Capitolul II — Termenul și repunerea în termen

Termenele prevăzute în prezentul cod se socotesc după cum urmeaza:

Termenele în ore se socotesc, luand de baza indicatiunea orei menționate în actul care a provocat curgerea termenului.

Ziua, în calculul termenului; se socoteste de 24 ore, iar luna și anul se calculeaza după calendarul legal.

În calculul termenelor prevăzute în zile și ore, nu se socoteste ora și ziua dela care începe și nici acelea în care se implineste termenul.

Dacă ultima zi a unui termen cade intr'o Dumineca, sau alta zi de sarbatoare legala, ori în zile cînd serviciul este legalmente suspendat, termenul se prelungeste pentru cea dintai zi de lucru urmatoare.

Termenele prevăzute în acest cod, nu pot fi prelungite sau scurtate de judecator, sub pedeapsa de nulitate, decat în cazurile în care legea îi da în mod formal acest drept.

Actele de procedura depuse recomandat la oficiul postal, înainte de expirarea termenului prevăzut de lege, sînt considerate ca facute în termen.

Recipisa postei serveste ca dovada de predare.

Neexercitarea acțiunilor și cailor de atac în termenele fixate, atrage decaderea din exercitiul dreptului și nulitatea actelor facute.

Cînd părțile sau Ministerul public dovedesc ca au fost în imposibilitate de a se prezenta la ziua judecatii sau de a exercita un drept în termenele fixate de lege, din cauza de forta majoră, instantele judecătorești pot acorda o repunere în termen.

Cererea pentru repunerea în termen trebuie să fie introdusa în termen de zece zile, sub pedeapsa de a nu fi luata în considerare.

Termenul de zece zile curge dela data comunicarii primului act ce urmeaza și care da posibilitate părții sa cunoasca pierderea termenului, iar în lipsa unui atare act, din ziua în care a incetat faptul care constituia forta majoră.

Cererea de repunere în termen nu suspenda executarea condamnarii sau continuarea procedurii, însă instanța poate admite suspendarea executarii hotărîrii pînă la judecarea cererii.

Asupra cererii de repunere se pronunță instanța care ar fi judecat cauza, în cazul cînd partea ar fi indeplinit la timp actul care a fost omis.

Dacă s'a dovedit cazul de forta majoră, instanța admite cererea, repunand partea în situațiunea ce ar fi avut, dacă nu pierdea termenul, în caz contrar cererea se respinge.

Dacă cererea se referă la repunerea în termen a unei cai de atac, ea se inainteaza cu probele adunate de către instanța la care a fost introdusa, instanței superioare competente a se pronunță asupra caii de atac nefacute la timp.

Beneficiul dispozițiilor de mai sus nu se aplică termenului prevăzut pentru introducerea cererii de la art. 100 și nici noului termen acordat.