În înțelesul prezentului regulament, categoriile de active prezentate mai jos au următoarele semnificații:
a) numerar - dețineri de bancnote și monede metalice în monedă națională și alte monede aflate în circulație care sunt folosite în mod obișnuit la efectuarea plăților;
b) credite - fonduri date cu împrumut clienților, exclusiv depozite plasate și titluri de natura datoriei negociabile. Creditele se clasifică, în funcție de durata inițială, astfel:
– credite cu durata inițială mai mică sau egală cu un an inclusiv;
– credite cu durata inițială mai mare de un an și mai mică sau egală cu 5 ani inclusiv;
– credite cu durata inițială mai mare de 5 ani.
În plus, pentru creditele acordate gospodăriilor populației și instituțiilor fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populației, precum și pentru cele acordate societăților nefinanciare, bandele de scadență includ un prag suplimentar la 2 ani, astfel:
– credite cu durata inițială mai mare de un an și mai mică sau egală cu 2 ani inclusiv;
– credite cu durata inițială mai mare de 2 ani și mai mică sau egală cu 5 ani inclusiv. Această categorie include, fără a se limita la acestea, următoarele elemente de activ:
b1) credite acordate gospodăriilor populației și instituțiilor fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populației, defalcate în:
b1.1) credite pentru consum: credite acordate pentru finanțarea în special a consumului personal de bunuri și servicii (automobile, mobilă, aparatură electrocasnică, electronică, petrecerea vacanțelor și alte asemenea bunuri și servicii). Creditul pentru consum acordat întreprinderilor individuale/asociațiilor de persoane fără personalitate juridică se include în această categorie dacă împrumutul este utilizat cu preponderență pentru consumul personal;
b1.2) credite pentru locuințe: credite acordate în scopul investirii în locuințe pentru utilizare proprie sau pentru închiriere, inclusiv în scopul construirii ori în scopul renovării locuințelor. Acestea cuprind credite garantate cu proprietăți rezidențiale care sunt folosite în scopul achiziționării de locuințe, precum și alte credite pentru achiziționarea de locuințe efectuată pe baza unei garanții personale sau a altor forme de active. Creditele pentru locuințe acordate întreprinderilor individuale/asociațiilor de persoane fără personalitate juridică sunt cuprinse în această categorie, cu excepția cazului în care locuința este utilizată cu preponderență pentru dezvoltarea afacerilor, caz în care se raportează în categoria credite pentru dezvoltarea afacerilor;
b1.3) credite pentru dezvoltarea afacerilor: credite acordate asociațiilor familiale și întreprinderilor individuale, altele decât cele înregistrate în categoriile credite pentru consum și credite pentru locuințe;
b1.4) credite pentru alte scopuri: credite acordate gospodăriilor populației și instituțiilor fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populației, altele decât creditele pentru consum, creditele pentru locuințe și creditele pentru dezvoltarea afacerilor.
Creditele pentru refinanțare acordate gospodăriilor populației și instituțiilor fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populației se încadrează în categoria în care este încadrat creditul refinanțat;
b2) creanțe aferente cardurilor de credit. În sensul prezentului titlu, această categorie cuprinde creditele acordate gospodăriilor populației și societăților nefinanciare fie prin intermediul cardurilor cu debit amânat (și anume, carduri pentru credite de oportunitate, astfel cum sunt definite mai jos), fie prin intermediul cardurilor de credit (și anume, carduri pentru credite de oportunitate și pentru credite extinse, astfel cum sunt definite mai jos). Creanțele aferente cardurilor de credit sunt înregistrate în conturi de card speciale și, prin urmare, nu sunt evidențiate în conturile curente sau cele cu facilitate de descoperit de cont.
Creditul de oportunitate este definit ca fiind creditul acordat cu o dobândă de 0% în perioada dintre data tranzacției (tranzacțiilor) de plată efectuate cu cardul pe parcursul unui ciclu de facturare și data la care soldurile debitoare din cadrul acestui ciclu de facturare specific devin exigibile.
Creditul extins este definit ca fiind creditul acordat după data (datele) închiderii ciclului (ciclurilor) de facturare anterior (anterioare), adică sumele debitelor din conturile de card care nu au fost decontate atunci când acest lucru a fost posibil pentru prima dată, pentru care se percep rate ale dobânzii sau rate ale dobânzii ierarhizate de regulă mai mari de 0%. Deseori, trebuie plătite rate minime lunare pentru rambursarea, cel puțin parțială, a creditului extins. Contrapartida acestui credit este entitatea responsabilă în final de rambursarea sumelor neachitate în conformitate cu acordul contractual, care coincide cu titularul cardului, în cazul cardurilor pentru uz personal, dar nu și în cazul cardurilor utilizate de societățile comerciale;
b3) credite reînnoibile automat (revolving) și credite acordate pe descoperit de cont (overdrafts). Toate creditele reînnoibile automat au următoarele caracteristici:
1. debitorul poate utiliza sau retrage fonduri într-o limită de credit anterior aprobată, fără a notifica în prealabil creditorul;
2. valoarea creditului disponibil poate crește și descrește pe măsură ce fondurile sunt împrumutate și rambursate;
3. creditul poate fi utilizat în mod repetat;
4. nu există obligația rambursării regulate a fondurilor.
Creditele reînnoibile automat includ sumele obținute printr-o linie de credit și nerambursate încă (sumele neachitate).
O linie de credit este un acord între un creditor și un debitor care permite debitorului să ia avansuri, pe parcursul unei perioade definite și într-o anumită limită, și să le ramburseze oricând înainte de o dată stabilită. Sumele disponibile printr-o linie de credit care nu au fost trase sau care au fost deja rambursate nu trebuie încadrate la niciuna din categoriile de bilanț.
Descoperitul de cont reprezintă un sold debitor al unui cont curent. Atât creditele reînnoibile automat, cât și creditele acordate pe descoperit de cont exclud creditele acordate prin intermediul cardurilor de credit. Suma totală datorată de către debitor trebuie raportată, indiferent dacă aceasta se încadrează sau nu în limita convenită în prealabil între creditor și debitor cu privire la valoarea și/sau perioada maximă a creditului;
b4) credite sindicalizate (contracte de credit individuale, la care participă mai multe instituții în calitate de creditori). Creditele sindicalizate acoperă numai cazurile în care debitorul știe, din contractul de credit, că acesta este acordat de mai mulți creditori. În scopuri statistice, numai sumele acordate efectiv de creditori (nu neapărat liniile de credit în totalitate) sunt considerate credite sindicalizate. Creditul sindicalizat este de obicei aranjat și coordonat de o instituție (deseori denumită manager principal) și este de fapt acordat de diferiții participanți la sindicat. Toți participanții, inclusiv instituția manager principal, raportează partea lor din creditul acordat debitorului (adică nu față de instituția manager principal) la activele bilanțiere;
b5) leasing financiar acordat terților. Leasingul financiar reprezintă un contract prin care proprietarul unui bun de folosință îndelungată („locatorul/finanțatorul“) împrumută acest activ unui terț („utilizatorul“) pentru mare parte sau chiar pentru întreaga durată de viață economică a activului în schimbul unor rate regulate care corespund prețului bunului, la care se adaugă o dobândă. Utilizatorul se presupune că în fapt beneficiază de toate avantajele care decurg din folosirea bunului și suportă toate costurile și riscurile asociate proprietății. În scopuri statistice, leasingul financiar este considerat ca fiind un credit acordat de locator/finanțator utilizatorului (care permite utilizatorului să achiziționeze bunul de folosință îndelungată). Activele (bunurile de folosință îndelungată) care au fost împrumutate utilizatorului nu se înregistrează în bilanțul creditorului;
b6) titluri de valoare nenegociabile. Sunt clasificate în această categorie deținerile de titluri de natura datoriei care nu sunt negociabile și care nu pot fi tranzacționate pe piețele secundare. A se vedea și categoria credite negociate;
b7) credite tranzacționate. Creditele care au devenit de facto negociabile sunt clasificate la postul de active credite, cu condiția ca, în continuare, să se materializeze într-un singur document și sunt, de regulă, tranzacționate numai ocazional;
b8) b8) creanțe subordonate sub formă de depozite sau credite. Creanțele subordonate sunt instrumente de tip creanțe subordonate care conferă un drept de creanță subsidiar asupra instituției emitente, care poate fi exercitat numai după realizarea tuturor celorlalte drepturi de creanță care au un grad de prioritate mai înalt (de exemplu, depozite/credite), atribuindu-le anumite caracteristici ale instrumentului titlurilor de participație. În scopuri statistice, creanțele subordonate se clasifică fie la instrumentul credite, fie la instrumentul titluri de natura datoriei, conform naturii instrumentului financiar. Având în vedere că activele instituțiilor financiare monetare care constau în toate formele de creanțe subordonate sunt, în prezent, regrupate într-o singură cifră în scopuri statistice, această cifră este încadrată la postul titluri de natura datoriei, deoarece creanțele subordonate sunt constituite în principal sub forma titlurilor de natura datoriei și mai puțin sub forma creditelor;
b9) creanțe în cadrul operațiunilor reverse repo sau de împrumut de titluri de valoare garantate cu numerar. În acest post se înregistrează contrapartida numerarului achitat în schimbul titlurilor de valoare achiziționate sau contrapartida numerarului achitat în cazul împrumutului de titluri de valoare garantat cu numerar;
c) depozite overnight - depozite convertibile în numerar și/sau transferabile la cerere prin cec, ordin de plată, debitare
sau prin mijloace similare, fără întârzieri, restricții sau penalități semnificative. Depozitele overnight includ, fără a fi limitativ, următoarele elemente de activ:
c1) conturi curente, purtătoare sau nu de dobândă;
c2) depozite la vedere, purtătoare sau nu de dobândă;
c3) cecuri de călătorie deținute;
d) depozite la termen - depozite netransferabile, care nu pot fi transformate în numerar înainte de un termen fix prestabilit sau care pot fi transformate în numerar înainte de termenul convenit numai cu plata unor penalități. Categoria depozite la termen se clasifică, în funcție de durata inițială, astfel:
– depozite la termen cu durata inițială de până la un an inclusiv;
– depozite la termen cu durata inițială cuprinsă între un an și 2 ani inclusiv;
– depozite la termen cu durata inițială mai mare de 2 ani.
Această categorie include, fără a fi limitativ, următoarele elemente de activ:
d1) depozite la termen plasate la instituții de credit;
d2) certificate de depozit, carnete și librete de economii emise de instituții de credit.
Depozitele reînnoibile automat la scadență trebuie să fie clasificate în funcție de scadența cea mai apropiată în timp;
e) alte depozite - depozite plasate, altele decât depozitele overnight și depozitele la termen. Categoria alte depozite se clasifică, în funcție de durata inițială a contractului în baza căruia se constituie depozitul, astfel:
– alte depozite cu durata inițială de până la un an inclusiv;
– alte depozite cu durata inițială cuprinsă între un an și 2 ani inclusiv;
– alte depozite cu durata inițială mai mare de 2 ani.
Această categorie include, fără a fi limitativ, următoarele elemente de activ:
e2) depozite garanții și altele asemenea;
f) titluri de natura datoriei - titluri de natura datoriei, care sunt instrumente financiare negociabile care servesc drept dovadă a existenței datoriei, sunt tranzacționate în mod obișnuit pe piețele secundare sau pot fi compensate pe piață și nu conferă deținătorului niciun drept de proprietate asupra instituției emitente. Titlurile de natura datoriei se clasifică, în funcție de scadența la emisiune, astfel:
– titluri de natura datoriei cu scadența la emisiune de până la un an inclusiv;
– titluri de natura datoriei cu scadența la emisiune cuprinsă între un an și 2 ani inclusiv;
– titluri de natura datoriei cu scadența la emisiune mai mare de 2 ani.
În această categorie se includ:
f1) titluri de valoare care conferă deținătorului dreptul necondiționat la un venit fix sau determinat prin contract sub forma plății de cupoane și/sau a unei sume fixe stabilite la o anumită dată (sau date) ori începând de la o dată stabilită la momentul emisiunii;
f2) credite negociabile acordate care au fost restructurate într-un număr mare de titluri identice și care pot fi tranzacționate pe piețele secundare [a se vedea și categoria prevăzută la lit. b7];
f3) creanțe subordonate sub formă de titluri de natura datoriei [a se vedea, de asemenea, categoria prevăzută la lit. b8].
Titlurile de valoare împrumutate în cadrul operațiunilor de împrumut de titluri de valoare sau vândute în cadrul unui contract de report rămân înregistrate în bilanțul proprietarului inițial (și nu sunt înregistrate în bilanțul achizitorului temporar) atunci când există un angajament ferm de răscumpărare a titlurilor (nu doar opțiunea de a face acest lucru). Atunci când achizitorul temporar vinde titlurile de valoare primite, această vânzare trebuie să fie înregistrată ca tranzacție cu titluri de valoare simplă și trebuie evidențiată în bilanțul achizitorului temporar ca o poziție negativă în portofoliul de titluri de valoare;
g) acțiuni/unități de fond ale fondurilor de piață monetară - acțiuni sau unități de fond emise de fondurile de piață monetară care sunt cuprinse în lista fondurilor de piață monetară în scopuri statistice și care, în funcție de modul de constituire a acestora, pot fi acțiuni (în cazul societăților de investiții) sau unități de fond (în cazul fondurilor de investiții). Fondurile de piață monetară sunt definite la art. 4 lit. b2.2);
h) acțiuni/unități de fond ale fondurilor de investiții - acțiuni sau unități de fond emise de fondurile de investiții, altele decât fondurile de piață monetară, care sunt cuprinse în lista fondurilor de investiții în scopuri statistice și care, în funcție de modul de constituire a acestora, pot fi acțiuni (în cazul societăților de investiții) sau unități de fond (în cazul fondurilor de investiții). Fondurile de investiții, altele decât fondurile de piață monetară, sunt definite la art. 4 lit. c);
i) participații - drepturi de proprietate asupra societăților sau cvasisocietăților; acestea sunt creanțe asupra valorii reziduale după ce toate celelalte creanțe au fost plătite. Participațiile se împart în următoarele elemente de activ:
i1) acțiuni cotate - titluri de valoare de tip participație cotate la o bursă de valori recunoscută sau pe un alt tip de piață secundară;
i2) acțiuni necotate - acțiuni care nu sunt cotate la o bursă de valori recunoscută sau pe un alt tip de piață secundară;
i3) alte participații - toate formele de participații în societăți și cvasisocietăți, care nu sunt de natura acțiunilor;
j) provizioane pentru executarea garanțiilor standardizate - creanțe financiare pe care deținătorii de garanții standardizate le dețin asupra unităților instituționale care le oferă. Garanțiile standardizate sunt emise în număr mare, de obicei pentru sume destul de mici și în aceleași condiții. Exemple sunt garanțiile pentru creditele de export și garanțiile pentru împrumuturile către studenți. Există 3 părți implicate în aceste acorduri: împrumutatul, împrumutătorul și garantul. Și împrumutatul, și împrumutătorul pot intra în relație contractuală cu garantul pentru a rambursa suma împrumutătorului dacă împrumutatul intră în incapacitate de plată.
Garanțiile standardizate acoperă garanțiile pentru diverse instrumente financiare, cum ar fi depozite, titluri de natura datoriei, împrumuturi și credite comerciale. Acestea sunt furnizate, de obicei, de o instituție financiară, inclusiv de societățile de asigurare, dar și de administrațiile publice. Atunci când o unitate instituțională oferă garanții standardizate, ea percepe comisioane și contractează obligații pentru a satisface cerințele de executare a garanției. Valoarea obligațiilor în contul garantului este egală cu valoarea actuală a executărilor preconizate ale garanțiilor existente minus orice recuperări pe care garantul preconizează să le primească de la debitorii aflați în incapacitate de plată. Obligația se numește provizion pentru executarea garanțiilor standardizate.
Provizioanele pentru executarea garanțiilor standardizate reprezintă plăți în avans ale comisioanelor nete și provizioane destinate să satisfacă executările exigibile de garanții standardizate și includ comisioanele neîncasate (primele) și creanțele încă neplătite. Comisioanele nete sunt calculate ca suma comisioanelor de încasat din care se scad costurile de administrare. Aceste comisioane nete pot fi plătibile de orice sector al economiei și sunt înregistrate în sectorul în care garantul este clasificat. Executările în cadrul schemelor de garanții standardizate sunt plătibile de către garant și sunt de primit de către împrumutătorul instrumentului financiar aflat sub incidența garanției, indiferent dacă comisionul a fost plătit de către împrumutător sau de către împrumutat. Operațiunile financiare se referă la diferența dintre plata comisioanelor pentru garanțiile noi și executările pentru garanțiile existente;
k) instrumente financiare derivate - instrumente financiare derivate deținute în portofoliu și înregistrate în activul bilanțier la valoarea de piață brută pozitivă. În conformitate cu standardele statistice internaționale actuale, instrumentele financiare derivate care au o valoare de piață, în principiu, trebuie să fie înregistrate în bilanț. Instrumentele derivate au o valoare de piață când sunt negociate pe piețele organizate, adică la bursă, sau în cazurile în care pot fi compensate periodic în afara piețelor reglementate (over-the-counter, denumite în continuare OTC). În cadrul acestui post trebuie raportate următoarele instrumente financiare derivate: opțiuni negociabile sau pe piețele OTC, warante, futures (numai dacă acestea au o valoare de piață deoarece sunt negociabile sau pot fi compensate) și swap-uri (numai dacă acestea au o valoare de piață deoarece sunt negociabile sau pot fi compensate).
Instrumentele financiare derivate înregistrate în bilanț trebuie înregistrate la valoarea de piață a acestora, adică la prețul curent al pieței sau la un echivalent apropiat (valoarea justă). Warante (sau bonuri de subscriere) sunt opțiuni negociabile care dau deținătorului dreptul de a cumpăra de la emițător (de obicei o societate) un anumit număr de acțiuni sau obligațiuni, în condiții specificate și pe parcursul unei perioade de timp determinate;
l) opțiuni pe acțiuni ale angajaților - acorduri încheiate la o anumită dată în cadrul cărora un angajat are dreptul de a achiziționa un anumit număr de acțiuni din stocul angajatorului la un preț stabilit, fie la un moment fixat, fie în decursul unei perioade imediat următoare datei de intrare în drepturi;
m) active fixe - active nefinanciare, corporale și necorporale, altele decât activele financiare, din care se vor evidenția deținerile de bunuri imobiliare. În această categorie se includ locuințe, alte clădiri și construcții civile, mașini și echipamente, obiecte de valoare și produse de proprietate intelectuală, precum software pentru computere și baze de date;
n) credite comerciale și avansuri acordate - creanțe ce rezultă din acordarea directă a creditelor către cumpărători în cadrul operațiunilor cu bunuri și/sau servicii și din avansurile acordate pentru lucrările în curs de execuție sau comandate, care pot fi asociate cu astfel de operațiuni; această subcategorie include, fără a fi limitativ, creanțele comerciale, abonamentele plătite în avans, chiriile plătite în avans și altele asemenea;
o) alte sume de primit, exclusiv credite comerciale și avansuri/creanțe ce rezultă din decalajul de timp între momentul în care are loc operațiunea de repartiție sau operațiunea financiară pe piața secundară și momentul efectuării plății corespunzătoare; se includ și creanțele ce rezultă din veniturile ce urmează a fi încasate; acest post include, fără a fi limitativ, venituri de primit, chiria acumulată pentru clădiri, sume de încasat care nu au legătură cu activitatea principală și altele asemenea;
p) alte active - active neincluse în alte categorii de activ; este o categorie reziduală în care se includ:
– sume de primit în curs de lămurire (solduri debitoare deținute în bilanț care nu sunt reținute în numele clientului, dar care au totuși legături cu fondurile clienților);
q) creanța atașată aferentă categoriilor de creanțe financiare purtătoare de dobândă reprezintă drepturile de încasat aferente dobânzii cuvenite și neajunse la scadență la sfârșitul perioadei de referință și se înregistrează în categoria aferentă de instrument financiar. Creanța atașată se calculează pentru perioada scursă de la ultima scadență a dobânzii.