Caută.ro
RO | EN

Capitolul IV — Procedurile standard de intervenție și imobilizare

Pe această pagină

Articolul 332

(1) Procedurile standard de intervenție și imobilizare se desfășoară cu respectarea dispozițiilor art. 16 din Lege.

(2) Procedurile standard de intervenție și imobilizare se utilizează pentru soluționarea incidentelor operaționale și critice și sunt folosite numai atât timp cât sunt necesare și sunt proporționale cu situația de fapt.

(3) Structurile de intervenție autorizate să aplice procedurile standard de intervenție și imobilizare sunt de regulă, echipele operative, grupele operative și detașamentele de intervenție.

Articolul 333

(1) Prin incident operațional se înțelege reacția la situațiile de urgență medicală, la incendiu, la evadare, la tulburări sau violențe ale persoanelor private de libertate și evenimente periculoase.

(2) Prin reacția la situații de urgență medicală se înțelege reacția la urgențe care presupun vătămări corporale aparente sau reale ale persoanelor private de libertate.

(3) Prin reacția la incendiu se înțelege reacția la incendieri sau prăbușiri ale spațiilor de deținere.

(4) Prin reacția la evadare se înțelege inclusiv reacția la tentativa de evadare, sustragerea de la executarea unei măsuri educative privative de libertate prin părăsirea fără drept a centrului educativ sau a centrului de detenție.

(5) Prin reacția la tulburări sau violențe ale persoanelor private de libertate se înțelege reacția la evenimente care presupun tulburarea ordinii și liniștii prin acțiuni de violență, refuzuri, ostilități, baricadări și escaladări de înălțime la nivelul locurilor de deținere.

(6) Prin reacția la evenimente periculoase se înțelege reacția în caz de descoperire de arme sau explozivi, de dispersare a lichidelor fiziologice și de primire de pachete suspecte.

(7) Incidente critice sunt revolta, luarea de ostatici și atacul armat.

Articolul 334

(1) Proporționalitatea utilizării procedurilor de intervenție și imobilizare este un aspect de fapt și se interpretează pentru fiecare caz în parte, ținându-se seama de acțiunea propriu-zisă, în raport de circumstanțe.

(2) Factorii care trebuie luați în considerare atunci când se analizează proporționalitatea sunt următorii:

a) numărul, dimensiunile fizice, vârsta și sexul persoanei private de libertate față de cele ale personalului implicat în utilizarea forței;

b) prezența sau nu a armelor de orice fel la locul incidentului;

c) timpul, locul sau alte elemente relevante.

Articolul 335

(1) La aprecierea necesității utilizării procedurilor de intervenție și imobilizare se ține seama de vătămarea pe care un membru al personalului încearcă să o prevină și de consecințele actelor neconforme ale persoanei private de libertate față de instrucțiunile legale primite.

(2) Vătămarea pe care un membru al personalului încearcă să o prevină poate acoperi unul din riscurile următoare:

a) afectarea vieții, integrității corporale sau sănătății sale ori a altor persoane;

b) distrugerea bunurilor;

c) tulburarea ordinii și liniștii publice.

Articolul 336

(1) Utilizarea procedurilor de intervenție și imobilizare încetează întotdeauna după restabilirea ordinii tulburate de comportamentul necorespunzător al persoanei private de libertate.

(2) Utilizarea procedurilor de intervenție și imobilizare în raport de circumstanțe este proporțională dacă folosirea altor alternative eficiente și mai puțin vătămătoare nu au putut restabili ordinea de drept.

Articolul 337

(1) Modul cadru de acțiune pentru rezolvarea incidentelor operaționale și a incidentelor critice este prevăzut în Manualul pentru gestionarea incidentelor, prevăzut de art. 16 lit. p) din prezentul Regulament.

(2) Intervenția pentru soluționarea incidentelor operaționale poate fi reactivă sau planificată.

Articolul 338

(1) Nu este permisă intervenția pentru soluționarea unui incident prin folosirea mijloacelor de imobilizare de către un singur membru al personalului decât atunci când urgența o impune, caz în care se vor avea în vedere prevederile art. 16 lit. p) și r) din prezentul Regulament.

(2) Structurile de intervenție reprezintă entitățile profesionale specializate din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor în asigurarea intervenției și utilizarea mijloacelor de imobilizare în cadrul soluționării unui incident, încadrate cu personal care beneficiază de pregătire specială și permanentă în materia utilizării procedeelor, mijloacelor și a tehnicilor de imobilizare.

Articolul 339

Înainte de intervenția planificată într-un incident operațional, ofițerul responsabil de zonă trebuie:

a) să solicite relații referitoare la orice informație pertinentă și prezența la locul incidentului, inclusiv a personalului medical;

b) să solicite șefului de tură prezența operatorului video și a structurii de intervenție la locul incidentului;

c) să comunice cu persoana privată de libertate pentru identificarea cauzei, să o informeze despre modalitatea legală de soluționare a problemelor și măsurile pe care administrația le dispune în raport de comportamentul adoptat, consecințele acțiunilor ori inacțiunilor sale la dispozițiile primite și necesitatea folosirii mijloacelor și tehnicilor de imobilizare, în condițiile legii, depunând astfel toate eforturile rezonabile pentru a soluționa incidentul fără intervenție;

d) să se asigure că se utilizează camera video pentru a înregistra derularea incidentului până la finalizare, inclusiv activitatea de prezentare în fața personalului medical și relocarea, atunci când se impune;

e) să informeze cu date concrete șeful structurii de intervenție la sosirea acestuia;

f) să dispună intervenția atunci când persoana privată de libertate refuză să coopereze, nu răspunde eforturilor rezonabile depuse și sunt întrunite condițiile legale de folosire a mijloacelor și tehnicilor de imobilizare.

Articolul 340

În timpul și pe parcursul intervenției, ofițerul responsabil de zonă trebuie:

a) să monitorizeze starea persoanei private de libertate în timpul incidentului, în special cu privire la orice semne care necesită asistență medicală;

b) să oprească intervenția în cazul în care devine necesar din motive medicale;

c) să monitorizeze starea personalului implicat în incident și să înlocuiască pe acela care prezintă semne de oboseală, care a fost rănit sau care nu aplică în mod corect tehnicile de control, imobilizare și constrângere;

d) să se asigure că situația nu escaladează și că măsurile aplicate nu sunt utilizate mai mult decât este necesar;

e) să dispună încetarea intervenției.

Articolul 341

(1) După finalizarea intervenției, ofițerul responsabil de zonă trebuie:

a) să asigure asistența medicală a membrilor structurii de intervenție, dacă este necesar;

b) să asigure examinarea medicală a persoanei private de libertate;

c) să asigure percheziționarea locului incidentului și a persoanelor private de libertate implicate;

d) să dispună ridicarea și confiscarea bunurilor și obiectelor interzise ori a celor permise și folosite de către persoanele private de libertate implicate în acțiunile acestora;

e) să asigure conservarea eventualelor mijloace de probă, inclusiv prin izolarea zonei, când se impune;

f) să dispună, după caz, relocarea în altă cameră ori secție;

g) să informeze directorul locului de deținere despre modul de soluționare și să se îngrijească de întocmirea și completarea dosarului de incident.

(2) Dosarul de incident cuprinde, în funcție de tipul incidentului:

a) opis;

b) raport al incidentului întocmit de fiecare participant la gestionarea incidentului;

c) raport privind gestionarea incidentelor și folosirea mijloacelor/tehnicilor de imobilizare și control;

d) raportul lucrătorului de penitenciare care va utiliza/a utilizat mijloace și/sau tehnici de imobilizare;

e) jurnale ale incidentului;

f) declarații olografe ale persoanelor private de libertate implicate și a celor prezente;

g) corespondența cu Administrația Națională a Penitenciarelor referitoare la incident;

h) corespondență cu alte instituții referitoare la incident;

i) fotocopie a raportului de incident întocmit;

j) documente medicale constatatoare, în plic sigilat;

k) fotocopie a notei întocmite conform art. 343 alin. (2);

l) anexă audio/video cu înregistrarea efectuată de operatorul video;

m) rezumat al incidentului;

n) analiza asumată de directorul locului de deținere cu privire la constatările și propunerile formulate în urma studierii dosarului de incident;

o) alte documente justificative.

Articolul 342

Principiile de utilizare a mijloacelor de imobilizare sunt:

a) Principiul legalității - orice măsură luată în vederea menținerii stării de ordine și disciplină trebuie să fie în concordanță cu prevederile legale în vigoare;

b) Principiul securității - menținerea ordinii și disciplinei în penitenciare este absolut necesară în condițiile executării misiunilor de pază, escortare și supraveghere, atât în interiorul, cât și în exteriorul locului de deținere;

c) Principiul proporționalității folosirii forței - se recurge la forța fizică și utilizarea mijloacelor din dotare numai dacă acțiunile nelegitime ale persoanei private de libertate nu au putut fi înlăturate prin celelalte mijloace nonviolente;

d) Principiul gradualității - presupune ca personalul să utilizeze în mod progresiv mijloacele și tehnicile de imobilizare și control;

e) Principiul nonsurprinderii - presupune atenționarea și somarea prealabilă privind iminența folosirii forței și a mijloacelor din dotare, asigurarea timpului necesar pentru încetarea acțiunilor nelegitime;

f) Principiul riscului minim - constă în alegerea celor mai adecvate mijloace de intervenție spre a se evita vătămarea integrității corporale;

g) Principiul apărării ființei umane - presupune acordarea primului ajutor în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, precum și nerecurgerea la violență nejustificată.

Articolul 343

(1) După încheierea intervenției reactive, ofițerul responsabil de zonă poartă o discuție cu persoana privată de libertate împotriva căreia s-au folosit mijloacele de imobilizare, prilej cu care i se va explica motivul pentru care s-a intervenit în soluționarea incidentului pe această cale.

(2) O notă a discuției purtate se depune în fotocopie la dosarul de educație și asistență psihosocială al persoanei private de libertate, iar originalul se clasează la dosarul de incident.

Articolul 344

(1) Directorul locului de deținere este obligat să informeze permanent organele autorității și administrației publice locale cu privire la activitățile desfășurate în locul de deținere și măsurile luate, în situații deosebite.

(2) În cazurile în care se impune, directorul locului de deținere solicită autorităților publice sprijinul pentru îndeplinirea întocmai a misiunilor și sarcinilor ce revin locului de deținere.

Sursă: legislatie.just.ro (Monitorul Oficial). Textul afișat este forma consolidată curentă.