Capitolul I — Executarea pedepselor

Hotărîrile instanțelor și dispozitiile autorităților judecătorești au putere executorie pe intreg cuprinsul Statului Roman.

Pedepsele pronuntate prin hotărîri nu se pot executa decat după ce aceste hotărîri au ramas definitive în privinta condamnarii penale.

Condamnarea penala devine definitivă:

1. Cînd fiind pronunțată în lipsa, nu s'a declarat opozitie, în cazurile și termenele prevăzute de lege;

2. Cînd hotărîrea data în prima instanța, asupra actiunii penale, nu a fost atacata cu apel sau cel condamnat și-a retras apelul și nu exista alt apel în privinta actiunii penale;

3. Cînd în contra hotărîrilor pronuntate în ultima instanța asupra actiunii penale nu s'a facut recurs sau cînd recursul condamnatului a fost retras și nu mai exista alt recurs în privinta actiunii penale;

4. Cînd recursul condamnatului sau a Ministerului public a fost respins.

Ministerul public de pe lîngă instanța care a pronuntat pedeapsa și judecatorul dela judecatorie, pentru cele pronuntate de această instanță, sînt organe de executare.

Îndată ce hotărîrea a ramas definitivă, instanța trimite un extras de pe hotărîre, vizat de presedinte, Ministerului public de pe lîngă tribunalul care a pronuntat hotărîrea în prima instanța sau direct judecatoriei.

Ministerul public, în cazul cînd pedeapsa este privativa de libertate, emite un mandat de executare a pedepsei care cuprinde numele și pronumele, vîrsta, profesiunea, locuinta celui condamnat, pedeapsa pronunțată, textul de lege pe care este bazata aceasta pedeapsa, ordinul de arestare și penitenciarul unde urmeaza a fi executata pedeapsa.

Hotărîrea Curtii cu Jurați se trimite în extras Ministerului public de pe lîngă tribunal.

Mandatul, insotit de o copie certificata de procuror, se trimite spre executare autorităților politienesti sau administrative.

La judecatorii, judecatorul indeplineste atribuțiile conferite mai sus Ministerului public.

Pe baza mandatului emis, autoritățile politienesti sau administrative proced la arestarea condamnatului, îi remit copie de pe mandat și-l duc la inchisoarea indicată în mandat.

Dacă nu sînt banuieli de fuga și durata pedepsei este mai mica de trei luni, mai înainte de arestare, se notifica condamnatului copia de pe mandat, dandu-i-se un termen de cinci zile, după care urmeaza să se prezinte spre a fi incarcerat.

Despre operațiunea de intemnitare, administratorul penitenciarului incheie un proces verbal, semnat și de condamnat, dacă stie și voieste a semna, pe care îl trimite autorității dela care emana mandatul.

Dacă persoana condamnata la o pedeapsă privativa de libertate se găsește deja arestata, procurorul ordona transferarea la inchisoarea unde urmeaza să execute noua pedeapsa, după executarea pedepsei anterioare, indicand data dela care trebuie să inceapa calculul pedepsei.

Dacă la expirarea termenului prevăzut de art. 54 din codul penal, condamnatul nu a depus recipisa de varsarea amenzii, instanța care a pronuntat pedeapsa, emite în contra celui condamnat un mandat special de trimitere la munca, afară de cazul cînd inlauntrul termenului de o luna el a obținut dreptul de a plati în rate.

Dacă amenda corectionala sau politieneasca a fost pronunțată împreună cu pedeapsa privativa de libertate, amenda se executa după executarea pedepsei privative de libertate.

Neputinta sau refuzul de a munci se probeaza cu acte emanate dela cei în drept a executa mandatul, precum și cu orice acte sau certificate eliberate de medicii oficiali.

În cazurile de contopire de pedeapsa, prevăzute de art. 101 și urmatorii din codul penal, Ministerul public sau condamnatul pot cere dela instanța care a pronuntat ultima hotărîre definitivă sau care este chemata a judeca cea din urma infractiune nepedepsita, să aplice o singura pedeapsa privativa de libertate, pentru toate infractiunile concurente, în conformitate cu dispozitiile codului penal.

În cazul descoperirii stării de recidiva, după ce hotărîrea condamnatoare a ramas definitivă, competența de a modifica pedeapsa data, conform art. 114 din codul penal, aparține instanței care a pronuntat acea hotărîre, după cererea Ministerului public și ascultarea celui condamnat.

În toate cazurile prevăzute de art. 38 din codul penal, Ministerul public competent, de îndată ce hotărîrea a devenit definitivă, ia dispozitiile necesare pentru instituirea curatelei.