Capitolul IV — Dispozitiuni comune

Incheierea asupra abtinerii sau recuzarii se motiveaza și se citește în sedinta publică.

Prin ea se determina, dacă și în ce măsura actele indeplinite de magistratul care s'a abtinut sau recuzat, sau cînd s'au facut prin concursul sau, trebuie să fie mentinute.

Dacă abtinerea sau recuzarea a fost respinsa, instanța intra de îndată în cercetarea fondului.

Dacă abtinerea sau recuzarea s'a primit, judecatorul se retrage și nu poate să stea fața la deliberarea judecatorilor asupra cauzei.

Incheierea prin care s'a admis sau respins abtinerea, ca și aceea prin care s'a admis recuzarea nu este supusă la nici o cale de atac.

Împotriva incheierii prin care s'a respins recuzarea se poate face apel odata cu fondul.

Cînd instanța de apel constata ca recuzarea a fost pe nedrept respinsa, reface toate actele și probele administrate la prima instanța.

Dispozitiile precedente afară de acea a art. 59, alin. 7, se aplică și reprezentantilor Ministerului public, magistratilor asistenti și grefierilor.

Cererea de recuzare privind aceste persoane se face și se judeca la instanța pe lîngă care funcționează.