuri de nulitate:

I

Nulitati de forma:

1. Cînd hotărîrea a fost pronunțată de o instanța care nu a fost compusa conform legii, ori de un numar de judecatori mai mic decat cel cerut de lege sau au luat parte la judecata, judecatori exclusi de lege (art. 56);

2. Cînd instanța a judecat. o infractiune care intră în competența materiala a altei instante, sau instanța nu era competența după calitatea persoanei (art. 34).

În materie criminala acest motiv nu poate fi invocat decat cu ocazia recursului ce s'ar face în contra deciziei Camerei de acuzare;

3. Cînd instanța nu ar motiva solutiunea data sau cînd motivele aratate sînt în contrazicere cu dispozitivul, ori dispozitivul nu se poate înțelege;

4. Cînd în procedura sau în instructia urmata în fața instanței care a pronuntat hotărîrea sau prin incheierile sau hotărîrile date s'a calcat sau s'a omis vreo forma, pentru care se poate cere anularea, conform art. 102 și urmatorii;

5. Cînd judecata s'a facut fără prezenta aparatorului în cazurile cînd apararea este obligatorie;

6. Cînd instanța nu s'a pronuntat asupra unui fapt imputat inculpatului sau asupra unor probe administrate, ori asupra unor cereri esentiale ale părților, de natura sa garanteze drepturile lor și sa schimbe solutiunea procesului;

7. Cînd s'a citit la desbaterea procesului, cu toata punerea părților respective, acte a caror citire este oprita de lege;

8. Cînd s'a admis o cale de atac neprevazuta de lege sau introdusa tardiv.

Cazurile de nulitate dela punctele 1, 2, 3 și 5 se i-au în consideratie totdeauna din oficiu, iar cele dela punctele 6, 7 și 8 numai cînd au influentat asupra hotărîrii în defavoarea inculpatului și intrunesc condițiile prevăzute de art. 102 și urmatorii.

II

Nulitati de fond:

1. Cînd hotărîrea nu constata elementele constitutive ale unei infractiuni, ori a pronuntat o condamnatiune pentru alte fapte decat cele pentru care condamnatul a fost trimis în judecata;

2. Cînd prin hotărîre s'au pronuntat pedepse pentru fapte neprevazute de legea penala, ori pedepse mai mari sau mai mici decat cele prevăzute de lege;

3. Cînd faptul a fost greșit calificat. Schimbarea calificarii nu atrage casarea, cînd pedeapsa pronunțată prin hotărîre, este în limitele celei prevăzute de lege pentru infractiune în noua calificare, afară de cazul cînd noua calificare ar deschide părții, noi posibilitati de aparare, precum și în cazul cînd, chestiunea calificarii fiind ridicata în fața instanței de fond, aceasta s'a pronuntat fără a da cuvantul părților;

4. Cînd prin hotărîre s'a pronuntat o pedeapsă contra unei persoane care a fost mai înainte judecata în mod definitiv pentru acelasi fapt sau aceasta nu mai putea fi condamnata din cauza prescripției sau a unei alte cauze de stingere a actiunii penale;

5. Cînd în mod greșit, infractorul a fost achitat pentru motivul ca faptul savarsit de el nu este prevăzut de lege sau este acoperit de autoritatea lucrului judecat, de prescriptie sau de alta cauza de stingere, a actiunii penale;

6. Cînd s'a comis o eroare grosiera de fapt;

7. Cînd s'a comis un exces de putere;

8. Cînd pînă la judecarea recursului a intervenit o lege mai favorabila inculpatului.

Cauzele de nulitate dela punctele 1, 2, 3 și 4 se iau în considerare din oficiu numai dacă inculpatul a fost prejudiciat.

În contra deciziilor Curtilor cu Jurați se mai poate face recurs și pentru urmatoarele motive:

1. Cînd juriul nu a fost regulat și legal constituit;

2. Cînd la darea verdictului a votat un jurat care nu a fost de fața în tot timpul desbaterii procesului;

3. Cînd cu ocazia punerii intrebarilor au fost calcate dispozitiile imperative ale art. 399 și urmatorii;

4. Cînd verdictul juratilor în partea esențială este obscur, incomplet sau se contrazice.

Cazurile din punctul 3 pot servi ca motiv de recurs numai dacă au avut inraurire asupra deciziei.

Nu se poate cere casarea unei hotărîri, pentru ca prima instanța a fost necompetenta, atunci cînd a doua instanța a carei hotărîre se ataca cu recurs are competența sa judece faptul ca ultima instanța și incidentul de competența n'a fost propus.

Numai nulitatile de care sînt atinse lucrarile sau hotărîrile ultimei instante pot atrage casarea în condițiunile art. 102 și urmatorii.

Erorile în argumentarea chestiunilor de drept și indicatiile gresite în motivarea privitoare la textele aplicate, nu pot determina casarea hotărîrii decat atunci cînd au avut o influența decisiva asupra dispozitivului ei.

Amnistia se aplică și de Curtea de Casatie în procesele pendinte în fața sa, afară de cazul cînd aceasta aplicare ar cere în prealabil constatarea unor elemente de fapt a caror confirmare nu rezultă din dosare. În acest din urmă caz, dosarul se trimite instanței de fond spre a cerceta dacă este sau nu locul a se aplică amnistia.

Calcarile de legi și nulitatile actelor de instructie sau a celor ce au urmat în fața Camerei, de acuzare, nu pot fi invocate decat prin recursul ce s'ar face contra deciziei Camerei de acuzare.

Gratierea se poate aplica și inaintea instanței de recurs, prin retragerea recursului.

Recursul trebuie motivat și desvoltat odata cu cererea de recurs sau printr'un memoriu deosebit, cu cel puțin 3 zile inaintea primului termen de judecată. Orice depunere ulterioară este socotita tardiva.

Inaintea instanței de recurs, părțile nu se citeaza, iar termenul fixat pentru judecarea recursului se afișează la usa instanței de casare cu cel puțin 10 zile înainte.

În cauzele criminale, delegarea unui consilier pentru a face raport asupra recursului este obligatorie. În materie corectionala se face raport numai în cauzele pe care președintele le socoteste complicate.

Raportul cuprinde în rezumat aratarea obiectului procesului, solutiunile instanțelor de fond, faptele reținute ca stabilite de ultima instanța și limitate exclusiv în măsura necesară solutionarii recursului.

Raportul mai cuprinde observatiuni asupra condițiilor de fond, de forma și de admisibilitate, precum și un examen obiectiv asupra motivelor de recurs, în raport cu jurisprudenta Curtii de Casatie, și cu doctrina, fără a arata parerea raportorului.

Consilierul raportor semnaleaza chiar din oficiu nulitatile referitoare la compunerea instanței, la competența, la forma hotărîrii, tardivitate și la pedeapsa pronunțată. Acelasi drept îl are și reprezentantul Ministerului public.

Instanța de casare judeca după citirea raportului, ascultand concluziile orale puse de Ministerul public și de părți.

Replica se acordă numai dacă s'au ivit puncte noi în desbateri.

Instanța examineaza motivele de recurs și în lipsa recurentului.

Instanța pronunță deciziile în ziua judecarii recursului. Cînd numărul mare de procese sau importanța lor o cere, pronuntarea se amana pînă la audienta urmatoare.

Se pot face cereri, de cei judecati în lipsa, pentru anularea deciziei, cînd solutiunea data este rezultatul unei erori materiale.

Hotărîrea de respingere se trimite în termen de 3 zile Ministerului public de pe lîngă instanța de casare, în forma de extras.

Ministerul public trimite acel extras Ministerului public al tribunalului, sau judecatoriei respective.

Cînd Curtea de Casatie pronunță casarea unei hotărîri cu trimetere, trimite cauza inaintea aceleeasi instante care a judecat, sau cînd interesele justiției o cer, la o alta instanța egala în grad.

Cînd cauza s'a trimis la aceeasi instanța judecata se face de o alta secțiune, sau alt complet al acelei instante.

Dacă hotărîrea și procedura sînt anulate pentru incompetenta, Curtea de Casatie desemneaza instanța care trebuie să cerceteze procesul.

Cu toate acestea, dacă competența este a tribunalului pe lîngă care se afla judecatorul care a facut cea dintai instructie, Curtea poate trimite procesul la un alt tribunal.

Curtea pronunță casarea hotărîrii atacate fără trimitere, în urmatoarele cazuri:

1. Cînd prin hotărîre, invinuitul a fost condamnat pentru fapte neprevazute de lege, sau acoperite de autoritatea lucrului judecat, prescriptie sau orice caz de stingere a actiunii penale;

2. Cînd s'a primit o cale de atac, introdusa peste termenul prevăzut de lege sau folosita de o persoană fără calitate;

3. Cînd decizia atacata consista dintr'o dispoziție neadmisa de lege.

Curtea de Apel și Tribunalul ca instante de casare, în caz de admitere a recursului, evoca și fondul.

În caz de casare, actele de instructie urmate și notele cuprinzand cele aratate de intimați și de martori, care nu au fost desființate prin admiterea recursului, își păstrează puterea și nu se repeta în fața instanței de trimitere decat dacă aceasta o socoteste necesară spre luminarea ei.

Camera de acuzare, inaintea careia Curtea de Casatie a trimis cauza în urma casării completeaza lucrarile anulate și inainteaza apoi procesul spre judecare, împreună cu noua sa decizie, instanței competente.

Curtea de Casatie poate casa hotărîrile date în orice materie, și numai în parte, dacă nulitatile privesc numai unele din dispozitiile lor. În asemenea cazuri, instanța de trimitere se pronunță numai asupra punctului casat.

În materie criminala, Curtea de trimitere se pronunță asupra aplicarii pedepsei sau despăgubirilor civile, fără asistența juratilor.

Instanța de trimitere trebuie să se conforme deciziei Curtii de Casatie, în ceea ce priveste, chestiunile de drept asupra cărora ea s'a pronuntat.

Dacă hotărîrea a fost casata în urma recursului Ministerului public, instanța de, trimitere poate pronunță chiar și o pedeapsă mai mare decat cea prevăzută în hotărîrea casata, fără însă ca aceasta pedeapsa să poată depăși, pe cea data prin hotărîrea primei instante, neatacata cu apelul Ministerului public. Dacă însă hotărîrea a fost casata în urma recursului condamnatului, instanța de trimitere nu poate, în niciun caz, pronunță o pedeapsă mai mare decat cea prevăzută în hotărîrea casata.

Cînd în urma casării unei decizii, cauza se trimite la Curtea cu Jurați și dacă cu prilejul instructiei urmate în fața ei se descopera participanti nepusi inca sub acuzare, Curtea insarcineaza pe un judecator de instructie al tribunalului local cu instruirea cauzei.

După terminarea instructiei, actele incheiate se inainteaza Camerei de acuzare.

Curtea cu Jurați apreciaza dacă este locul sa suspende judecarea procesului principal, pînă ce actiunea penala deschisa în contra participantilor este pusa în stare de judecată.

Pot face recurs:

1. Inculpatul în contra hotărîrilor de condamnare, de asemenea și în contra hotărîrilor de achitare, dacă prin ele a fost obligat la restituiri, sau dacă i s'au refuzat despăgubirile pretinse de el;

2. Ministerul public de pe lîngă instanța care a pronuntat hotărîrea, împotriva hotărîrii de condamnare, sau achitare, date în materie corectionala, precum și contra deciziei Camerei de acuzare.

În materie criminala, Ministerul public nu poate ataca ordonanța președințială care a pronuntat achitarea acuzatului, decat în interesul legii, fără ca acest recurs să poată vatama pe acuzat;

3. Persoana civilmente responsabila în aceleasi cazuri ca și inculpatul, însă numai în ceea ce priveste daunele și cheltuielile la care a fost condamnata:

Tacerea inculpatului, declaratia de a nu face recurs sau renuntarea lui la recurs, nu prejudeca dreptul de recurs al persoanei civilmente responsabile;

4. Partea civila, contra hotărîrii de condamnare sau de achitare a inculpatului, numai împotriva dispozițiilor referitoare la pretentiile civile și cheltuielile de judecată.

În procesele pornite pe bază de reclamatie directa, conform art. 227 și 228, în caz de achitare a inculpatului și cînd Ministerul public a pus concluzii tot de achitare, recursul părții civile investeste instanța de casare cu dreptul de a se pronunță și asupra temeiurilor juridice ale achitarii.